James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Iubită a inimii mele, dac-ar fi mai mult, Mai mult ţi s-ar aşterne la picioare.

Se întoarse către Stephen spunînd :

— Serios, Dedalus. Sînt pe geantă. Aleargă să-ţi iei năimirea de la şcoală şi adu-ne ceva bani. Astăzi barzii trebuie să bea şi să chefuiască. Irlanda aşteaptă ca fiecare om să-şi facă azi datoria.

— Asta-mi aduce aminte, spuse Haines ridicîndu-se, că trebuie să trec pe la biblioteca voastră naţională astăzi.

— întîi baia, spuse Buck Mulligan.

Se întoarse către Stephen întrebîndu-l cu naivitate :

— Azi e ziua cînd îţi faci baia lunară, Kinch ? Pe urmă îi spuse lui Haines :

— Bardul cel necurat îşi face un punct de onoare să se spele o dată pe lună.

— Toată Irlanda e spălată de gulfstream, spuse Step­hen lăsînd să picure miere pe o felie de pîine.

Haines vorbi din colţul unde-şi înnoda larg un batic pe după gulerul cămăşii de sport :

— Intenţionez să fac o culegere cu zicale de-ale voastre, dacă-mi daţi voie.

Cu mine vorbeşte. Ei se spală, fac baie în cadă, se freacă. Remuşcăturile duhului lăuntric.¹² Conştiinţa. Şi totuşi mai e aici o pată.

— Aia cu oglinda crăpată a unei slujnice, ca simbolul artei irlandeze e teribilă.

Buck Mulligan îl pocni pe Stephen pe sub masă şi spuse cu multă căldură :

— Stai să-l auzi şi despre Hamlet, Haines.

— Chiar, vorbesc serios, spuse Haines, încă adre-sîndu-i-se lui Stephen. Tocmai mă gîndeam la asta cînd a intrat bătrînica aia, sărăcuţa.

20

— Aş putea face ceva bani din asta ? întrebă Stephen. Haines rîse, şi luîndu-şi pălăria moale, cenuşie, din

cîrligul hamacului, spuse :

—' Asta nu mai ştiu, să-ţi spun drept.

Ieşi cu pas nonşalant. Buck Mulligan se aplecă peste masă spre Stephen şi spuse cu vigoare aspră :

— Acuma ai făcut-o de oaie. Ce ţi-a venit să-i spui

asta?

— Adică ? spuse Stephen. Problema este să facem rost de bani, nu ? De la cine ? De la lăptăreasă, sau de la el. Să dăm cu banul.

— Eu ţi—1 pregătesc cum e mai bine, spuse Buck Mulligan, şi pe yrmă vii tu cu rînjetul tău scîrbos şi glumele tale lugubre de iezuit.

— Slabă nădejde, spuse Stephen, şi de la ea şi de la el. Buck Mulligan suspină tragic şi-şi lăsă mîna pe braţul

lui Stephen.

— De la mine, Kinch, spuse.

Cu voce deodată schimbată adăugă :

— Ca să-ţi spun adevărul adevărat, cred că ai dreptate." La dracu', că de altceva nu-s buni. De ce nu-i joci, aşa cum fac eu ? Dă-i dracului pe toţi. Hai să ieşim de aici.

Se ridică, se descheie şi ieşi grav din halat ; spuse resemnat :

— Mulligan e despuiat de straiele sale. îşi goli buzunarele pe masă.

— Uite-ţi cîrpa de nas, spuse.

Şi, în vreme ce-şi potrivea gulerul tare şi cravata nesupusă, le vorbea lor, certîndu-le, precum şi lanţului său de ceas atîrnîndu-i în legănare. Mâinile i se înfundaseră cotrobăind prin cufăr şi tot timpul cerea o batistă curată. Remuşcătura duhului lăuntric. Doamne, va trebui să ne îmbrăcăm, şi noi personajul, din cap pînă-n picioare. Vreau mănuşi purpurii şi ghete verzi. ¹³ Contradicţie. Mă contra­zic ? Foarte bine, atunci mă contrazic. Mercurialul Mala-chi. Un proiectil moale, negru, ţîşni din manile sale sporovăitoare.

— Şi uite-ţi şi pălăria ta de cartier latin.

Stephen o ridică şi şi-o puse pe cap. Haines le strigă, din uşă :

21

— Veniţi odată, băieţi ?

— Sint gata, răspunse Buck Mulligan, îndreptîndu-se către uşă. Haide, Kinch. Ai mîncat tot ce-am lăsat noi, presupun. Resemnat ieşi cu vorbe şi mers solemn, spunînd, aproape covîrşit de îndurerare :

— Şi ieşind el de acolo îl întâlni pe Butterly. ^u Luîndu-şi bastonul de lemn de frasin de unde-l lăsase

sprijinit de perete, Stephen îi urmă şi, pe cînd ei coborau scările, trase de uşa înceată de fier şi o încuie. îşi puse cheia uriaşă în buzunarul de la piept.

în josul treptelor Buck Mulligan întrebă :

— Ai adus cheia ?

— E la mine, spuse Stephen precedîndu-i.

Mergea înaintea lor. în spate îl auzea pe Buck Mulli­gan izbind cu prosopul greu de baie tulpinele înalte ale ferigilor, ierburilor.

— Capu' jos, domnule. Cum îndrăzneşti, domnule ? Haines întrebă :

— Plătiţi chirie pentru turnul ăsta ?

— Douăsprezece lire, spuse Buck Mulligan.

— Secretarului de stat de la Departamentul Războiu­lui, adăugă Stephen peste umăr.

Se opriră în vreme ce Haines contempla turnul şi spuse în cele din urmă :

— Cam posomorit iarna, aş zice. Martello îi spuneţi ?

— Billy Pitt le-a înălţat, spuse Buck Mulligan, pe vremea cînd francezii bîntuiau mările. însă al nostru este omphalos-ul.

. — Care-i ideea asta a dumitale cu Hamlet ? îl întrebă Haines pe Stephen.

— Nu, nu, strigă cu suferinţă în voce Buck Mulligan. Nu sînt în stare acuma să-l suport pe Toma d'Aquino şi cele cincizeci şi cinci de raţiuni pe care le-a născocit ca să-şi sprijine teoria. Aşteaptă să bag cîteva halbe în mine mai întîi.

. Se întoarse către Stephen spunînd, pe cînd îşi trăgea în jos cu grijă vîrfurile vestei trandafirii :

— Nici tu n-ai putea, la mai puţin de trei halbe, nu, Kinch ?