2.2. Fundamentul noului cult
Fundamentul noului cult este eminamente hristologic. Această afirmaţie este evidentă chiar şi numai la o uşoară lectură a celei mai “liturgice” scrieri nou testamentare (Epistola către Evrei): Hristos este arhiereul veşnic (Ev. 2,17; 7,23-28) este slujitorul prin excelenţă (Evr. 8,1 ş.u.), este unicul mijlocitor al noului legământ (Evr. 8,6); El este jertfă (Ef. 5,2) şi jertfitor (Evr. 10,5 ş.u.).
Această transformare a limbajului cultual creştin se bazează pe un eveniment capital – Învierea Domnului Hristos (elementul central al noului cult) – şi o chestiune teologică: Justificarea în Hristos (fapt care atrage îndumnezeirea firii omeneşti) care începe prin Botezul în numele Sfintei treimi. Îndreptarea se face prin purificare morală şi dobândirea harului Sf. Duh, element cheie al noului cult.
2.3. Instituirea noului cult
Piatra de temelie a cultului Legii celei Noi a pus-o Mântuitorul în seara Cinei celei de Taină, când, prefigurând jertfa Vechiului Legământ, instituie o nouă jertfă nesângeroasă. Instituind Sf. Euharistie, Domnul Hristos pune şi bazele aspectului formal al noului cult căci în jurul Sf. Euharistii vor gravita toate celelalte forme cultuale creştine.
Dar Domnul Hristos pune temelie şi altor forme cultuale necesare îndreptării: botezul, preoţie, pocăinţa etc. care formal se regăseau în “practicile liturgice” ale vremurilor Sale.
Dostları ilə paylaş: |
