Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

YII. MOVILELE COMEMORATIVE ALE LUÏ OSIRIS.

LUÏ OSIRIS LA ISTRU. - TRAD1T1UNILE Şl LEGENDELE DESPRE LUI'TA SA CU TYPHON DIN TÉHA A1UM1LOR.

într'o epocă preistorică forte depărtată, cel puţin cu 3.000 de ani înainte de era creştină, un important eveniment s'a petrecut în ţorilc Daciei, eve­niment, care a avut o mare influenţă asupra civilisaţiuniî născânde a EuropeT, si care a sdruncinat tot o-dată din fundamente primul imperiu lumesc al rasei pelasge.

Acesta mare transformaţiune politică şi culturală în istoria Europei a pro-dus'o espediţiunea lui Osiris în părţile Istruluî si luptele sale cu Typhon în Oltenia de astădî, ér drept consecinţă a acestuï rësboiu a fost înteme­ierea supremaţiei egiptene peste Europa.

Osiris, regele Egiptenilor, adorat după mórtea sa ca divinitate şi iden­tificat cu Sorcle din religiunca pclasgo-grecă, a fost unul din ceï mai marî eroï aï anticităţiî preistorice, şi a căruî memoria se maî păstreză până astădî în ţerile nostre.

Tradiţiunile egiptene, grecescî si române despre Osiris sunt însă acoperite de vëlul credinţelor religiose antice.

Noi vom cerc'a a estrage din aceste tradiţiunî si povestiri figurate adevë-ratul înţeles pentru sciinţă, şi a restabili caracterul real istoric al unor im­portante evenimente petrecute în ţCrilc Dacieî în niscc timpuri atât de obscure.

In judeţul Teleorman din România, pe délül de lângă comuna Liţa, se înalţă o măgură mare, care portă şi astădî numele de Ostrea.

Despre acesta măgură legendele poporale române ne spun următorele :

La resărit de comuna Viişora din judeţul Olt se află un dél ascuţit numit Piscul lui Şerpe. Aici se vede o cavernă, în care, după cum se spune, se ascundea în vechime un şerpe uriaş (balaur). Pe acest şerpe l'a ucis un vitéz cu numele Ostrea, care a făcut o măgură marc pe délül comunei Liţa din judeţul Teleorman, lângă Turnul Măgurele, de unde a tras cu săgeta asupra acestuï balaur. Şerpele rănit se întorce asupra lui Ostrea. Dar acesta trece Dunărea, ceea ce voind s'o facă si şerpele, i se reci rana si se înecă. Din acest loc ese şi astădî un fel de grăsime din care se formeză ţînţarî^l).

— Dunfi o trrulitiunfi din comuna

în altă variantă a acestei vechi legende vitézül Ostrea ne apare sub nu­mele de Stroe Novac.

în timpurile vcchî, ne spune acesta tradiţiune, era un balaur mare, care locuia într'o pesceră aprópe de comuna Almas din judeţul Dolj. Acest sérpe înspăimentase prin grozăveniile sale pe toţî locuitorii din ţinuturile aceste, si ororile sale aű mişcat chiar şi pe un mare vitéz din timpul acela pe Stroe Novac. Acest vitéz a hotărît, că séü se pieră el, seu so ucidă balaurul. Ast-fel Stroe Novac vine Ia Craiova, în apropierea căreia se afla o mare pădure şi unde se arăta adese orî acel balaur. Novac vődónd sérpele încolăcit de asupra pădureî, trage cu săgeta asupra lui; balaurul se repede atuncî spre Craiova; Stroe Novac însă trage a doua săgeta şi-1 lo-vesce în frunte. Atunci acest sérpe se aruncă cu şuerăturî înfîorătore prin judeţul Romanaţî, îndreptându-se spre Olt, ér când ajunse în malul Oltului, Novac trage de nou cu săgeta şi-î reteză coda. Balaurul trece Oltul şi apucă spre Ialomiţa, ér Novac î-1 gonesce mereu tot retezându-î câte o parte din corp, până când i rëmase numai capul, care a intrat în Marea negră, de unde apoi es nisce musce veninose, cari muşcă vitele la nărî şi la ţîţe şi le causeză rănî '). Mai esistă în fine încă o altă variantă a acesteî legende. După acesta tradiţiune a timpurilor eroice, «balaurul cel mare», care a îngrozit întregă lumea antică, locuia în munţiî de apus aï Românieï. El a fost ucis de lovan Iorgovan «Braţ-dc-buzdugan» (Hercule al ve­chi meï), care dimpreună cu Stroe Novac aü fost întreprins acesta espe-diţiune, ér capul şerpeluî fugind pe Cerna în jos s'a ascuns în «Pescerca cea rea» de la Porţiic-de-fcr ²).

Slobodia-Mândra (jud. Teleorman) Măgura Os t r ci se afla in partea de resărit a acestei comune pe muchea déluluï, ce portă acesta numire. — De pe acesta măgură de la Slobodia-Mândra, vitézül Ostrca ar fi tras cu săgeta asupra şerpeluî (Legenda din corn. VispescT, jud. Olt). Culcuşul accstuî balaur se afla în o cavernă de Ia comuna Şo-pârliţa (jud. Romanaţî).

') Legenda din comuna Prisaca, jud. Olt.

^!) Legenda din comuna Florcscî, jud Dolj.—De asemenea după o altă tradiţiune, din corn. Costcscî, jud. Vâlcea, acest balaur locuia in munţi. Voinicul numit Novac, călare pe un cal negru, s'a dus în munţî, ca se-1 urmărescă, şi aci s'a început o luptă gróz-ⁿⁱcă între ci. Novac a persecutat balaurul până la Porţile-de-fcr, retczându-I capul, care a intrat într'o vezuină din munţii, ce sugrumă Dunărea. — Acest balaur, după o le­gendă din comuna Pleniţa, jud. Dolj, ar fi avut 9 capete, din can 8 i s'aü tăiat, ér al ⁹" ea a scăpat într'o crepătură de la Porţile-de-fer. — Pe unde fugea acest balaur gi-

Eant, ci lăsa urmă prin pămont, numită dâra şerpeluî (Legendă din corn. Scă-^icsd, iud. Dnin

Preoţii îndepliniră întocmai, ce li se ordonase; de o parte fiind-că ei î-şî aduceau aminte de binefacerile luî Osiris, ér de altă parte, ca se îndepli-nescă mandatul reginei, si în fine, fiind-că aşa cereau şi interesele lor proprii.

Din aceste cause — scrie Diodor Şicul — fic-care preot egiptean mai sus­ţine si astădî, că la reşedinţa sa se află înmormfintat corpul lui Osiris. Tot o-dată Egiptenii maî consideră de sfinţî şi pe taurii dedicaţi luï Osiris, cu numele de Apis şi Mnevis, de ore ce cu ajutoriul acestor animale, Isis si Osiris, descoperitorii cerealelor, au introdus beneficiele agriculture! ^J).

După ce ast-fel divinitatea şi cultul luî Osiris au fost stabilite, vechia teologia egiptenă înfăţişă pe Typhon, puternicul inimic al luî Osiris, ca principiul cel rèïi, ca un spirit demonic, ca un balaur ²), din care s'au născut

') Ibid. I. c. 21.

^a) în vechile papire manuscrise depuse lângă mumiele din mormintele egiptene, Ty-p h o n, adversariul luî Osiris, portă diferite numiri, de A p a p, de S a t i ş. a. El este înfăţişat ca un balaur de la marginile pământului, seu din hemisferul nordic, lung de 70 de coţî, şi care î-şî avea culcuşul seu pe un munte înalt, ér şanţul, în care zăcea acest şerpe, «fiu al pământului» era săpat în petră dură, larg de 10 coţî şi înalt de 3 coţî la suprafaţă. — Reproducem aicî următorele texte din aceste monumente ale teologiei egiptene după traducţiunea francesă publicată de Pierret sub titlul de: «Le Livre des morts des anciens Égyptiens» (Paris, Edit. Leroux, 1882):

Ch. LXXXV1I. 1. 2 : Je suis le serpent, fils de la terre, aux confins de la terre ....

Ch. CXLIX. 13. 14: O cette montagne très h a u t e ... Sur elle un serpent nommé S a t i qui a soixante-dix coudées d'étendue ....

Ch. CVIII. 2. 3. Sebek est le seigneur de cette montagne Il y a un serpent

au front de cette montagne, il a 30 coudées de long et 10 de large et 3 coudées a sa partie antérieure qui est en pierre dure. Je connaisse nom de ce serpent qui est sur sa montagne: «Celui qui est dans sa flamme» est son nom.

Ch. AAXIX. 5 — 9: A pap est renversé, lié, enchaîné, garroté par les dieux du Sud, du Nord, de l'Ouest et de l'Est . . . Apap, l'ennemi de lia (al Sorcluï) est à terre, ren­versé, le grand Apap est tombé ... O (Apap), détesté de Ra, toi qui regardes derrière toi, on tranche ta tête, on la coupe en la divisant en deux partie ...Osiris brise ^tes os, coupe tes chaires sous le contrôle d'Aker.

-ot ast-fel ne spun si legendele romane, că acest balaur încunjurasc cu lungimea cor-pului seu muntele O s l c a, séü vre-o şese vîrfurî de munţi (anume Pestişanul, Stâna Şerbului, Stâna Ursului, Oslea, Osliţa şi Gropclc din jud. Mehedinţi şi Górj), ér urma

u dara şerpeluî se cuncJsce prin p ă mo n t şi prin petră pe coma munţilor, cu eosebire I_a muntele Oslea, unde se numcsce Troianul Şerpeluî, că însuşi riul ^{erna ar cu}rge pe şanţul, ce a fost tăiat prin păment de acest uricş balaur când g^e«- (Legendele din com. Busescî, Hirisesci Tismana şi Isvcrnea.)

tóté relele fisicc şi morale pe lume, în particular totc animalele şi plantele vcninosc si tóté vênturile periculóse ^]).

De asemenea în monumentele istorice egiptene, Typhon portă şi numele Sjiu, adecă Smeu ^s), cuvent de origine pelasg, avênd în caşul de fa f â acelaşi înţeles cu terminul de balaur ³).

în mitologia antică grecescă care adoptase tute divinităţile şi credinţele religiose parte de la Egipteni, parte de la Pelasgî, Osiris, puternicul regc-deü al vechimeî, este identificat cu Joe, ér regina Isis cu Juna. Chiar şi genealogia acestor doi monarch! divinisât! este una şi aceeaşi. La Egipteni Osiris şi Isis, ér la Greci Joe şi Juna sunt fiii bëtrânuluï şi legendarului rege Saturn ⁴), care domnise în aceste timpuri primitive ale istoriei peste partea cea mai mare a Europei, peste Asia de apus şi Africa de nord.

Cu tóté că legendele grecescî, ca monumente scrise, sunt mult mal pos-teriorc de cât cele egiptene, însă noi aflăm în versiunea grecescă dctaiurî forte preţiose despre decursul acestuî memorabil resboiu preistoric întemplat între Osiris seu Joc şt Typhon.

«După ce Joc alungă din ceriu pe Titanî, ne spune Hesiod în Teogonia sa, Pămentul cel gigantic (Gaea, Terra, Ţera) născu pe fiul seu cel mai mic, pe Typhon. El avea mâni robuste, capabile de lucru, întocmai ca şi omul, şi picióre întocmaîca un cîeii puternic şi neobosit, însă din umerii Mse ridicau în sus o sută capete îniîorătore de balaur, cu limbi negre licăritore, şi focul strălucia din toţi ochiî acestor capete de balaur. Tóté aceste capete înfiorătoi'e aveau voci şi produceau fel de fel de sunete, ce nu se pot de-

') Plutiirque, Oeuvres. Tome XI (1784) p. 346. — l)iipuis, L'origine de tous les cultes. Tome I. p. 477; II. p. 300. 351. — întocma ca în legendele romfine csista şi în anticitate credinţa, câ din Typhon s'aű născut tóté animalele, cari rănesc prin muşcăturile lor (Acusilai frag. 4, in Fragmenta Hist, grace. I. p. 100).

^l) Manethonis Sebcnnytac, frag. 77 in Fragm. Hist. gr. II. p. 613.

») Lexiconul de Buda, şi C i hac, Dictionnaire, v. s m eu. Epitetul de s mc u si de balaur, î-1 aflăm şi în pocsia nostră poporală ca un predicat simbolic dat eroilor distinşi pentru curagiul lor intrepid.

Radul din Calomnrcsci,

Zmeul terii Românesc). . . .

A înviat ghiaurul (eroul Vâlcan) Este el balaurul....

AUcsandri , Pocsit pop. 196. Teodorescu, Pocsil pop. p. 557-

Ér despre Iorgovan:

Este el balaurul.... Este Iorgovan copilul. . . .

Ibid. p. 5«s. ') Diodori Siculi lib. I. c. 13.

. _c o-dată vocile sale sunau ast-fel, ca si le potă înţelege dcil ^J), altă dată ele semenau cu mugetul unui taur puternic si neîmblânzit, ori cu urletul

_nuî leu teribil, ori cu lătratul cânilor -), ér altă dată se audiaü ca un şuer

' fiorătoriu, încât resunaü munţii ceî înalţi ³). Si întru adevőr s'ar fi întomplat

lucru fatal în diua, când el ar fi ajuns se domnescă peste muritori şi

este deî, dacă nu cum-va părintele ómenilor şi al dcilor (Joe) ar fi în­ţeles forte bine gravitatea acestei situaţiunî. Ast-fel Joe adunându-şî tóté puterile sale. luă armele, tunetele şt fulgerele cele roşii, şi dând năvală din Olimp lovi şi arse tóté capetele cele gigantice ale acestui monstru înfio­rătorii! ér după ce-1 învinse şi-I aplică în continu la lovituri, el cădu mu­tilat. Apoi Joe întristat în sufletul sőü î-1 aruncă în Tartarul cel vast. Din Typhon s'aű născut furtunile cele penculose, fiind-că esistă unele vênturï, cari suflă pe marc fără nici un folos si cari deslănţuindu-se asupra mării întunecate, causeză ómenilor man calamităţi, produc volburc înfiorătore, risipesc corăbiile şi prăpădesc pe navigatori. De asemenea esistă unele vênturï rele, cari suflă pe suprafaţa pămentulul celui vast acoperit de flori, şi aceste vênturï ruinéza munca ómenilor celor născuţi din păment *).

*) Homer amintescc la diferite ocasiunî de limba dcilor, care era limba antică religioşi (pelasgă).

") Alusiune la o limbă poporală negrecască (barbară).

^s) Legenda Hesiodicâ pare a ne indica prin aceste cuvinte, că Typhon era şi un mare cântăreţ. Era o nobilă mândria pentru eroii vechime!, ca eî se csceleze tot-o-dată şi prin cântecele lor voinicescî. Achile, supcrat de nedreptatea, ce i-o făcuse Grecii, î-şî petrece timpul pe ţermuriî Helespontclm lângă trupele sale, cântând faptele bărbaţilor iluştri. Acest nobil şi înălţătoriu sentiment î-1 au şi eroii din cântecele nóstre bêtrânoscï.

La délül Bărbat Pe drumul săpat Merge h ă u I i n d Merge chiuind Mihu copilaş, Mândru Păunaş. Merge el cântând Din cobuz sunând Codrii desmierdând. . . .

Un cântec duios, Atât de frumos, Munţii că răsun, Şoimii se adun, Codrii se trezesc, Frundele şoptesc, Stelele sclipesc Şi 'n calc s'opresc. . . .

A l e g s a n d r t, PoesH pop. p. 62— 66.

*) Hesiodl Theog. v. 890-880. — După H es i o d, Typhon, balaurul cel mare

-,¹ puternic, era tot-o-dată şi părintele furtunelor. Acesta tradiţiunc maî esistă

qi la poporul român. ^OmeniT, carî au trăit înaintea nostră pe aici (ni so comu-

m corn. Orbie, jud. Nemţu) descântau şerpii şi mergeau cu ei la bătălia.

Pu aceia erau puiî «voinicului», un balaur mare, care merge

Alte date caracteristice despre acest puternic regc-bălaur al preistorici, le aflăm la Apollodor.

După ce deiî învinseră pe Giganţi, — ne spune acest autor,— Pămentul (Gaea) indignându-se şi mai mult, avu relaţiunî de dragoste cu Tartarul, _si născu în Cilicia pe Typhon, care avea o natură mixtă de fiinţă ome-ncscă si de monstru, si care întrecea cu mărimea şi cu puterea corpului seu pe toţi pe câţi i născuse până aci Pămentul. Anume corpul soţi avea o formă umană până la piciore, însă era de o mărime imensă şi mai înalt de cât orl-care munte. EI atingea adese orî cu capul seu stelele, cu o mână el ajungea la apus, şi cu alta la résarit, ér din umeri i se ridicau în sus o sută de capete de balaur. Corpul seu de la mâni şi până la piciore avea spirale de viperă (curele), şi aceste spirale întindendu-i-se până la capete pro­duceau şuierături înfiorătore. Peste tot corpul el era acoperit cu pene, cr ple­tele sale cele aspre si sbârlite, şi barba, ce-o avea pe fălci, fâlfâiau în aer la suflarea vântului. Din ochii sëï stralucia focul, ér din gură el versa o vă­paia mare de foc. Când dcil vedură, că el dă asalt asupra ceriului, se gră­biră cu toţii se fugă în Egipet, şi ca se potă române acolo ascunşi din­aintea furiei acestui balaur, care i urmăria, el se transformară în diferite forme de animale ^]). Insă Joe când vëclu că Typhon e încă departe, î-1 lovi cu fulgerele sale, ér când Typhon se apropia, Joc î-1 înspăimântă cu toporul seu de oţel şi-1 persecută până la muntele Casiu din Siria de dincolo. Aci Joe ajungênd pe Typhon si vëdèndu-1 ostenit puse manile pe el, însă Typhon prinse pe Joe, şi-1 legă cu spiralele (curelele) sale, apoî luându-1 pe umeri trecu cu el peste marc în Cilicia, aci undc-1 închise în

şuierând înaintea puhoiului. Omenii se temeau de furtună side pu­ii oie, cari ascultau de «voinicul», şi de aceea descântau eî şerpii şi-î luau cu dcnşiî la bătaia ca se nu dea puhoiű peste denşiî (apă mare turbure torenţială, ce vine în urmă ploilor).

Conferescc: Alccsandri, Poesiî pop. 196.

Doî Căplcscî şi trei Buzescî

Zmeii ţeriî Românesc!

Purtătorii oştilor. ...

O deosebită importanţă ne presintă legenda din Orbie cu privire Ia numele de Ty­phon şi Typhoon s, dat acestui erou-bălaur al anticităţii preistorice. În limba vechia grecescă T-jşW înscmncză o furtună distrug S tori ă, un p u h o î ü (séü povoïû) de ploe, şi de ore-ce în dialectul colic şi doric - se schimba, adese-orî cu t, cuventu! românesc puhoîu ni se înfăţişeză, atât după înţeles, cât şi după etimologia sa, ca identic cu grecescul Tuşwv şi tuşiusuî.

pesccrea numită Coryciu si puse pe fata sălbatică, de jumătate şer-poică, cu numele Delphina, ca so-1 pădescă. Insă Joe scapă din pcscere cu ajutoriul luT Mercuriü si dede de nou asalt asupra luï Typhon, pe care-1 persecută cu fulgerile sale până la muntele Nysa. Atuncï Typhon vëdênd, că Joe vine de noü asupra sa, se retrase în Tracia şi lupta se în-templă la muntele Hem, de unde el arunca cu munţi întregi asupra lui Joe, ér Joc î-1 isbia cu fulgerele sale si întorcea asupra luï munţii, pe cari i asvêrlia. Mult sânge (aîjia) s'a versat la muntele acesta, ele unde, după cum se spune, acest munte si-a capelat numele seu de Haemos. De la Hem apoi Typhon fugi peste marea Sicilieï, ér Joe aruncă asupra luï mun­tele cel mare Etna, de unde şi adï es flacarï de foc, acesta după cum se spune, din causa multelor fulgere, ce s'aü aruncat aci ¹).

Aceste sunt reminiscenţele antice, ce ni s'aü păstrat sub vëlul religiuneî osirice despre marele resboiu al preistoriei, întâmplat între Osiris din Egipct si Typhon de la Istru, doi rcgî tradiţionali, ambii fiiï luï Saturn, unul divinisât, ér altul condcmnat de teologia cgiptenS şi grecescă.

Aceleaşi elemente istorice ni le prcsintă tradiţiunile române. Eroul în-vingătoriu este Ostrea séü Osiris (în forma grecescă Ostris ²), orî lovan Iorgovan (Hercule), comandantul militar al luï Osiris peste Egipetîn timpul espediţfuniî sale.

Ér eroul învins este puternicul rege-bălaur al anticităţiî preistorice.

Arnbiî adversari se luptă pentru dominaţiunca lumeï vcchï, şi în par­ticular pentru succesiunea în imperiul cel vast al luï Saturn, însă în fine regele-titan de la Istru e silit a se retrage spre munţî, unde el este învins, mutilat si închis într'o pcscere adâncă si întunecosă.

în legendele române, eroul Ostrea-Novac, care s'a luptat cu balaurul, este înfăţişat ca un «împérat al Jidovilor», seu al raseî semitice. El avea, după tradiţiunilc romane, curţi forte mart în părţile despre Ţarigrad, séü de mcdă-di, în carî curţi se aflau sfeşnice de petră, luminări de petră şi câni încolăciţi de petră (sfinxî egipteni); că peste tot el a fost un mare craiü, «t toţi se închinau luï ca la D-deu» şi se supuneau la po­runcile lui ³).

Legenda luï Osiris despre lupta sa cu Typhon, este o legendă cu multă

') Apollodori Ulbl. I. 5. 3.

") Pnuly, Real-EncyclopHdie, V. Bând. (1848) p. 1011.

') Tradiţumî din comunele: Maldăr (Olt), Ciocănesc! (Ialomiţa) şi Vertop (Dolj), în colccţiunea nostră.

autoritate. Ea a format cea maî gloridsă tradiţiune a lumeï egiptene şi ebraice, un fel de istoria religiosă poporală, care a aprins miï de anî spiri­tele şi care a întemeiat pe şesurile Niluluî autoritatea imperiului lumesc şi divJn a Im Osiris, ér în ţinuturile çrccescï puterea autocraţii a luï Joe, fie că acesta a fost una şi aceeaşî persona cu Osiris, fie că i-a dat numaî ajutoriü.

Gestiunea, ce ni se presintă acum din punct de vedere al sciinţeî este de a cunósce fondul positiv al acestei legende, de a restabili adevërul istoric în acesta sintesă teologică, şi în particular a ne da semă, că unde s'a în-têmplat acest grandios resboiíí, care a decis sortea lumeï vechï, şi a căruî memoria, o repetăm încă o-dată, ni s'a transmis numaî sub forma unor descrieri figurate, redactate şi propagate de preoţii egiptenî ^J).

Iliada luï Homer, cel maî antic monument al literature! grccescï ne spune, că patria luï Typhon séü Typhoeu, după cum M numesce densul, se afla în ţera Arimilor, şi anume lângă muntele Typhoeu, unde era şi patul séü culcuşul acestuî vitcz şi legendar balaur ^!).

Acestï Arimï, după cum ne spune Hesiod, locuiau la marginea de medă-nópte a pămentuluî cunoscut de Greci ³), acolo, unde se afla şi sutcrana cea vastă, în care a fost înfundat acest vechiü şi puternic monarch al Istruluï *)•

însă de o-dată cu rësboiul cel mare dintre Osiris şi Typhon înceteză şi rolul politic al Arimilor. Numele lor dispare cu totul din literatura hclenică. Eî aparţineau unei lumî străvechi si amintirea lor chiar şi în poemele luï Homer şi Hesiod ni se presintă numai ca un rősunet depărtat.

') Lepsliis, Ober den ersten aegyptichcn Göttcrkrcis (Berlin, 1851 p. 55): Es schcint mir dahcr fast unabwcislich, dass wir dicse Erzăhlung fur den symbo­lic h en Ausdruck der grossen g e s c h i c h t ! i c h c n Ereignisse zu haltén habén, welchc das Reich .... durch die endliche wiedcrhoite Besiegung der nord] ic h en Erbfeindc auf dcm Gipfelpunkt seines Ruhmes erhoben und die nationalen Gefiihle der Aegyptier im Innersten aufrcgen mussten.

^a) Hoincri Ilias, II. v. 782—783:

ŐTS t'anti Tu'flUÉÏ -jUia-/ íjJlácG'jJ

e'.v ',Apí|jiG'.í, 88". spatl Tucpcuáoí Sjtjisva: eívóc.

Forma de A r ira i corespunde Ia R i m i. Grecii (Jiceaű "Aparesţ în loc de 'Pure;, Ia o populaţiune din Achaia (Phercydis frag. 114 in I'Vagm. Hist grace. I. P- 98).

*) Ifesiodi Theog. v. 304—306; 731.

') Localisarea Arimilor în Asia mică (Cf. Strabo, XII. 8. 19; XIII. 4. 6) este cu totul nesciinţifică şi stă în cea maî evidentă contradicere cu geografia homerică, he-siodică şi cu legendele egiptene.

40 -

Accstï Arimï, după importanţa, ce li-o da încă Homer si llesiod, con. tituiaü m prima epocă eroică cea maî întinsă populaţiune pelasgă din ţi-

turilc Tracici, de la Dunărea de jos şi din Sciţia, ér spre apus urmele de tabilimente etnice ale Arimilor noï le aflăm până lângă Alpiï Coticï şi ,ână dincolo de valea Renuluî.

Tvphon este de naţionalitate un Arim séű Ariman, si clementul do-ninant în imperiul seu erau Ari mi î.

Sub numele de Ariman, Typhon este înfăţişat ca părintele séíí princi-)iul rculuî si în religiunea naţională a vechiului Iran.

Marele eveniment petrecut la Lstru avuse un adânc rcsunet în tó t ă lumea preistorică până lângă ţermuriî rîuluî Gange. Se ruinase un imperiu marc ;i unitar, cel m aï vast, ce a esistat vre o-dată pe lume,, întemeiat de Saturn, :atăl lui Typhon si Osiris, —• imperiu, în a căruî orbită cădea o mare parte a Europei, a Africeî de nord şi a Asieï de apus, ceea ce ni-o indică Apollodor prin cuvintele, că Typhon ajungea cu capul seu până la stele, ér cu o mână la apus si cu alta la rosărit.

Acest Ariinan, ne spun doctrinele luï Zoroastru, cercă sub formă de balaur, se se mesure cu ceriul. Nouă-decî de dile si nouă-dccî de nopţi, toţi deiî se bătură în contra luï, în fme el fu alungat de Ormazd, deul lumineî, si precipitat în infern.

în fond şi în formă, teologia lui Zoroastru nu conţinea nimic nou.

Personalitatea lui Ariman din Zcndavesta este una si aceeaşi cu perso­nalitatea lui Typhon din teologia egiptenu si grecescă ^l).

Zoroastru, întemeiătoriul vechiî religiunî a Perşilor, trăise cu o lungă serie de secule, putem dice mii de ani, în urma memorabilului eveniment petrecut la Dunărea de jos, si el resumase numai vechile tradiţiunÎ, cre­dinţe şi legende ale apusului, transmise în Media şi în Parthia prin imigră-ţiunile şi peregrinăţiunile Sciţilor *).

') Dupuis, Origine de tous les cultes. Tome II, 285: Osiris et Typhon, qui comme a très bien observé Plutarque répondent à l'Ormusd et à, l'Ahriman des Perses.— Ibid. IV. 410: Typhon est incontestablement l'Ahriman des Perses.

*) Isitlori Origines XIV. 3. 0 : Parthiam ParthiaScythia vcnicntcs occu-

paverunt. — ibid. IX, 2. 43 : Bactriani Scythiae fuerunt, qui suorum factionc a

sms sedibus pulsi iuxta Bactron Orientis fluvium consederunt. . . . Huius gentis rex fuit

^Oroastes, inventor magicáé artis. — Ibid. IX. 2. 44: Parthi quoquo et ipsi ex

Y in i s originem trahmit. Fucrunt enim exules eorum. . . . Nam Scythico sermone

és Parthi üicuntur. Hi similiter üt Bactriani domesticis seditionibus pulsi

î ^ia solitudine ïiiKtn. ïlircaniam orimum . . . occupaverunt etc.

însă numele etnic al Arimilor ne dispăru cu ruina lor politică.

Diferite urme omonime şi geografice despre locuinfele lor la Dunăre şi în nordul Pontului euxin le găsim încă amintite ?n aceste regiunî până-târdiu in timpurile istorice.

147.— Typhon din ţi5ra Arimilor, fiul lut Saturn, înfăţişat după doc­trinele teologici egiptene in figură de jumetate om, de jumëtate ba­laur, în mâna dreptă ci ţine cârja pastorală, emblema autorităţii im­periale la Pclasgiî de nord, în mâna stângă un toiag, simbolul puterii mo-narchicc peste ţerile d<: sud¹). După Planisfcrul egiptean des­coperit de Bianchini în Roma si tri­mis Academiei de sciinţe din Paris, la D u pui s, Origine de tous les cultes. Atlas, pl. 5.

în lista diferitelor seminţii etnice stabilite lângă ţermuril Măreî negre, Pliniu cel bëtrân face amintire de populnţiunca numită Ari m(ph)aei, o naţionalitate cu aceleaşi moravuri şi pe acelaşi grad de civilisaţiune ca şi Hypcrborcii, şi ale căror locuinţe, după cum ne spune acest autor, erau lângă munţii Riphaci, legănul cel vechiu al ómenilor celor juştî ¹), şi cari munţi, din punct de vedere geo­grafic, formau frontiera de apus a şesurilor numite Scythia, erau ast-fel idcnticî cu CarpaţiÎ ²).

Tot PJiniu, acest ilustru bărbat al Romei, care cu spiritul şi cu sciinţa sa cea vastă, a voit se îmbrăţişeze în-trcgă lumea, ne mai spune, că într'o vechime depărtată, diferitele triburi etnice ale Sciţilor purtau numele na-

ţionnl de Áramáéi ^s).

Aceste numin etnice ele Arim(ph)aei şi de Áramáéi, pe cari din fericire ni le-au păstrat isvórcle geografice ale !uî Pliniu, ne presintă una si acceaşî

') riinii Hist. Nat. Vi. 7.1. A r i m p h a e i, qui ad R i p a e o s pertinent montes.— Ibid. c. 14. 2: fiuvius Ca ram b uc i s, ubi lassata cum siderum vi Ripaeorum monlium defi-ciunt juga. Ibique Arimphaeos quosdam accepimus, haud dissimilem Hyperborcis gcntcm.

^J) .Tnstinl Historiarum Philippicarum lib. II, c. 2: Scythia autcm inclu-

ditur ab uno latcrc Ponto, ab altero mon t i bus Rhipaeis, a tergo Asia et Phasi flumine.

') riiuii Hist. nat. VI. 19. 1: Ultra sunt Scytharum populi antiqui (illos)

Aramaeos (appellavere).

⁴) Costumul lui Typhon, după cum résulta din acesta figurare simbolică, se compunea din o cămeşă cu mâneci largi şi iţarî lungî cusuţi cu florî, nviiid în partea de jos forma