Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

Iii. T U MU LE L E EUOICE PEL AS G E ').

Populaţiunilc neolitice, cu deosebire curentul paleochton, umcnï a căror viefă publică şi privată era întemeiată pe religiune, maî aveau tot o-dată şi un deosebit cult pentru ceî decedaţî.

In credinţă că eî nu aü murit cu totul, si vor continua a trăi în o lume eternă, mai fericită şi mai superioră de cât lumea visibilă, eî depuneau în sînul pămentului corpurile celor decedaţî, adese-orî în caverne naturale orî artificiale (crypte).

') Movilele funerare portă la poporul român diferite numiri de: hwhiíhíc, movile, gor­gane, culmi, liolumpiirî, sililre, popiae, gruîe (gnuiic} si gniiele.

Cuvântul gorgan î-1 aflăm întrebuinţat încâ într'o adâncă anticitate, nu numai în Eu­ropa, dar şi in diierite părţî ale Asiei, ca o numire generică pentru anumite coline orî munţi.

In Iliada lui Homer, vîrful cel maî înalt al muntelui Ida, de lângă Troia, se numia Gargaron (Iliad. VIII. 48; XIV. 292. 332; XV. 152.), şi după cum résulta din textul acestei poeme, tóté virfurile muntelui Ida dimpreună cu Gargaron erau neacoperite de pădure.

Un alt munte din părţile meridionale ale Italiei (Apulia) purta încă în anticitatea ro­mana numele de Garganus. (Vii-gilii Aeneid. XI. 247. — Horatli Od. II. 987. — Hist. nat. III. 11. 11).

gg MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

Pe lângă acest înalt sentiment religios pentru cei decedaţi, eî mai aveau tot o-dată si o inspiraţiune morală pentru posteritatea lor pe acest păment.

In dorinţă, ca memoria eroilor s6î se fie transmisă şi la generaţiunilc viitóre eî ridicau pe mormintele acestora, tumule enorme de păment, ér pe aceste tumule înălţau drept semn sfânt o columnă de petră brută.

Tumulcle funerare constitue ast-fel cel mat antic gen de monumente

preistorice, înhumarea în tumule, seu ridicarea de movile gigantice pe mormintele

Tot asemenea, aflam numirea de gorgan aplicată în România şi în Transilvania la o infinită mulţime de măguri, délurï şi munţi.

In documentele medievale ale Ungariei, cuvontul gorgan no apare adese-orî sub forma de Kurchan şi K o r h a n. (Cod. Andegav. II. 636. 1332. — Pest)', Krassó. III. 428

1471).

Sensul fundamental al acestui cuvent, atât după indicaţiunilc, ce ni le dă Iliada lui Homer, cât şi după modul cum acesta numire este întrebuinţată la poporul român, se pare a fi : o înălţime de pămont în forma unei cupole, ori în formă conică, însă de di­mensiuni marî şi ncacoperită de pădure.

Cu înţelesul de movilă funerară zona geografică a cuvântului gorgan este de asemenea forte estinsă.

In Francia, uncle tumule sepulchrale din epoca neolitică portă şi astădî numele de Kerougant, K ergo n fals, ér un dolmen se numesce K or k o n n o, (IJertrnnd, La Gaule, pag. 124 —142). In Irlandia anticul cimitcriu regal se numia Cruachan (Vergusson, Leş Monuments megalitiqucs, p. 198—212). Chiar şi aslădî în limba fran-ccsă cuvêntul galgal, însemneză o movilă de petrii şi de păment, şi aceste gâlgâie se cred a fi morminte antice ridicate in memoria luptătorilor gali şi romani căduţî în res-t»5ic.. (Liltré, v. galgal. — Bcrtrauu, La Gaule, p. 135).

Originea cuvêntuluï gorgan aparţine ast-fcl timpurilor preistorice seu epocei pelasgc.

In T r ins i l van i a, şi cu deosebire în Bănat, movilele funerare se mai numesc gr/M, séü gr unic (sing, gruia, gruniu), numire, care de asemenea se reduce la timpurile archaice. Pe teritoriul EolicÎ de pe ţermuriî Asiei mici şi u n de se aflau o-dată o m uiţi m e nenumărată de movile funerare p. c l a s g c, noï aflăm oraşul numit Grynium (Ppiviov, citesce Orunion. Strabo, XIII. 3. 5; 1, 59. VII, 7. 2). — Acelaşi oraş apare la Herodot (I. 149) cu forma plurală pclasgă de l"púve;«. Ér Cor-neliü N epos (Alcib. 9.) amintesce castrum Grunium din Frigia probabil identic cu localitatea amintită mai sus.

o formă corespundetoriă pentru gruia séű gruniii, cu înţelesul de tumul funerar, ⁿoi nfiăm în limba vechia latină cuvêntul griemiis.

Hospes. résiste, et. hoc. ad. grvmvm. ad. laevam. aspice. vbei: continentur. ossa. hominis. boni, misericordis. amantis. pavpcris.

(Inscripţiune din Roma. C. I. L. I. 1027).

*ⁿ B.asarabia, movilele funerare se numesc şi culmi (sing. cuí/n); ér în părţile Bi­horului de npst-o rnrnnl-i ],„7„,„-r,„,-J /sîncr l,nhtmf>\.

eroilor şi ale pcrsónclor celebre, începe, ce e drept, în epoca neolitica, si ea se continuă si în epoca bronzului până târdiu în timpurile istorice.

înaintea cetăţii Troia, ne spune poetul Homer, se afla o măgură înaltă isolată, pe care o putea încunjura cine-va dia tóté părţile, movilă, pe care omenii o numiaü Batiea, ér deii nemuritori, mormentul eroinei Murina ³).

Acesta grandiosă movilă, ce forma pe câmpul Troici pclasge un deal întreg, era după cum vedem, atât de străvcchiă, în cât ajunsese se fie mi­tică chiar în timpurile lui Homcr.

La mijlocul acestui vast şi frumos şes al Troici, ne spune tot Homer, se afla mormentul cel grandios al lui Ilu, fiul lui Dardan, un bëtrân ilustru din timpurile străvechi, şi pe care tumul era ridicată o columnă de petră ^a).

Tot pe acesta memorabilă câmpie a Troici, se afla tumulul seu mor­mentul unuia din fruntaşii vechi Troianî, al bctrânului Aesyete, şi pe care tumul în timpul resboiului luase posiţiunc Poliţe, fiul lui Priam, cu trupa sa, ca se observe, când Grecii de la corăbii vor încerca să facă o miş­care ofensivă asupra Troici ³j. Acesta movilă funerară era aşa dar atât de gigantică în cât constituia între Porta Scheă şi între mare, cel mai înalt punct de observaţiune al Troianilor.

In cursul resbeluluî, ce-1 avură Troianiî cu Grecii, bëtrânul rege Priam, după cum ne spune Homer, depuse în o urnă de aur cenuşa fiului seu Hector, a celui de ântâiu între eroii Troianî, apoi acoperi urna cu un covor de purpură, o depuse în mormentul săpat în sîrml pămentului, aşcdă peste gropă lespedi mari de petră, ér de asupra Troianiî ridicară un tumul înalt de păment «).

De asemenea, ne spune Odisca lui Ilomer, că Grecii, orï mai bine dis Mirmidonii, dupe ce arseră corpul eroului Achile, pe care-1 ucisese in rës-boiul Troian, Paris fiul lui Priam, i depuseră osemintele în o amforă de aur la un loc cu urna amicului seü Patroclu, ér peste ele ridicară un tumul enorm pe termurilï Helespontuluï, ca acest monnent se-1 pută vedé departe de pe mare, atât omenii, cari trăiau atunci, cât şi aceia, cari vor trăi în viitoriü ⁵).

Andromache, admirabila soţia a lui Hector ^c), presimţind şi plângond

') Homeri Ilias. II. 811 seqq.

²) Iliad. XXIV. 349; XI. 166. 371; X. 415.

') Iliad. II. 793.

<) Iliad. XXIV. 798.

•) Odyss. XXIV. 80. - Iliad. XXIII. 126.

«) Iliad. VI. 418.

60 MONUMENTELE l' R K l S 1 U K l c E A LE DACIEI

tot o-clată sortea, ce are s'o aştepte, dacă soţul seu va cade pe câmpul de resboiu, se esprimă ast-fel despre părintele seu pelasg, Etion din Teba cea sfântă, care a fost ucis de Achile.

Achile, dice densa, nu a despoiat pe tatăl micii de armele sale, ci Ic.-a ars d'impreună cu corpul seu, şi peste cenuşa lui a ridicat o movilă, ér nimfele munţilor au plantat ulmi în jurul acestui mormont ¹).

In Arcadia, cel mai antic teritoriu pelasg din Pelopones, se aflau lângă oraşul Orchomen, după cum ne spune Pausania, mai multe movile de petrii acumulate, tumulc, ce aü fost ridicate m onórea ómenilor căduţi în resboiu, însă nu esistă nicî o inscripţiune, dice densul, si nicï locuitorii din Orchomen nu mai aü nici o tradiţiune, cu cine s'a purtat acest resboiu ²).

Lângă vechiul oraş Delphi în apropiere de Parnas, după cum ne rela-teză tot Pausania, se mai vedeau încă în epoca sa movilele de petrii, în car! aii fost înmormentaţî Lai ii, legendarul rege al Tcbeî, si servitoriul şeii, ucişi améndoï de Oedip ³).

Acelaşi rit religios de a ridica tumule urieşe pe mormintele regilor şi eroilor seï, î-1 continuară triburile pelasge şi după ce trecură în Italia.

La strămoşii noştri, scrie Ser viu, era obiceiul, ca nobilii se fie înmormen­taţî sub munţi înalţi (movile grandiose), ori în sînul munţilor ⁴).

') Usul de a planta u l m î pe lângă movilele funerare, a csistat o-dată şi în părţile Pacieî. Ast-fel, după o baladă română eroul Torna Ali m os simţind că morc, se a-dreseză către murgul seu cu următorele cuvinte:

Te grăbesce, alergă, fugi, Şi ca gândul se me ducï Colo 'n zarea celor culmî La gropana cu cinci ulmi, Că cu murgule oî muri

Pe tine n'oî maî sări . . . Din copită sÊ-ml faci sapă Lângă u l m î se-mî facT o gropă Şi cu dinţii se m'apuci In tainiţă se m'aruncî.

Alccsandri, Tocsil pop. p. 74.

O movilă de pe teritoriul comunei Doicescî, jud. Brăila, portă de asemenea numele de Ulm. (Cf. Frunzescu, Diet. top. VIII. «Ulm», movilă pe teritoriul jud. BuzCű).

") Pausauiac Craeciae Descriptio, lib. VIII. 13. 3. — H o m c r, in Iliada (II. 604) maî face amintire şi de mormentul regelui Epyt din Arcadia. Ér Pausania, scrie despre acesta movilă: am mers de am contemplat cu totă atenţiunea mormentul luî Epyt, des­pre care face amintire Homcr în cântecele sale. Este o movilă de p ă m ô n t nu de tot mare, încunjurată jur împrejur cu un parapet de petrii. (Dcscriptio Graeciae, VIII. 16. 3.)

') Pausaníac Descriptio Gracciae, Kb. X. 5. 4.

*) Servius, ad. Aen. X. 849: apud maiores nobiles aut sub montibus altis aut in i p s i s montibus sepelicbantur. — Cf. I s i d o r i H i s p a 1. Originum lib. XV. li. 4.

Mormőntut cel grandios de pâment al vechiului rege Dercén din Lau­rent, forma, după cum ne spune Virgil, un munte înalt acoperit cu stejari umbroşi >).

Pe şesul dintre Alba si Roma, ne spune istoricul Liviu *\, se vedeau încă în epoca sa, movilele, în carî aü fost înmormântaţi fraţii Curia ţi şi H o r a ţ î.

Ér în partea de sud a Romeï, lângă Porta Ostiensis, călătorul vede si asiădî Piramida cea grandiosâ a luï Cestiu, unul din cele maî importante monumente ale Romei, si care s'a conservat întreg până în diua de astădî Acesta piramidă consistă dintr'un enorm, tumul ascuţit, înalt de 155 de pi cióre, si avend patru feţe învelite pe de asupra cu lespedî quadrate de mar moră albă.

Insă cea mai magnifică movilă funerară din Roma era Mausoleul im përatulul August, care se considera cu deosebire ca descendent din fa miliile vechi troiane.

Acest mormont imposant construit în al doilea an al ereî creştine, era după cum ne spune Strabo ³), un tumul enorm de păment ridicat pe câmpu lui Marte de lângă ţermurele Tibruluï. De desupt se afla o boltă de pétri albă, iar pe d'asupra acest tumul era acoperit până sus cu arbori verd;

Pe vîrful acestei movile funerare se înălţa statuă de bronz a împëra tuluî August, ér de desuptul eî se aflau depuse osemintele sale, ale rudelo şi ómenilor sëï de casă.

Caracteristica particulară a tumulclor eroice pelasgc era, ca ele să aib dimensiuni enorme *).

Pelasgiï ne apar în tradiţiunî şi în monumente ca omeni avic de gloria ⁵). Ambiţiunea lor era să aibă morminte colosale memoria lor se fie celebrată în cântări la generaţiunilc viitóre °). A s că după morte omenii tel î-ţî cclcbreză gloria ta, era cea mal mare fericii pentru un erou din epoca pelasgă ^r).

') VlrgiHi Acncid. XF. v. 8'I9. -) Livii Hist. Rom. lib. I. 25. ') StraboiiU Gcograpliica, V. 3. 8. <) Yirgrllli Aen. lib. III. 62 :

ct ingens

Adgoritur tumulo tellus .... ») Iliad. VII. 86-91. «) Iliad. VI. 358. i) Odyss. V. 311.

In tumulele pelasge corpurile eroilor celebrii se depuneau în urne de _aur si lângă urne armele şi o mulţime de alte daruri preţiose, adevërate tesaure.

Pelasgiî sunt omenii ceï avutï aï lumeï vechï *). Eî dispun de -antităţî enorme de aur şi de aramă ²), şi tot o-dată de turme nenumărate de oî ⁸)> de ciredi de boi urieşî *) si de herghelii mari de caî minu­naţi °)- Pelasgiî sunt în stare se răscumpere pe un prisonier de rësboiu cu preţuri infinit de mari ⁶).

Oraşul Myccna al Pelasgilor din Peloponcs este oraşul cel avut de

aur ⁷).

înaintea tuturor omenilor, Troia pclasgă trecea ca avută de aur si de aramă ⁸), şi Grecii trăgeau speranţă, că după ce vor cuceri Troia, ső se întorcă a casă cu tóté corăbiile lor pline de aur si de aramă °). Dárdán, patriarchul Troianilor şi al Romanilor, era după legende, cel maî avut om din toţî muritorii lumeï sale ¹⁰).

In ruinele cetăţilor si ale mormintelor pelasge, archeológia găsesce as-tădi cele mai preţiose vase si ornamente de aur şi de argint, si cari ne deşteptă tot-o-dată o adevărată uimire de opulenţa acestuî popor.

O altă caracteristică particulară a vechilor tumule pelasge, era ca ele se fie de pâment ⁿ), un rit, care după cum vedem sta în strînsă le­gătură cu vechia lor credinţă religiosă, că autorii genului pelasg erau năs­cuţi dc-a dreptul din pâment.

Pe vîrful movilelor funerare pelasge se aşeză de regulă o columnă de petră (atTjXr;). Acesta, dice Homer, este onórea morţilor '-).

Acelaşi us de a onora memoria eroilor decedaţi prin tumule enorme de păment, vedem, că a esistat într'o epocă depărtată şi în ţerile vechii Dacie.

Aprópe în fie-carc judeţ al României se află una ori maî multe movile

') Iliad. V. 710. ^s) Hiad. H. 230.

³) IHad. H. 605. 705; IV. 476; VI. 25; IX. 296. 479; XI. 106. 678; XII. 319.

⁴) Hiad. I. 154. y. 313. XX. 91.

*) Hiad. I[. 230. III. 130; IV. 332; V. 102. 551. 641; XX. 221.

⁶) Hiad. I. 372.

') Hiad. VII. 180.

⁸) Hiad. XVIII. 289; X. 315.

') Hiad. IX. 137. ¹⁰) Hiad. XX. 220. ' ") Hiad. VI. 464. Cf. şi nota 4 p. 61. ") Hiad. XI. 371; XVI. 457. 674; XVII. 374. - Odyss. XII. 14.

funerare, de dimensiuni colosale, şi carî porta numele de «Movilă mare» orî «Măgură mare» *).

Dacă aceste monumente sepulchrale ale terilor nóstre, ne apar si astădl în forme atât de uriese, ne putem face o idea despre aspectul lor înainte cu câte-va miî de ani, când ele nu erau micşorate orî aplanate nici de dintele timpului, nici de acţiunea economică a ţeranuluî român, şi nicï de căutătorii de comorc.

Aceste movile aşedate după ritul pelasg pe câmpurî, de-a lungul drumu­rilor, orî pe vîrfurilc colinelor, se pot vedé, în general, delà distanţe rnarî, întocmai după cum era idea timpurilor troiane, ca ele se potă fi vcdute

') Una din movilele funerari cele maî uriese, şi putem dice tot-o-dată şi cele mai vechi ale ţ£rei nostrc, este colina artificială numită. « R & b ă i a » de pe teritoriul co­munei Răscsci, în judeţul Fălciu, situată pe malul drept al Prutului.

Despre acesta movilă, scrie Principele Dimitrie Cantcmir : Ilaud longe ab co loco (Husz) conspicitur collis ingens mânu factus, Tartaris Chan t c p e s i i. e. Chani tumulus, incolis Mogila Rabuy dictus. De huius origine variae feruntur scn-tentiœ. Aliqui Tartorurum quendam Chanum cum toto execitu a Moldavis ibi delctum tradunt, ac ipsius monumento hune tumulum impositum, alii reginam quandem Scytha-rum, R a b i e dictam, cum contra habitantes eo tempore in Moldavia Scythas, hucusquc exercitum duxisset, ibi cecidisse et a suis sepultam narrant. (Descriptio Moldáviáé, P. I. c. 4.)

După alte tradiţiunf, acesta movilă, înaltă de 18—23 metri, după cum ni se comunică, ar fi făcută din timpul «P o e d i e î» séu al lumeï multe, şi că in ea ar fi înmormântată o fată de impërat, orî o eroină căcjută în bătaia pe câmpul acela.

Nu seim dacă la acesta movilă, orî la alta, de pe lângă Nistru, se refer următorcle versiuni clintr'o balada română:

Cine-mî stă şi tăbărcsce, Cine-mî stă şi poposesce

La movila aşa mare Ce se 'nalţă la hotare?

Arbore, Basarabia in tec. XIX. Eucurcscl, 18^9, p 179.

Despre o rsiovilă archaică lângă JNistru vorbescc şi Herodot (IV. c. 11.)

Vornicul Grigorie Urechi ă, face de asemenea amintire de o movilă mare de lângă Şiret: «Şi acolo de asupra Şiretului, la movila cea marea Tecu­ciului (lângă comuna lonăşesci) aü odihnit trei dile» Ştefan cel Mare. (K o g ă l n i -c e a n u, Cronice, I. 161).

Decedatul Odobescu, membru al Academiei Române, publicase doue dări de séma despre movilele funerare din judeţele Dorohoiu şi Romanaţî. (Mon. Oficiul Kr. 152 din 1871 şi Analele Soc. acad. rom. X. Sect. II p. 173—339).

Insă datele sale cu privire la înălţimea şi perimetrul acestor movile, adunate de la învăţătorii sătescî, sunt în mare parte eronate şi din acesta causa nu am putut face nici o întrebuinţare de acest material.

.- J MO N U M E N l K L E f K K l -•> l u K l l. r. A L t; 1) A C l t l

, Departe, atât de omenii, cart trăiau atunci, cât şi de cei, cart vor trăi

[n viitoriü.

Cele m aï multe din aceste movile grandiose ale terilor nóstre aii con-. , j_upă tradiţiunile poporului român tesaure preţiose. Unele mai portă . _ast2iiï numele de «Movila comoreï», brï de «Movila săpată».

Insă astadï, acesta nenumetată mulţime de monticule funerare ale terilor nóstre sunt numai nisce monumente mute ale unor timpurî depărtate ¹).

i) România este una din ţările cele mai avute de t umule funerare. La noî, scrie Cesar Boliac, ţera este plină de aceste movile şi movilite din malurile Dunărei şi până î ti culmile Carpaţilor, şi că aceste movile şi movilite la noî se numeră cu deci-m i l e cu s u t i m i l c şi cu m i i l e , şi cari tóté conţin oseminte de un schelet, dacă nu de maî multe. (Trompeta Carpaţilor Nr. 846 din. 1870 şi Nr. 939 din 1871.)

De asemenea, sa esprimă archeologul R o m e r din Ungaria : Dacă este o ţeră avută de monumente în genul acesta (tumule), atunci de sigur este Ungaria. (Mouvement archéologique, p. 104).

Este incontestabil, că nu tóté tumulele din ţerile nóstre se raportă la una şi aceeaşi epocă. Ca în tóté ţerile Europei, aşa şi la noî, unele din movilele funerare aparţin fără îndoială la etatea petrei, ér altele timpurilor posteriore, preistorice ori istorice.

Ast-fel C. Boliac ne spune, ca în doue movile ce le-a spintecat, a aflat cadavrul aşedat şedend, cu şira spinăreî în liniă verticală, caracter al epocei neolité. (Trompeta Carpaţilor Nr. 939 p. 3). De asemenea s'a constatat esistenţa tumulelor neolitice şi în Bucovina la comuna Horodnicul-de-jos. (Kainál, Geschichte der Bukowina. I. 1896 p. 5 - 6).

In general, putem dice, că aparţin timpurilor preistorice acele movile funerare, cari se caracteriscză prin dimensiunile lor considerabile, prin figura lor conica, prin disposi-ţiunea lor în linii mai mult ori maî puţin drepte de a lungul drumurilor.

In aceste tumule preistorice, adese ori osemintele, ori urna cu cenuşă a celui decedat, se află depuse într'un sicriu format din lespedî brute (de regulă 4), peste cari este pusă o altă lespede ca acoperemént séü capac. Pe lângă vasul cu cenuşa se maî găsesc în aceste ciste şi bucSţî de cremene séù marmoră prelucrate în forma dălţii şi chfirburî de olană grosolană. Despre ast-fel de morminte ni se relateză din corn. Borlcsci, în judeţul Nemţii, şi dm com. Sotânga în judeţul Dâmboviţa. (Pentru Transilvania şi Ungaria con-foresee: Archív der Vereincs fur sicbenbürgische Landeskunde, N. K. XIV p. 156seqq. — Romcr, Mouvement archéologique, p. 113.)

In Transilvania tumule funerare se ailă în diferite părţi, însă în mimer conside­rabil ele ni se prcsintă în comitatele de lângă Tisa, Ung, Zabolţi, Bereg, Bihor, Bechcş,

longrad, Cénacle, Heveş, Arad şi Timisóra, (Homer, Mouvement archéologique, p. 150). -a aceste movile de lângă Tisa se raportă următoriul fragment dintr'un cântec eroic poporal din Transilvania:

Murgule, comă rotată, Maî scote-me 'n clei o-dată Şi mo scote pan' la Tisa, C'acolo-î tabcră 'ntinsîi

Ş'acolo sub fagii mici Sunt morminte de voinicî, Care s'aú dus de p'aicï. lurnllt-IUi-keun, Dohie, p. 314.

Noï nü cunóscem nicï numele eroilor a căror cenuşă, ori oseminte, aü fost depuse în aceste morminte archaice, nici evenimentele la carï eï au par­ticipat. Aceste tumulc ne spun numai atât, că, în mare parle, ele aparţin la ceremoniile şi onorile funerare pelasge, şi că aceste ţinuturi aü format

In Bcsarabia numerul movilelor funerare este de asemenea forte considerabil, şi o amintire de sigur forte vechia despre aceste tumule o aflăm în poesia nostră eroică:

Pe câmpul Tinechieî (s. Tighineî) Pe zarele câmpiei. . . . S'au dus Costea oile

Sus pe malul Nistrului Pe pămontul Turcului

De aü aşeijat stânile Pe tóté movilele.

Alecsandri, Poeslî popnlare p. 54. Cf. N c go e s cu, Balade, p. 103.

Colo'n zarea celor culmi (movile) La grópa cu cincî ulmî.

Alccsandri, Poesil pop. p. 72.

Ér intr'o «Conăcariă» de la Românii de peste Nistru :

Noï am purces pe crângul ceriului, Pc semnele pîmôntuluï,

Pe zarea movilelor...

B u r a d a, O călătoria în satele moldovcncscl

din gubernia Clierson, p. 34.

Cu privire la tumulele din Rusia meridională corniţele Ouvaroff scrie urmă-torelc : Dans les contrées méridionales sur les côtes de la mère Noire, les tumuiua eurent . . . beaucoup a souffrir de la cupidité des étrangers. Les Génois et les Véné-tiens fouillèrent en Crimée une foule de tumulus, et s'approprièrent les trésors qu'ils y découvrirent. On sait que la plus part des tumulus de la Russie remontent aux Scythes et aux Grecs. . . . Les tumulus se trouvent en abondances dans le voisinage des principallcs villes de l'ancienne Russie ... Us (les tumulus) renferment presque tous un tombeau de pierres de forme carrée, formé de grandes dalles calcaires. (Recherches sur les antiquités de la Russie méridionale. Paris, 1855— 65 pag. 6. 7 şi 37).

In Bulgaria ne spune Kanitz (Donau-Bulgarien. I. p. 62. 149) tumule se află pe ambele latuil ale BalcnnuluT, şi maî cu séma în văile rîurilor Osma, lantra şi T u n d z a . Cu deosebire sunt memorabile tumulele aşcdate la distanţe regulate pe ţer-murelc Dunărei dinire Şiştov şi Nicopol. De la Rusciuc până la Samovoda în pasul lantrci, Kanitz a numerát ca la 40 de tumulc pe ambele laturi ale drumului. Ér despre tumulele din Macedonia şi Tesalia aflăm următorele notiţe la Bou ő (La Turquie d'Europe, Tome II, p. 352): Dans la Macédoine méridionale, il y en a (des tertres) surtout près de l'ancienne Pella et de Salonique ... On dirait que ces tertres ont été alignés le long d'une route, et non pas placés sans symétrie, comme ceux de Sophie et de Philippopoli. Ces tertres macédoniens sont delà plus grande dimension et sont tout-à-fait semblables à ceux de la T r o a d c etala butte conique artificielle qui existe en Basse - Autriche entre le petit plateau au-dessus de Deutsch-Altenbourg entre Vienne et Presbourg .... Près de Larisse en Thessalie, il y a un bon nombre de Tepe ( = tumuli ) . . . dont l'un est l e plus grand des environs. ... 11 y en a aussi près d 'A r m y r o s et de

De asemenea şi Hcsiod, în poema sa epică *EpY1).

Cei vechî nu s'aü îndoit nici o-dată de esistenţa reală terestră a câmpului numit Elysiu.

Hesiod, întocma ca Homer, cunoscea şi densul acest ţinut fericit şi lo­cuit ele omeni, dar pe care densul î-1 reduce numai la insulele numite ale «Fericiţilor» — Makaron, — situate la Dunărea de jos ³).

Insă cari erau marginile pa m on tuluï, de cari ne vorbescc aici Homer si Hesiod ?

Ele erau marginile orisontuluï geografic grecesc, după cum vom ave o-casiunc de a ne convinge de atâtea orî în cursul acestei istorii.

încă în epoca Homerică şi Hesiodică, zona cunoscinţelor teritoriale ale autorilor grccescî înceteză la nordul Tracici.

Homer nu cunosce în nordul Mysieî séü în ţerilc nóstre, de cât numaî doue grupe etnice, însă cu moravuri forte pure, pe Agavi şipcAbii, e>-meniï ceï mai juştî dintre toţi muritorii, după cum dice densul ⁸).

Chiar şi în timpurile luî Herodot întunerecul geografic începe ime­diat în nordul Dunărei de jos.

«Ce fel de omeni locuesc la nordul Tracieï, dice acestautor, nime póté spune cu siguranţă. Atât însă se parc, că dincolo de Istru este o ţcră părăsită şi infinită . . . Locuitorii din Tracia, m aï spun, că ţinuturile dincolo de Istru sunt ocupate de albine şi din causa acestora omenii nu pot merge mai departe» ⁴). O ţeră ocupată ele albine f Ceea ce în fond

') Hcsiodi Opera ét Dics, v. 159 —173.