Hotărârea Consiliului Local nr. 112/26. 05. 2016

Priorităţile actorilor din domeniul social pentru perioada de programare 2014-2020se concentrează în principal pe creşterea calităţii serviciilor sociale care sunt oferite în prezent, în sensul diversificării intervenţiilor la nivel individual şi/sau familial prin servicii specializate, dar nu lipsesc nici intenţiile de dezvoltare infrastructurală, în speţă centre care să ofere servicii pentru categorii multiple de beneficiari.Specialiştii intervievaţi fac referire fie la direcţiile strategice urmărite în interiorul propriilor organizaţii, fie la intervenţii punctuale, iar din răspunsurile lor rezultă recunoaşterea necesităţii de îmbunătăţire a serviciilor oferite în prezent în sensul echilibrării cererii şi ofertei în domeniul social, cu focus pe nevoile de lungă durată ale categoriilor vulnerabile.
Dorim să facem un centru de zi în Satu Mare, ar fi mai util pentru toți, să avem unde să lucrăm cu cele care cer ajutor. (ASOCIAȚIA COPII)

Planuri: centru comunitar, activități pentru beneficiari structurate pe fiecare parte a zilei, să dezvoltăm locuințe protejate, centre ocupaționale. Centrul pe care îl dorim vrem să îl facem în interiorul comunității. Fiecare categorie de pacienți pe care dorim să îi ajutăm va avea acces la acel centru de terapie ocupațională. Activitățile trebuie centrate și pe familie, nu dorim să scoatem pacientul total din familie, însă vrem să îl ajutăm cum să abordeze această problemă. (ASPROSAM)

Avem trei linii strategice:dezvoltarea sistemului de îngrijiri la domiciliu a populației pentru că există o tendință de îmbătrânire a populației, crește procentual categoria populației în vârstă; dezvoltarea rețelei de servicii de intervenție de timpurie și reabilitare precoce pentru copiii cu handicap respectiv cu tulburări de dezvoltare; locuri de muncă pentru persoanele adulte cu handicap, locuri de muncă protejate, ateliere protejate, şi ulterior plasarea persoanelor cu handicap pe piața liberă. Acest program presupune investiții. (CARITAS)

Orientarea școlară și profesională, încurajarea elevilor de a se îndrepta spre școli profesionale, mai ales a celor ce nu au capacitatea necesară pentru a urma un liceu. Deciziile luate în privința copiilor în alegerea formei de învățământ pe care să o urmeze să nu fie lăsată numai în seama părinților, noi ca instituție să fim luați în seamă prin responsabilitatea pe care ne-o oferă legea. Dezvoltarea voluntariatului în rândul elevilor. (CJRAE)

Dorim un management de caz la nivel județean, o strategie locală, creionată de toți participanții la sistemul social. (CPECA)

Vom încerca să reacredităm serviciile noastre, să facem cursuri de igienă, cursuri de prim-ajutor, să îmi fac detașamentul de dezastre, să rezolv problema cu sediul, să organizez programul de educație pentru sănătate. (CRUCEA ROȘIE)

În continuare vom avea activitățile din școli, aceste informări au mare succes în rândul adolescenților și tinerilor. Consider că educația stă la baza oricărei avansări spre bine. Aș dori să mai organizez niște cursuri de formare de formatori în rândul diriginților. (DSP)

Ne dorim proiecte pentru scopul nostru, nu dorim să ne schimbăm serviciile, eventual să le dezvoltăm. Pentru cele două centre care se vor deschide în țară noi vom fi punctul de control. (FARA-FOYER)

Pe viitor dorim să meargă bine ceea ce facem azi, noi ne-am mai dezvoltat puțin pentru că avem în prezent mai mulți tineri, suntem la un număr dorit și vrem să ne perfecționăm, să aprofundăm lucrurile și calitativ, pentru că ne-am dezvoltat cantitativ până acum. Ne-am cumpărat această casă. Dorim să gândim programul pentru tinerii cu handicap. Acum că ne-am rezolvat situația cu sediul și plus am rezolvat și alte probleme ne permitem spre exemplu să ne concentrăm mai mult pe activitățile noastre, să trecem la o etapă superioară. (FRERES)

Mărirea șanselor copiilor și a tinerilor pentru o viață autonomă, decentă, sănătoasă acolo unde trăiește și familia lor. Ajutorarea familiilor, pentru ca să-și poată exercita pozitiv rolul de prim responsabil pentru soarta membrilor. În continuare vom pune accent pe familieca o cale înspre copii și tineri aflați în nevoie, vom sprijini familia ca metodă de rezolvare a problemelor copiilor și tinerilor. Programele noastre vor avea ca scop autorealizarea copiilor și tinerilor spre o viață frumoasă și decentă. (HANS LINDNER)

În primul rând trebuie să ne menținem, să continuăm ceea ce am început și mai apoi să ne dezvoltăm prin crearea acelui serviciu de terapie adresat și comunităţii, care să ne aducă popularitate și venituri pentru a susține financiar activități pentru beneficiari. Ar trebui să ne luăm toate autorizațiile acum că ne-am mutat în această locație, personalul este puțin, dar financiar nu ne permitem să fim mai mulți. O problemă este și locația, care nici aceasta nu este sigură și sperăm să fim ajutați în acest sens. Dorim o clădire mare, cu spațiu suficient pentru categoriile de vârstă ale beneficiarilor noștri și cu specialiști pregătiți în domeniu și un atelier protejat. (LANGDON-DOWN )

Dorim să facem acțiuni de voluntariat pentru sărbători, să facem activități cu copiii sărmani, spre exemplu ornamente de Crăciun, care ulterior să fie vândute pentru a se strânge bani. În această activitate dorim să implicăm toate ONG-urile. (POLIȚIA LOCALĂ)

Ne dorim ca munca să se desfășoare în principiu în aceleași standarde, riscul de recidivă să fie la fel de scăzut, numărul cazurilor este în creștere și poate ar fi bine să fim mai mulți și ne lipsește o cameră de consiliere. (PROBAȚIUNE)

Vrem să dezvoltăm partea de economie socială, să vină oameni care să se cazeze în aceste case de lut și să le arătăm că au fost oameni vulnerabili și discriminați, care au reușit să facă ceva. Iar cu ajutorul nostru niște copii vor putea să beneficieze de tabere, o văd ca și o mini comunitate cu care putem să demonstrăm că se poate face. (SATUL DE LUT)

Noi dorim să facem un centru de zi, în fosta microcentrală din micro 15, am strâns bani din sponsorizări și acei bani sunt puși deoparte pentru construcție, avem o sumă de bani strânsă în acest sens, dar vom avea nevoie de mult mai mult. Cu aceste centru vrem să oferim un cadru de meditații pentru copii, două garsoniere pentru situații de criză, un cabinet medical. (SF.ACOPERĂMÂNT)

Atragerea de fonduri nerambursabile pentru unele servicii, de exemplu un centru rezidențial pentru persoane vârstnice, că nu avem la nivel de municipiu, iar la nivel de județean există doar pentru persoanele cu handicap, care au certificat de handicap și dacă nu ai certificat n-ai acces decât în mediul privat, unde sunt costuri destul de mari pentru familie. Dezvoltarea echipei mobile în stradă, mă refer la copiii de sub pod, pentru furnizarea de servicii. Angajarea de personal specializat, așa cum este prevăzut în statul de funcții. Elaborarea strategiei, care sperăm să o și reușim acum, pentru 2015-2020. Și extinderea bazei de date pentru a fi cât mai eficienți, dar și dezvoltarea de parteneriate cu ONG-urile, respectiv instituțiile publice. (SPAS)

Problemele sistemului sanitar sunt atât de vaste și trebuie să satisfacă populația județului Satu Mare; recunosc că nu am pus ca o prioritate a Spitalului Județean ajutarea persoanelor defavorizate. Vom face un staționar de zi pentru persoanele cu afecțiuni psihice, foarte multe persoane vulnerabile au afecțiuni psihice și acolo, indiferent de calitatea de asigurat, pot fi aduși zilnic, pentru a primi o masă caldă și asistență de specialitate. Acest staționar se face din bugetul spitalului, paturile le-am primit din Germania și lunar vom aloca o sumă de bani din bugetul spitalului care ulterior va fi decontată de Ministerul Sănătății, pentru că acest staționar intră într-un program național. Spitalul Județean nu are până acum o politică pentru a trata aceste persoane vulnerabile, care tot sătmăreni sunt. (SPITAL)

O prioritate principală a noastră va fi să putem să susținem incluziunea socială a copiilor în mediul școlar, în sistemul de învățământ. Ne dorim foarte mult dezvoltarea serviciilor pe care le oferim pentru părinți și copii și pentru copiii de vârstă mică, pentru că foarte multe probleme sunt generate acolo. Ceea ce facem pe partea educativă este reparator, dar merge foarte greu, cu rezultate foarte slabe. Pe partea de finanțare (ne propunem implicarea) în activitatea economică, dar nu gândită ca o activitate de atragere de venituri, ci ca o parteeducativă de schimbare a mentalității și de responsabilizarea tinerilor cu care lucrăm, activitate care să le dea un rost în viață, iar părinților să poate să le ofere copiilor acces la educație. Dorim să continuăm cele două niveluri de acțiune pe care le-am asumat și le avem: dezvoltarea domeniului social în Satu Mare și partea de comunitate, acțiunea la nivel comunitar. Continuarea și dezvoltarea a tot ceea ce facem prin GIPEX: mobilizarea societății civile, mobilizarea comunității. Considerăm că pe lângă a susţine direct beneficiarii pentru a-i ajuta să se ajute singuri, aceasta este menirea unui ONG, de a implica comunitatea să-i ajute pe cei care au nevoie. (STEA)

Viitorul asistenţei sociale în municipiul Satu Mare este văzut din prisma contribuţiei pe care o poate aduce fiecare instituţie sau ONG la masa comună a intervenţiilor necesare pentru a scoate categoriile defavorizate din situaţiile de vulnerabilitate în care se află şi pentru a întrerupe relaţia de dependenţă îndelungată a acestora faţă de sistemul de protecţie socială. Nu de puţine ori specialiştii au făcut referire la eforturi comune şi la parteneriate, chiar dacă alteori s-au concentrat pe ceea ce se doreşte a fi rezolvat de către propria organizaţie.
Un sistem psihiatric ideal ar trebui să aibă ca pilon central centrul de sănătate mintală, care ar trebui să fie ca o bază, un punct de comandă. Pe partea de centru de sănătate mintală am dori să facem staționarea de zi, care va fi o activitate asemănătoarea cu cea din spital, doar că pacientul nu va petrece noaptea, va veni pe perioadă de internare de zi pentru administrare de medicamente, consiliere, activități de psihoterapie. Ținta finală a procesului de vindecare a pacientului este integrarea în familie. (ASPROSAM)

Am mai văzut strategii de dezvoltare a asistenței sociale făcute și din partea municipiului, care nu au fost altceva decât dorințe și doleanțe afișate cu ce ar trebui, dar prima problemă este că nimeni nu alocă resurse pentru realizarea unei strategii. Cred că cei care se consideră competenți și au puterea decizională ar trebui să aibă această viziune și în primul rând ar trebui să se angajeze în alocarea de resurse. Important ar fi ca să avem o strategie coerentă, mai modestă, cu toate garanțiile posibile din partea tuturor celor implicați, instituții și ONG-uri, pentru a face totul spre a ajunge la niște rezultate. Nu se pot rezolva toate nevoile, însă acestea pot fi prioritizate prin strategia comună și asumate. (CARITAS)

Colaborarea eficientă a instituțiilor cu acțiuni rapide și concrete pentru rezolvarea cazurilor copiilor. (CJRAE)

Ne dorim un sediu adecvat, unde clienţii să poată beneficia de asistenţă în regim de confidenţialitate şi în condiţii optime. Menținerea consumului de droguri la un nivel scăzut în judeţul Satu Mare, atrage după sine și alocarea unui buget mai mic şi acest lucru se poate realiza prin investiţii locale în dezvoltarea de campanii/proiecte de prevenire. Parteneriatul pe proiecte concrete pe care ni-l dorim, pentru dezvoltarea serviciilor de prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri. (CPECA)

Vreau stabilitate, vrem să facem servicii medicale la nivel de țară, împreună cu sediul central. Aici nu urmărești să ai bani, urmărești să îți faci tu treaba. Vreau să pun la punct educația pentru sănătate și planul pentru dezastre în perioada care urmează. (CRUCEA ROȘIE)

Sistemul de asistență socială să funcționeze și la noi ca în străinătate, să avem foarte multe servicii pentru toate categoriile de beneficiari. (DGASPC)

Noi dorim ca acele categorii de servicii care au fost trimise la autoritatea publică locală să fie readuse în aria noastră pentru că munca noastră ar fi mult mai eficientă. (DSP)

Asistența socială ar trebui să arate în felul următor: să nu mai existe asistați sociali, pentru că în afară de problemele medicale care nu au rezolvare, pentru restul problemelor se pot găsi soluții și rezolvare. (FARA-FOYER)

Ar fi frumos să ne simțim toți parteneri, indiferent dacă suntem instituții sau dacă suntem organizații, cu toții vrem să meargă lucrurile, să meargă bine treaba. Trebuie să avem un sentiment de parteneriat. Ar trebui ca beneficiarii, indiferent în care ONG sunt, să fie aduși cât mai aproape de viața reală, să li se ofere mai multe posibilități de muncă. Consider că munca este unica variantă respectată de toată lumea. Tinerii ar trebui să se încadreze cât mai ușor într-un program de muncă, iar cei care nu au capacități să fie ajutați să se încadreze. Trebuie ca noi să avem o legătură cu tinerii de acolo. Șefii de centre ar trebui să cunoască activitatea noastră și să ştie că pot să apeleze la noi. Ar fi ideală o legătură mai ușoară între toți, nu numai cu unii dintre noi. La nivelul economiei sociale și primăria și consiliul județean are de lucrat, să se permită primăriilor să dea spații comerciale pentru firme sociale, consider că fără sprijinul lor activitățile de economie socială nu vor putea funcționa. (FRERES)

Asistența socială începe în familie. Dacă familia va suferi și se va dezvolta ca o familie iresponsabilă, atunci serviciile publice vor deveni artificiale, și nu îşi vor atinge niciodată scopul. Comunitatea organizată prin instituţii trebuie să deservească, să ajute individul în efortul lui. Subsidiaritatea şi colaborarea organizată poate duce la un sistem social eficient. Dacă în continuare nu familia va fi ajutată și se vor oferi ajutoare rupte de realitate, doar după considerentele legislatorului, aceste ajutoare vor conduce la dezvoltarea familiilor iresponsabile care nu își vor respecta rolul de responsabil subsidiar, iar serviciul social va fi un pseudo-serviciu. Colaborarea este valoarea care ar trebui să stea la baza acestei strategii, pe care eu o numesc cadru de lucru. (HANS LINDNER)

Realizarea strategiei/viziunii în asistența socială pentru anii 2016-2020 ar fi utilă dacă cei care vor urma la conducere vor reuși să țină cont de ea. (LANGDON-DOWN )

Printre planurile de viitor poate fi și activitatea de voluntariat pentru a ajuta această categorie de persoane.Legislația nu ajută deloc ușurarea acestui sistem. (POLIȚIA LOCALĂ)

Copiii din comunitate trebuie implicați în activități, (…) dorim să implicăm și elevi voluntari, mai ales în săptămâna ”Şcoala Altfel”. (SATUL DE LUT)

Vrem să desfășurăm un program cu copiii pe care îi avem în grija noastră, să învețe o meserie, să facă studii superioare. Să finalizăm centrul de zi. Am dori să facem și o fermă cu producție, să îi învățăm că nu e ușor să primești mâncare. Vrem să implicăm și persoanele care nu sunt asistate. Să menținem ceea ce facem. (SF.ACOPERĂMÂNT)

Pentru mine autoritatea publică, respectiv SPAS-ul la nivel local, ar trebui să se ocupe în primul rând de prestații, acolo unde este nevoie, și de indemnizații, iar pe partea de servicii … dacă ar putea fi externalizate și am avea o ofertă foarte largă, și pentru petrecerea timpului liber și pentru vârstnici şi pentru multe domenii pe care nici nu le avem, atunci ar putea să aibă o planificare strategică, să își facă o politică socială, să dezvolte la nivel de municipiu, să-și facă planurile de viitor, să aibă timp să identifice toate nevoile, atât pe termen scurt prin anchete sociale, să monitorizeze, să vadă ce se întâmplă în fiecare cartier cu probleme, pe urmă să-și planifice pe termen mediu cam ce soluții ar putea găsi. Și desigur să asigure partea de atribuții care nu pot fi externalizate, care este foarte mare ca volum de muncă pentru SPAS, dar efectiv din cauza faptului că facem toate aceste atribuții nu putem să avem așa o planificare, o dezvoltare, o identificare a nevoilor cum ar trebui. Așa aș vedea eu ideal la nivelul municipiului Satu Mare. Și bineînțeles cu o bună colaborare cu aceste ONG-uri, instituții, cu o susținere ca ei să știe că în următorii ani ei au asigurată finanțarea. Că dacă nu au asigurată finanțarea, normal că nu se pot dezvolta ca și ONG și nu își pot face planuri de viitor. (SPAS)

Nu am nicio viziune, nu există un plan pe termen lung. SPAS ar trebui să se ocupe de această viziune, primăria să își asume sistemul de asistență socială. Trebuie să se știe clar câți asistați sociali sunt, ce anume trebuie făcut ca numărul lor să scadă treptat. (SPITAL)

Aici ar fi practic foarte importantă schimbarea asta de percepție a domeniului social, care de fapt ar putea fi un domeniu în care nu se pierde ci se câștigă, atât la nivel de comunitate cât și la nivel de societate. Dacă investim în domeniul social, putem să prevenim probleme grave care pot să afecteze destul de grav societatea. Spre exemplu sunt copii care nu merg la școală, care nu vor avea calificare, nu vor avea loc de muncă, nu vor avea resursele necesare pentru supraviețuire și vor recurge la delincvență. Mai sunt familii în care natalitatea este crescută și ne punem problema care este viitorul copiilor noștri, o societate în care majoritatea copiilor au probleme sociale nu va putea fi o societate sănătoasă, fericită, în care ei să aibă un viitor foarte frumos. Aici dacă am investi în prevenirea abandonului școlar, să motivăm părinţii să-şi ducă copii la școală, să oferim posibilitatea și o șansă reală la un viitor mai bun. Investiția în prevenire este mult mai mică decât costurile de mai încolo. (STEA)

3. 
   Analiza SWOT
   

9. 
   Nevoi
   

Puncte tari + Echipa mobilă este extrem de utilă în identificarea beneficiarilor din categoria persoanelor fără adăpost + Sunt oferite programe de tip „A doua şansă” pentru formarea deprinderilor de viaţă independentă + Acordarea beneficiilor sociale asigură un minim de existenţă + Acordarea venitului minim garantat asigură acces la serviciile medicale de bază (beneficiarii VMG sunt asiguraţi automat) + Beneficiarii de VMG sunt implicaţi la nivelul municipiului SM în acţiuni de igienizare/ curăţenie a spaţiului public + Număr redus de persoane/familii care beneficiază de suport financiar în municipiu: 50 dosare VMG, aprox. 100 dosare ajutor complementar, mai puţin de 1000 dosare ajutor de încălzire – în sensul că aceste persoane/familii trăiesc peste limita minimă a sărăciei + îngrijireapersoanelor cu dizabilităţi grave este asigurată de aproximativ 300 de asistenţi personali; alte aprox. 800 de persoane cu dizabilităţi grave beneficiază de o indemnizaţie lunară egală cu salariul asistentului personal debutant + SPAS monitorizează asistenţii personali pentru ca aceştia să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de persoanele pe care le îngrijesc + S-au realizat cercetări privind nevoile sociale în municipiu pe diverse tematici – ex. cercetare privind consumul de alcool în rândul elevilor sătmăreni (2011) + Copiii şi tinerii din cadrul Asociaţiei Langdon-Down duc o viaţă normală, în baza unui program zilnic personalizat în funcţie de posibilităţile fiecăruia. Respiro pentru familii, care îşi ştiu aparţinătorii în siguranţă şi ştiu că beneficiază de serviciile necesare

Puncte slabe - Beneficiile sociale şi alte forme de sprijin social (i.e. locuinţe sociale) se acordă pe termen nelimitat, fără a fi oferit însă un ajutor real pentru ieşirea din situaţie - Număr redus de persoane/familii care beneficiază de suport financiar în municipiu: 50 dosare VMG, aprox. 100 dosare ajutor complementar, mai puţin de 1000 dosare ajutor de încălzire – în sensul că nu orice persoană aflată în nevoie are acces la aceste beneficii sociale din cauza criteriilor de eligibilitate restrictive - Nivelul scăzut al chiriei generează dependenţă pe termen lung (30 lei/lună, 360 lei/an) - Personalul insuficient nu poate descoperi prin eforturi proprii toate persoanele vulnerabile din municipiu - Locuri insuficiente în cadrul Centrului Social de Urgenţă (adăpost de noapte) mai ales în timpul sezonului rece - Dezinteres / dorinţa de a nu avea acte (nu pot fi amendaţi, nu pot fi căutaţi/găsiţi la o adresă anume în municipiu) - Nu toţi beneficiarii fără acte ajung la ONG-uri (pentru a fi îndrumaţi să şi le facă) - Graba de a întocmi actele creşte probabilitatea producerii greşelilor - Serviciile de asistenţă socială organizate în cadrul spitalului sunt insuficiente / sunt lipsite de eficienţă - Nu există estimări / statistici actuale ale consumului de alcool/drog - Lipsa resurselor financiare pentru realizarea studiilor - Lipsa serviciilor – i.e. centre rezidenţiale de dezintoxicare - Lipsa specialiştilor pe partea de urgenţă - Consumatorii de drog se pierd în sistem, nu îşi declară problemele de frica stigmatizării şi/sau legii - Lipseşte suportul comunitar în cazul persoanelor cu probleme psihice - Lipseşte asistenţa psihiatrică comunitară, singura alternativă este internarea - Nu există o legătură reală între asociaţie şi membrii familiilor persoanelor cu probleme psihice - In cazul persoanelor vârstnice cu afecţiuni psihice care sunt îngrijite la domiciliu, lipsa medicamentelor, lipsa serviciilor de consiliere psiho-socială şi de consiliere a familiilor îngreunează tratamentul şi recuperarea - Număr în creştere al persoanelor vârstnice / persoanelor cu probleme psihice care adună gunoaie în locuinţă, în legătură directă cu dificultăţile de intervenţie a autorităţilor în controlul acestui fenomen (lipsă protocol de acţiune) - Locuri insuficiente în centre rezidenţiale pentru persoane vârstnice (ex. într-un centru înfiinţat recent sunt deja ocupate 48 de locuri din 50); solicitări numeroase, ce nu pot fi onorate atunci când există o nevoie acută - Lipsesc locuinţele protejate / centrele rezidenţiale / locurile de muncă protejate pentru adulţii cu handicap - Acces limitat serviciile oferite de Asociaţia Langdon-Down Transilvania:în prezent sunt acordate servicii pentru 38 de copii şi adulţi; lunar sunt refuzate 2-3 cazuri noicare ar avea nevoie de servicii, dar nu pot fi primite - Nu există un centru care să ofere adăpost şi servicii pentru victimele violenţei domestice; - Rupturi/blocaje: un ONG care ia cunoştinţă de cazuri de violenţă domestică trebuie să trimită persoana/persoanele în cauză către DGASPC ceea ce determină pierderea cazurilor (renunţădin cauza drumului complicat pe care trebuie să îl parcurgă)

Oportunităţi + Peste tot se cer acte, astfel cetăţenii se străduiesc în majoritatea lor să le obţină + Instituţiile membre GIPEX sunt deschise pentru parteneriate + Crearea de locuinţe modulare pentru persoanele fără adăpost + Limitarea acordării anumitor drepturi sociale (ex. VMG, locuinţă socială) ar determina beneficiarii să îşi ia viaţa în propriile mâini, să facă ceva pentru a ieşi din această situaţie + Comunitatea locală ar trebui să sesizeze cazurile de persoane vulnerabile din municipiu + Instruirea asistenţilor personali pentru a-şi îndeplini în mod profesionist atribuţiile faţă de persoanele cu dizabilităţi pe care le îngrijesc + Model de bune practici în Franţa: Există oraşe unde accesul la locuinţă socială este condiţionat de colaborarea cu asistentul social care asigură managementul de caz de caz + Model de bune practiciîn Ungaria: Elevii au prevăzute în programa şcolară 50 de ore de voluntariat + Beneficiile sociale ar trebui acordate pe o perioadă limitată de timp şi ar trebui însoţite de servicii de suport, care să faciliteze ieşirea din situaţia problemă + Extinderea utilizării echipelor mobile: să meargă oferta la cerere + Principiul transversal al acordării serviciilor şi beneficiilor sociale să devină prevenţia + Programe de tip „A doua şansă” să nu se limiteze doar la alfabetizare + Implicarea voluntarilor acolo unde nu se pot rezolva toate problemele existente din lipsă de personal (ex. Asociaţia STEA) + Sensibilizarea opiniei publice + Strategia naţională pentru persoanele fără adăpost este în curs de elaborare

Ameninţări - Persoanele de etnie romă sunt discriminate în sistemul medical - Beneficiarii de VMG care desfăşoară activităţi de muncă în folosul comunităţii se simt inferiori - Există dificultăţi de localizare a persoanelor fără adăpost care nu au acte chiar şi atunci când se poate interveni în ajutorul lor (mobilitate mare în interiorul municipiului, nu au un punct fix unde pot fi găsiţi) - Rigiditatea legii – condiţii impuse beneficiarilor pentru obţinerea drepturilor legale - Diferenţe culturale: ex. problema abandonului copiilor în spital imediat după naştere - Există o tradiţie culturală în zonă cu privire la consumul de alcool (e ceva normal, ţuica făcută în gospodărie e un bun, e ceva natural, e un brand al unor zone) - Consumul de alcool/drog e un subiect tabu, e greu de vorbit despre astfel de probleme - Consumatorii de alcool/drog se tem de discriminare - Fără acceptul pacientului, medicul nu poate cere efectuarea testelor de detectare a consumului de drog decât în foarte puţine situaţii strict prevăzute de lege - Persoanele cu boli psihice riscă să fie daţi afară de la locul de muncă dacă se află că suferă de astfel de afecţiuni – tendinţa pacienţilor de a ascunde informaţiile privind starea de sănătate - Mentalităţi tradiţionale lipsite de funcţionalitate: condamnarea („cine e sărac îşi merită soarta”) sau filantropia („dăm mâncare la săraci”)