James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Căci bătrînei Mary Ann adică Nu-i pasă nici atîtica Fustele cînd şi le-ardică...

Îşi umplu gura cu omletă şi mestecă, fredonînd mai departe.

Cadrul uşii se întunecă la intrarea unei siluete.

— Laptele, domnii'.

— Intraţi, doamnă, spuse Mulligan. Kinch, adu urciorul.

O bătrînă intră oprindu-se în faţa lui Stephen.

— Frumoasă dimineaţă, domnu', spuse. Să aducem laudă Domnului.

— Cui ? spuse Mulligan ridieîndu-şi ochii spre ea. A, da, sigur.

Stephen îşi întinse mîna şi luă urciorul de lapte de pe dulap.

— Insularii, îi spuse Mulligan lui Haines în treacăt, îl pomenesc frecvent pe colecţionarul de prepuţuri^t0.

— Cît, domnu" ? întrebă femeia.

— Doi litri, spuse Stephen.

O urmări cum toarnă în măsură şi de acolo în urcior," lapte gras, alb, nu al ei. Sîni bătrîni, ofiliţi. Mai turnă o dată o măsură şi încă puţin pe deasupra. Bătrînă şi tainică, pătrunsese aici venind dintr-o lume a dimineţii, poate o mesageră. Aducea laude puterii plină de bunătate a lapte­lui, turnîndu-l acum pentru ei. Chircită pe vine lingă o vacă răbdătoare, în zori, pe un cîmp bogat, vrăjitoare pe ciuperca ei aşezată, şi degetele-i încărcate de riduri gră-bindu-i-se pe ugerul umflat. Mugeau înspre ea, cea lor cunoscută, ele, turma mătăsoasă de rouă. Fruntea mătă­soasă a turmelor, sărmană femeie bătrînă, nume ei dăruite din timpuri străvechi. Cîntăreaţă rătăcitoare, formă prea plecată a unei nemuritoare slujindu-şi cuceritorul şi pe vasalul ei trădător, încornorată de amîndoi deopotrivă, emisară venind din tainica dimineaţă. Pentru a sluji, pentru a certa, nici el n-ar fi ştiut să spună ; dar nici n-ar fi vrut să-i cerşească ei mila.

— Este, într-adevăr, doamnă, spuse Buck Mulligan turnînd lapte în ceştile lor.

— Gustaţi-l, domnu', spuse ea. Bău la îndemnul ei.

— Dac-am putea să ne hrănim numai cu hrană din asta, îi spuse vorbind cam prea tare, n-ar mai fi ţara plină de-alde ăia cu dinţii stricaţi şi maţe putrede. Trăiesc în mlaştini ca porcii, bagă-n ei mîncare proastă şi străzile-s pavate cu praf, balegă de cal şi scuipături de ofticoşi.

— Sinteţi student la medicină, domnu' ? întrebă bătrînă.

— Sînt, doamnă, răspunse Buck Mulligan.

Stephen îi asculta într-o tăcere dispreţuitoare. îşi pleacă acum capul bătrîn la un glas care-i vorbeşte răstit, omul care-i drege oasele, omul-medicament ; pe mine nu mă ia în seamă. Către glasul care are să o spovedească, şi să-i ungă pentru mormînt tot ce mai rămîne din ea, mai puţin pîntecele ei necurat de femeie, trup omenesc făcut nu după asemănarea Domnului, pradă a şarpelui. Şi către glasul răstit care acum îi porunceşte să stea tăcută, cu ochi uimiţi, nesiguri.

13

— înţelegi ce-ţi spune ? o întrebă Stephen.

— Pe franţuzeşte vorbiţi, domnu' ? îi spuse bătrîns lui Haines.

Haines îi vorbi iarăşi, mai îndelung, plin de încredere

— Irlandeză, spuse Buck Mulligan. Nu ştiţi deloc gaelica ?

— Mă gîndeam eu c-o fi irlandeză, spuse ea, după cum sună. Sînteţi din vest, domnu' ?

— Eu sînt englez, spuse Haines.

— E englez, spuse Buck Mulligan, şi crede că noi s-ar cuveni să vorbim irlandeza în Irlanda. ^u

— Sigur că aşa s-ar cuveni, spuse bătrînă, şi mi-e şi ruşine că eu nu ştiu. Mi-au spus ăi de ştiu că-i o limbă tare frumoasă.

— Frumoasă nu-i cuvântul, spuse Buck Mulligan. Cu totul şi cu totul minunată. Mai umple-ne cu nişte ceai, Kinch. Aţi vrea şi dumneavoastră o ceaşcă, doamnă ?

— Nu, vă mulţumesc, domnu', spuse bătrînă petrecîn-du-şi toarta canistrei cu lapte pe după braţ şi pregătindu-se de plecare.

Haines îi spuse :

— V-aţi luat banii ? Mai bine să-i plătim acuma, Mulligan, nu crezi ?

Stephen umplu cele trei căni.

— Plata, domnu' ? spuse ea, oprindu-se. Păi, sînt şapte dimineţi cîte-o jum'ate la două pence face şapte şj doi face un şiling şi două pence ţinute şi astea trei dimineţi doi litri la patru pence este trei ori doi face un şiling şi unu şi cu doi face doi şi doi, domnu'.

Buck Mulligan oftă şi după ce-şi umplu gura cu o coajă de pîine gros unsă cu unt pe ambele părţi, îşi întinse picioarele şi începu să se caute în buzunarele pantalonilor.

— Plăteşte şi fă mină bună, îi spuse Haines surîzînd. Stephen umplu o a treia cană, o linguriţă de ceai

colorînd palid laptele gras, gros. Buck Mulligan scoase la iveală un florin, îl învîrti între degete şi strigă :

— Miracol!

ÎHmpinse pe masă către bătrînă spunînd :

— Mai mult să nu ceri de la mine, iubito. Tot ce pot eu să-ţi dau, îţi dau.

19

Stephen depuse moneda în palma întinsă fără grabă. :— Vă rămînem datori două pence, spuse.

— Toată vremea să ne achităm, domnu', spuse ea luînd moneda. Toată vremea. Bună dimineaţa, domnu'.

Se înclină şi ieşi, urmată de cîntarea tandră a lui Buck Mulligan.