Introducere în politicile publice

10. METODE ŞI TEHNICI

PENTRU RECOMANDAREA UNEI POLITICI

Există o gamă largă de metode şi tehnici disponibile pentru a face recomandări în alegerea unei politici. Cele mai multe se bazează pe analiza cost-eficienţă şi cost-beneficiu, care. vor fi detaliate în capitolele următoare. Aici vor fi avute însă în vedere doar tehnicile analitice pentru a recomanda o politică.

Cartografierea obiectivelor. O dificultate frecvent întâlnită în demersul de a face recomandări strategice ţine de identificarea obiectivelor de analizat. Cartografierea obiectivelor este o tehnică folosită pentru a ordona atât obiectivele şi scopurile, cât şi relaţia acestora cu alternativele strategiei. Scopurile, obiectivele şi alternativele, care au fost identificate folosind una sau mai multe metode de structurare a problemelor, pot fi descrise sub forma unui arbore de obiective, care este o pictogramă a structurii complete a obiectivelor şi a relaţiilor dintre acestea. Obiectivele, atunci când sunt redate sub forma unei diagrame arboricole, alcătuiesc deseori o ierarhie în care anumite obiective necesare pentru atingerea altor obiective sunt aranjate pe vertical.

În construirea unui arbore de obiective analistul poate porni de la obiectivele existente sau poate genera altele noi. Dacă este necesară generarea de obiective noi, există un număr de tehnici de structurare a problemelor disponibile în acest scop, precum analiza ierarhică, analiza clasificativă, brainstorming-ul ori analiza argumentativă. În momentul în care se obţine un set de obiective, este posibilă aranjarea ierarhică a acestora sub forma unui arbore. Obiectivele „arborelui" sunt mai generale la vârf şi, pe măsură ce se înaintează, sunt progresiv mai detaliate. Partea superioară a unui arbore de obiective conţine scopuri largi în timp ce nivelurile joase reprezintă ţelurile, obiectivele primare şi sub-obiectivele.

Să observăm că atunci când citim în jos, răspundem la întrebarea: „Cum ar trebui să realizăm acest obiectiv?" Când citim în sus, răspundem la întrebarea: „De ce trebuie să urmărim acest obiectiv?" Trasarea obiectivelor este în consecinţă utilă nu numai în planificarea complexităţii implementării politicii (întrebările „cum"), dar şi în clarificarea finalităţii acţiunii (întrebările „de ce"). În sfârşit, majoritatea obiectivelor pot fi luate în considerare atât din punctul de vedere al finalităţii, cât şi din cel al mijloacelor.

Clarificarea valorică. Clarificarea valorică presupune identificarea şi clasificarea premiselor valorice care stau la baza selecţiei obiectivelor tactice. Necesitatea clasificării valorice apare ca evidentă atunci când luăm în considerare faptul că pentru a face o recomandare trebuie să avem în vedere valori diferite: eficienţa, eficacitatea, adecvarea, responsabilitatea, echitatea, oportunitatea. Or, de cele mai multe ori nu este posibil să formulăm politici care să conducă simultan la realizarea tuturor acestor valori. Clarificarea valorii ajută la formularea răspunsului la întrebări de genul: Ce premise de valoare stau la baza alegerii obiectivelor strategice? Cum diferă între ele premisele valorice pe care le au analiştii, decidenţii şi membrii grupurilor sociale interesate de sau afectate de acea politică? Cum se explică faptul că anumite grupuri se angajează în realizarea unor obiective, cu anumite premise valorice, în timp ce altele nu? În sfârşit, ce motive sunt oferite pentru a justifica anumite obiective şi premise valorice?

Există mai multe etape importante în clarificarea valorică: Identificaţi toate obiectivele relevante ale unei strategii sau program. Obiectivele pot fi pur şi simplu listate sau afişate sub forma unui arbore cu obiective . Identificaţi toţi depozitarii care afectează şi sunt afectaţi de atingerea sau nu a obiectivelor. Asiguraţi-vă că v-aţi inclus pe listă, în calitate de analist politic. Redactaţi o listă cu premisele valorice care stau la baza fiecărui angajament faţă de obiective. De exemplu, ecologiştii ar putea aprecia pozitiv conservarea mediului deoarece se păstrează calităţile estetice ale mediului natural, în timp ce proprietarii din zonele suburbane pot pune preţ pe conservarea energiei deoarece le asigură o existenţă materială sigură. Distingeţi premisele valorice care sunt pur şi simplu expresii ale dorinţei sau gustului personal (expresii ale valorii), pe cele care exprimă credinţele anumitor grupuri (declaraţii ale valorii) şi pe cele care sunt judecăţi despre caracterul corect sau nu, bun sau nu al acţiunilor sau condiţiilor presupuse de obiectiv (judecăţi de valoare). De exemplu, în calitate de analist politic vă puteţi exprima o dorinţă pentru un consum mai mare de energie; grupurile ecologice îşi pot afirma cerinţa de conservare a energiei, iar producătorii de petrol pot oferi estimări despre creşterea producţiei de energie, bazându-se pe dreptul universal de a folosi proprietatea privată după bunul plac al proprietarului. Clasificaţi în continuare premisele de valoare în cele care creează o bază pentru explicarea obiectivelor (de exemplu, ecologiştii caută să conserve energia deoarece acest lucru este în concordanţă cu încrederea lor în valoare intrinsecă a naturii) şi cele care furnizează un motiv pentru justificarea obiectivelor (de exemplu, conservarea energiei este un obiectiv potrivit deoarece natura şi umanitatea sunt îndreptăţite la dreptul de auto-protecţie).

Avantajul în clarificarea valorică este acela că evidenţiază faptul că obiectivele nu sunt doar expresia dorinţei sau gustului personal, ci exprimă adesea ceva mai mult: valori cu valoare mult mai generală. Clarificarea valorii duce la înţelegerea împrejurărilor care explică obiectivele. În timp ce bazele valorilor sunt importante, disputele morale şi etice nu se pot rezolva fără a examina motivele care justifică obiectivele.