Introducere teologia pastorală: cadrele semantice ca disciplină teologică

Bibliografie:

Moisiu Alexandru, Contribuţia preotului şi a credincioşilor la realizarea acţiunilor obşteşti, în rev. Mitropolia Banatului, nr. 10-12, 1974.

Floca Ioan, Conduita patriotică şi cetăţenească a preotului, în rev. Mitropolia Banatului, nr. 5-6, 1978.

Vlad Şofron, Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de problemele sociale, în rev. Studii Teologice, nr. 3-4, 1954.

Bria Ion, Slujirea în teologia contemporană, în rev. Ortodoxia, nr. 2, 1971.

Plămădeală Antonie, Biserica slujitoare, Bucureşti, 1972.

Bibliografie selectivă

1. 
   Justinian, Patriarhul României, Apostolat Social.
   
2. 
   Antonie Plămădeală, Vocaţie şi misiune creştină în vremea noastră, Sibiu 1984.
   
3. 
   Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare , Bucureşti 1972.
   
4. 
   Antonie Plămădeală, Preotul în biserică, în lume, acasă. Sibiu1996.
   
5. 
   Antonie Plămădeală,C«vinte duhovniceşti, Sibiu 2000.
   
6. 
   Vasile Coman, Scrieri de teologie liturgică si pastorală, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea 1983,
   
7. 
   Vasile Coman, Hristos în familie. Braşov 1945.
   
8. 
   Pr. Dr. V. Coman, Viaţa parohiei, în rev. "Mitropolia Ardealului", an 1958, nr. 1-2.
   

9. 
   Pr. Dr. V. Coman, Echilibrul sufletesc al preotului, în rev. "Mitropolia Banatului", an 1958, nr. 1-3.
   
10. 
    Prof. Pr. P. Vintilescu, Preotul în faţa chemării sale de păstor al sufletelor. Capitole de Teologie Pastorală indirectă, Bucureşti, 1934.
    

11. Prof. Pr. P. Vintilescu, Spovedania şi duhovnicia, Bucureşti, 1937. (vezi Ed. a II-a, Alba- Mia, 1995).

12. Prof. Pr. P. Vintilescu, Spovedania prilej de pastoraţie individuală, în rev. "Studii Teologice", 1949, 9-10.

13. 
    Pr. Prof. Ene Branişte, Curs de Teologie Pastorală (în manuscris).
    
14. 
    Pr. Prof. Ene Branişte, Câteva dintre virtuţile necesare preotului ca păstor si om, în rev. "Glasul Bisericii", (Luc.) an 1955, nr. 8-9, p.473- 483.
    
15. 
    Pr. Prof. Ene Branişte, Vocaţia pentru preoţie, în rev. "Ortodoxia" nr. 2, 1979.
    

16. 
    Prof. T. M. Popescu, Sfinţii Trei Ierarhi în slujba Bisericii, în rev. "Bis. Ort. Rom.", 1952, 1-3.
    
17. 
    Prof. T. M. Popescu, Cler şi popor în primele trei secole, în rev., "Studii Teol.", an 1949, nr. 9-10, p.713-738.
    

18.Prof. T. M. Popescu, Ideal şi realităţi, în rev. "Raze de lumină", an 1933, nr. l, p.3-8.

19. 
    Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică. Galaţi 1996.
    
20. 
    Episcop Antirn (Angelescu) al Buzăului, Metoda în pastoraţie, în rev. Glasul Bisericii, an 1956, nr. 12.
    

21. Pr, prof. Dumitru M, Colotelo, Predica preotului de curând hirotonit la instalarea sa în parohie, în "îndrumător Bisericesc", Cluj - Napoca, 1982, pag. 140.

22. 
    Ion Bria, Destinul ortodoxiei, Ed. Inst. Biblic şi de Mis. al B.O.R., Bucureşti 1989.
    
23. 
    Ion Buga, Pastorala, încercări de psihologie pimenică, Bucureşti 1992. (vezi Ed.a II-a, Bucureşti 2002).
    
24. 
    Timiadis Emilianos, Preot, parohie, înnoire. Noţiuni şi orientări pentru teologia şi practica pastorala, Traducere de Paul Brusanowski, Ed. Sofia, Bucureşti 2001.
    
25. 
    Diac. Prof. O. Bucevschi, Purtarea morală a preotului, în rev., "Mitropolia Olteniei", 1955, p.5-6.
    
26. 
    Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, trad. Rom. De Pr. Dr. D. Fecioru, în rev. "Bis. Ort. Rorn.", an 1957, nr. 10-11, p.928-1011.
    

27. 
    Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, (Cuvânt apologetic despre fugă), trad. rom., de acelaşi, în aceeaşi rev,, an 1968, nr. 1-2, p.127-164.
    
28. 
    Card. Dubois, Practique du zele ecclesiastique, în Oeuvres Completes, t.IV, Paris, 1903.
    

29. 
    V. Lithard, Precis de Theologie Pastorale, Paris, 1930.
    
30. 
    Pr. Prof. Gr. Marcu, Sfântul Apostol Pavel despre personalitatea religios-morală a păstorului de suflete, în rev. "Studii Teologice", an 1955, nr, 3-4, p.197-216.
    

31. Pr. Dr. V. Coman, Echilibrul sufletesc al preotului, în rev. "Mitropolia Banatului", an 1958, nr. 1-3.

32. 
    Pr. Prof. Spiridon Cândea, Sfântul Ioan Gură de Aur ca păstor de suflete, în rev. "Bis.Ort.Rorn", an 1957, nr. 10,
    
33. 
    Pr. Victor N. Popescu, Sufletul preotului în lupta cu ispitele, Bucureşti, 1943.
    
34. 
    Convorbiri asupra legăturilor Bisericii cu credincioşii pe baza Molitfetnicului. - Studii din domeniul Teologiei Pastorale. Prelucrarea din limba franceză de I.I. Beleuţă, Sibiu, 1922.
    
35. 
    Pr. Prof. P. Rezuş, Experienţă şi măiestrie pastorală, art. în rev. "Mitropolia Olteniei", an 1966, nr. 1-3, p.3-8.
    
36. 
    Pr. Prof. P. Rezuş, Teologia Ortodoxă contemporană, Timişoara, 1989.
    
37. 
    Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Presa Universitară Clujeană, Cluj - Napoca 2002.
    
38. 
    Pr. lect. Dr. Vasile Gordon, Elaborarea şi prezentarea predicii, între teorie şi practică, în rev. "Ortodoxia", nr. 3-4, 2001.
    

39.Pr. Gh. I. Ghia, Tactul preotului, art. în rev. "Renaşterea", (Craiova), an XII, nr. 10 (oct. 1933), p.342-346.

1 Vocaţie = aptitudine deosebită pentru anumită artă sau ştiinţă; chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. (Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975, pag. 1026.)

2 Parohia = cea mai mică unitate administrativă; comunitate religioasă creştină condusă de un paroh; enorie - din ngr. enoria; în latină - parochia, vezi Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, pag. 300 şi 655.

3 Termenul παροικια înseamnă a locui împreună, a fi laolaltă, a fi în acelaşi loc. In istorie termenul acesta a fost utilizat pentru prima dată de către evreii din diaspora. Prin acest cuvânt se desemnau comunităţile evreieşti, răspândite în lumea întreagă. De la evrei termenul a trecut la elini şi prin acest cuvânt se arăta comunitatea creştină dintr-un oraş oarecare.

* Dr. Petru Vintilescu, Parohia ca teren de dezvoltare a spiritualităţii creştine, Bucureşti 1937, p.4

* Epitrop = administrator al unui bun, în special al averii unei Biserici; din ngr. epitropos, DEX, pag. 303.

* Tact = facultatea de a judeca o situaţie dificilă rapid şi cu fineţe, care determină o comportare corectă, delicată şi adecvată; totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune (vezi DEX, pag. 935)