Istoria Romei

Categoriile sociale

A rezultat din cele relevate mai sus că în Imperiu se dezvolta o societate deschisă, aptă să creeze mobilitate socială, însă totuşi ierarhizată. Fiecare cetăţean roman — şi nu numai plebeu - era încorporat în mai multe reţele de solidaritate, caracteristice anticetăţii. Aceste reţele îl ataşau direct ori indirect de exponenţii diferitelor categorii sociale. Reacţiile clientelare, de veche sorginte, rămân puternice, însă şi complicate. Frecvent ele interferau. Raportul dintre patron şi client era asimetric, întrucât clientul depindea de patronul său. Cum am arătat mai sus, anumiţi patroni erau ei înşişi clienţii altui patron mai influent. Reţelele clientelare se bucurau de o remarcabilă însemnătate la Roma şi în provincii, comportând conotaţii sociale şi administrative. Desigur, clienţii continuă, să-şi sprijine patronii. încât relaţiile clientelare asigură coerenţa edificiului social.

Marile domenii aparţin prin excelenţă senatorilor. Senatorii aveau dreptul să posede două sau trei corăbii de tonaj modest, ca să-şi transporte produsele domeniilor lor. însă şi oamenii de afaceri investesc în proprietăţi funciare. Adesea latifundiarii nici nu-şi vizitează domeniile, încredinţate unor procuratori gestionari, conductores, care le exploatează cu sclavi ori cu ţărani liberi, coloni. însă cel mai mare proprietar de pământ este principele. S-a evaluat că împăraţii posedau o şesime din pământurile Africii proconsulare. Agrippa deţinea de asemenea mari latifundii în Sicilia, Asia şi Egipt, iar Livia avea pământuri în Asia romană, Egipt şi în Alpi. Drusus şi Germanicus erau mari proprietari funciari în Asia şi în Egipt. August a obligat senatorii să-şi fixeze în Italia un domiciliu obligat, unde trebuiau să posede majoritatea bunurilor funciare. încă din 29-28 î.C, el a statuat interdicţia pentru senatori de a se deplasa în exteriorul Italiei şi, ulterior, al Siciliei şi Galliei narboneze, fără autorizaţie specială. Adică un fel de paşaport eliberat de împărat (Tac, An., 12, 23,1; DC, 52, 26; 42). Această măsură ilustrează ponderea cumplită a controlului exercitat asupra senatorilor, în pofida respectului arborat de principe faţă de ei. în plus am remarcat că li s-au interzis căsătoriile cu liberte. Erau sever penalizate prostituarea senatorilor şi participarea lor la spectacole şi jocuri în calitate de actori sau de combatanţi (Annee Epigraphique, 1978, nr. 175).

Am reliefat scăderea dramatică a influenţei politice reale a senatorilor. Totuşi ei dispun de un anumit impact asupra dezvoltării Imperiului, datorită asumării unor funcţii relevante din noua administraţie, pendinte doar de principe, şi mai cu seamă a comandamentelor militare. Sub urmaşii lui August influenţa „mareşalilor" senatoriali ai Imperiului va spori considerabil. Desigur, senatul exprimă mentalitatea străbună şi se bucură de un prestigiu moral incontestabil. August a efectuat patru epurări succesive ale senatului. Insistă, cel puţin teoretic, asupra criteriilor de competenţă în materie de serviciu public şi de moralitate. De fapt, cum am mai semnalat, August îşi asigură o majoritate fidelă printre cei şase sute de senatori. Totuşi şi senatul este ierarhizat. Conform tradiţiei, consularii au prioritate faţă de foştii pretori, foştii edili şi foştii tribuni, la rândul lor mai respectuos trataţi decât foştii quaestori. Chiar printre consulari, mai prestigioşi se vădesc foştii consuli ordinari, în raport cu suffecţii. Senatorii patricieni au prioritate faţă de cei plebeieni. Iar senatorii de viţă veche beneficiază de o anumită preeminenţă morală faţă de cei noi, senatores noui. De altfel şi aceştia din urmă, prin adopţii şi legături matrimoniale, se aliază cu supravieţuitorii vechilor familii, doritori sâ-şi salvgardeze numele ori patrimoniul familiar. Se înmulţesc supranumele care ilustrează aceste alianţe familiare sau adopţiile. Chiar în senat se modifică perceperea familiei. August, provenit, ca sânge, dintr-un mediu social municipal,

282