Istoria Romei

Eugen Cizek

pp. 184-l86; 196-l998; id., Les structurez, pp. 36l-373; J. Carcopino, Jules Cesar, pp. 494-558; M. Le Glay, op. cit., p. 248; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 126-l27; E. Cizek, Mentalităţi pp. 123-l24; id., „V ideologie antonienne et Neron", Marc Antoine, pp. 107-l26, în speţă pp' 108-l09.

¹⁶ Privitor la planurile regaliste ale lui Caesar, ca şi la contestarea acestora, vezi G. Bloch, op. cit., pp. 325-328. Ed. Meyer, op. cit., p. 475 (pentru expediţia orientală); H. Oppermann, Caesar, Wegbereiter Europas, Gotringen, 1958, passim; R. Syme, op. cit., pp. 54-81; M. Rambaud, Cesar, pp. 11l-l13; J. Carcopino, Jules Cesar, pp. 553-562 (la p. 553 observa că „Regele regilor" part era închipuit ca fratele soarelui şi al lunii; supuşii îi invocau fravashi, ca emanaţie a luminii cerului; Caesar era ţinut să-l combată pe picior de egalitate); M. Le Glay, op. cit., pp. 247-253; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 126-l27. Referitor la panglică, succedaneu şi componentă a diademei regale, vezi K.W. Welwei, „Das Augebot des Diadems an Caesar und das Luperkalienproblem", Historia, 16, 1967, pp. 44-69; Kondrad Kraft, Der Goldane Kranz Caesars und der Kampfund die Entklarung des Tyrannen, ed. a 2-a, Dormstadt, 1960. Coroana purtată de Caesar pe monede ar fi o ilustrare a lucrărilor de orfevrerie de tip etrusc. Să remarcăm că, mult înainte de Gustave Bloch, Suetoniu a considerat şi el că Iulius Caesar instituise la Roma o monarchie defacto. Altfel nu l-ar fi încadrat în galeria împăraţilor, cezarilor, care începe de altfel chiar cu Iulius Caesar.

¹⁷ Pentru asasinarea lui Caesar, Brutus, conspiraţie etc, vezi Eduard Meyer, op. cit., pp. 450-453; 521; M. Rambaud, Cesar, pp. 116-l20; J. Carcopino, Jules Cesar, pp. 562-567; M. Le Glay, op. cit., pp. 253-254; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 127.

¹⁸ Relativ la evenimentele subsecvente idelor lui Martie, ascensiunea lui Octavian şi tribulaţiile lui Marcus Antonius, vezi W. Schimittheiner, Oktavian und das Testament Caesars, Munchen, 1952; M. Lemosse, „V adoption d'Octave", Studi in memoria di E. Abertario, I, 1953, pp. 372-395; H. Henne, „Â propos du testament de Cesar", Droits de ' Antiquite et Sociologie Juridique. Melanges H. Levy-Bruhl, Paris, 1959, pp. 14l-l51; M. Le Glay, op. cit., pp. 288-298; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 127-l28; E. Cizek, L' ideologie antonienne, pp. 107-l09; id., Ist. Ut. lat., pp. 177-l78; id., Mentalităţi, p. 188.

¹⁹ Privitor la al doilea triumvirat, la prescripţii, moartea lui Cicero etc, vezi Francois Hinard, Lesproscriptions de la Rome republicaine, Paris, 1985, pp. 227 şi urm.; M. Le Glay, op. cit., pp. 298-300; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 128; E. Cizek, Ist. Ut. lat., pp. 171; 204; Jean-Pierre Neraudau, Auguste. La brique et le marbre, Paris, 1996, pp. 66-90.

²⁰ Pentru Philippi şi consecinţele bătăliei, vezi M. Le Glay, op. cit., pp. 300-301; M, Christol-D. Nony, op. cit., pp. 128-l29; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 90-94.

-l Relativ la războiul de la Perusia, la tribulaţiile noilor distribuiri de terenuri agricole, inclusiv la confiscări, la pacea de la Brundisium şi la urmările ei, vezi M. Le Glay, op. cit., pp. 30l-303; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 129-l30; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 94-l02.

²² Pentru evenimentele subsecvente acordului de la Brundisium, lichidarea lui Sextus Pompeius, anihilarea lui Lepidus etc, vezi S.C. Stone, „Sextus Pompey, Octavian and Sicily", American Journal of Archeology, 87, 1983, pp. 1l-22; M. Le Glay, op. cit., pp. 303-305; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 129-l30; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 102-l23.

²³ Pentru dionysismul teocratic al lui Marcus Antonius, viaţa mirifică, inimitabilă, dusă de triumvir şi de Cleopatra, vezi William W. Tarn, „Alexander Helios and the Golden Age", Journal of Roman Studies, 22, 1932, pp. 144 şi urm.; Jean-Claude Richard, „Pax, Concordia et la reli-gion officielle de Janus", Melanges de V Ecole Frangaise de Rome, 75, 1963, pp. 303-386; F.

Sfârşitul Crizei Republicii Romane

235

Chamoux, op. cit., pp. 252; 333; 368; 411 şi urm.; P.-M. Martin, Antoine et Cleopâtre, pp. 124-l55; 176-204; 239-259; id., L' autre heritier de Cesar, pp. 37-59, îndeosebi pp. 48-53; Joel Le Gali _ Marcel Le Glay, L' empire Romain, I: Le Haut-Empire de la bataille d'Actium (31 av. I-C) ă r assassinat de Severe Alexandre (235 ap. J.-C), Paris, 1987, p. 78; M. Le Glay, op. cit., pp. 305-306; E. Cizek, L' ideologie antonienne, pp. 109-l11.

²⁴ Pentru Antonius în Orient, campaniile lui partice, aventurile erotice, planurile de potenţare a basileei elenistice, vezi Petre Ceauşescu, „Altera Roma. Histoire d' une folie poli-tique", Historia, 14, 1965, pp. 8l-l04; M.-R. Cimma, Reges, socii et amici populi romani, Milano, 1976, pp. 284-289; F. Chamoux, op. cit., pp. 300-330; M. Le Glay, op. cit., pp. 306-308; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 129-l30; P.-M. Martin, Antoine et Cleopâtre, pp. 180; 279; id., L' autre heritier de Cesar, pp. 5l-53; E. Cizek, L' ideologie antonienne, pp. 110-l11; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 123-l28. Diverse monede, inspirate de propaganda întreprinsă de către Cleopatra, o figurau pe ea ca Isis-Afrodita, ţinând la piept pe Ptolemaios-Cesarion în postura lui Horus-Eros. Se încerca schiţarea unei percepţii a lui Antonius ca faraon.

²⁵ Pentru destrămarea înţelegerii dintre Antonius şi Octavian, pentru jurământul de fidelitate etc, vezi F. de Visscher, „Les pouvoirs d' Octavien en l'an 32 av. J.-C", Bulletin de V Institut Historique Belge de Rome, 19, 1938, pp. 103 şi urm.; P. Herrmann, Der Romische Kaisereid. Untersuchungen zu seiner Herkunft undEntwicklung, Gottingen, 1968, passim; M. Le Glay, op. cit., pp. 308-311; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 129-l31; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 126-l37. Pe de altă parte, s-a sugerat că neimplicarea lui Antonius, în declaraţia de război, ascundea şi o iscusită stratagemă. Dacă Marcus Antonius ar fi luptat alături de Cleopatra, ar fi devenit automat trădător de patrie. Cornelius Gallus dă seama de atmosfera Romei anului 32, într-o epigramă, descoperită pe un papir de la Quasr Ibrâm. A se vedea Santo Mazzarino, „Un nuovo epigramma di Gallo e l'antica letteratura epigrafica (un problema di datazione)",