Lista acronimelor şi abrevierilor

Regiunea	Capacitatea de cazare 2005 (număr locuri)	Capacitatea de cazare I/2005 vs.2000 (%)	Înnoptări 2005 (mii)	Înnoptări I/2005 vs.2000 (%)	Sosiri 2005 (mii)
Sosiri I/2005 vs.2000 (%)
Nord-Est	18.718	+5,48	1.436	-2,1	622	+14,5
Sud-Est	132.965	-0,83	5.139	-5,7	1.108	+13
Sud	22.292	-0,62	1.807	+3,8	574	+3,9
Sud-Vest	14.672	-4,07	1.601	+0,6	334	+2,1
Vest	21.291	-2,06	1.836	-2,2	535	-5,8
Nord-Vest	26.019	+1,84	2.290	+16,8	733	+31,1
Centru	35.479	+0,7	2.782	+8,6	1.068	+23
Bucureşti-Ilfov	11.225	+41,56	1.481	+48,7	831	+59,8
România	282.661	+0,95	18.373	+4,1	5.805,0	+17,9

Sursa: Anuare Statistice ale României
Sectorul turistic a înregistrat în 2005 o creştere atât a numărului de structuri de cazare (cu 35,4%), cât şi a capacităţii de cazare (0,95%). Corelat cu acest aspect, numărul total al turiştilor înregistraţi în structurile de cazare a atins 5.805.000 (cu 17,9% mai mult decât în 2000), iar cel al înnoptărilor a fost de 18.373.000 (cu 4,1% mai mult decât în 2000).
Grafic 14

Sursa: Anuare statistice, INS

După destinaţia turistică, s-a înregistrat o creştere spectaculoasă a numărului turiştilor străini, astfel: cu 168,9% mai mult în staţiunile de pe litoralul Mării Negre, cu 42,5% în staţiunile balneare şi balneo-climaterice, cu 28,2% în staţiunile montane, cu 398% în Delta Dunării şi cu 54,9% în reşedinţele de judeţ şi în Bucureşti.
În 2005, veniturile rezultate din încasări din turismul internaţional au fost de peste 600 milioane USD, în timp ce contribuţia turismului la PIB este încă redusă (2,13% contribuţie la PIB - după metodologia Institutului Naţional de Statistică şi 4,7% contribuţia la P.I.B. - conform datelor furnizate de WTTC); numărul de locuri de muncă în domeniul turismului este destul de semnificativ - 105 mii locuri de muncă (1,2% din totalul locurilor de muncă).
În contextul sprijinirii sectorului turistic, prin investiţii în atracţii turistice, servicii şi infrastructura de cazare, este de aşteptat ca aceste tendinţe pozitive, care caracterizează acest domeniu, să continue şi în perioada următoare. Această previziune optimistă se bazează şi pe analiza evoluţiei sectorului turistic la nivel global.
Conform Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi profesii Liberale (Strategia dezvoltării turismului în România, august 2006), studiile de specialitate din cadrul Organizaţiei Mondiale pentru Turism (World Tourism Organization) au identificat principalele megatendinţe ce se înregistrează în domeniul turismului, care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020, în ceea ce priveşte cererea şi oferta turistică. Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi menţionate următoarele: creşterea numărului de turişti, creşterea numărului de persoane interesate de turismul etnic (vizitarea locurilor natale), creşterea cererii pentru destinaţii noi, creşterea frecventării staţiunilor balneoclimaterice şi balneare (datorită preocupării crescânde pentru întreţinere, înfrumuseţare, gimnastică, fitness etc.), creşterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active şi dornice de călătorii; turiştii devin mai experimentaţi, aşteptând atracţii de bună calitate, utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife / preţuri adecvate calităţii în călătoriile lor; dezvoltarea ofertei pentru călătorii de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc; creşterea numărului turiştilor preocupaţi de conservarea şi protejarea mediului natural; turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă, în domenii precum serviciile de rezervare sau marketing; în ultima perioadă, Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare si marketing.
Aceste aşteptări pot indica o cerere crescândă a turismului în România, cu atât mai mult cu cât infrastructura de cazare şi atracţiile turistice se vor adapta cerinţelor pieţei, dobândind o calitate şi o capacitate net superioară celei din prezent.
În analiza competitivităţii în turism, realizată pe baza indicatorilor de dezvoltare elaboraţi de Banca Mondială, dar şi pe baza rapoartelor ONU şi WTTC, 8 ţări au fost considerate ţări concurente României în domeniul turismului: Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Muntenegru, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia şi Ucraina.
Comparativ cu aceste ţări, România are un indice mediu de competitivitate în turism de 58,91, mai mic decât valorile înregistrate în Ungaria (78,44), Cehia (74,47), Bulgaria (68,57%), Croaţia (68,04), Polonia (66,03) şi Slovacia (62,84), fiind superior faţă de Ucraina şi Serbia – Muntenegru. România este mai competitivă în domeniul preţurilor practicate, al mediului, al deschiderii internaţionale faţă de comerţ şi turism precum şi în domeniul serviciilor sociale.

Dezvoltare urbană²⁰

În anul 2005 populaţia urbană a României reprezenta 54,9% din populaţia ţării, ceea ce plasează România în rândul ţărilor cele mai slab urbanizate din Europa.

La nivel regional gradul de urbanizare este corelat cu nivelul general de dezvoltare. Regiunile Nord-Est, Sud şi Sud-Vest înregistrează ponderi ale populaţiei urbane sub 50% (cea mai mică fiind în Sud - 41,7% şi Nord-Est - 43,4%). Cel mai ridicat procent al populaţiei urbane se înregistrează în Regiunile Bucureşti-Ilfov – 90,5% şi Vest – 63,6%.
În anul 2005, reţeaua urbană a României cuprindea, 314 oraşe²¹ cu o populaţie de 11.879.897 locuitori, doar 46 de oraşe având mai mult de 50.000 de locuitori. Din numărul total al oraşelor, numai 25 de oraşe înregistrau o populaţie de peste 100.000 de locuitori înglobând aprox. 55 % din populaţia urbană a României, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 3 oraşe mari pe regiune. Municipiul Bucureşti concentrează singur 16,2% din populaţia urbană a ţării. Restul reţelei urbane din România este compusă din oraşe mici şi mijlocii (aprox. 90% din total oraşe) cu funcţii urbane insuficient conturate şi infrastructură deficitară. De fapt un număr de 209 oraşe mici (sub 20.000 de locuitori) concentrează doar 17.1 % din totalul populaţiei urbane din cauza faptului că majoritatea au mai puţin de 10.000 de locuitori, obţinând statutul urban în ultimele decenii, multe având infrastructură şi dotări edilitare insuficient dezvoltate sau inexistente. Mai mult, restructurarea industrială din anii ‘90 a afectat în special aceste centre urbane monoindustriale, contribuind şi mai mult la diminuarea funcţiilor lor urbane.

Tabelul 24

Distribuţia oraşelor pe categorii de mărime şi Regiuni – 2005 -

-Număr-