Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Arieni Dcscriplio orbis tcrrac, v. 723.

Lcuce cana jugum, Leuce sedes animarum.

Plinii IV. 27. i; Achillca est supra dicta (insula), cădem Leuce et Macaron appcllata.

") Iliad. XIII. 5. 6.

') Herodoti lib. V. c. 9-10. —Acostă tradiţiune istorică a lui Herodot are un fond leal. încă până acum doue sute de anî unul clin articulele cele maî importante de esport ^al ţfinlor române, pentru Egipteni, Vcneţienî şi Ragusanï, era c éra (Canteinirii Mol-daviae Dcscriptio. Ed. 1872 p. 22). — Tot-o-dată Principele Cantcmir vorbind de apicul­tura cea întinsă a Moldovei maî adaugi, că locuitorii acestei ţerî ar fi putut, în timpul

consună pe deplin cu tradiţiunea Hesiodică: unde pămentul de treî orî înflc reşce pe an şi de treî orî produce fructe dulcî ').

Aicî erau marginile pătnentuluî, orî m aï bine dis al lumeî cunoscute d Homer, aicî erau ţinuturile cele fericite, şi omenii ceijuştî aï legendelor gr« cescî. Aicî era locul sfânt de inmormentare al eroilor pclasgî ante-homeric

Aicî, în fine, după tradifiunile vechî pelasgo-grecescî, a fost adusă si înmoi mentată cenuşa luî A chile, a luî Patroclu, acelor doî Aiacî şi aiul An tiloc⁸), pentru ca sufletele acestor eroi să se bucure aci de o fericire eterna

seu se aibă un folos mult mai însemnat din acest ram do economia, de ore-ce cam purilcsunt pline de cele mai alese flori, ér de altă parte pădurile încă ofer ui material abundent pentru ceră si miere, însă prin legile tërcï s'a oprit, ca nimc sa ni ţină mai multï stupï de cât sufere locul seu, ca nu cum-va prin mulţimea stu pilor să aducă supërare vecinilor şei. osebit do fagurii obicinuiţi do miere, ne spuni autorul, albinele moldovenesc! maî produc şi un fol de ceră cam negră, insă cu un miro: forte plăcut, şi pc care ele o întrcbuinţoză numai spre a împedica pctrundcrca luminc soreluî în cosniţoie lor. (Ibid, p. 33.). De asemenea scria Ragusanul Raiccvich îr secuiul trecut, că una din producţiunile cele mai preţiosc şi mai întinse ale provinciiloi române era cultura albinelor (Osservazioni. 1788 p. 87.)

Pentru completarea acestor date mai adăugem, că mai multe insule din Dunăre pre­cum şi diferite sate, cătune, locuri isolate, delurï, piscuri, vîrfurî de munţî şi văi, de pc teritoriul României, mai portă şi astăciî numirea de Albină, Albinari, Prisăci, Prisăcani, I'risăcenT, Stupi, Stupăriă, Stupină, Stupine, Stiubeiu şi Stiubeieni, drept reminiscenţe ale unei estinse apiculturi a terilor nóstre în tim-i purile vechi. (A se vedé : Marele Dicţionar geografic al României. ~ Frundescu, Dic­ţionar topografic şi statistic al României). De asemenea se face amintire în Itinerarium Antonini Augusti (Ed. Parthey et Pinder p. 104) de o staţiune numită Appiaria (seu Stupini) situata spre răsărit de Transraarisca pe ţermurele drept al Dunărei.

In fine mai notăm aicî, că doué din judeţele României, anumo Mehedinţii şi Vaslui portă şi astădi imaginea albinei în marca lor districtuală.

') Fertilitatea cea adëvërat prodigua a terilor române a fost legendară până în cjilele nóstre. In acesta privinţă Cantemir scrie: campi Moldáviáé celebraţi sua fer­tilitate apud antiquos recentioresque scriptores . . . Arborum frugiferorum non po-maria reperies, şed sylvas. Fructus sua sponte crescunt in montibus. . . . Tanta praeterea illorum ubertas, ut pristinis tcmporibus in Moldáviám moţuri Poloni nullo commeatu se indigere putarent, arbitraţi sufficere sibi et exercitui fructus quos abunde süppedi ta t régió. (Descriptio Moldáviáé p. 27—28). Ér George do Reicherstorf, in «Moldáviáé Chorographia», (Viermae, 1541) scrie:

Terra armis opibusquc potens, belloque superba Faecundo semper gramine tccta vtrct, Sponte sua multos geminata messe racemos Lactaque non cultus mu n ér a reddit ager.

') Pansaulnc, lib. III. 19. 13.

It. TUMULUL SÊU MORMÊNTUL LUÍ ACHILE DIN 1XSULA ALHĂ (LEUCE').

Unul din cele maî ilustre tumule preistorice, pe care Arctinos, cel mai însemnat poet ciclic, precum si geografii romani, M atribue terilor nóstre este mormântul lui Achile, primul erou al Iliadeî.

După Homer, cântăreţul resboiuluî troian, Achile era fiul lui Peleu si al dciţeî marine Thetis, a ficeî lui Nereu. Peleu, tatăl luî Achile, ne apare ca Domn peste poporul pelasg al Mirmidonilor, ér Achile este du­cele curagioşilor ostasï Mirmidoni si al altor triburï pelasge învecinate, carî iau parte ca aliaţi aï Grecilor la rësboiul eroic în contra Troianilor ^a).

Despre împrejurările morţii lui Achile Iliada nu amintescc nimic. In Odiseă însă se spune numaï atât, că el a cădut la Troia ^a), că corpul seu a fost îmbrăcat în haine divine, şi ars pe rog, apoî osemintele sale asedate în o urnă de aur la un loc cu osemintele hu Patroclu, ér peste ele Grecii aü ridicat un tumul mare şi înalt pe ţermurele Helespontuluî, ca să potă fi vëdut departe de pe mare, atât de cei ce trăiau atuncï, cât şi de cei, cari vor trăi în viitoriü.

După Homer aşa dar Achile ar fi fost înmormêntat pe câmpul de la Troia nu departe de ţermurele Helespontuluî.

Insă în poema Aetiopida scrisă de Arctinos, poet epic din Milet, care a continuat si întregit Iliada, ni se spune, că Achile a fost ucis la Troia de Paris, fiul luî Priam, ajutat de deul Apollo, că, în fine, după multe lupte înverşunate a succes luî Ajax si luî Ulise, ca să-î răpescă corpul din ma­nile inimicilor troianï si së-1 aducă la corăbiile grecescï. Aci apoî veni mama luî Achile, Thetis, cu surorile sale şi cu muselé (cântăreţele séü bo-citórele bëtrâne), î-1 plânseră si-1 bociră, apoî în urmă Thetis ridică cenuşa fiului sëû de pe rog si-o aduse în insula Leucc (Albă), séü insula Şerpilor, de la gurile Dunăreî. Ér Acheii i ridicară un tumul şi-î celebrară jocuri funebre ⁴).

Esistaü aşa dar încă în anticitatea clasică doue versiuni despre locul, unde se aflau depuse osemintele mareluï erou preistoric : una representată

') Astădî numită «Insula Şerpilor» în marea negrâ, lângă gurile Dunărei, în faţă cu braţul Chiliei şi la o depărtare de 41 km. 60 m. de acest canal. ') Hiad. U. 681; XVI. 168. ') Odyss. XXIV. 36 scqq. ⁴) Homerl carmina et cycli epici reliquiae. Ed. Didót, p. 583.

prin Odisea lui Homer, că Achilo este înmormântat pe câmpul Troieî, şi altă tradiţiune, rectificată, representată prin cel m aï vechia poet ciclic, că Achile a cădut, ce e drept, la Troia, însă cenuşa sa a fost adusă si în-mormentată în insula Leuce.

Acesta părere din urmă a fost adoptată si susţinută de ceï maï compe­tenţi autori romani.

Pliniu cel bëtrân, pe care Varro î-1 numesce cel marc erudit bărbat, pe care l'aíi avut vre-o dată Romanii, ne spune în mod forte clar, că tu­mulul séű mormêntul luï Achile se află în insula, ce este consecrată densului, numită «insula Achillis» séü Achillea» departe 50 mile romane de la Delta Dunărei (Peuce), şi că tot acolo se află construit şi un templu consecrat acestui eroii ^J).

134. — Insula şi templul luï Achile. După

Tabula Peutingeriană. Segm. IX. 3. (La Miller,

Weltkarte des Castorius)

De asemenea, ne spune geograful roman M e l a, care s'a folosit de cele mai bune isvóre ale anticităţiî, că A-chile este în m or mentát în insula nu m iţă Ac h i l -îea dintre Boristene şi Is-tru ²).

Ér geograful grecesc D i o-

nisie Periegetul din Bi-

tinia, care a trăit în timpul împëratuluï Domiţian, scrie următorele :

«De asupra părţii din stânga Pontului euxin în drept cu Borystene (înţelege aici braţul Dunărei numit Boreostoma) se ani în mare o insulă forte renumită consecrată eroilor, şi care insulă este numită Leuce, fiind-că ferele sëlbatice, ce se află acolo sunt albe. După cum se spune, continuă Periegetul, acolo în insula Leuce se află sufletele lui Achile si ale altor eroi, cari retăcesc prin văile lipsite de omeni ale acestei

') Plinii Hist. Nat. IV. 27. 1. Ante Borysthenem (înţelege: Boreostomum), Achillea (insula) est supra dicta, eadem Leuce et Macaron appellata. Hanc temporum ho-rum demonstratio . . . ponit ... a Peuce insula quinquaginta M. — Ibid. IV. 20. In­sula Achillis tumulo eius viri clara. — Ibid. X. 41.3: nee ulla avis in Ponto insula qua sepultus est Achilles, sacratam ei aedem (transvolat).

^a) Melae De situ orbis, II. 7. Leuce (insula) Borysthenis o s t i o (înţelege Doreosloma, séü Boreum ostium) obiecta, parva admodum, ct quod ibi Achilles situs est, Achillea cognomine. — De asemenea şi Marclnnus (.'apelln, care a trăit pe la an. 470 d. Chr., scrie: Achillis insulam eius s e pu 1er o consecratatn. (Apud Kiihler, Mémoire sur Ies ties et la course consacrées à Achille, in Mémoires de l'Accadémie de

72 _bi^^.l^i^~ . ..- ~, ^.~.

le' acesta binefacere a acordat'o Joe bărbaţilor, carï s'aü ilustrat prin ' tutile lor, fiind-că prin virtute eï aü câştigat o onóre neperitoriă» »). p Arrian din Nicomedia, cel mai distins dintre istoricii espcdiţiunilor Y Alesandru cel Mare, ne dă următorele amënunte despre insula lui i-i_e • «In apropriere de gura Istruluî numită Psilum, dacă vet naviga vêntul despre nord în apele cele deschise ale mării, se află o insulă, pe care unii o numesc insula luï Achile ('Ax^Xéuç vfjaoç), alţiî drumul lui Achille (Apojioç 'Ax'XXéwç), cr altiï după colore Aeuxig = insula Albă Acesta insulă, după cum se vorbesce, a scos'o din marc deiţa Thetis pentru fiul seu Achile, care locuesce acolo. Aci se află si templul lui Achile si statua sa, o lucrare archaică. Insula acesta c lipsită de omenî si prin ea pasc capre nu de tot multe, pe cari le ofere lui Achile acei cari se abat cu corăbiile acolo. In acest templu se mal află depuse şi o mulţime de alte daruri sfinte, cupe, inele şi petrii preţiose, consecrate luï Achile în semn de mulţămire. Se maî pot ceti şi inscripţiunî în limba «recescă şi latină compuse în diferite metre, şi prin cari se celebreză lau­dele lui Achile. Unele din aceste inscripţiunî sunt redactate în onórea luï Patroclu, fiind-că aceia, cart doresc, ca Achile să le fie favorabil, onoreză tot-o-dată şi pe Patroclu. De asemenea se mai află în acesta insulă o mul­ţime nenumerată de pasërï, porumbei de mare, fulice şi ciorc de mare, cari îngrijesc singure de templul lui Achile. In fie-carc dimineţă ele sboră la mare, î-şî udă aripele cu apă şi apoi întorcundu-se repede la templu î-1 stropesc. Ér după ce au terminat de ajuns cu stropirea, ele curăţă vatra templului cu aripele lor. Alţiî mai spun încă următorele, anume, că între omeniï, carï se abat la insula acesta sunt unii, cari vin aci cu intenţiune anumită. Aceştia aduc tot-o-dată cu denşiî în corăbii şi victime (şeii ani­male destinate) pentru sacrificiu. Pe unele din acestea le tain, ér pe altele le dimit libere prin insulă în onórea luï Achile. Sunt însă uniî, cari din causa furtunelor de pe mare sunt siliţi a se abate în acesta insulă. Aceştia ne avênd victime, ca să le taie şi dorind să le ceră de la însuşi deul in-suleï, eï consultă pe oraculul lui Achile, că orc nu ar fi bine, ca în onórea deuluï, eï se taie victimele, ce vor alege dintre acele, carï pasc prin insulă,

S, Pétersbourg. Tome X din a. 1825, p. 550. 734). — Ér P a u s an i a (III. 19. 11), con­temporanul luï Adrian, ne transmite următorca notiţă: «Se alia în Pontul cuxin Ungă gurile Istruluî, o insulă consecrată lui A c h i ! e, acoperită peste tot cu păduri şi P'ină de animale, parte sëlbatice, parte blânde. In acesta insulă se află şi templul lui Achile şi statua sa.»

*) DIonysll Orbis. descriptio, v. 541 seqq. ,i.n.i;><:•••• ?•••;-• <:•:< n^:. l? ;m^: . • . ,

ér pentru aceste victime se depună preţul, ce denşiî vor crede, că se cuvine. In caş însă când oraculul le denegă acesta permisiune, fiind-că csistă si un oracul aci, atuncî ci mal adăugă ceva la preţul, pe care-1 oferise, şi dacă oraculul refusa de nou, maî dau ceva pe de asupra, până când în fine oraculul se învoesce, cunoscend, că preţul este suficient. Atunci apoî vic­tima nu maî fuge, ci stă de bună voia, ca să fie prinsă. Ast-fel se află acolo o cantitate mare de argint, ce e consecrată crouluî, ca preţ pentru victim le de sacrificiu. La unii din cei, can se abat în insula acesta, Achile le apare în vis, altora chiar în timpul navigaţiuneî, dacă nu sunt prea mult depăr-tatï si le face cunoscut, în ce parte anume a insulei e maî bine se tragă şi se ancoreze, corăbiile» ^J).

Cultul eroic al lui Achile din insula Lcuce a avut o marc cstcnsiunc în totă anticitatca grcco-romană nu numaî în centrele cele mari comerciale ale mărci negre, dar si în diferite porturi şi oraşe maritime ale Archipclaguluî şi Adria-ticeî, ale căror interes-e economice erau strîns legate de avuţiile mărci negre.

Cu deosebire Achile din insula Leuce a fost venerat până târdiu, în e-poca romană, ca Domnul si stăpânitoriul măre! negre (JlovtapXTjî ^!) şi protectorul special al navigaţiuneî din aceste părţî, — epitet al căruî sens din punct de vedere istoric, ni se pare la prima esaminare misterios, dar a căruî origine se reduce la timpurile, când Achile purta încă în viaţă titlul de rege al Scyţieî ^s).

In insula Leuce se abăteau corăbieriî măreî negre, unii ca să depună obolul lor benevol orî silit, drept vamă, pe altariul aceluia, care purta titlul de Pont-arch séü suveran al Pontului euxin, alţiî ca se scape de furtunile cele grósnice şi de cetele cele negre ale acestuî vast si adânc pelag, şi, în fine, uniî, ca se adreseze rugăciuni deuluî Achile, pentru întorcerea lor fericită din apele acesteî mărî inhospitale.

De asemenea luî Achile din insula Leuce i se dedicară maî multe centre principale comerciale din apele grecescî, cum au fost porturile numite Achil-leion din Mesenia «}, A c hi 11 o i os din Laconia⁵) şi un alt emporiü înBeoţia ⁶).

') Arrlani Periplus Ponţi euxini, § 32 şi 33.

¹) Pe treî inscripţiunl din O l b i a Achile arc epitetul de IIovTápy.v^ (Köhler, Mémoire, p. 578, 634—643. — Cf. Ouvaroff, Recherches sur les antiquités de la Russie méridio­nale, II. p. 46).

') Lykophron apud Köhler, Ibid. p. 552.

<) Stcphanus Byz., v. ^!A/íU«iot Spo^oţ.

') Fausaniac lib. III. 25. 4.

') Pauly, Rcal-Encyclopădie, v. Achilleus portus. Era şi un 'A-/0-},f.'>í niújj/f), sat lângă gurile lacului Meotie.avend şi un sanctuariu al luî Achile. (S t r a b o, XI. 2. 6; VII. 4. 5).

• / í\ HI vy l •ţ u n, ,;, ,, ! t, ,, i, , .. ^ ₄

' ' ^{* ^ ^ ^ l, 1\ L* íA ^ l a^ »}

Töt ast-ícl un centru important comercial, pus sub protecţiunea parti­cular.! a luï Achile, se vede a fi fost în anticitatea preistorică si oraşul ChiHa-vechiă de lângă braţul nordic al delteî Dunăreî, si care portă până astădî numele de braţul Chiliei (séü Achileiî). Chiar şi numirea de WtXov crcejia (în forma femcnină wuy;) dată acestuî braţ încă în epoca lui Ale­xandru cel Mare '), se vede a fi numai alteraţiune fonetică grccescă a formei poporale antice Chilleion stoma adecă gura (A)Chilieï. In fine chiar şi numele de Lykostomum sub care ne apare Chilia în evul de mijloc, are o origine mult maî vechia. Din punct de vedere istoric şi geografic Lyko­stomum nu este alt-ceva de cât Àeuv.ôv ciojta, adecă gura de lângă insula albă seu Leuce.

Chilia forma încă acum doue sute de ani cel mai important punct co­mercial de la gurile Dunăreî. Principele Dimitrie Cantemir scrie în acesta privinţă : Chilia, oraşul principal al districtului Chilieî, este un emporiu forte renumit, cercetat nu numaî de corăbiile oraşelor maritime din vecinătate, dar şi de vasele altor ţinuturi maî depărtate, din Egipct, din Veneţia si Ragusa, carî se ocupă cu esportarea de aicî a cerci şi a peilor crude de boî ²).

Acesta este prima epocă preistorică a comerciuluï tot-dé-una viu de pe Marea ncgră, epocă, în care insula Leuce apare cu drepturi su­verane asupra Pontuluî, domineză întrcgă navigaţiunea şi traficul pro-

') Arriani Periplus Ponţi euxini, c. 31. 3.5. — Anonymi Periplus Ponţi euxini c. 67.

³) Canternirii Descripţie Moldáviáé p. 21. Ager C i l i c n s i s. Huius urbs praecipua K i l i a, olim Lycostomon . . . emporium celebcrrimum, frequentatum ab om­nibus non circumjacentiura solum maritimarum civitatum navibus şed ct remotio-ribup, Aegyptiis, Vcnetiis et Ragusaeis, qui inde ceram et cruda boum coria soient abduccre — In timpurile mai vcchî depositele de nămol şi năsip de la gurile Dunăreî nefiind aşa întinse, Chilia-vcchiă forma apropo un port de mare. A se vedé charta «Moldavia et Valachia» a lui Vig no la din a. 1686, şi charta «Danubii pars infima» a lui H o m a u n u s (f 1724) reproduse în Analele Acad. rom. S îl. T. II, Memorii; de asemenea şi «Tabula geographica Moldáviáé» a Principelui Cantemir, din Descriptio Moldáviáé.

In vechia geografia grecescă ne maî apare la gurile Dunăreî încă o numire topică sub forma de 'AylXX^oc r.Xá;. Hesychiu crede, că se înţelege insula luï Achile, Lcuce. (Köhler, Ibid. p. 543. 729). Insă sensul cuvântului îu.a; (= şes, suprafaţă) neput6ndu-se aplica la o insulă mică si convexă, cum este Leuce, e probabil, că acesta denumire se referă la braţul Chilieî.

Un alt port pe Dunăre dedicat Iui Achile, se pare a fi fost Céléiul din judeţul Romanaţî, o-dală un centru important comercial, unde se găsesc astăd.Î ruine şi o mul­ţime de anticităţî romane, unde se afla un pod de petră peste Dunăre (construit de Constantin cel Mare), pod, ale cărui piciore ruinate se mai vëd în timpul scădereî apeî, şi de unde pornia spre Transilvania un drum roman aşternut cu petră. Chiar şi

duetelor pe acesta mare si tot odată î-.şî estinde influenţa sa asupra prin­cipalelor emporiî din Archipelag ⁵).

Pe lângă nimbul seu cel sfânt, insula Leuce de la gurile Dunărei, maî era tot o-dată renumită în anticitate şi ca o insulă salutară.

AicT, dup5 o vechia tradiţiune a oraculelor, î-şl căutau sănătatea lor a-ceia, cari în resbóie fusese greu răniţi. Ast-fel Leonym, ducele Crotonie-nilor din Bruţiu, care într'o luptă, ce-o avuse cu Locrienn, capelase o rană în piept, de care suferia forte mult, consulta mai ântaiu în privinţa sănă­tăţii sale pe oraculul din Delphi, însă profetesă de aici (Pythia), după cum ne spune Pausania, M trimise se-.şî caute vindecare în insula Leuce de la gurile DunăreT, de unde el s'a întors apoî sănătos ²).

De asemenea, ne spune şi Ammian Marcelii n, că în insula Leuce se aflau şi ape salutare (aquae ⁸).

Din cele espuse până aicï şi in particular din relatarea lui Arctinos, din datele precise, ce ni le-aü trasmis Pliniu şi Mela, si în fine, din cultul atât de sacru al lin Achile din insula Leuce, résulta în mod deplin convingă-toriü, că cenuşa acestuT mare erou al timpurilor troiane a fost adusă şi depusă în insula Leuce. Aci se cunoscea încă până târdiu tumulul séü mor-mêntul seu. Insula Achillis tumulo cius viri clara, dice Pliniu; ibi Achilles situs est, repetă Mela.

In ce privesce însă morméntul lui Achile de pe termurele Helespontuluï, de care ne vorbesce Homer, acesta se pare, că a fost numaï un simplu ce-notaf séü.monument comemorativ.

Un ast-fel de mormênt simbolic al luï Achile se afla, după cum ne spune Pausania, şi în oraşul Elis din Pelopones, şi care a fost construit si dedicat din ordinul oracululuî ⁴).

In acesta privinţă sunt semnificative cuvintele geografului Strabo, care

o insulă din Dunăre situată din jos de acesta localitate si în faţă cu satul Dasova portă numele de C el c i u. — O insulă numită Achillea se află şi lângă litoralul Asieî rnicî. (Plinii Hist. nat. V. 37. 1).

^l) Chiar şi Aquileia ('AxuVrjta), port important al Adriaticeî, se pare după nu­mirea sa, că o-dată a fost consecrat lui Achile. Acesta ai fi o probă, că relaţiunile comer­ciale între Adriatică şi Marea negră se reduc până în epoca preistorică, că încă mai înainte de stabilimentele Genovesilor, Veneţienilor şi Ragusanilor pe ţermurii Mareî negre, aü fost comercianţii din Aquileia protegiaţiî Pontarchuluî din Leuce.

^!) Pansaniae lib. III. 19. 13.

») Aminlani lib. XXII. c. 8 : insula Leuce sine habitatoribus ullis AchilH est dedi­cata ... Ibi et aquae sunt.

⁴) Pansaniac lib. VI. 23 3.

amintcsce pe teritoriul Troieï — la Achilleion — numai monumentul luï Achile (tő 'AxiXXsw; fuvv^a), dar densul se feresce, ca se afirme, că Achile ar fi fost înmormentat acolo ^]).

Schliemann, activul exploratorii! al anticităţilor homerice, a cercat pe tërmuriï Helespontuluï se afle resturile mormêntuluï luï Achile.

La o depărtare de 250 de paşî de Helespont, scrie densul, la piciórele promontoriuiui Sigeu, pe locul unde era vechiul Achileum, se află un tumul

135. — Cenotaful presupus al luï Achile de lângă Helcspont. (Schlicmanr, Ilios p. 855.)

de păment înalt de 4 metri spre sud si 12 metri spre nord, şi care a fost considerat din cea mai adâncă vechime ca mormântul luï Achile. In a. 1882 am esplorat acest tumul, însă n'am aflat în el nici o urmă de oseminte, nicî ce­nuşa, nicî cărbuni '-). Ast-fel Schliemann este de părere, că acest tumul presu­pus al luï Achile, întogma ca şi tumulul luï Patroclu şi alte şese movile fune­rare, pe cart le esplorase maî înainte, aii fost numaî simple cenotafe, un gen de monumente, carï în anticitatea ante-homerică erau într'un us general ³).

') Strabo, XIII. 1. 32. 39. 46.

'} Solillemann, Ilios, p. 862: je n'ai trouvé dans le tumulus d'Achille (de la Troade) aucune trace d'os, de cendres, ou de charbon de bois — en somme aucune trace d'ensevelissement . . Nous ajouterons donc les tiimuli d'Achille et de Patrocle aux six autres tumuli, que mon exploration antérieure a prouvés n'être que de simples cénotaphes.

^s) La poporul român mai csistă până astădî un ciclu întreg de balade poporale, în carî se cântă faptele distinsului erou al Iliadeî. Despre tradiţiunilcluî Achile la poporul ro­mân, şi în particular, despre patria şi naţionalitatea sa, vom vorbi la ultimul act din is-.toria Pelasgilor, la evenimentul memorabil cunoscut sub numele de «Rësboiul troian».

V. TEMl'LUL HYPERBOREILOR IUN INSULA LKUCE (ALBA).

i

1. Hecateu Abdcrita despre insula şi templul Iul Apollo \

din ţinutul Hyperborcilor. \

j

Tumulul lui Achile din insula Lcuce séü Albă, ne face ső ne ocupăm aici şi cu anticitatea templului seu.

Intr'o epocă preistorică forte depărtată, esista în părţile de resărit ale Da­ciei un templu magnific, al cărui renume şi influenţă se estinsese de­parte peste ţinuturile sud-ostice ale Europeï, si a căruî memoria şi sfinţenia este celebrată şi astădî în colindele religiose române.

Despre acest templu, care ni se presintă ca una din minunile cele marï si sfinte ale lume! preistorice, aü scris maî mulţi autorï aï vechimel şi între aceştia istoricul Hecateu Abderita, care a trăit în timpul luï Alesandru cel Mare.

Noï vom reproduce aici aceste preţiose relatări ale lui Hecateu după pu­ţinele fragmente, ce ni s'aü păstrat în scrierile lui Diodor Şicul şi Claudii Aelian.

Anume Diodor Şicul *) scrie :

«Acum după ce am descris părţile de medă-noptc ale Asiei, credem ca este de interes se menţionăm aici si cele ce se povestesc despre Hyper boréi. Anume între scriitorii anticităţiî Hecateu (Abderita) şi alţii reia-teză, că în faţă de ţinutul Celţilor în părţile Oceanului se află o insulă, care nu e mal mică de cât Sicilia, situată în regiunea nordică şi e locuită d Hyperborel, numiţi ast-fel, fiind-că sunt mai depărtaţi de vcntul Borca Aici pămentul este forte bun şi roditoriu, clima escelcntă, tem perată, si din acesta causa fructele se produc aici de douő ori pe an Se povestesce, că Latona (gr. aïjtuj), mama lui Apollo, a fost născuţi aici, şi din acesta causa Apollo este venerat aci mal mult de ca alţi del; şi fiind-că Hyperboreil din acesta insulă celebreză pe acest dei în fte-care di, cântând în continuu laudele sale şi făcându-I cele mal mar onorî, ast-fel se dice, că omenii aceştia sunt ca un fel de preoţi aï lu ^APollo. Se mal află în părţile acestei insule ³) o pădure sfântă mag