HIC. DENSUŞ1ANU. 22
— Columna Ceriului ca simbol religios pe cu t iei e raumielor i p t e n e. în partea de asupra, divinitatea femenină a ceriului N u t (Rhea), ale ei mini şi picióre ating de o parte şi de alta suprafaţa pămentulut. Jos, S ibu turn) simbolisând pămentul. La mijloc, deul Ş u separând ceriul de pSmcnt. De bele sale laturi se vëd figuraţi ceî patru stâlpi ai universului. După Pierret, Le Panthéon égyptien, p. 22.
176.—Columna Ceriului figurată în stilul hieratic eg i] De ambele laturi se vëd simbolisate divinităţile, ce îngrijesc pentru eoni columnei. La mijloc, deul Ş u susţine cu manile sale pe Nut, divinitatea şi este adorat de doue suflete egiptene transformate în figura deului C h t capul de berbece, mai tâ.rdiu identificat cu A mm on. Picturi pe un din Boutehamon, în museul de la Turin. M a s p e r o, Egypte et Chaldée
177.— Columna Ceriului de pe vêrful Omului (Carpaţi). Faţa de NV. adoptată în teologia egiptenă ca simbol al regiunii divine.— în partea superioră se mai pot distinge conturele, ce representau pe Nut, divinitatea femenină a ceriului, din simbolul egiptén (A se vedé figurile de la p. 338). Jos, partea superioră a camerei de adăpost, ce a fost construită de Societatea carpatină din Transilvania, în drépta, columna a doua de pe Vêrful Omului, séű stânca sculptată, ce représenta Aquila ceriului séű Aquila lui Prometheu, în dosul căreia se vede o parte din casa de adăpost construită de Eforia spitalelor române. După o fotografia din a. 1900.
Acelaşi fapt istoric ni-1 pun în vedere şi papirele din cuticle mumielor.
Pelasgiï domnise peste Egipet în timpurile primitive ale istoriei 1), precum ." domnise peste Elada şi peste părţile de apus ale Asieî.
Se întêmplase însă cu Pelasgiï din Egipet aceeaşi fatalitate, ca si cu Pelasgiï din Elada.
Peste vechiul strat pelasg, care făcuse din sesurile palustre ale Egipetuluî o teră agricolă, care a pus acolo cele de ântâiu fundamente ale civilisa-tiuniî, se ridică maî târdiu la domnia un nou element, o altă rasă de omenî, adusî acolo probabil din regiunile superióre ale Niluluï. Era populaţiunea faraonică, care în timpul, pe când ea se stabilise în Egipet, nu a fost nicï pastorală, şi putem dice, nicï agricolă.
Forte probabil, că aceşti Semiţî ante-istorici, aü fost adusï în Egipet de Pelasgî ca sclavi, pentru lucrările lor cele marî de irigaţiunî, desecări, pentru canalele, ce brăsdeză întreg Egipetul, pentru munca câmpului, pentru deschideri de drumuri şi clădirile lor cyclopice.
Aceste semne de sclavia se vëd esprimatc chiar şi în rugăciunile, ce le adrcsoză sufletele mumielor egiptene către divinităţile lor supreme, ce re-sideză în nordul Istrului.
Aceşti Egipteni faraonici considerau, că cei de ântâiu locuitori de pe sesurile Nilului aü fost d e ii, carî în timpurile preistorice domnise peste Egipet !), că patria si reşedinţa principală a acestor deî era în nordul Istruluï (Nun).
Către aceştî <5menï-deï, cari o-dată domnise peste regiunile de sud şi de nord (Africa şi Europa) adrescză mumiele egiptene rugăciunile lor, ca se le permită si pe ceea-laltă lume se lucreze pământul, se are, se semene, so secere, se inundeze rîurile peste locurile lipsite de apă, so transporte năsip de la apus spre resărit3), si eî sunt numiţi în rugăciunile lor osirice Ro-bi, adecă sclavi «).
l) Maspcro, Egypte et Chaldée, p. 47: L'Égyptien du type le plus noble était grand, élancé, avec quelque chose de fier et d'impérieux dans le port de la tête et dans le maintien. Il avait les épaules larges et pleines, les pectoraux saillants et vigoureux.
*) Ilomcr încă numesce pe Pelasgï «divini», adecă can î-sï trăgeau originea din deï. llias, X. v. 429: Ati^eţ *'•« Kauxwvîţ Siói ^ üeUrfot. — Odyss. XIX. v. 177.
') Pierrot, Le livre d. morts. Ch. VI. 1: Osiris N. est jugé digne de faire dans la divine région inférieure tous les travaux qui s'y font.—Ch. VI. 3: Jugez-moi digne, pour chaque journée qui s'accomplit ici, de fertiliser les champs, d'inonder les ruisseaux, de transporter le sable de l'ouest à l'est. — Ch. XII. 2: Je t'invoque Ra . . . Fais que je laboure la terre.—Ch. CXX. 2: je me présente pour labourer la terre. J 1 ierret, Ibid. Ch. C1V. 2. 3 : pour approvisionner l'essence des dieux grands qu'a-«nène(nt) RO-bi.
I
Aceşti Egipteni, descendenţi aï lui Sem si Cham, se considerau fericiţi se lucreze ca sclavi pentru deil lor, chiar şi în vieţa destinată repausului etern.
Era o religiune severă, cu un caracter politic si social, formată de casta preoţescă a Pelasgilor stăpânitorî, spre a ţine în supunere o rasă de omeni destinată unei servituti perpetue.
Cu ajungerea la domnia a rasei africane, istoria vechia a Egipetuluï se transformeză.
Noua familia adoptase sub imperiul pelasg elementele unei vechi civili-saţiunî înaintate, adoptase instituţiunile politice, sociale şi principiele religiose ale stăpânitorilor sëï, pe cari însă le modificase în marc parte şi le îmbrăcase în forme potrivite cu caracterul sou african.
Pentru acest nou clement în istoria Egipetuluï, regiunea geografică a nordului, domeniul cel vechili al rasei pelasge, rëmase o regiune mitologică. Ér Columna de pe Carpnţî, simbolisa pentru acestï Egipteni osiricî, teritoriul paradisului terestru :).
') Mulţimea cea mare do sclavi a fost o proprietate periculosă pentru Pclasgî şi în alte ţinuturi. După cum scrie Herodot (lib. VI. 83) oraşul Argos, în urma rêsboiulul, ce-1 avuse cu Cleomene regele Spartei (519-490), remânând lipsit de omeni capabili de arme, sclavii lor le conduceau şi administrau tóté afacerile private şi publice. Crescând însă mari copii celor periţî în rësboiù, sclavii fură alungaţi din Argos. Isgoniţl de aci, cî se retraseră la Tirynt, pe care-1 ocupară cu resboiu. Mal târdiu însă veni Ia sclavi un profet cu numele Cleander, care i sfătui se se ridice de nou cu armele asupra domnilor sëï. Se începu apoi resbelul, care a ţinut maî mult timp până in urmă Argicnil cu mare greutate i învinseră. — Sclavii din Scythia cercară de asemenea se iee locul stăpânilor şei pelasgi. După cum scrie Herodot (IV. 1-3) Scythiî din Europa persecutând pe Cim-merî, făcură o irupţiune în Asia şi ocupară imperiul Mediei, pe care-1 ţinură 28 de ani. După acest lung interval Scythiî întorcându-se erăşî în patria lor le eşi înainte o armată a sclavilor sëï, care li se opuse. După maî multe lupte fără succes, Scythiî aruncară lăncile şi arcurile şi luând in mână sbicele, de cari aveau respect sclavii lor, i aduseră ast-fel crăşl la supunere şi ascultare.
7. Titanul Atlas strămoş al Ausonilor.
Columna Ceriului din Carpaţî ca simbol al vieţeî eterne în religiunea etruscă.
în tradiţiunile italice, titanul Atlas, regele Hyperboreilor, ne maî apare si ca strămoş al Aus o nilor, în particular al Latinilor şi al Romanilor.
Eustathiu, archiepiscopul Thessaloniceî, scria, în secuiul al Xll-lea, pe basa unor fântânï mal vechï:
«După cum spun uniî, Au s o n, de la care î-sï trag numele lor A us o n ii, a fost cel de ântâiu, care a domnit în Roma, si acest Auson a fost fiul luî Atlas si al Calypseî, după cum ne spune autorul scrierii despre numele ginţilor», adecă Stephan Byzantinul ').
La H e s i o d Auson (Nauaivooç) este de asemenea un fiu al Calypseî8), care însă după Homer a fost fi c a, ér nu soţia, titanului Atlas s).
Au s o ni î formase în anticitatea preistorică populaţiunea prepondcrantă a It aii e ï. EÏ sunt caracterisaţî de autorii vechï, ca o rasă puternică si resboinică. Cu deosebire în literatura poetică numele deAusones se aplica la toţi locuitorii Italieï, «Ausonia» desemna Italia întregă 4) şi cuvêntul «Auson» era sinonim cu latin, italian, roman6).
O parte din populaţiunea Daciei ne apare sub numele de Ausonî până în secuiul al V-lea al ereî creştine.
Istoricul byzantin P r is c u, trimis de împëratul Teodosiu cel tînër în legaţiune la reşedinţa luî Atila, care se afla pe şesurile Ungariei de astădî dincóce de Tisa, numesce «Ausonî» pe supuşiî acestui rege barbar, carî locuiau în regiunea, unde se afla palatul seu, carî vorbiaü o limbă romană rustică şi trăiau aci mestecaţi cu Huniî şi cu Goţii 6).
O parte din Românii de la Sat-mar se maî numesc şi astădî Oşenî7). Un
') Eustathii Commentarii in Dionysium, v. 78. — Este de notat, că Romul, regele legendar al Romanilor, maî avea şi numele de Altei lus (Festus, p. 7), ér familia I u l i i conumele de A 11 i n u s (Pauly-Wissowa, R. E. v. Altinus).
a) Hesiodi Theog. v. 1017.
') Honieri Odyss. I. v. 50. — După H e s i o d însă (Theog. 359) Calypso, este o ncă a rîuluî divin O c e a n o s. în realitate aceeaşi patria.
*) Virgilii Aen. IV. 349: Aus on i a Teucros considere terra.
*) (Mdii Pontica, lib. II. 2. 72 : Promovet A u s o n i u m filius imperiu m.—YirgHH Aen. XII. 834: sermonem Ausonii patrium moresque tenebunt.
6) Prlsci Excerpta de legationibus (Ed. Bonnae, 1829) p. 190. 206.
') Ambasadorii luî Teodosiu, după ce trecură dincőce de Dunăre, au trebuit se calíto-
chineziat românesc din Maramureş portă încă în secuiul al XIV-lea numele de Ozon1); în fine o comună importantă din téra Bârseï este numită şi astădî Uz o n; tóté trei numiri etnice, a căror formă originală a fost de sigur Oson î, Ozon î, Uzonî.
O tradiţiune analogă maî esista în anticitate şi despre originea Latinilor.
După cum scrie Dionysiu din Halicarna.1?, Lat in u s, regele eponim al Latinilor, a fost un fiu al lui Hercule şi al uneï fecióre hyperboree 2). Ér după altă tradiţiune regele Latinus a fost frate cu Auson si ambii fiii Calypseï 3), aï ficeï luï Atlas ')•
în fine mai esista în Italia şi o altă tradiţiune, care aducea în legătură începuturile Romei cu descălecarea acolo a unuî trib pelasg venit de la muntele Atlas.
Evandru, careîntemeiase lângă Tibru un oraş numit Pallantium, din care s'a, desvoltat maî târdiu Roma, ne apare după vechile genealogii, ca un strănepot al lui Atlas ö); ér patria luï Evandru a fost după aceeaşi tradiţiune, Arcadia, în care locuise şi domnise Atlas; prin urmare nu Arcadia din Pelopones 6).
reşcă maî mult de opt d i l c spre nord, trecând peste câmpii întinse, peste maî multe rîurî şi locuri mlăştinose, spre a ajunge la reşedinţa luï Aţii a, care se afla într'o localitate, pe care Priscu o numesce sat forte mare, ij.éy'-g''') xujjjit], ér Jornande v i c u m, ad in star civitatis amplissimae (De Get. orig. c. 34). Dupa cum résulta din descrierea ce ne-o présenta Priscu, acesta reşedinţă, nu era în Banat, în apropiere de trupele romane, ce apărau linia Dunăriî, ci în părţile superióre ale Ungariei de astădî, la S a t - m a r. în acesta regiune aü trebuit se se afle aşa dar locuitorii, ce vorbiaü o limbă romană rustică şi pe carî Priscu i numesce A u s o n i. întru adevër o parte din comitatul Sat-maruluî se maî numesce şi astădî ţera Oaşuluî, ér locuitorii români de aicî se numesc O ş e n î (Comunicarea d. T i t u B u d u, vicariü în Maramureş). Tacit în Descrierea Germaniei (cap. 43) încă amintesce de un trib însemnat, ce locuia în dosul Marcornanilor şi al Quadilor, unii pe câmpii, alţii prin păduri, pe văi şi pe vêrfurî de munţi şi cari purtau numele de O s i. Ei erau tributari aï Quadilor şi ai Sarmaţilor şi vorbiaü limba pannonică séű dialetul vechiü pelasg de la Dunărea de mijloc. A u-soniï luï Priscu, Oseniï de astăcU, sunt ast-fel numaî o parte din vechiul trib pelasg de lângă Carpaţiî de nord, numit la Tacit O s i. Un alt ram din acesta populaţiune se afla după Tacit (cap. 28) în Pannónia superióra, de dincolo Dunăre; şi întru adevăr Itmerariul împ. Antonin (Ed. Parthey, 263) amintesce între Acinquum (Buda) şi între Sabana (Stein am Anger) o localitate numită Osonibus (nőm. pl. Osones).
') Knrz, Magazin. II. 30. 6. 1361: Keneziatum possessionis Olachalis Ozon vocatae.
'} Dionysii Halicarn. lib. I. c. 43: Aaiîvov 8'Ex wot oitspf^igoc -/.l^ff,.
') Apollód. Epit. VII. 24.
) Calypso (KaXo'j-i'n) este forma grecescă a unuî nume barbar, în comunele române situate lângă muntele Bucegiü în Transilvania, maî esista şi astădî familicle C o l e ş séű Şa. ErColeşanî este numele vechiu al satuluî Corbu din j. Râmnicul-sărat.
') "Viranii Aen. VIII. 134-140.
Hallc. 1. c. 31-33. 61. - Cf. maî sus pae. 315 nota.
Acest Evandru, după cum spuneau tradiţiunile istorice, transportase în Italia maî multe divinităţi pastorale '), întemeiase acolo temple, introdusese sërbatorï, legï şi diferite industrii utile 2).
Evandru si soţiî sëï descălecase aşa dar în Italia din o ţeră, care se bucura de o vechia organisaţiune religiosă si politică, peste tot de o civi-lisaţiune înaintată.
După vechile genealogii etnice teritoriul titanului Atlas din ţera Hyper-boreilor ne apare ca patria originară a mai multor triburî şi a multor familii princiare însemnate din Elada, din Asia mică, din Africa si Italia.
Atlas, scrie Diodor Şicul, a avut mai multe fice, can căsătorindu-se cu ceï mai distinşi eroi şi chiar cu deî, aü avut fu, carî pentru virtuţile lor s'aü numit eroï si deï, si aü fost tot-o-dată autorii maî multor ginţi 8).
Pe un fragment de vas descoperitîn Apulia, Atlas, domnul ţereî fericite a Hyperboreilor, întemeiătoriul maî multor dinastiî pelasge meridionale, acel Atlas, în al cărui regat nu numai fructele, dar şi ramurclc arborilor, erau de aur, este înfăţişat sedând pe tron în deplin ornat regal *).
Fără îndoielă, acesta imagine avea un caracter genealogic. Artistul a voit se représente aicî pe unul din strămoşii ceï mai gloiioşî aï vre-uneï familie ausonice din Apulia.
în ce privesce representarea mitologică a titanului Atlas, el este înfăţişat pe un vas din Apulia susţinând ceriul figurat în forma unui glob 5). Tot asemenea ne apare Atlas si pe o oglindă etruscă de la Vulci 9).
Idea de a représenta ceriul seu universul în forma unuî glob este forte vechia.
După Plato, Hypcrboreiî aü fost ceï de ântâiu, carî aü considerat universul ca o sferă, în centrul căreia se afla pămentul 7).
Ér după Diodor Şicul, regele Atlas, al cărui imperiu se afla lângă Oceanos (potamos), avuse cunoscinţe forte esacte de astrologia, şi el a fost cel de ântâiu, care a privit universul ca un glob, din care causa se dicea, că întreg firmamentul se radimă pe Atlas 8).
') Ovidii Fast. II. v. 279: Transtulit Evander silveslria numina secum.
2) uyü Hist. lib. I. c. 5.
3) Miodori Siculi lib. Ill, c. 60.
«) Boscher, Lexikon dér gr. u. rom. Mythologie. I. p. 710.
B) Ibid. I. p. 710.
e) Dareniberg, Diet. d. ant. v. Atlas.
') rintonis Axiochus (Ed. Didót. tom. II. p. 561).
") Diodori Sicnli lib. IV. 27. 5. — Plinit Hist. Nat. lib. II. 2: Formam eius (mundi) in spcciem orbis absoluţi globatam esse. — Id. lib. II. 6. 3: S ph a eram ipsam ante multo Atlas. — Id. VII. 57. 12: Astrologiam Atlas (invenit).
Cea maî celebră statuă a artcï romane, ce înfăţişa pe titanul Atlas cu globul în spate, este aceea din museul de la Neapole, desemnată în comun sub numele de Farnese.
Aici Atlas ne apare sdrobit de greutatea sarcineï sale. El se radimă cu genunchiul drept pe un colţ de stâncă. Capul sëu e apësat şi torturat sub glob, de sub care cu faţa obosită el privesce încă cursul constclaţiunilor ').
Statua titanului Atlas din musëul de la Neapole nu era o operă originală, séű de imaginaţiune, a artistului italian.
Sub aceeaşî formă era simbolisat în arta egiptcnă şi deul Ş u, care susţinea pe cap ceriul în forma uneî semisfere concave, redimându-sc cu genunchele drept pe păment 2).
O altă figură analogă a lui Atlas este reprodusă în magnifica ediţiune a EneideT, publicată de ducesa Devonshire. Aici puternicul titan susţine în spate cu amendóue manele columna ceriului în forma unei piramide trunchiate, redimându-se cu genunchele stâng pe păment !).
Ceea ce-î dă însă statueî din Neapole o deosebită valore istorică, ceea ce o distinge de alte representărî analoge, este, că acesta operă de sculptură e modelată după un tip original, după piramida de lângă Istrul de jos, ce a fost considerată din cea maï depărtată vechime, ca stânca titanului Atlas, pe care se radimă ceriul, ca polul nordic al ceriului, ca osia Hyperboreilor, cardines mundi 4).
Columna din Carpaţî era un simbol sacru, era cel mai celebru monument religios al lumii pelasge.
') La vechile imagini religiose, ce représentai! o divinitate cu ceriul pe cap, par a se reduce următorele versuri dintr'un descântec român:
Şi-î puse (Maica Domnului) în uraereî doî lucefereî,
încipceru' c u s t e l i l i,
La picére pămentu' cu florili . .
Tocilescu, Malerialurt folkl. I. a. H35-
La O v i d i u (Met. IV. 661): et omne Cum tot sideribus coclum requiet in illo (h. e. Atlante). a) Maspero, Egypte et Chaldée, p. 127.
3) Durny, Hist. d. Rom. II. p. 264. — Este însă. greşită ideea, că acesta figura ar
représenta pc Sisyph.
4) Pliiiii H. N. IV. 26. 11. Pone eos montes (Ripaeos) ... g e n s f e l i x (si credimus)
quosHyperborcos appella vere, a n n o s o degit a e v o, fabulosis celebrata m i-
raculis. Ibi creduntur esse cardines mundi, extrcmique siderum ambitus ....
Regio aprica feliei temperie, omni afflatu noxio carens . . . discordia ignota et
aegritudo omnis. — Id. lib. II. c. 64: et (caelum) cardini su o, hoc est terrae, undique
incumbit. — Macrobii Somnium Scipionis, II. 7 : regiones, quas praeterfluunt T a n a i s
et Ister, omniaque super Scythiam loca, quorum incolas vetustas Hyperboreos
v o c a v i t.
Pe când feţele de sud şi de sud-vest ale columneî din Carpaţî au servit maî
uit de subiecte pentru picturele ceramografice, pe când teologia egiptenă
doptase ca simbol al trinităţii faţa de nord-vcst a acestuî stâlp al lumiî,
artistul roman a figurat pe titanul Atlas susţinend sfera universului după
faţa de resărit a acestei piramide legendare.
178. — Titanul Atlas susţinând sfera
universului. Statuă antică de marmure în
museul de la Neapole. După Berthelot,
La Grande Encyclopédie, Tome IV. p. 459. '
Esistă o identitate, putem dice absolută, între conturele estcrióre ale acestor doue monumente, până la cel mic detaiu. Se m aï cunosc pe columna din -arpaţi chiar si urmele, ce par, că aü figurat o-dată braţele ridicate în sus spre a susţine în spate forma globului, ce représenta bolta ceriului.
Probabil, că acesta statuă atât de memorabilă a fost lucrată în timpul impëratuluï Domiţian, atunci când armatele romane avură se susţină o luptă ungă şi grea pentru a cuceri muntele cel sfânt al Dacilor, numiţi Giganţi şi Hyperboreî, când legendele luî Atlas deveniră érasï populare
în Italia, când ceî maî distinşi poeţî aï acestei epoce, Statiu şi Marţial, se ocupară cu osia ceriului din ţcra Hypcrborcilor şi cu suferinţele lui Pro-metheu pe acesta stâncă l).
«Tu plecî acum Marcellinc ostaşule», dice Marţial, «ca se iei pe umeriî tei ceriul de nord al Hyperboreilor si astrele poluluî getic, cari de abia se mişcă. Etă! şi stânca lut Prometheu, etă! şi muntele cel faimos în legende» etc. 2).
179. — Columna Ceriului de pe Vorful Omului (Carpaţî). Faţa de NO. representând în conturele sale esterióre tipul originala! statueî titanului Atlas din museul de la Neapole. A se vedé Fig. 178. După o fotografia din a. 1900.
Afară de tradiţiunile istorice şi afară de legendele mitologice cu privire la titanul Atlas, mai esista în Italia şi o credinţă religiosă archaică cu privire Ia columna ceriului din Carpaţî.
Et r us ci Ï erau consideraţi în epoca romană ca representanţiî vechilor
') A se vedé mai sus pag, 283. ') Cf. mai sus pag. 302.
doctrine teologice pelasge. Ef aveau o preoţime instruită si o literatură avută • rituale, pentru carï poporul roman arăta un deosebit respect.
Una din cele mai vecM necropole ale Etrurieî se afla în munţii de la Axia (astădî Castel d'Asso) de pe teritoriul vechiului oraş Tarquinii, locul natal al luîTarquiniu cel bëtrân, si metropola celor 12 oraşe confederate ale Etrurieî. Locuitorii din Tarquinii aü fost, după cum ne spune Hie-rocle originari din ţinuturile Hyperboreilor J), de la accî Hyper-boreî, unde grifonii le pădiau tesaurele cele marî de aur.
Camerele sepulchrale în necropola de la Axia sunt săpate în stâncă via, ér pe frontalul, ce decoreză aceste sepulturi se află figurat de mai multe ori următoriul simbol religios (Fig. 180).
Acest semn mystic, pe care ar
cheológia preistorică până astădî nu
l'a putut esplica, représenta în partea
sa inferioră columna ceriului în forma
' unei piramide trunchiate (trapez), ér
de asupra acesteî columne se află fi
gurat ceriul în aceeaşî formă ca şi pe
monumentele hieroglifice ale Egipe-
tuluî, prin o liniă orisontală cu doue
torte la marginî, în forma ' v
Acest simbol religios al vieţeî vi-
itóre si al regiunii divine, ne spune
180.— Columna Ceriul uî, figurată aşadar, că vechia religiune etruscă,
ca simbol religios pe mormintele din era una şi aceeaşî CU religiunea Pe-
necropola de la Axia (astădî Castel , , !,»',. a • _.•
d'Asso) in vechia Etruriă. DupâD u ruy, lasgllor de la IstrU> dm Al'SOS ?' din Hist. d. Rom.Tom.I. (1879), p.LXXVH. Egipet 8); în particular acest simbol
esprima aceeaşi credinţă religiosă, că sufletele celor decedaţi se duc la reşedinţa deilor (de la Oceanos potamos), unde era Olimpul Atlantiac, în ţera Hyperboreilor celor j us ti şi lung trăitori, unde ceriul se redima pe păment, unde era judeţul suprem, unde era locul fericirii, regiunea celor piî.
') StepliamiS Byz., v. Topxuvia: Tapxuvaloi, e*voç 'ÏKsppopÉuw, etc.
*) Disciplina etruscă i-şi luase începuturile sale în nisce ţinuturi muntóse afară de Italia. Ast-fel Pliniu vorbind de paserile, ce serviaü de auguriü ne spune (lib. X. c. 17): că în disciplina etruscă se aflau depinse m aï multe genurî de paseri, Pe carï nimeni nu le a v ë cj u t. — în ce privesce vechile locuinţe ale E t r u-s c ' l o r, este importantă tradiţiunea, ce ne-o comunică Pliniu (III. 81.), că oraşul Pisa m Etr«na a fost întemeiat de P e l o p s séü de T e u t a n i. După cum vom vedé "iái la vale locuinţele vechilor Teutanî, seu Titani, erau lângă Istru.
8. Columna Ceriului din Carpaţî ca simbol al nemuririi
la Pelasgiî din Sicilia.
Columna Ceriului din Carpaţî o aflăm representată pe doue monumente antice ale Sicilieî. Unul este o pictură ceramică şi altul o stelă funerară.
Vom vorbi aici despre amendóue aceste reliquie de mare importanţă pentru istoria columnei ceriului din vechia ţeră a Hyperboreilor.
Decoraţiunea de pe vasul din Sicilia arc un caracter mitologic. Ea ne înfăţişezi la mijloc un stâlp enorm de stâncă, ale căruî forme sunt întru tóté identice cu faţa de VNV. a columnei de pe Verful Omului. De asupra acestei stând, ce o vedem figurată pe vasul sicilian, este aşedat un crater enorm acoperit, avénd o formă aprópe sferică '). în partea dreptă a acestei stânci e figurat un bëtrân eu barbă albă, îmbrăcat cu o mantia şi ţinend în mâna stângă măciuca de mesager. Este deul Hermes (Mercuriü), care duce pe Prometheu, ca se fie încatenat pe columna ceriului. Lângă Hermes se vede titanul Prometheu, ostenit si sdrobit sufletesce, şedend pe o petră. El ţine în mâna stângă un obiect, ce semëna cu tuloul uneï plante (ferula) de jumëtate despicat. Hermes întinde mâna dreptă peste capul luï Prometheu şi pronunţă o formulă sacră, în semn de protestare Proinetheu î-şî acopere capul cu mâna dreptă. în partea stângă a acestei stânci se vede o femeia îmbrăcată cu o tunică talară şi cu un hemi-diploidion. Este deiţa Themis, personificarea ordinii legale. Cu mâna dreptă densa face un semn imperativ către faurul Vulcan arătându-Î stânca, ér cu mâna stângă atinge curelele, can pun în mişcare foii faurăriel. Prin acesta deiţa Themis comunică lui Vulcan ordinul lui Joe, ça se ferece şi se pironescă pe acesta stâncă pe astutul Prometheu 2). Faurul Vulcan înţelegând ordinul se întorce spre a pleca la faurăria sa, făcend cu mâna stângă un semn de supunere si imediată esecutare 3).
l) Despre acest crater vom vorbi mai la vale într'un capitul special relativ la monumentele metalurgiei şi aurăriei preistorice.
*) După Es eh y l (From. v. 12) gigantul Cratos (Puterea) însoţit de sora sa B ia (Violenţa), personalităţi simbolice ale teogoniel, conduc pe Prometheu la locul de supliciu, şi Cratos comunică lui Vulcan ordinul lui Joe.
3) Unii aü credut, că acesta scenă représenta un subiect din misteriele Icmnice. L e-n o r mă n t vede în acesta pictura pe Vulcan în mijlocul Cyclopilor lângă muntele Etna. Esplicaţiunî neadmisibile lipsite de un sens mitologic ori religios. Nu esistă nici un
Artistul a mai voit tot-o-dată ső esprime, că acesta scenă se petrece pe vêrful unuî munte inalt din regiunea nordului. Spre acest scop el a tras o linie undulantă cu puncte albe până la jumătatea figurilor si care desemneză înălţimea troianilor de néua, ce acoperiaü culmea acestui munte.
j-fi.i • 181.— Stânca, pe care a fost crucificat ti-
tanul Pro m et h e u, identică după con-
• : turele sale cu stânca, ce formcză columna
principală de pe Vêrfu l Omuluî (Fig. 182).
'•'''••• De asupra pe vêrful acestei stânci se vede a-
. . sedat un crater enorm acoperit. — Pictură cu
figuri negre _pe un vas sicilian. După Lc-normant, Élite d. monuments céramogra-phiques. Tome I. PI. LI.
Din punct de vedere istoric importanţa, ce o are decoraţiunea de pe vasul sicilian este, că stanca figurată aici ne presintă întru tóté aspectul feţei de VNV. al columnei ceriului din Carpaţî.
Acesta pictură însă ne mai pune tot-o-dată în lumină încă una din cestiu-nile cele marî, dar obscure, ale geografici sacre din epoca pelasgă.
cyclop în acesta composiţiune, nicî stâncă figurată nu presintă forma conică a vulcanului Etna. — O stâncă analogă, pe care şede Joe, se vede representată în o pictură de vas din Apulia (Lenormant, Élite des monuments céramographiques, I. pi. XXIII).
După Homer faurăria luî Vulcan se afla pe vechiul Olymp 1).
Thetis, mama luî Achile, se adreseză cu următorele cuvinte către surorile sale:
«Eu me duc pe Olympul cel mare, la Vulcan, artistul ilustru, ca so facă fiului mieii arme frumóse lucitóre» l).
Pe vasul din Sicilia faurăria luî Vulcan este indicată în apropiere de stânca, la care este dus Prometheu, şi acesta stâncă, o repetăm aicî încă o-dată, ne înfăţişeză întru tóté profilul de VNV. al columnei din Carpaţî.
Avem aşa dar aici un important document din anticitatea italo-grecă, un document, prin care se constată cu certitudine absolută, că Olympul p re i s t o r i c séű al teogonieî, Olympul de la marginile pămentuluî
É
182.—Column a Ceriului din Carpaţî, faţa de VNV., identică după conturele sale cu stânca luî Prometheu, représentais în pictura de pe vasul sicilian (Fig. 181). Jos: camera de adăpost construită de Societatea carpatină din Transilvania »J.
după Hesiod, era muntele acela, pe care se aflau columnele cele legendare ale ceriului, Atlas din téra Hyperboreilor, Olympus atlantiacus Ia Calpurniu 2), astădî verful Omuluîdc pe muntele Bucegiü lângă Istrul de jos, unde, afară de columne, ni se maï présenta încă o altă clasă de monumente celebre în istoria teogonieî, figura luî Zsuţ aty'oxoç şi altarele cyclopice. Pe acest vêrf măiestos al Carpaţilor, după cum am amintit maï sus, se
Dostları ilə paylaş: |