Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 5.29 Mb.
səhifə14/62
tarix25.10.2017
ölçüsü5.29 Mb.
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   62

("L u p a f c u, Medicina babelor, p. 13).

Insă, acesta imigraţiune puternică neolitică forma numaî o parte din marea invasiune etnică, care caracterisezâ acesta epocă.

Alte triburi pastorale, alte grupe sociale, carî de asemenea veniau din Asia, spre Europa pe urmele primului curent neolitic, ne mal putênd străbate spre Dunărea de jos, înaintară peste Basarabia şi Moldova de sus şi luând di­recţiunea arcului nordic al Carpaţilor se reversară peste Bucovina, Galiţia, Silesia şi Moravia x). O parte însemnată din aceste noue mase neolitice, făcu o diversiune spre ţinuturile de medâ-di. Unele triburî trecură peste Carpaţiî de nord şi se stabiliră în părţile de sus ale Tiseî, ér altele cobo­rând pe valea Marchuluî în jos se respândiră peste Panonia, Noric, peste Dalmaţia de sus şi înaintară către Alpï şi Italia; — în fine restul maselor, împins de noue colane, ce veniau în urmă, 'sî continuă maî departe migra-ţiunea sa spre apus pe lângă malul nordic al Dunăreî, şi trecând peste Bo-nemia şi'Germania, înainta către Galia, Pireneî, Belgia şi Britania, lăsând peste tot locul în drumul seu remăşiţe de triburî şi urme ale industriel şi cultului seu primitiv. Acesta este curentul aldoilea neolitic seu central, care ne presintă în Europa doue ramurï bine constatate, unul Carpato-Pa-nonic-Alpin şi altul Carpato-Galic.



l) In Austria, linia principala a resturilor industriei neolitice se întinde peste Bu­covina, Moravia, Bohemia şi Austria de jos. (Szombatliy : Bemerkungen über den ge-genwàrtigen Stand der pràhistorischen Forschung in Oesterreich, în Correspondenzblatt der deutschen Gesellschaft fur Anthropologie. XXV. Jahrg. 1894, pag. 98-99. — Cf. Much, Aelteste Besiedlung der Lander dér ös'terr.' Monarchie.)

«) Bertrand, La Gaule avant les Gaulois, p. 256: Si le monde septentrional ou hy-perboréen, inconnu des historiens anciens avant l'époque romaine, et révélé de nos jours par l'archéologie . . . nous cachait des tribus d'une grande vitalité, le monde thraco-danubien et danubien-alpestre se montre à nous plus de mille ans avant notre ère comme un foyer de civilisation bien autre­ment rayonnant. — Ibid. p. 206: A l'âge de la pierre polie deux courants puissants avaient concouru au peuplement de la Gaule, un courant h y p e r b o-réen, et un courant danubien. De ces deux courants, le second ne s'est jamais ra­lenti. Derrière les néolithiques et de très bonne heure . . de nouvelles tribus s'étaient avancées peu à peu, se poussant les unes les autres. Elles avaient pris possession de la Thrace, de l'Illyrie, de la Germanie méridionale, pénétrant jusqu'en Italie . . laissant des essaims, chemin faisant, au sein de montagnes (Carpathes, Bal-cans, Alpes noriques), sur les hauts plateaux de la Bohême et dans les vallées adja­centes.

In Transilvania, invasiunea curentului neolitic s'a operat pe doue c aï dife­rite, de o parte prin păsurile naturale ale Carpaţilor de resărit, de altă parte prin di­ferite triburî neolitice, cari, după ce trecură peste Carpaţiî de nord, si descălecări în

Acest curent introduse în Europa centrală şi apusană, — în Panonia, Noric, Dalmaţia superioră, Reţia, de altă parte în Bohemia, Germania, Galia, Pt-renel, Belgia şi Britania, — aceeaşi cultură uniformă neolitică ca şi în CarpaţiÎ Daciei, acelaşi progres industrial, aceeaşi viaţă pastorală, aceeaşi practică a agriculture!, aceleaşi doctrine religiose, aceeaşi organisaţiune a cultului şi a societăţii, şi în fine, aceeaşî idiomă séü limbă comună primelor curente neolitice.

Insă mişcarea etnică în mase pornită din Asia spre Europa se continuă în tot cursul acestei epoce.

Afară de primele doue curente mari neolitice, cari aduseră si revărsară a-supra Europei o imensă populaţiune 1), alte cete noue, însă mal puţin consi­derabile, cari de asemenea din împrejurări necunoscute părăsise ţinuturile vechil Asie, se ivesc la porţile de resărit ale Europei.

părţile de sus ale Tisei, se cstinscră încet pe valea Someşului şi a Grisului repede şi în regiunile de apus ale Transilvaniei. A se vedé şi charta preistorică a Un­gariei şi Transilvaniei Ia Kouicr, Résultats généraux du mouvement archéo­logique en Hongrie, pag. 42, reprodusă de Pulszky, ín Magyarország Archaeologiája, I. 1897, p. 242.

Aceste drumuri de invasiune neolitică în Transilvania sunt indicate într'un mod forte clar, prin tipul şi prin natura materialululul diferitelor fabricate neolitice din aceste regiuni.



J) Despre acesta extra-ordinară mulţime de omeni a timpurilor preis­torice, scrie scholiastul lui Homer :

«Se spune, că pamêntul apësat de mulţimea cea imensă a ómenüor lipsiţi de pietate, s'a adresat către Joe cu rugăciunea, ca se o uşureze de acesta sarcină. Pentru acest scop Joe aţîţă mal ântâiu resboiul Tebaic şi în care mulţi au périt. In urma însă, cu tóté că Joe ar ii putut se nimicéscâ pe toţi omenii aceştia cu fulgerile şl cu diluviile, dar fiind-că la acest expedient se opuse Momus (im fiu al nopţii), Joe, după sfaturile lui Momus, puse la cale rësboiul dintre Greci şl Barbari (Troieni), şi prin care resboiű pămentul se uşura, de ore-ce mulţi aü fost ucişi.» Acesta tradiţiune, ne spune scholiastul lui Homer, era cuprinsă în Cântările ciprice ale poetului Stasin. (Homed Carmina, Ed. Didót, pag. 591—592).

Er poetul Va l e r i ű FI ac c u în Argonauticele sale (VI. 33 seqq.), vorbind despre ţinuturile de lângă munţii Riphei (Dacia şi Sciţia) se esprima ast-fel: Aceste ţerî, cari e întind sub constelaţiunile celor cloue urse şi a balaurului celui gigantic, sunt cele mai avute de populaţiunl, de cât orl-care altă regiune.

ne, H erődöt, (V. 3.) vorbind despre populaţiunile din nordul Greciei scrie: racilor formeză după Indieni naţiunea cea mal numerosă de pe suprafaţa '' î1 "acă eî ar fi guvernaţi de un singur om, şi dacă se ar pute uni între dên-», a unei ar fi neînvinsl şi cel mal puternici dintre tóté popórele.

Acestï noï invasorï, ne mat putênd străbate pe drumul cel vechiü de mi-graţiune, fură siliţî să apuce o direcţiune cu totul anormală pentru tribu­rile, cariî-şî caută o patrie nouă si maî fericită. Eî înaintară pe ţermuriî Niprulul în sus către marea Baltică, ocupară ţinuturile Litvanieî, şi de aci o parte se estinse spre apus pe lângă cóstele Germaniei de nord, ér alte triburî trecură în Suedia şi Norvegia.

Acesta este curentul neolitic nordic, numit de uniï archeologî francesl hyperborean *).

Primele doue curente seu migraţiunr neolitice ne presintă întru tóté acelaşi fond comun de civilisaţiune, acelaşi mod de vieţă şi acelaşî cult, si ele a-părtineau după tipul lor etnic (dolichocefal) si după resturile idiome! lor la una şi aceeasï rasa de omeni, rasă, care într'o epocă preistorică depărtată trăise în ţinururile Asieï într'o comunitate socială si religiosă.

Pe când de altă parte, curentul nordic séü hyperborean ni se presintă în istoria acestor timpuri primitive maî mult ca o serie de diferite migraţiunÎ etnice şi carîniclnu plecase în unul şi acelaşî timp din interiorul Asiei; un curent compus în mare parte din doue rase distincte de omenï, una doli-licliocefală pastorală şi agricolă, din aceeaşi trupină cu cele doue curente

La poporul român, s'a păstrat până astădî amintirea dcspro acesta nenumărată mul­ţime de omenï, ce a esistat odată în ţinuturile Daciei.

Maî de. mult, ne spune o tradiţiune din corn. Zelisteanca, jud. Buzău, au fost pe locu­rile astea lumea desă şi pentru aceea se chema «Puc d ia»; omenii aceia au fost prăpădiţi din voia luî Dumnedeü. (înv. I. Voiculescu).

Er din comuna riăşescf, jud. Fálciü ni se relatcză: «Prin cuvântul Poediă înţeleg bëtrâniï lume multă, în cât nu maî încăpea se mai stea la un K>c, si spun, că în tim­pul Poedieî aü fost multe sate pe teritoriul comunei Schiopenî. Ce s'iîfi făcut cu omenii din acele locuri? Bëtrâniï die, că i-o fi prăpădit Dumnedeü din causa, ea era prea mulţi înv. I. Ghibănescu). Aşa dar, în fond aceeaşi tradiţiune ca şi la poetul ciclic Stasin : intcrvenirea divinităţii pentru uşurarea pămontuluî de acesta sarcină de omeni.

In fine, «arăturile părăsite de prin munţi» ne spune o altă tradiţiune din co­muna Călinescî, jud. Vâlcea, sunt făcute de când erau omeni prea mulţi pe pă-m ê n t şi nu le mai ajungeau locurile de ia câmp.

') Numirea de curent hyperborean aplicată la triburile neolitice de lângă Marea baltică nu corespunde nicî esactitâţiî geografice nici istorice. Hyperboreii (popor pelasg), cart au avut în timpurile preistorice un rol cultural atât de însemnat, ne apar în epoca lor de mărire cu locuinţele la nordul Dunărei de jos şi la Carpaţt, (Riphaei). Maî tânjiu numele de Hyperborel din causa omogenităţii etnice fu aplicat de autorii grecescî şi alte diferite triburi pelasge, ale căror regiuni însă nici o dată nu au fost bine definite.

au

precedente *), şi alta brachycefală, cu capul rotund şi statura mal mult mică, omeni, cari nu cunosceaű nicî păstoria, nici agricultura, simpli venătorî si pescari, fără nicî o importanţă în istoria civilisaţiuneî acestei epoce.



Din tóté aceste migraţiunl neolitice însă, rolul cel mal important în is­toria civilisaţiuneî europene l'a avut curentul meridional séü paleochton (Carpato-Mycenic).

Prima staţiune, pe care a ocupat'o în mod durabil acest curent neolitic, au fost ţerile vechii Dacie, înzestrate de la natura cu câmpii întinse şi rodi-tore, cu văl si pădurî magnifice traversate de nenumărate cursurî de ape. Aicî se formă centrul cel mare de aglomeraţiune al populaţiuniî neolitice, prima patrie adoptivă pentru masele cele mari de păstori, cari veniaü cu căpeteniile, cu triburile, cu deil şi cu turmele lor din Asia către Dunăre.

Noi am espus în aceste pagini originea, progresul si caracterul cucerire! neolitice, care supuse, împopulă şi civilisa vastele ţinuturi ale Europei.

Epoca neolitică, ni se presintă ast-fel în Europa, cu escepţiune de lito­ralul măre! baltice, omogenă si unitară din punctul de vedere etnic, omogenă, si unitară din punctul de vedere cultural.

Insă, când noî vorbim aici despre acesta întinsă şi puternică invasiune neolitica în Europa, nu înţelegem nici de cum migraţiunea anachronistă a aşa numiţilor «Arii»8), decari se ocupă filologia modernă, şi ale cărei con-clusiunî ipotetice nu se unesc nici cu resultatele investigaţiunilor archeolo-

*) In gorganele (tumulele) preistorice ale G al i ţ iei ostice, în cele din ţinutul Moscovei, din Minsk şi din Litvánia se găsesc cranii dolichocefale (pe când populaţiunea rutenă şi polonă de astădî c brachycefală). Aceste cranii dolichocciale pre­istorice se găsesc şi în Germania de sud şi în Laţiu. (Correspondenzblatt d. deulschen Gesellschaft f. Anthropologie Jahrgang 1876, p. 63). Tipul neolitic dolichocefal ni se pre-sintă. şi în palafitele din Elveţia (Fraipont, Les cavernes, p. 275. 176).—De asemenea şi craniile descoperite în staţiunea neolitică de la Lengyel, comitatul Tolna in Ungaria, sunt dolichocefale. (Pulszky, Magyarország archaeologiája, I. pag. 41.

') Aşa numiţii «Arii» (Indo-Iraniî, Armenii, Latinii, Grecii, Celţiî, Germanii, Slavii şi Albanesiï), de carî se ocupă representanţiî linguistics!, nu au constituit nici o-dată o familia etnică, pe cât ajung luminile istorice.

Anume se scie despre Greci, că el sunt o imigraţiune posterioră Pelasgilor, şi ca aü împrumutat de la aceştia elementele civilisaţiunil preistorice. De altă parte, înşişi Greciî considerau pe Pelasgl de cel mal vechi omeni pe păment.

Tot asemenea şi Celţiî, ér după el Germanii, se au stabilit cu câte-va miî de ani în urmă peste substratul cel vast şi archaic pelasg din Europa centrală, nordică şi apu-sană. Din punct de vedere istoric nuesistă nici un criteriu suficient, ci aşa numitele limbi

gice, nici cu constatările sciinţeî antropologice; ci din contră, noi avem în vedere o mişcare mult mai vechiS de cât epoca metalelor (séü a pretinşilor Arieni), mişcare întemplată cu mult înainte de migraţiunea în Europa a Grecilor, a Celţilor şi Germanilor, şi care a lăsat urme reale despre cultura sa ante-elenică şi ante-celtică prin tóté ţerile, pe cari le-a ocupat ori le-a atins.

arianc ar deriva din o singură limbă primitivă. Atât materialul lexic, şi aicî înţelegem clementele cu forme identice orî analoge, cât şi particularităţile comune ale organismului gramatical, nu se reduc la o moscenire prin d escendenţă genetică, ci la o simplă împrumutare din o limbă mult mai archaică, maî estinsă şi maî perfectă. Este incontestabil, că limba, ca un mod de esprcsiune a gândirilor, se schimbă mult maî uşor şi maî repede, de cât tipul şi facultăţile spiritului, şi aceste doue parti­cularităţi din urmă, cari separeză într'un mod atât de fundamental, populaţiunile numite indo-europene, restornă tóté hipotesele linguisticeî despre omogenitatea lor etnică. Faptul este cert, că din epoca neolitica şi până astădî nu s'a produs nici o diierenţiare noua de tipuri. Ele sunt şi astădi tot ast-fel ca şi în timpurile preistorice. Ast-fcl, că teoria A-trilor, aşa după cum ni-o înfăţişeză linguistica, nu se póté susţine nici cu argumente is­torice, nici antropologice. Peste tot, nu se póté admite !a aceste populaţiunî, o omoge­nitate, nici somatica, nici linguistica.

NOTE ADIŢIONALE.

I. Industrie neoliticii în Dauln. Fabricatele de petrii şi os. O mulţime considerabilă de arme si instrumente de patra, precum şi obiecte fabricate din ose şi corne de ani­male, se găsesc răspândite prin tóté regiunile vechil Dacie.

In unele din staţiunile neolitice de peste Carpaţî, ne spune archeologul R o m e r, se găsesc miî de bucăţi de aşchii (de silex, obsidian, etc.), numai pe o estensiune de câţî-va metrii pătraţi, — şi tot de asemenea sute şi miî de bucăţi de diferite fabricate din corne de cerb şi din ose de animale. (Mouvement archéologique, p. 9. — Discours, Congres international d'anthropologie à Budapest, 1876. p. 10).

Cu deosebire industria neolitică a instrumentelor de petră, ne apare în marc desvol-tare în Transilvania şi în părţile de nord ale Ungariei.

La congresul preistoric de la Paris, scrie tot archeologul Romer, am fost cel de Sn-taiû, care am présentât un nucleus de obsidian de provenienţă din Transilvania. Până atunci totă lumea credea, că obscdianul a fost importat în Europa din Mexic, fiind-că nu se cunosceaü de cât câte-va specimene aduse de acolo şi unele din Italia.

întreg comitatul Soînoc-Dobâca, scrie un alt archeolog de peste Carpaţi, este semănat şi încă în mod d e s cu anticităţî preistorice din epoca neolitică şi a bronzului. (Archaco-logiai Értesítő. Uj fol y. XVII. 97). Tot aceeaşi, se póté spune şi despre ccle-1'alte co­mitate ale Transilvaniei şi Ungariei de nord. (A se vedé Gooss, Chronik der archaco-logischen Funde Siebenbürgens. — Idem, Skizzcn zur vorromischcn Culturgeschichte dermittleren Donaugegenden, in «Archiv d. Vereines für siebcnbürgische Landeskunde^. N. f. XIII. 407 seqq. — Haiiipel, Catalogue de l'exposition préhistorique de la Hon­grie. Budapest, 1376).

32 PERIODUL PETREI NOUE.

Ér cu privire Ia Roma n i a, Cesar Boliac scrie: «La noi se găsesc mai multe obiecte de petră de cât de bronz prin localităţile dace (înţelege ante-ro-niane); seu pot dice mal mult, că bronzul se găsesce forte rar, in comparaţiune cu o-biectelo de petră (Trompeta Carpaţilor, Nr. 846, a. 1870, pag. 3).

In fine, cu privire la staţiunea preistorică Vădastra din jud. Romanaţî, Cesar Bo-r c scrie: «Ce ar cjice Lubbock . . când ar afla, că în doue due cu câţî-va omeni, din-tr'un ocol, pe suprafaţa căruia nu era nimic care se trade dcpositcle ascunse, s'au scos din adâncime de la un metru până la unu şi jumătate peste treimii de silexuri săgeţi, cuţite, rădctori (haches celtiques), topóre, ciocane găurite, petre de praştie de silex rotunjite, petrii de afundat plasa, bolduri, etc.;'mai multe petrii de frecat semînţa, mai multe gresii de ascuţit petra . . . matei (adecă nuclei. D.) din cari s'au scos aşchii de sîgeţî, cuţite, etc. . . mai bine de trei sute obiecte de lut frămeutat .... Apoi ca la vre-o trei sute obiecte lucrate de os, dintre cari vre-o şepte deci scose întregi . . bolduri, sule, undrcle cu gaură . . un ac cu gămălie . . şi diferite corne ascuţite, gău­rite . . Am făcut o mică colecţiune de fălci şi dinţi de diferite animale, corne mai ales de cerbi. Corne şi osc de un animal cu mult mai mare de cât bivolul actual, abundă în tóté părţile insulei. Cred, precum am $'\s'o, că este de boş urus . . . Nimic de me­tal ... Fcrestrac de silex cu colţi bine pronunţaţi, de cari am găsit anu, vrc-o şese-deci la un loc. Me hasardez se fac o conjectură: nu cum-va în acei timpi, atât de a-dâncaţi în vechime, erau specialităţi ? ... cu meşteri speciali ? .... Vădastra şi până astădî rămâne pentru mine localitatea care conţine obiectele preistorice cele mai primi­tive, adecă din epoca petrei lustruite. (Analele Soc. acad. X. Sect. 2. p. 270 seqq.)

Acesta industria a omului neolitic în Dacia ni se presintă în mare parte indigen ă

Aprópe întreg materialul din care sunt fabricate armele şi instrumentele de petră, ce s'au aflat pe teritoriul Dacici, ne presintă un caracter autochton. Acest material, (de silex, serpentin, amfibol, obsidian, tuf de trachit, marnă calcarosă, gresie, şist de quart, şist argilos, iaspis, porfirit, spat fosibil, heliotrop, marmoră roşie, gabro, etc.), este es-tras din stâncile cele mai apropiate ale Carpaţilor. Am put<5 dice aşa dar, că ne aflăm în faţa unui prim început de lucrări de mine în Dacia.

Chiar fără se mal avem în vedere descoperirile ce se vor face în viitoriű, noi putem, pe basa documentelor archeologice, ce le posedăm până astădî, se stabilim aici urmă, tórele fapte positive, anume :

lăereapetreiinDacia, şi acesta judccând'o după colccţiunile archeologice ale museelor de peste Carpaţi, a fost în epoca neolitică în deosebită flore. In particular tăierea petrei a avut în regiunile Daciei o desvoltare mult mai întinsă şi mai progresată de cum acesta ni se presintă în părţile Austriei, Germanici, Franciéi şi Italiei.

In special, găsim în ţerile Daciei representate amêndoue jumătăţile epocei neolitice, începutul acestei ere, care se caractérisera prin daltele cele cu ascuţiş 'at, prin arme şi instrumente încă nepoleite şi nepcrforate, şi partea a doua a acestei epoce, seu cea din urmă, care se manifestă prin arme şi instrumente lustruite, sfredelite, cu forme variate şi perfecţionate.

De asemenea, judecând după mulţimea enormă, şi după distribuţiunea geografică a acestor obiecte, résulta cu deplină certitudine, că în e p o c a neolitică t r ă i a î n Părţile Daciei o populaţiune dés ă şi laboriosă, rospândită pe tc5tc câmpiile,

INVASIUNEA NEOLITIC Ă. 33

In fine, diferitele centre de fabricaţiunc neolitica, ce s'aü descoperit în anumite puncte ale Daciei, Începend de la Dunăre şi pana Ia isvorele TiseT, ne probezi, că prelucrarea armelor şi instrumentelor de petră şi de os în acesta epocă nu era individuală, că se începuse în ţerile nóstre o confecţionare industrială şi un trafic material cu aceste fa­bricate trafic, care se întinsese departe peste frontierele acestei teri.

In Bucovina, cea maî însemnată staţiune neolitică este Şiretul. De asemenea s'aü descoperit diferite obiecte ale industriei neolitice în localităţile Bucovinei, numite: Zàmcescï, Sucëva, Oiudin, Cernăuţi, Lujani, lordănescl, lasloveţ, Coţîman, Onuth, Du-bautî, Sipeniţi, Dimcă (la Halbaca), Cuciur-mare, Gotica, Chirllibaba, Sviniaţe şi Babin. (Kainál, Geschichte der Bukowina, I (1896), pag. 6—10.

Noi reproducem aicî diferite tipuri caracteristice ale industriei de petră din acesta e-pocă în Dacia, precum şi unele specimine similari din Europa de apus şi din ţinutu­rile Troici.

Provenienţa acestor artefacte: Fig. 13. Topóra? de silex (cremene). România. Revista sciinţificâ. An. III. 1872—1873.

Stampa X. » 14. Topor neperforat de serpentină verde. Romania, Zidina Dacilor, lângă schitul

Topolniţa. Colecţiunea C. lloliac. Trompeta Carpaţilor, Nr. 1010 din 1872. » 15. 16. Târnăcope neperforate, unul de granit, altul de serpentină. România jud,

Vlaşca, găsite la un loc cu fragmente de olăriă primitivă. Col. Boliac. Ibid. » 17. 18. Topor neperforat de granit (faţă şi profil). România, Vădastra. Col. C.

Boliac, Ibid.

» 19. Săgeta de silex cu dinţi. România. S'a găsit în năsipuri, între Craiova şi Ca­lafat. Col. C. Boliac. Ibid.

» 20. Topor de granit. România, Hunia marc. Col. C, Boliac. Ibid. » 21. Topor de petră găurit. România, Cetatea Latinilor, lungă satul Oreaviţa, jud.

Mehedinţi. Col. C. Boliac. Ibid.

» 22. 23. Ciocan-topor de diorit (faţă, profil). România. Col. C. Boliac. Ibid. » 24. 25. Topor perforat lucrat în cute (faţă, profil). România. Cololccţiunea Cesar

Boliac, Ibid. » 26. 27. Topor elegant (faţă, profil). România. Găsit la pólele muntelui Pescerea

cu olcle, jud. Dâmboviţa. Col. C. Boliac. Ibid

» 28. Ciocan-topor elegant lucrat. România, Cetatea Dacilor. Col. C, Boliac. Ibid. » 29. Topor de serpentină cu doue ascuţişuri. Transilvania, Bistriţa. Gooss, in Ar-

chiv d. Vereines für sicbenbürgische Landeskur.de. N. F. XIII. Tab. I. » 30—33. România. Museul Tergul-Jiului. » 34. Secure de serpentină. Transilvania, com. Netuş. Colecţiunea gimnasiului din

Sighisora. Gooss, Archiv N. F. XIII. Tab. I. » 35. Instrument de serpentină pentru lustruit. Transilvania, Turnul-roşu. Col. gim-

nasiului din Sighisora, Gooss, Ibid. » 36. Târnăcop de serpentină. Transilvania. Colecţiunea gimnasiului din Sighisora.

Gooss, Ibid.

» 37. Ciocan-secure de serpentină. Transilvania. Col. gimnasiului din Sighisora. Goosa, Ibid.

Fig. 38. Topor de tuf de trachyt cu vîrf ascuţit, neterminat. Col. gimnasiuluï din Sighisóra, Gooss, Ibid.

« 39. 40. Fragment de topor perforat (faţă şi profil). Transilvania, comitatul Híne-dôreï, comuna CrăciunescT, pesccrea Bârlog. Téglás, Ujabb barlangok, p. 62.

« 4t. Ciocan do amfibol, fragment. Transilvania, comuna Crăciuncscî, pesccrea Bâr­log. Ttíg-Iás, Ibid. p. 62.

« 42. Ciocan de amfibol, fragment. Transilvania, comuna Crăciunescî, pescerea Bârlog. Téglás, Ibid. p. 63.

« 43. Topor dû péíra. Transilvania, comuna Geoagiül-de-jos, pesccrea Sub-pétra. Tíglás, Ibid. p. 118.

« 44. Topor de petră. Ungaria, comitatul Taurin. Ipoly, Győr megye, p. 1)63.

« 45. Secure mare de petră de pe vîrful muntelui Muncel, comuna Ardeu, Transil­vania. Tóglás, Ibid. p. 152.

« 46. Topor de petră. Ungaria, comitatul laurin. Ipoly, Győr megye. p. 118.

« 47. Tăbliţă triangulară de ipsos (amulet). Pescerea de la Godinescï, Transilvania. Téglás, Ibid. p. 19.

« 48. Bulă de cremene pentru prasciă. România, Vádastra. Col. C. Boliac. Trom­peta Cârpacilor, Nr. 1010 din a. 1872.

« 49. Topor (hache) de silex. Francia. De Mortillet, Musée préhistorique. PI. XLVI.

« 50. Ciocan de amfibol cu început de perforaţiune. Francia. De Morlillct, Ibid. Pl. LIII.

« 51. Ciocan de petră. Francia (Morbihan). Bortrnud, La Gaule, p. 165.

« 52. Târnăcop de silex. Francia. Do Jfortillet, Ibid. pl. LIII.

« 53. Târnăcop naviform. Francia. Do Morlillet, Ibid. pl. LIV.

« 54. Topor de silex din ruinele primcî celaţî de la Hissarlik (Troia). Scliliouianii, llios. p. 300.

« 55. Topor de diorit negru din ruinele primei cetăţi de ia Hissarlik (Troia). Sclilic-inann, Ibid. p. 299.

« 56. Topor clin ruinele primei cetăţi de la Hissarlik (Troia). SchlU'inimn, Ibid. pag. 306.

« 57. Ciocan de gabbro verde cu început de perforaţiune din ruinele cetăţii a doua de Ia Hissarlik. Scliliemniin, Jbid. p. 554.

« 58 Topor pentru luptă de diorit întunecat din prima cetate de la Hissarlik. Sclilic-mani), Ibid. p, 307.

« 59. Ciocan din Grecia de nord. Per rot, La Grèce primitive, p. 124.

Tóté aceste obiecte figurate reprcsintă diferite mărimi naturale.






D l K F. R

INDUSTRIA NEOLITICĂ IN DACIA.

S F E C I M l N F, INSTRUMENTE DE PETRĂ. ( P. O M A

II. Ceramica preistorica a l);icioi. Ceramica epocei neolitice se caracteriseză prin doue clase bine-distincte.

Prima clasă o formeză olăria neolitică mai vechia. In aceste timpuri iniţiale neo­litice, ceramica în general este grosolană, argila impură, mestecată cu grăunţe de quart si năsip, <5r vasele reü arse. De regulă, ele sunt numai la suprafaţă roşite de foc, ér restul e sur, negru, orî gălbin-sur. Forma vaselor din aceste prime timpuri ale epocei neolitice, este mai mult sferică seu semi-sferică. Ele nu aü basa séü fund lat, ci partea de desupt este curcubctosă, orî în forma oului. De asemenea vasele acestei clase sunt fără torte şi ele au nuniaî un fel de urechi găurite pentru a fi acăţate. In acesta claia a ceramicei neolitice se prcsintă şi uncie începuturi de ornamentică. Decorurile sunt formate din linii drepte ori şiruri punctate, esccutatc, în mod maî puţin regulat şi peste tot numai cu unghiile ori cu degetele.

A doua clasă a ceramicei neolitice se caracteriseză în general prin un material maî fin şi maî bine frământat. Fabricatele de olăria, ne presintă maî multă si­metria în forme, o technică mai progresată şi peste tot o diversitate de tipuri.

In fine, ornamentica acestei clase este cu mult maî regulată. Decorurile sunt compuse maî mult din figuri; geometrice formate din linii drepte — mai târdiu din linii curbe—şi esecutate cu stilul, orî cu alte instrumente speciale. Peste tot însă, întréga olăria epocei neolitice este lucrată cu mâna, fără ajutorul unei rote, orî al unei proce­dări mecanice.

Cu privire la ceramica preistorică a României, Cesar 13 o l i a c scrie următorcle :

« In ceea ce sunt avute epoccle antc-metalicc este olăria şi la noi. . . Pe unde nu se găsescc nici un metal, olăria este grosolană, rcü frămentati, făcută numai cu mâna şi rëu coptă, dacă nu şi numai uscată la soré, tóté ornamentele pe olăria primi­tivă . . sunt făcute cu degetul séü unghia . . . Dacă aşî lua diferita olăria, ce am adunat numai din marginea Şiretului până la Haţeg în Grădiştea (Sarmizegetusa) . . . negreşit că ar face o colecţiune forte variată şi eterogenă cu imprimate şi diferite genuri şi gra-durl de cultură, începcnd de la cea maî primitivă (neolitică. D.) din V â d a s t r a până la cea maî perfectă dacă (ante-romană) din Z imn ic e a, şi apoi până la cea maî per­fectă daco-romană din Saverin şi Reclca unde abundă olăria samică ornată cu fi­guri şi obiecte în reliefuri şi gravate.» (Analele Societăţii academice. Tom. X. Sect. II. pag. 271. 286).

încă în primele timpuri ale cpoceî de bronz, .ceramica Dacieî în părţile de peste Car-paţî ajunsese la un anumit grad de perfecţiune. Fabricatele olărieî din aceste timpuri se disting prin o eleganţă remarcabilă de forme, prin o diversitate de tipuri originale şi m fine, prin un gen simplu, frumos, însă tradiţional, de ornamentaţiune.

•l este tot noî ne aflăm în un period de bună stare materială şi de o civilisaţiune înaintată.

Olăria acestei cpoce în Dacia (Fig. 66 — 79) începe a avo. caracterele luxului. Ea depăşise

limitele cele strimte ale unei simple meserii, şi .ne reveleză începuturile unei arte pline

e avent, o artă insă, care fără de a pute ajunge la apogeul síű, o vedem de o-d;ită

•tata, ca şi când o mare pcrîurbaţiune economică şi socială se ar fi dcslănţuit pe

pameniu! Daciei, şi ar fi pus de o-dată capct desvoltăreî maî departe a acestei -fabrica-

î'uni artistice înfloritore în nordul Dunărei de jos.



11 studiele sale archeologice asupra ceramicei preistorice din Dacia, Boliac ne pune

evidenţă ascmenarea, ori maî bine dis înrudirea cea mare, dintre olăria dacă (séü ante-

romană) şi cea apusană séű galică. «Precum esistă. o afinitate mare între istoria Gallo-Romanî şi istoria Daco-Romană, elice densul, tot ast-tcl afinitate marc este între olivia, eallică şi olăria dacă, preistorică maî ales.» (Analele Societăţii academice, tom. X. Sect. II. P- 280).









60. — Vas neolitic cu fund rotundit. România. După Revista sciinţifică. An. III. (1872-1373).

61. — Vas neolitic de la

Vădastra în România. După

Analele Societăţii academice,

Tom. X. S. H. p. 282.


Insă zona geografică a ceramicei, caro portă caracterul Dacici, este mult maî întinsă.

Ceramica Dacieî, atât din epoca neolitică cât şi din epoca bronzului, ne prcsintă din

punct de vedere al genului seu artistic şi al caracterului sou etnic, aceleaşi forme tipice












62. — Vas neolitic cu lund rotundit

din Pircnct. După Cartai Ih ac, La France

préhistorique, pag. 260.

63.—Vas neolitic. Dop. Uelfoi-t

Francia. După C a r t a i l h a c,

La France préhistorique, p. 132.



şi acelaşi sistem de ornamentaţiune ca şi vasele de lut ale peninsulei balcanice şi din in-suleîe archipelaguluî, ca şi ceramica din Austria, Germania centrală şi meridionala, din Ha-novera Francia, Belgia, Britania, Alpï, Pireneî, Apeninï, Portugalia şi Sicilia. (Curtnilhac, La France préhistorique, pag. 263. — Archaeologiai Értesítő. Új foly. XIX. p. 117 — 119.)

De asemenea csistă o omogenitate de tipuri şi de ornamentică între fabricatele ce­ramice ale Daciei şi ale Troieî. (Virchow et Schliemann ont découvert des analo­gies nombreuses entre les antiquités hongroises et celles de Troie : mystère qui s'expliquerait peut-être naturellement, par le fait d'anciennes tri­bus thraccs ayant habité autrefois les bords de la Thciss comme ceux du Scamandre.

Ilios. p. 15')-

Orï csprimându-ne cu alte cuvinte, intrigă ceramica epoccî neolitice şi de bronz, este

conocncrâ. Ea portă caracterele unei unităţi, ala aceleeasî culturi şi aceluiaşi geniu etnic.













64. —• Urnă de lut din cimiteriul de la Novac, comitatul Nitra, Ungaria. După Hampel, A bronzkor. H.rTab. cxxxvi.

65. — Vas de lut din o criptă a Alpilor. După Cartailhac, La France pré­historique, pag. 261.



O deosebită importanţă pentru caracterul etnic al civilisaţiunoî primitive europene î-1 are studiul comparativ al ornam onticei industriale pe obiectele de ceramică, de bronz, şi chiar pe monumentele vechii architecture mycenice.

Diferitele motive ale acestei ornamcntice, începûnd de Ia ţcrmuriî de apus af Asiei micî şi piină în insulele britanice, ne prcsintă aceeaşi unitate de spirit, aceeaşi origine comună.

întreg sistem vi l acestei ornamcntice este pelasg, şi acest gen de decora-ţiune noi î-J găsim şi astădi représentât apropo ín tótc formele sale, iu industria casnică, pe ţesăturile şi cusăturile usitate în particular la poporul român. (Originea ornamcnticci Sla­vilor de sud este de asemenea romanică. A se vede Prof. Dr. I. Kr.siijavi, Über den Ur-sprung dcr sudslavischen Ornamentmotive, in Kroatische Revue. 1886. pag. 102 seqq.) Adese orî sub forme de ornamentică ni se presintâ pe obiectele de ceramică şi de bronz anurmte semne simbolice, ce au de basă ore-can representation! religiose prcantice, cum este cercul séü discul sórelui, semnul cruceï, figura unuï X, triunghiurile ?' somnul misterios însă favorabil al svasticcî IU, simbolul divinităţii supreme a Pe-

»

'asgilor, a lui Jupiter Tonans, reprosentând fulgerul, seu peste tot lumina, vieţa, sănă­tatea şi averea, semn, care s'a păstrat până astădi în cusăturile femeilor române din Transilvania.



Acest semn din urmă (svastica) este cu totul necunoscut Asiriei, Fcniciei şi Egipc-tl!'ui. El a trecut ast-fcl din Europa în Asia mică. (Schllcmann, Ilios. p. 526.)

Ca o conclusiune si tot-o-dată drept documente la aceste rcflesiunî, noi reproducem aie: diferite specimine din ceramica preistorică a Daciei, precum şi unele tipurî similari din ceramica britană şi mycenă.

Am adaus in fine şi unele probe din sistemul ornamenticeî preistorice, aşa dup! Cum ni se prcsiută pe obiectele de ceramică, de bronz, de aur şi pe diferite fragmente ale architecture! myccnice. Provenienţa:

Fig. 66. 67. Transilvania, Geoagiul-de-jos, pescerea Sub-petră. TégliSs, Ujabb barlan­gok, p, 115. 117.

» 68. Comitatul Solnoc. Fulszky, Magyarország archaeologiája. I. p. 30. » 69. Comitatul Bêches. Hampcl, A bronzkor. Tab. CXXXII. » 70. Transilvania. Moigrad. Hampcl, Ibid. Tab. LXXIf.

» 71. 73. 74. 75. 76, Comitatul Bihor. Hampcl, Ibid. Tab. LXXII. CXXXVIIÍ. » 72. Ţinutul Dobriţinului. Hanipel, Ibid. Tab. LXXIÍ. » 77. 78. Comitatul Zabold. Hampcl, Ibid. Tab. LXXIV. » 79. Urnă înaltă de 67 cm. România. Trompeta Carpaţilor, Nr. 1137. » 80. 81. Vase din tumule englese. Bcrthelot, Grande Encyclopédie. IX. p. 1179.

I)c Mortillcit, Musée préhistorique. Pl. XCIX. » 82. Din ruinele de la Troia. l'orrot, Grèce primitive, p. 901. » 83. Din necropola de la Jalysos în insula Rhodus. J'errot, Ibid. p. 91.4. » 84, Din insula Cypru. Perrot, Ibid. p, 917.

» 85 — 119. 122. 123. Diferite specirnine de ornamcntică de pe anticitătile preistorice ale Dacieî, Greciei şi Troici. (După publicaţiunile citate mai sus: Pulszky, Hampcl, Nyáry, Téglás, Archaeologiai Értesítő, SchKemann, Perrot etc.) » 120. 121. 126. 127. 129. 132, Sigile de argil, probabil pentru ornamcntică pe vase.

Ungaria. Hampel, Catalogue de l'exposition préhistorique p. 120. 121. » 124, Ornament pe o fibulă de aur din Muscul Vatican. Provenţia probii din Dacia.

De Mortillct, Le signe de la croix avant le christianisme, p. 146. » 125. Ornamente cu svastică şi alte figuri lineari pe un vas de lut. Ungaria, Hain-

pel, Catalogue, p. 17.

» 128. Disc de pâment rëû ars. Ungaria, pescerca de la Baráthegy. Hiimpc.l, Ibid. 17. » 130. Bulă de terracotă. Troia.' Ilios, p. 521. » 131. Fragment de ceramică dino serie de tumule, ce conţin şi obiecte preistorice.

Ungaria. Romcr, Mouvement archéologique, p. 119. 120. .

» 133. Semnul svasticeî pe cusăturile ţcranelor române din muntiîapusenT în Tran­silvania. Revista «Tinerimea Română» N. S, Voi. I. p. 418.





67


















68.


70.


69.


71.


72.



SPÉCIM I NE DE CERAMICA PREISTORICĂ A DACIEI. (transilvania şi ţinuturile de lângă tisa).

MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI


Dostları ilə paylaş:
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   62
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə