Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Cluudlaiins in Eutropium. II. v. 470 scqq. ') Cicero, De nat. deor. II. 44. — Coluiiiella, R. R. II. 43. ' «puls, Origine de tous les cultes. Tome VI, 467-8 si Atlas, pl 9. 13.

"g* constelaţiunea vulturului se află şi grupa de stele numită Serpentariü. După autori aï vechimii Serpentariul représenta peCarnubutas, regele Geţilor.

Pe muntele Lycaeu din Arcadia, de unde se vedea întreg Peloponesul, se afla, după cum ne spune Pausania, un grandios altariü de păment în forma unuî tumul, dedicat luî Zsóc Aúxatoí, ér în partea de resărit a acestuî altariü se înălţau doue columne (xtovsc), pe can se aflau doue aquilc, însă forte vechi.

Dintre tóté speciele de vulturî, ce domineză astădî pe piscurile cele mai înalte ale Carpaţilor, specia cea maî frumosă şi tot-o-dată maî remarcabilă prin caracterul seu violent este vulturul dis auriii, numit altmintrelea si céh le u (caelius), adecă vulturul ceriului¹).

Este acelaşi vultur, care în religiunea vechia era consecrat divinităţii su­preme a lui Zsuç, este aquila Olympuluî celut vechio (Olympus aetherius) numită în literatura poetica a anticitatiï y_puoateTOç (àé-roç), aquila fulva, fulvus Jovis ales ²), Jovis ales de plaga aetheria ³), ér la Cicero : Nuntia fulva Jovis, miranda visa figura ⁴).

Despre acest vultur, numit céhlëu, mai esistă şi astădî la poporul român o credinţă forte înrudită cu legenda lui Promethcu, că acesta pasere vio­lentă vine nóptea la păstorii vitelor de prin munţî şi de pe câmpiî, le înfige clonţul seu de fer în piele şi prin acesta le causéza marï durerï ^D).

După teogonia luî Hesiod, Prometheu sufere încatenat pe columna cea fairndsă a muntelui Atlas.

La Apollodor, muntele Atlas este în ţera Hyperboreilor.

Er Pindar ne spune, că Hyperboreiî erau poporul, ce locuia lângă is-vórele (cataractele) Istruluî ^fl).

In fine în Dacia sunt stâncile luî Prometheu, şi muntele cel fabulos (al Atlasului) ne spune şi maî clar poetul latin Marţial.

In una din cele mal frumóse epigrame ale sale, dedicată unui ostaş roman, ce pleca în Dacia, densul se esprimă ast-fel :

«Marceline, ostaşiule, tu plecî acum, ca se icï pe umerii tëï ceriul de nord al Hyperboreilor şi astrele poluluî Getic, carî de abia se

*) In formă femenină c i l i h ó i e şi c i l i ó i e (M arian u, Ornitologia, I. p. 176). Acest vultur este numit, în Transilvania sori i ţ ă. O deosebită scmnificaţiiine are şi acesta numire. Eratosthene (Catasterismi, c. 30) spune, că acest vultur este singurul dintre paseri, care sborà către sore, fără se-1 îirpedece radele. — Vulturii din Bu­ce g i ü sunt renumiţi pentru mărimea şi audacia lor (B a b e ş, Din plaiul Pelesuluî, p. 72).

^a) Vlrgilii Aen. XII. v. 247.

') Ibid. Aen. L v. 394.

⁴) CIceronis De Leg. I. 1. 2.

⁵) Marianu, Ornitologia, I. p. 193.
^s) Pindari Olymp. III. v. 14. 17.

mişcă. Etă şi stâncele luï Prometheu. Etă şi muntele acela faimos în legende, în curênd tu le vel vedé tóté aceste din apropiere cu ochiï tel proprii. Când tu veî contempla aceste stânci, în care resună durerile imense ale bëtrânuluï, vel dice: Da, el a fost încă mal dur de cât aceste petre dure, si la aceste cuvinte tu vel pute încă se mal adaugi: că acela, care a fost în stare se sufere ast-fel de chinuri a putut întru adevër se formeze şi genul uman> ^a).

3. Prometheu pironit pe muntele Caucas dia Dacia.

încatenarea şi chinuirea lui Prometheu a format în anticitate obiectul unul numër însemnat de poeme, descrieri şi csplicărî.

împrejurarea, că acesta memorabilă scenă din istoria civilisaţiunil ante-elene s'a petrecut pe teritoriul Daciei, ne impune aici tot-o-dată sarcina, ca se analisăm din punct de vedere geografic si a doua legendă despre suferinţele lui Prometheu.

La diferiţi autori greccscl, însă posteriori epoceï luï Hesiod, Prometheu a fost ţintuit cu cuie pe muntele Caucas din Scythia.

Ast-fel gramaticul Apollodor scrie:

«Prometheu formând omeni din apă şi din pâment, a furat foc, pe sub ascuns, de la Joe şi l'a adus în planta numită ferula. Dar Joe simţind acesta a dat ordin lui Vulcan, ca se-I bată corpul cu cuie pe muntele Caucas. Acest munte este în Scythia, unde Prometheu a rëmas pironit timp de mal mulţi ani» ^!).

Avem aşa dar aici o nouă cestiune din geografia anticităţil, şi anume : care este Caucasul, de care ne vorbesce legenda a doua a lui Prometheu?

Acest Caucas al Scythieî, pe care a fost încatenat, orï a fost pironit

') Martialis Epigr. lib. IX. 46:

Miles hyperboreos tnodo, Marcelline, Triones

Et Getici tuleris sidera pigra poli;

Ecce Proraetheae rupe s, et fabula m on t i s,

Quam prope sunt oculis nune adeunda tuis.

Videris immensis quum conclamata querellis

S a.x a seni s, dices: Durior iile fuit.

Et licet hoc addas : Potuit qui talia ferre,

Humánum merito fínxerat ille genus ') Apolloűori Bibi. lib. I. 7. 1.

Prometheu, representantul civilisatiuniï preistorice, a rëmas un misteriü geografic chiar si pentru ceï mai distinsï autorï aï vechimii.

Caucasul din legendele lui Prometheu, nu era de loc identic cu Caucasul albano-iberic, séü cu catena, ce se întinde între marea negră si marea caspică.

Unul din ceï maï distinşi înveţaţî aï secululuï al Xll-lea, episcopul E u-stathiu din Thessalonica, în Comentariele, ce le scrisese asupra Perie-gesei M Dionysiu ne spune următorele :

«însă Caucasul acela, pe care după legende a fost crucificat Prometheu, nu figureză pe tabulele geografice, aşa afirmă autoriï ceï vechï» ^J).

Avem aşa dar aicî o constatare forte preţiosă, făcută pe basa vechilor legende si fântâni geografice, că Caucasul lui Prometheu, nu era Caucasul din Asia, séü din partea de resărit a mării negre.

în acesta privinţă epoca dominaţiuniî romane în părţile de resărit ale Europei ne aduce o deplină lumină.

îndată ce suveranitatea lumii trecu în manele Romanilor, cunoscinţele geografice începură a face un progres imens. Fic-arc espediţiune romană era tot-o-dată şi o recunoscere geografică.

Cu deosebire, îndată ce legiunile romane ajunseră la Istru, regiunea de sud-ost a Carpaţilor ne apare în diferite monumente istorice şi geografice sub numele de «C au c a s».

Cel de ântâiu general roman, care ajunse la Dunăre, a fost Marc Liviu Drus în aniî 642 şi 643 R. ²)

în scurt timp după aceea, fostul consul Piso, urmând aceeaşi politică firmă, de a pedepsi, de a sdruncina pe barbarï şi de a face recunoscerî militare în ţinuturile lor, străbătu, după cum ne spune istoricul Florus, munţi¹ Rhodopuluî şi muntiï Caucasuluï³).

în resumatul istoric al lui Florus, sub numele de R h o do pe este a se înţelege întreg sistemul cel complicat de munţi aï Tracieï vechi, dimpreună cu Hemul seu Balcanul de astădî, după cum cu 70—80 anî mal târdiu poetul Virgil numia Rhodope nu numai munţii Tracieï dar şi muntiï Scythieï din nordul Istruluî ⁴).

Er sub numele de C au c as la Florus figureză, fără îndoielă, un munte de pe teritoriul Scythieï vecin, séü catena meridională a Carpaţilor Dacieï.

*) Eustatliii Commentarii in Dionysium, v. 663 : Tôv Se toioutov Kouxaaov, Trspl ov nai & too ÏÏpo|j.v]Bi
*) Florus lib. III. c. 5. — Mommsen, Röro. Gesch. II. 173.

") Florus lib. III. 5: Piso Rhodopen Caucasumque penelravit.

⁴) Tirgilii Georg. III. v. 351.

Acesta o confirmă o remarcabilă inscripfiune romană din timpul împë-ratulul Traian, unde grupa Carpaţilor de lângă Olt portă numele de Caucas.

Matronis | Aufanib(us) j C(aius) | Jul(ius) Mansuejtus M(iles) l(egionis) I. M(inerviae) | p(iae) f(idelis) v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito) fu(it) | a d Alutum flumen secus | mont(em) Caucasi ').

este textul acesteï inscripţiunî de mare valóre pentru geografia Dacieî în timpurile ante-romane.

Sub numele de Caucas ne mai apar Carpaţiî Dacieî şi în diferite alte descrieri istorice şi geografice.

în secuiul al V-lea d. Chr., geograful roman Juliu Honoriu compusese, pe basa unor fântâne maï vechï, un mic tractat de cosmografia, si în care densul face amintire de doue catene de munţi cu numele de Caucas, una pe teritoriul Europeî în apropiere de muntele Hem, şi care corespunde la Carpaţiî de sud-ost aï Dacieî, si alta pe teritoriul Asieî în partea de resărit a mariî negre ²).

O altă preţiosă constatare geografică o aflăm la Jornande, istoricul Geţilor, care probabil a fost născut în Mesia.

Caucasul, scrie densul, începe de la Marea Indică, el trece apoî în Syria, unde formând un unghiu rotund se întorce spre nord, se prelungesce peste ţinuturile Scythieî, se scoboră până în Pont, apoî adunându-şî înăl­ţimile sale atinge şi cursurile Istruluî, acolo unde rîul se desparte şi curge în doue direcţiuni *).

în fine sub numele de Caucas ne apar Carpaţiî şi în cea maï vechia cronică rusescă. atribuită călugărului Nestor, născut pe la a. 1056 d. Chr.

') în museul de la Köln. Hcnzon. nr. 5939. — Froehner, La Colonne Trajane, I. p. 28, nr, 16.

') lulli Hoiiorii Cosmographia (Excerpta) 28: Montes quos habct oceanus sep­tentrionali s. Hyperborei Ripaei mons | Hypanis mons | Caucasus ex alia parte mons | Ha e m us mons | Taurus mons [ item Caucasus mons | Amanus mons (Riese, Geogr. lat. min. p. 41).— Honoriu amintesce aici lângă Caucasul din Europa şi muntele Hypanis. Notăm, că un munte de lângă Olt spre sud-ost de co­muna Sâmbotenî, portă astădî numele de «Vér f ui Up ana ş». (Charta României meridio­nale, 1864. Scara l : 57.600, f. 35.— General-Karte von Central-Europa, l : 300.000, f. N. 10).

') Jornandis De reb. Get. c. VII: Caucasus ab Indico mari surgens .... Mox in Syriam curvato angulo reflexus ... in Boream revertens, Scythias terras . . . pervagatur: atque ibidem opinatissima flumina in Caspium mare profundens . . . ad Pontúm usque descendit: consertisque collibus, Histri quoque fluenta contingit, quo amnis scissus dehiscens.

NIC. DBNSUŞIANU. 20

«în partea de nord a Pontului», scrie densul, ¹).

Caucasul luî Prometheu, séü Caucasul cel legendar al Scythieï, este ast-fel din punct de vedere al geografiei preistorice, unul şi acelaşi cu catena meri­dională a Carpaţilor numită la Apollodor Atlas din ţâra Hyperboreilor, ér în inscripţiunea de la Köln Caucasus ad Alutum flumen ⁸).

4. Prometheu încatenat pe stâncile muntelui Pharanx (Parâng) din Dacia.

După Eschyl, renumitul poet tragic al Greciei, născut în secuiul al VI-lea a. Chr., Prometheu, geniul cel mal puternic al timpurilor pelasge, a fost încatenat în Scythia, în ţ ér a ferului⁸), pe teritoriul cel depărtat al lumii vechi *), într'o regiune muntosă nestrăbătută, pe nisce stânci, cari în poema sa portă numele de cpápay^a, <ţ>apa77oc şi cpapsqfi ⁶), forme flexionare de la nominativul cpápayC, munte séü stâncă cu derîmăturî şi prăpăstii adânci.

Din întrebuinţarea constantă, ce o face Eschyl în tragedia sa de ter-rninul Pharang-, spre a desemna stâncile si muntele, pe cari a fost cruci­ficat Prometheu, résulta, că avem în caşul de faţă nu un cuvent generic, ci o numire particulară topică,

în apropiere de acest munte, numit Pharang-, pe care după legenda lui Eschyl se esecutase supliciul luî Prometheu, curgea după cum ne spune acelaşi autor, rîul cel mare si divin al lumii vechi numit Oceanos po-tamos séü Istrul din timpurile istorice ⁶).

în ce privecce insă în particular situaţiunea geografică a acestui Pharang-, o deosebită importanţă ne presintă itinerariul, ce-1 prescrie Prometheu nimfei Io.

') Schloxor, HetiTopt, Russische Annalen. II. (Göttingen, 1802) c. II, pag. 22: Do Pont'skago moria na polunoscznyia strany, Dunaj, Dniestr, i Kaukasijskyja gory rekse Ugor'skyja.

*) Hasdeu, Istoria critică, p. 285. «Este dar un fapt înregistrat în şepte fântâne irecu-sabile, pe lângă cari Ovidiu e a opta şi Strabone o se fie a noua, cura-că Carpaţiî, începând din timpii cei mai depărtaţi şi până în evul mediu se chiămau Caucas».

³) Aeschyli Prometheus vinctus, v. 2 : SxuS~r₍v eţ oljtov. — Cf. ibid. v. 301.

⁴) Cf. Herodot lib. V. 9.

⁵) AesclijH Prometheus, v. 15. 142. 618. 1015.
*) Ibid. v. 284-285.

Tênëra preotésa Io, fica regeluï Inach din Argos, persecutată de Juna, fiind-că era iubită de Joe, vine pe Pharang- la Prometheu eel restignit, care tot-o-data era şt primul profet al timpurilor sale, ca së-ï descopere, câte suferinţe si câte rëtacirï va maï ave densa so îndure din causa perse­cutării puternicei deiţe-regine.

Prometheu indică feciórel persecutate următoriul itinerariu :

«Maï ântâiii», dice densul către Io, «apucând de aicî drumul spre r ë s ă r i t veî trece peste câmpiî nearate şi veî ajunge la Scythiî păstorî (nomadl), omenï superbi, armaţi cu săgeţî, ce bat departe, şi cari î-.şî pe­trec vieţa lor în care bine ferecate acoperite cu cobere. Eu însă te consiliez se nu te apropiï de eï, ci se te abaţî către stâncile cele bătute de valuri ale mării şi se-ţî continuî drumul pe uscat, în partea stângă locuiesc C h a-lybil, faurii de fer, de cari se te păzescî, sunt omenï violenţi si nu primesc bucuros pe străini; de aci vel ajunge apoi la rîul cel violent (o(3pioT}]v 7rotau.ov) numit ast-fel cu drept cuvent, pe care însă se nu-1 treci, fiind-că e periculos, până nu vel ajunge la C au c a s, muntele cel maï înalt, unde se adună torenţiî, ce se scurg de pe vêrfurile acestui munte, şi de unde apoi rîul duce violenţa lor în jos. De aci apoi trecând peste vêrfurile muntelui, ce se apropia de stele, 'AaTpofEÍtovaí xopucpàç, se apuci drumul spre mediă-şi şi veî ajunge la mulţimea Am a zonelor, ce urësc pe băr­baţi . . . Ele î-ţî vor arăta calea cu totă buna-voinţă, apoî veî ajunge la istmul Cimmeric, de lângă gurile cele strimte ale l a c u l u î M e o t i c. După ce veî părăsi acest istm, luându-ţî curagiü în suflet, va trebui se treci peste gurile lacului Meotic, şi-ţî va remâne o faimă neperitoriă în lume pentru trecerea acesta, în urma acestui eveniment strimtorile lacului Meotic se vor numi B o s p o r, apoî lăsând în urma ta pămentul Europei vel trece în continentul Asieî> ^J).

Résulta din acesta nouă legendă, ce ne-o comunică Eschyl, că stâncile, pe cari a fost ferecat marele erou al civilisaţiuniî ante-homerice, se aflau în partea de apus a mării negre, pe teritoriul Scythieî muntóse, lângă ve­chiul Oceanos potamos.

De asemenea résulta din acesta legendă a lui Eschyl, că tragica scenă a luî Prometheu se petrecuse pe una si aceeaşi catena de munţi, care la Hesiod e numită Atlas şi la Apollodor C a u c a s.

O singură deosebire esistă numai, că la Eschyl Golgotha preistorică este o altă grupă de munţî, Parângul, masivul cel grandios din partea de apus ^a Oltului, celebru prin selbăticia stâncilor sale şi prin văile sale cele solitare.

') Aeschyll Prometheus, v. 707 seqq.

în legendele luï Eschyl Scythiï păstorï, omeni superbï şi bine ar­maţi, sunt faimoşii păstorî Hyperboreï, carï cutricrase o-dată lumea întregă si cari dominau munţii şi câmpiile cele nearate din părţile de nord

ale Istruluï.

în apropiere de muntele Pharang- sunt renumiţii Chalybî '), faurî de fer, din timpurile preistorice. După formă şi după înţeles, acest cuvent este de oricine pelasgă, sinonim cu germanul Hüttenarbeiter, lucrători în usinelc de metale. Semnificafiunea originală însă a cuvêntuluï XaXuSsç a fost fără îndoială una si aceeaşi cu românescul C o l i b a ş î, locuitori în colibe ²j. Până astădî o localitate de sub pólele muntelui Parâng mai portă numele de Baia-de-fer, însă fără se cunóscem timpul când începuse, când înflo­rise si încetase industria siderugică de aci. Tot ce mal cunóscem astădî, sunt, după cum spun descrierile nóstre geografice, urmele aprópe dispărute ale unei fabrici vechi ^s).

Munţii Parângului au fost o-dată renumiţi pentru avutiele lor metalice.

Regiunea Carpaţilor a fost în timpurile preistorice, ţera cea clasică a

minelor, şi este un fapt forte remarcabil din punct de vedere istoric, că la

Eschyl, partea de apus a mării negre, adecă aceea pe lângă care curgea rîul

Oceanos potamos, purta numele de «Mama ferulul> *).

între muntele Pharang- şi marea ncgră, legenda lui Eschyl mal face amintire de un rîu însemnat, ce curge din munţi însă celebru pentru vio­lenţa cursului seu ⁵).

Dintre tótc rîurile Carpaţilor, ce se versa în Dunărea de jos, rîul cel mal periculos în tradiţiunilc române este Oltul. El este rîul cel «turbat», rîu «blestemat», cu vêrtejurï violente. Când ploiă la munte, el vine umflat, turburat, mâniat, cu sânge amestecat, aducând plăghiî şi butuci, trupuri de haiduci şi căpestre de cal murgi ^c,i. în Olt, spun legendele poporale, trebue pe fie-carc di, se se înece cel puţin un om, şi când trece vre-o di fără ca

') Aesehyli Prometheus v. 715. — în altă tragedia a sa (Septem ad versus Thebas, v. 729) Eschyl spune, că Chalybii erau emigraţi din Scythia în părţile meridionale: XaXupoţ, Sxufl-iiv ăTTOtxoc. — Ér Suidas: XaXupsc. sdvoç SxuS-iaç, sv#jv ó alakot TÍXTSta'..

*) Diferite sate de pe teritoriul României din judeţele Mehedinţi. Gorj, Muscel, Dâm-boviţa şi Rdmnicul-sărat, portă numele de Colibasl.

*) Marele Diet. Geogr. Rom., v. Baia-de-fer.

⁴) Aeschyli Prometheus v. 301-302: ţ4)v oi$Y]pofj.-ijTopct . . . atav.

⁶) Aeschyli Prometheus v. 717.

') Alecsandrl, Poesiî _pop., p. 159 şi Doinele XLIX. LIV. — Teodorescn, Poesiî pop. P- 0. 323. — Mândreacn, Literatura, p. 119. — Şezătoarea (Fălticeni) An. V. 93.

rîul së-sï primésca jertfa sa, atunci el începe se urle şi trebue se se pă-descă cine-va, ca se intre în el, fiind-că cere cap de om ^l).

Până în timpurile domniei principelui Bibescu, după cum scrie Margot, se credea cu neputinţă de a se stabili un pod peste acest rîu chiar şi la Slatina *).

Lângă rîul cel violent ne mal apare în geografia luî Eschyl şi muntele numit C a u c a s *), însă nu Caucasul din Asia, ci Caucasul din partea de apus a mării negre. Este acelaşi munte, despre care ne vorbesce şi inscripţiunea romană din Brambach: Ad Alutum flumen secus montem Caucasi *).

După Caucas, punctul cel maî însemnat din partea de apus a mării negre este în geografia luî Eschyl, muntele ale cărui vêrfurï se apropia de stele ⁶). Este vechiul Atlas al Hyperboreilor, despre care ne spune Virgil, că portă pe umerii şei osia anume făcută, ca se susţină stelele cele în­flăcărate ⁶).

«Ér după ce vel trece peste vêrfurile muntelui, ce se apropia de stele, dice Prometheu către nimfa Io, se apuci drumul spre medă-di si vel ajunge la mulţimea Amazonelor>.

Aceste Amazone aparţineau ţinuturilor barbare. Homer amintesce despre ele numai ca de o vechia tradiţiune.

Patria lor originară a fost Se y t hi a, şi în particular Scythia de lângă Dunărea de jos.

După tradiţiunile, ce le culesese istoricul roman Trog Pompeiü, Ama-zónele se lăudau, că erau «ficelé deuluï Marte» (după cum tot la Marte, deul pelasg, î-şl reduceau originea lor şi Romani:), si în fine, că ele «erau din nemul Scythilor» ').

La Virgil Amazónele portă de asemenea epitetul geografic de Threiciae ⁸), ér după Hecateu •), ele vorbiau limba tracă, adecă getică ¹⁰).

') Şezătoarea, An. III. p. 101. ') Margot, O viatorie. Bucurescî, 1859, p. 56. *) Aeschyli Prometheus, v. 719. ') A se vedé maî sus p. 305. ») Aeschyli Prometheus, p. 721. ') Viralii Aen. IV. v. 482.

') Justin! lib. II. c. 4: genitas se Marte praedicabant,.. Genus se Scytharum esse. ") Vlrgilit Aen. XI. v. 659-660. ') Hecatuel Fragm. 352.

¹⁰) DupâValeriu Flacc (Argon. IV. 602) strămoşul Amazónelor era Gradivus pater (Marte) cjeu! naţional al Geţilor: Inclyta Amazonidum, magnoque exorta Gradivo . . (Cf. ibid. V. 619. — Virg. Aen. III. 35).

Afară de Marte, divinitatea geto-thracă, Amazónele adorau în particular pe deiţa Diana, a căreî reşedinţa principală după Pindar se afla în Istria ^a), lângă gurile Dunării.

Pe vechile monumente ale arteï grecescï, reliefuri, statue şi picturî de vase, ele sunt armate cu scuturi, cu arcuri şi cu securea de resboiu (bi-pennis). Pe cap ele portă coif séü o căciulă în genul dac ^a).

în fine fisionomia lor încă ne presintă un caracter naţional pelasg.

Pharang-ul lui Prometheu, ne apare ast-fel ca un munte din părţile de apus ale Oltului. După nume, după situaţiunc şi descrierile sale, ci cores­punde întru tóté la muntele Parâng de astădî ³).

5. Columna Ceriului din Carpaţl ca emblemă sacră a acropolei din Mycena.

Columna Ceriului de pe colţul sud-ostic al Carpaţilor, care-sî ascunde si astădî vêrful seu în non, a avut în cele mai depărtate timpurî ale pre-istorieî, si în parte maî are şi astădî, forma unei piramide trunchiate în patru unghiuri.

Fie-care faţă a acesteî columne représenta ast-fel forma unuî trapez, şi fie-care faţă a fost o-dată decorată cu anumite figuri, din cari unele se mai cunosc şi astădî de abia, şi despre carî vom vorbi în capitulele aceste.

Dimensiunile acesteî columne, după cum le-am mesurât noï înşi-ne în a. 1900, când am urcat vêrful Bucegiuluï spre a studia din punct de vedere istoric acest important monument al lumiï vechï, sunt:

înălţimea 9.99. m.

lăţimea la basă a laturilor maî lungi 10.72 m. *).

Acesta columnă a fost considerată în timpurile ante-homerice ca cel maî sacru simbol religios al întrcgcî lumî pelasge. Ea era representată în aceeaşî

') Pindari Olymp. III, _v. 27.

*) Jahn, Uber die Ephesischen Amazonenstatuen (în Berichte d. sâchs. Gesellschaft d. Wissenschaften. Phil.-Hist. CI. 1.1850. Taf. I-VI.)

') Muntele Parâng se caracteriseză cu deosebire prin prăpăstii enorme, derîmăturî de stanei şi valuri formate din bolovani gigantici. Sub vêrful numit Cârja (2520 m.) se ndică dm aceste ruine de stânci doue spicurî, ca niscc columne informe, înalte de câte 10 m. 'schyl (Prom. v. 142) încă amintcsce de nisce colţuri de stânci (oxoueXot) de pe mun­tele Pharanx.

⁴) Laturele de SO. şi de NV. fiind mai late, ér cele de SV. şi de NO. mal ânguste.

formă pe monumentele religiose ale Eladeî şi ale EgipeluluT, în arta sta­tuară a Romanilor, cum si pe diferite specimene de pictură ceramică din epoca grecescă şi etruscă.

Cea maî vechia reproducere a acesteî columne o aflăm pe muriî cyclo-picî, ce încunjurau o-dată acropola atât de celebră a Myceneî din Pelopones.

Partea meridională a Eladeî, numită Pelopones, a fost o-dată o ţeră prin escelenţă pelasgă. Numele seu cel mal vechiü a fost Pelasgia ').

Una din provinciele cele maî însemnate ale Peloponesuluï a fost în vechime Argos, un şes vast, ce se întindea în partea de resărit a acesteî peninsule, între munfiï Arcadieî şi marea egeă.

După legende şi după tradiţiunî, locuitorii cel maî vechï aï Argosuluï aü fost Pelasgiï ^!).

Si fiind-că şesurile acesteî provincie erau în timpurile vechi mlăstinose şi aduceau pufin folos economiei de ol, Pelasgiï stabiliţi aici se ocupau în deosebi cu ţinerea şi crescerea erghelielor de cal.

Homer numesce Argosul, ţinutul «unde se cresc cal» ³).

La început esistaű în Argos doue state, şi doue oraşe principale, ca re­şedinţe regale, Argos şi Mycena⁴). Mal târdiu insă Mycena, sub domnia Pel'opidilor, ridicându-se la o putere şi desvoltare mal mare, egemoniă peste Argos şi întreg Peloponesul ajunse în manele sale. Ér în timpurile rësboiulu! Troian, în Mycena era rege Agamemnon si puterea sa se întindea peste totă Grecia ⁶).

Homer numesce Mycena «oraş frumos edificat > *), «oraş cu strade late» ⁷),