Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Plinii H. N. IV. 27. 1—2.

Reminiscenţe preţiose despre raporturile religiose ale luî Apollo şi La-tonei cu insula Lcuce ne-aü rëmas chiar în epitetele acestor doue man di­vinităţi, încă în anticitatca Homerică, Apollo, deul pelasg, mat era adorat si sub numele de auxecoç, Xú/tios, xuxtjvevtjç, epitete mistcriose pentru gra­maticii vechi, însă al căror caracter era curat geografic. Originea lor se re­ducea la o localitate óre-care numită aeuxtj (Albă³). Latona, «Maica cea

140.— Delta Dunărei. Scara 1: 1.500,000 a lungime! naturale.

sfântă» a anticităţil preistorice, numită de Greci Leto (Aíjxcó,) ér în dialectul poporal pelasg Lete, Letea (Arjtrj ²), era născută, după cum ne spune Hecateu, î ti insula cea sfântă aHyperboreilor ³). în legendele vecht apolinice Latona mai apare cu epitetul de Xúxatva *), formă alterată din î.c-jxatva, adecă originară din insula Leuce. Chiar şi astădî o parte din delta Dunăveî, anume insula dintre braţul Chiliei şi al Sulineî mai portă numele de Ostrovul Lcteï, ér

') Maci-ólai Saturnaliorum I. 17. Antipater stoicus Lycium Apollinem nuncu-patum scribit, à™ too ).tov.«ívsoS'ai návta cumíovrot -SiXtoo. — In ţinuturile Troici (la Colonac, Chrysa şi la Cilla) Apollo mal era venerat şi cu predicatul de xíXX'/ioí (Strabo, XIII. 1. 62; XIII. 2. 5. — Frag. Hist, grace. IV. 376). Epitetul este geografic, însâ cestiunea istorică, ce ni se presinlă este, dacă acest conume al luî Apollo este luat de la micul şi neînsemnatul sat (tiiro;) Cilla, ori din contră Cilla s'a numit ast-fel dupîl sanctuariul de acolo al lui Apollo xíX).a:oí, numire, a cărei origine se reduce pote la Achillea de la gurile Dunărei.

") Cf. Lete (A-fjr'r,) un oraş al Macedoniei, care după cum ne spune Stephanus Byz. i-Şi avea numele seu de Iu t e m p l u l L atonei, ce era în apropiere.

') IModori SicuU II. 47. MuftoXofoüs-. g'èv a5-:ţ tty A-rjtc'u fífovsva'..

*) Aristotelles (Hist. Anira. VI. 35) si l'hilostephanus Cyrenaeus (Fragm. Hist, grace. III p. 33) amintesc de o vechia tradiţiune, că Latona, persecutată de Juna, a venit de la Hyperboreî la Delos în 32 dile sub formă de lupoică (XtWva).

pădurea cea frumosă de stejari din acel ostrov, Pădurea Letci '); tot aci se maîaflă şi un sat cu numele Letca; urme geografice despre un cult antic al deiţeî Latona seu Leteï în aceste părţi.

Cercetările archcologice făcute în insula Leuce confirmă în fond aceste

„v.

date istorice şi geografice.

141.—Insula Leuce (Albă, Şerpilor) de

lângă gurile Dunărei. Rcducţiunc după charta

din Mémoires de l'Académie imp. de St.-

Pétcrsbourg. Tome X, tab. XXIV, la Toci-

Icscu, Revista p. ist. Vol. VII.

In mijlocul platoului acestei insule se aü găsit la a. 1823 ruinele unul templu de o întindere estra-ordinar de mare. în unele locurï zidurile acestei clădiri mai aveau încă o înălfime de o archină şi jumëtate (l m. 66'/2 c.m.). Construirea acestui templu, după cum ne spune Köhler, se reduce la epoca architecture! pri­mitive, séü ciclopice. Murii erau for-maţî din blocuri forte mart de petră albă calcară, prea puţin cioplite, si aşedate unele peste altele, fără nici un ciment. Acest templu, din insula Leuce, ne apare chiar în puţinele sale resturi de la anul 1823 ca o operă monumentală de artă. El era bogat împodobit cu marmură albă, după cum se constata din numerósele fragmente de sculptură aflate aci *). Astădî însă, din tóté aceste ruine risipite la anul 1823 pe suprafaţa insulei, aprópe nu mal subsista nimic. Proporţiunile cele grandiose ale acestui edificiu sacru,

de câte 14 sagene fie-care lăture (29 m. 76 c.m.), ne atestă în mod forte

') Pădurea Letca are o suprafaţă de 2.000 hectare.

•) Koeliler, Mémoire, p. 604: Le temple d'Achille ainsi que les restes des an­

ciens édifices, que l'on voit à Leucé sont construits avec de très-grands blocs
d'une pierre calcaire ordinaire de couleur blanche, rudement taillés et placés les uns
sur les autres sans mortier le temple d'Achille de l'île de Leucë et les édi­
fices que je viens de citer, sont d'une antiquité très reculée et d'une genre que
l'on comprend sous la dénomination d'architecture cyclopéenne. Lorsqu'on
examine les restes du temple d'Achille, on est frappé de la grandeur de cet
édifice, d'autant plus que les temples des divinités et des héros étoient ordinaire­
ment d'uno assez petite dimension Dans l'antiquité le temple d'Achille étoit

richement orné en marbre blanc. Ce fait est attesté par les nombreux fragmens d'une corniche bien travaillée dont quelques uns avaient plus de trois pieds; d'autres fragmens paroissent avoir fait partie du piédestal d'une statue. Les morceaux

evident, că destinaţiunea primitivă a acestui maiestos templu de construcţiune ciclopică, nu a fost. pentru cultul unuî simplu erou, ci pentru o divinitate de primul rang. Aci era templul uneî religiunî séü al uneï marï puteri divine.

Forma esterióra architectonică a acesteï constructiunï corespunde pe de­plin la templele archaice ale deulul Apollo.

Poetul Homer, într'un imn al seu, amintesce de templul acestui deu de sub pólele Parnasuluî, séü de la Crissa, si ale cărui fundamente, erau late si forte lungi ^]).

Afară de murii templului se aü mai descoperit în partea de resărit si de apus a acestei insule şi resturile altor trei constructiunï de asemenea vaste, din acelasî material si de aceeaşi origine cu vechiul templu. Probabil că destinatiunea lor primitivă a fost de a servi, unele ca sanctuare şi locuinţe, ér altele ca portice. pentru scutirea peregrinilor. Lângă muriï templului în partea de nord-vest se mal vedeau pe la a. 1823, săpată în stâncă o fântână adâncă de 15 piciore cu deschiderea circulară, şi alte doue în partea de apus cu deschiderea rectangulară, fântâni, cari după ritul archaic aveaü de a servi, atât pentru trebuinţele templului, cum şi pentru lustrarea pe cap si pe mâni a credincioşilor ²).

les plus considérables et un chapiteau de colonne aussi en marbre Wane, ont été en­lèves en 1814 par le capitaine d'un navire italien.—Ibid. pag. 607: celte dernière (île) portóit dans l'antiquité le nom de Leucé ou île blanche, non pas à cause de la blancheur de ses bords escarpés, puisque ces bords sont plutôt d'une couleur brune et rougeâtre, mais à cause de la blancheur de ses grandes constructions. După ritul vechiû tóté templele lui Apollo erau construite din petră albă (Cf. Pausania, I. 42, 5).

') Homari Hymn, in Apoi!, v. 295.

După Hecateu templul lui Apollo din insula Hyperborcilor avea o formă rotundă, insă este afară de orî-ce îndoielă, că disposiţiunea primitivă a acestui templu a fost modificată în cursul timpurilor. Forma sferică aparţine în general templelor primitive a!e lui Apollo Ast-fel Pausania (X. 5. 9.) ne spune, că cel mai vechiu templu al luî A-pollo de la Delphi avea forma unei colibe (xaX'ij3r,ţ S'ăv o^Yjjxa). Dar mal târdiu însă se introduse şi la templele luî Apollo sistemul architecture! rectangulare, după cum a fost construit si celebrul templu al luî Apollo de la Crissa, despre care ne vor-besce Homer.

) In planul insulei Leuce de sub Fig. 141, urmele de fundamente ale vechiului templu

sunt indicate prin litera A. Interiorul acestui templu, după constatările făcute la a. 1823

o iceriî rusescî, era divisât prin un mur tras de Ia nord spre sud, ér partea despre

^m^ alipită o mică atenenţă, ce conţinea o cisternă. Resturile celor alalte construc-

¹ an se maî vedeau în a. 1823 sunt notate pe planii! insulei prin literele a — a,

Blom er lace de asemenea amintire de un isvor frumos curgătoriu lângă templul lui Apollo de la Crissa»), ér Pausania ne spune, că lângă ruinele templului luî Apollo de la Hysiae în Bcotia se vedea încă în timpul seu puţul cel sacru, despre care spuneau locuitorii din Beoţia, că în vechime cine bea de acolo căpeta darul profeţiei ²).

Insula Leuce de la gurile Dunăreî, avuse aşa dar dóue epoce de cult şi renume. Cea de ântâiu a fost înainte de căderea Troici, când acesta insulă a fost léganul religiuneï primitive a lui Apollo, din care epocă derivă şi numele seu de Leuce seu Albă. Ér a doua epocă începe după resboiul troian, când insula Leuce a fost consecrată umbrei eroului Achile, păstrând însă şi mai departe vechia organisafiune a cultului luî Apollo, anume institu-ţtunea oracuîuluî, privilegiu esclusiv al preoţilor apolinici, precum si dreptul la ofrande piose, la rugăciuni, voturi si sacrificii si peste tot tradiţiunea unei insule sfinte si salutare.

b— i-şi c— c. Fântâna cu deschidere ccrculară, şi care se pare a fi cea mal vechil, este marcată în partea de răsărit a templului. Ér cu litera e este notată unu din fântâncle (posterióre) cu apertura pătrată. Ceea laltă d se află in partea de nord-vest a templului.

*) Homerl Hymn, in Apoll. v. 300.

²) Pansaiiino lib. IX. c. 2. 1.

VI. MĂNĂSTIREA ALBĂ CU NOUĂ ALTARE.

TRADIŢIUNEA ROMÂNA DESPRE TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO DIN INSULA LEUCE (ALBĂ).

1. Vastitatea fi magnificenţa Mănăstireî albe.

Am espus în capitalele precedente legendele anticităţil grecescî cu pri­vire la insula şi templul Im Apollo din ţinutul Hypcrboreilor.

Păşim acum pe un nou câmp de cercetări, ce se deschide înaintea nostrà, la tradiţiunile şi legendele păstrate la poporul român despre acest templu primitiv al luî Apollo de lângă gurile Dunărei.

în colindele române, imne religiose poporale, a căror origine se reduce la cele mal obscure timpuri ante-creştine, se celebreză şi astâdl sfinţenia şi magnificenţa miraculosă a unul templu preistoric numit «Biserica cea mare cu 9 altare» seu «Mănăstirea albă sfântă».

După colindele române, acesta ilustră Mănăstire albă, mare si sfântă, se afla în părţile de rosărit ale terilor române: în prundul Mărci negre ¹),

Aid sub cuvintele prund de mare se înţelege o insulă mica în mar e. Di­ferite insule din albia Dunărei încă portă numele de «[-"rund». (Fruncjescu, Dicţionariu topografic, p. 383).

După alte colinde române «Mănăstirea albă» se află situată intr'un ostrovcl din­tre M a r e a albă şi Marea negră:

') Intr'al Măreî negre prund La dalbele mănăstiri, Ler, Domne, Ler,

Ecă Domne 'n prundul m are î, Hoî Leronda Leruluî Domne, La mănăstirea cu nouă altare Mî-ard noua luminări, Sus 'mî ard şi jos 'mï pică, Picătura ce pică

Ostrovel de mare, Cam din Marea albă Şi din Marea negră. . .

Slujescu-mî nouă preoţi Şi cu nouă logofeţi ....

T cod or esc u, Toesil popuUic, p. 43.

Lac de mir, parau de vin,

Se scaldă Bun Dumnedeü,

Se scaldă se iordania,

Cu bun mir se miruia,

In alt vestment se îmbrăca. . ..

(Comuna Bălţaţî, jud. RâmnîcuI-Sărat).

Prunduleţul Măreî dalbe

La dalbele mănăstiri

Sunt nouă preoţi bêtrânî . . .

(Comunii Băbeniî-nomânT, jud. Dâoiboviţa). , (Comuna lanca, jud. Br3ila).

în ostrovul mărilor, — în ostrovul măreî,—seu într'un o s tr o vel de mare lină.

Păreţtf acestei mănăstiri suntfăcuţr din lemn de tămâia, uşile de a l ă-mâie, ér pragurile sunt de alămâie orî de marmură¹). Ea arc 9 statue şi 9 altare >), e cu 9 uşî, cu 9 uşiţe, cu 9 ferestre, cu 9 ferestruţe, cu 9 pra-gurî, cu 9 prăgurele, cu 9 scaune, cu 9 scăunele, si în ea ard 9 luminări.

Acesta legendară Mănăstire, după un text de pes:e CarpaţT, maî are 9 stâlpi de ceră, 9 de tămâia şi 9 de făclia ³). Ea este forte vechia, pe din

Marea albă din aceste texte poporale este o numire antică aplicată la partea de nord-vest a Mărci negre. Reicherstorff, fost tesaurariü al l'ransilvanicî în secuiul al XVJ-lea, numescc acest sin al Măreî negre «Marc a l b u m" : qui quidcm fluvius (Ncs-ter) trajicitur aditu, atque in Mare album propc arcem Ncster Fcijcrwar munitiss-mam continuo suo cursu inHuit (Moldáviáé Chorographia, la llarianu, Tcsauru de mo­numente. III. p. 134). — Din punct de vedere istoric originea numire! de Marc albă se vede a se reduce la Insula albă (Lcuce), unde se afla Mănăstirea albă a cleului ccluî alb.

Ruga o fa c de septămânî;

Şopru (pi. şoprc) este cuvêntul unguresc szobor, statuă

') Colo'n sus şi maî în sus, Domneî bune Domne! Unde sfinţii toţî s'aü dus, E o dalba mănăstire Şi-I gătită de sfinţire, Cu păreţiî de tămâia, Uşile de a l ă m â i e, Pe la praguri tot de marmuri Si'n lăuntru-î plin de prapuri.

Dar în ea ore cine sunt ? La altar e Ion cel sfânt Cu vrc-o nouă popï bëfrânï;

*) Face D o m n u ce-şî mai face,

Li l i or şi a nost Domn! Face-şi Domnu mănăstire,

Si pe-atâţia patriarcî

Cu o mulţime de di aci . . .

Dar ruga cine-o ascultă ?

Măicuţa luî Dmnnedeu

Pe braţe cu fiul seu . . .

Fiul ţipă-un mér în lună,

Face luna tocmai plină,

Cum e pjină pe ia cină,

Aitu-1 ţipă sus pe s d r e,

Sus pe sc5re când rősare

Ş; când e la prâmiul marc . . .

M a r i e ne s c u, Colinde p. 28.

Si d c mare încă-î mare, Nouă sió pré, nouă altare, Cu fereşti decătrcsore...

(Comunicată d« Gr. CiSciunaş, Ciubanca, Transilvania).

Pe feţele munţilor,

Sus în ţeîia zorilor,

Nu e ţelia zorilor,

CM de-o dalbă mănăstire,

M a r e - i mare pe picióre,

Pe nouă stalpurî de ceră

Şi pe-aîâţia de tămâia

Şi pe-a cincea (atâţia) de făclia.

Da-i purcesă de demult,

Din afară-î m u s c i u prins,

Pe din lontru-î zugrăvită,

Zugrăvită aurită,

Da cu ce-î d'acoperită ?

Tot cu ţiglă mohorîtă ....

Al e x ici, Texte din literatura poporală română. I. 159-

106

fără e acoperită cu muschiü, ér pe din lăuntru aurită. Ferestrele sunt ÎÎi partea despre re'sărit către «sfântul sore». Uşile spre marc, us-

ïoriï sunt de făclia, cr în partea de asupra biserica este «cu zebrele sus

. _steie» ^l) Altariul, în care şede Maica Domnului este de margarint.

leturile sunt de aur. Scaunul cel maî mare are 9 «picături de sore> ²).

Totă Mănăstirea şi jeţurile sunt scrise ³), si în lăuntru e plină de pră-

i) Face biserică marc Cu nouă altare Către sfântul sore, Cu nouă zebrele Spre sfintele stele. In> zebreua mică

In ostrovul, mure î,

Florî dalbe dc'li de mer! Scrisu-ï tare, lucru-t mare, Mănăstiri cu noue altare, Cu fereşti spre r ő s ă r i t,

Cu 9 uşî cu 9 altare, Cu ferestrele spre sore,

") Şi s'a făcut o biserică marc, Cu 9 altare, Cu 9 altarele, Cu 9 usî, Cu 9 uşiţc .... Cu 9 ferestri, Cu 9 ferestrele, Cu 9 praguri, Cu 9 prăgurele, Cu 9 scaune,

') Sus în dalba mănăstire,

Mănăstiri şi versuri scrise,

Ce-mÎ e 'n. cer şi pré pâment ? Scrise înalte mănăstiri.

Sus mi-e luna, s ó r e l e, Tos mi-e dalbe mănăstiri

Şi mai frumoşică

Cine că-mi şedea,

La ce se gândia f

— Şede Maica Domnului

Ea tot cetesce şi adeveresce . . .

«Familia» (Oradea-Mare) N'o. 14 din 1889 p- «W.

Cu zebrele sus la stele. Slujba sfântă cine-o cântă ? Cânt'o nouă popi bCtrâtu Şi cu noue dieceî . , . .

«Gazeta Transilvaniei» Nr. aSa din tSgi.

Cu uşa în jos spre mare ....

(Comunicată de Titu Budu, Vicar al Maramureşului).

Cu 9 scăunele,

Şi în scaunul cel mare,

Cu 9 picături de sőre,

Maica Prea-curată şedea

Şi din o carte cctia,

Cetia carte mare,

Carte mică,

Carte cu slove de aur,

Cu slove de argint ....

(Comunicată de G. C i t a n ă, Valcadicnil, Bănat).

Este nisce mese 'nunse

Mese 'ntinse făclii aprinse ....

(Comuna Plevna, jud. Ialomiţa),

Dar în ele cine şede? Şede Bunul Dumnedeu ....

(Comuna Bora, jud. Ialomiţa).

Iar în dalbe mănăstiri Jeţuri de aur s c r i s e ....

Marian, Sarbatorile la Romanţ, I. p. 49.

pori. întregă Mănăstirea e ca un «mândru sore». Lângă Mănăstire se află un lac de mir si un pârâu de vin, în care se scaldă şi se iordănesce «Bunul Dumnedeű» şi «bëtrânul Crăciun», ér după scaldă şi după miruruire ei se îmbracă în alte vestminte. Calea de la malul ostro­vului si până la mănăstire se numesce «Cărăruica raiuluî» ^]).

«Ruga sfântă» e «multă» si «lungă tare ²)₍ sera, nóptea şi în zori de diuă ³), şi ea «se face de septămânî» de către 9 popi bëtrânï, de 9 pa­triarch! şi de 9 logofeţi (cântăreţi). Când este slujba cea mare de la a-cestă Mănăstire albă, atuncî vin aci toţi sfinţii, sosesc corăbii încărcate de ângerî, şi vine în corabia şi însuşi Dumnedcü ⁴).

Scaunele, pe cari şed în Mănăstire «Bunul Dumnedeft» şi cei lalţî «sfinţî» se numesc «ver ï d e au r» ⁵).

Sus în dalbe mănăstiri

La cel set de aur s c r i s ...

Mănăstiri şi jeţuri scrise, Dar în jeţuri cine sade ?

') Teodorescu, Pocsiî pop. p. 43. ²) Marienescn, Colinde, p. 29.

Şcde Moş Crăciun betrân .Şi cu bunul DumncdcQ ....

(Comuna Găvăucscî, jud. Buz£Qţ.

Sade Bunul Dumncdcu ....

(Comuna Păn"aiîii, jud. Bu/CÎÎ).

Er in zori mai fac o slujbă . , . .

D a u l, Colindi, p. 12.

³) De cu seră vecernie, De cu nóptc litrosie,

H c c a t c u amintescc de ritul nocturn al Hypcrboreilor la sărbătorile cele mari ale lui Apollo de la începutul primăvcreî. Romanii aveau de asemenea priveghiî, p e r -vigilia şi nocturna sacra (Cf. Livii Hist. Rom. lib. XXIII c. 38. — C i c e r o, De Icgibus II, 9. — Ovid. Fast. V. 421.)

⁴) l'e sub nouri, pe sub mare Risărit'a mândru sore. Da nu-î sőre resărit, Că-Î o sfântă mănăstire; Mănăstirea slujba ţine. Iacă vine-o corăbioră

încărcată d'ângereî,

In mijlocu ângerilor

Sade bunul Dumnedeű

Cu vestment

Până 'n păment ....

Bârstanu, Cincl-dccl de colinde, p.

Cf. Sevastos, PovescI p. 81: «Dumnedeû la noï sosesce».

') Sunt în dalbe mănăstiri Sunt verî aurite, Dar în veri aurite Şede Bunul Dumnedeű;

Mai in rond cu Dumnedeű Şede Maica Precesta, Mai în rend eu Dumnialor Şede bëtrânul Crăciun....

(Din judeţul Constanţa).

Cu privire la averile de aur» scrie P relier (Gr. Myth. I. 1854 p. 158): Wenn

Acest locaş sfânt, apare maiestos nu numaî prin splendórea sa incom-

) dar si prin dimensiunile colosale ale construcţiuniî sale. Mă-ăstirea albă este atât de vastă în cât «cuprinde o lume întregă» şi-î cu «turnul pan' la nori». Ea mai portă tot-o-dată şi numele de «Mănăstirea Domnilor» ^J), ce^ea ce în fond consună pe deplin cu relatarea lui He-ateu că preoţii de la templul Hyperboreilor sunt fiiî şi descendenţii re-

geluï Boreas.

Aceste sunt preţiosele date, ce ni le prcsintă colindele religiose române despre miraculósa Mănăstire albă din ostrovul Mărcî negre. Este afară de orî-ce îndoielă, că acesta mănăstire sumptuosă si sfântă, «mândră ca un sorc», dintr'un ostrovel al MăreÎ negre, cu 9 altare şi cu ferestrile spre sfântul Sore, decorată într'un mod atât de uimitor şi de o architectură şi sculp­tură atât de incomparabilă, în care ruga sfântă se făcea di si nóptc, de soptămânî întregî, la care venia cu corabia pe marc si însuşî Dumuedeu, si care şedea aici în «vară de aur», şi unde tot-o-dată preotul cel mare observa resărirea sóreluí²), dicem acesta monumentală si principală ba­silica este incontestabil templul cel faimos al anticităţil preistorice, al luî Apollo séü al Soreluî de la Hyperborel, din insula Mareî negre, numită în anticitatea grecescă Leuce, adecă Albă.

După aceste importante tradiţiunî archaice, ce s'aü păstrat în mod hieratic în colindele séü imnele nóstre religiose poporale, Mănăstirea albă din os­trovul MăreÎ negre, aparţinea doctrinelor teologice ante-olimpicc seu siste­mului de 9 deî principali ³). Ea avea 9 altare pentru 9 divinităţî puternice

Apoll von den Hyperborccrn komrnt bringt cr den goldnen Sommer, •3-î'ooç) d. h. die Erntc, derén Erstlingc also ihra gcbührcn.

') In ostrovu mărilor

Mănăstirea Domnilor, Mănăstire dalbă sfântă.

Bârieanu, Ibid. p. 7,

^!) Venitu-ne-au nouă scire, Florile dalbe,

Că la dalba mănăstire Nouă preuţî preuţesc, Nouă diaconi citesc In locaş Dumnedeesc;

In ostrovul mărilor Mănăstirea Domnilor.,

(Comuna Tămşanl, jud. Prahova).

Ér când popa cel maî mare

Zări eşind sfântu sore

Se bucură forte tare

Şi la el case uita

Şi din gură aşa grăia ....

Burada, O căletorie în Dobrogea, p. 47.

³) In anticitatea greco-romană templele cele mari şi celebre, cu tóté că erau dedi­cate unuî anumit deü, ele însă mai aveau altare şi pentru cèle-laite divinităţî principale.

ceresc! séu de prima ordine, şi ruga sfântă se făcea de 9 preoţi şi de 9 patriarch! (preoţi superiori) ai fic-căreî divinităţi ^J).

Acesta credinţă religiosă în 9 deï principali, era dogma fundamentală a religiuneî vechi pelasge *).

însă cui erau consecrate în vechimea preistoiică aceste 9 altare, si pe cine représentai! cele 9 statue din interiorul acestui grandios şi admirabil locaş sfânt.

După colindele nóstre religiose, influenţate în cât-va de spiritul religiuneî creştine, în acesta ilustră Mănăstire siântă albă şedeau:

Bunul Dumnedcü (Apollo ³).

«Bëtrânul» orï «Moş» «Cră­ciun» (Saturnus senex)'.

Maica Preccsta, séü Maica sfântă, Maica Domnului (Latona-'⁴).

Sânta-M aria cea Mare (Gaca, Rhea *).

') După vechile dogme religiose fie-care divinitate î-şî avea sacerdoţi! şei particulari, Divisque aliis alii sac erdo ţes, omnibus pontifices, s inguli s flarnines sunto. (Cicero, De legibus II. c. 8.)

^a; Vechiul cult Alban, religiunea Etruscilor şi a Sabinilor, erau întemeiate pe sistemul de 9 del principali. «Novensiles Du» era numele unei clase de divinităţi ar-chaice latine, pe cari înveţaţii din Roma nu le mal puteau precisa. Arnob. III. 38: No­vensiles, Piso D e os csse credit novem in Sabin is apud Trcbiam constitutos.— Ér Pl in i u (Hist. nat. II. 53): Tu s co rum litterue novem deos emittere fulmina existimant. — Doctrina de 12 deï olimpici fu introdusă la Romani numai prin literatura grecescă.

⁸) Sus în dalbe mănăstiri (Şede) Bunul Dumnedeu, Lângă Dunul Dumnedeu Şede Maica Precesta, Lângă Maica Preccsta, Şede bêtrânul Crăciun,

Lângă bêtrânul Crăciun Şcdc Ion Sânt-Ion, Lângă Ion Sânt-Ion Şed toţi sfinţii de-a rendül Si-mï judecă pe S i v o -11 i o Vasileo-Ilio. . . .