.
CRISTOS
este
CENTRUL şi INIMA BIBLIEI
Vechiul Testament este istoria unei Naţiuni.
Noul Testament este istoria unui OM.
Naţiunea a fost întemeiată şi crescută de Dumnezeu ca să-L aducă
pe OM în lume.
Dumnezeu însuşi a devenit Om, pentru a da omehirii o idee
concretă, precisă şi sensibilă despre Persoana la care ne gâpdim atunci
când ni-L reprezentăm pe Dumnezeu. Dumnezeu este asemenea lui
Isus. Isus a fost Dumnezeu întrupat în chip uman.
Apariţia Sa pe pământ este Evenimentul Central al întregii istorii.
Vechiul Testament pregăteşte, în acest sens, scena. Noul Testament
descrie acest eveniment.
Ca Om, El a trăit cea mai frumoasă viaţă care a fost trăită vreodată.
A fost cel mai bun, cel mai blând, cel mai gentil, cel mai răbdător şi
cel mai înţelegător Om care a trăit vreodată. El i-a iubit pe oameni. N-
a putut răbda să-i vadă necăjiţi. I-a făcut o deosebită plăcere să ierte.
I-a plăcut să ajute. El a făcut minuni, hrănindu-i pe cei săraci.
Eliberându-i pe cei suferinzi de bolile lor, a uitat să se hrănească pe
Sine. Mulţimi de oameni trudiţi şi îndureraţi, sub povara bolilor de tot
felul, au venit la El şi au găsit vindecare şi alinare. Despre El, ca
despre nimeni altul, se spune că dacă toate faptele de milostenie pe
care le-a făcut s-ar aşterne în scris, nu ar încăpea cărţile respective în
toată lumea. Iată clar ce fel de Om a fost Isus. Tocmai această Persoană
este Dumnezeu.
Apoi El a murit pe cruce, ca să ia păcatul lumii, să devină
Răscumpărătorul şi Salvatorul oamenilor.
Apoi El a înviat din morţi şi acum este VIU în vecii vecilor.nefiind
doar un personaj istoric, ci o Persoană Vie - realitatea cea mai impor-
tantă a istoriei şi forţa cea mai vitală din lumea de azi.
întreaga Biblie e clădită în jurul acestei istorii minunate a lui Cristos.
Celor ce II primesc El le promite şi le dă viaţă veşnică. Biblia a fost
20
21
scrisă numai şi numai ca oamenii să poată crede şi înţelege, să poată
cunoaşte şi să-L poată iubi şi urma pe Cristos.
Cristos, centrul şi inima Bibliei, centrul şi inima istoriei, este în
acelaşi timp centrul şi inima vieţii noastre. Destinul nostru veşnic se
află în mâna Lui. A-L primi sau a-L respinge reprezintă faptul esenţial
care decide pentru fiecare din noi fie slava veşnică, fie pierzarea
veşnică, raiul sau iadul - ori una, ori alta!
Cea mai importantă hotărâre pe care este chemat cineva să o ia
este aceea de a stabili în inima sa, odată pentru totdeauna, ce fel de
atitudine va lua faţă de Cristos. De asta depinde totul.
Este un lucru glorios să fii creştin, da, a fi credincios e cel mai
înălţător privilegiu dat omenirii. A-L primi pe Cristos ca Mântuitor,
ca Domn şi Stăpân, şi a te sili să-L urmezi cu sinceritate şi devotament
pe Calea Vieţii trasată de El este negreşit cel mai rezonabil şi mai
satisfăcător mod de viaţă. Asta presupune pace-pacea minţii,
mulţumire în inimă, iertare, fericire, viaţă, viaţă aici şi acum, viaţă
din belşug, VIAŢĂ CARE NU SE VA SFÂRŞI NICIODATĂ.
Cum poate fi cineva atât de orb, atât de nechibzuit, încât să treacă
prin viaţă şi să ajungă în pragul morţii fără să fi dobândit nădejdea
creştină? în afară de Cristos, ce este oare, ce poate exista, fie pentru
lumea de acum, fie pentru cea viitoare, care să dea sens vieţii şi s-o
facă vrednică de trăit? Cu toţii va trebui să murim într-o bună zi. Atunci
ce rost are să amânăm mereu, să încercăm să alungăm din gândurile
noastre această problemă, râzând de ea de parcă nici n-ar exista? S-ar
părea că e normal ca orice fiinţă umană să dorească să-L primească
pe Crislos cu braţele deschise şi să considere cel mai măreţ privilegiu
al vieţii lui să poarte numele de creştin.
în ultimă analiză, lucrul cel mai de preţ din viaţă este să putem
spune şi să ştim că la baza motivelor noastre celor mai ascunse stă
dorinţa noastră de a trăi pentru Cristos şi că, prin eforturile noastre,
deşi atât de slabe de cele mai multe ori, noi ne îndeplinim cu trudă,
dar cu credincioşie, sarcinile noastre zilnice, în nădejdea că la darea
de seamă finală vom avea ce depune la picioarele Sale ca jertfă, în
semn de recunoştinţă şi adorare pentru El.
"
BIBLIA
este
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Exceptând orice teorie de inspiraţie, orice teorie privitoare la modul
în care s-a alcătuit Biblia în forma actuală ori cu privire la gradul de
modificare pe care 1-a suferit Biblia în transmiterea ei de la un redac-
tor la altul şi de la un copist la altul; exceptând întrebarea care se
ridică privitor la gradul în care trebuie s-o interpretăm în mod figurat,
ori cu privire la partea sa istorică şi partea sa poetică; dacă presupunem
că Biblia este pur şi simplu ceea ce pare a fi şi îi studiem cărţile pentru
a-i afla conţinutul, vom constata că există o unitate de gândire, ce
indică faptul că O SINGURĂ MINTE a inspirat scrierea şi compilarea
întregii serii de cărţi ce o compun; şi vom mai constata că ea poartă
amprenta şi semnătura Adevăratului ei Autor; că este într-un sens
unic şi distinctiv CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.
Există o concepţie actuală, destul de răspândită în cercurile
intelectuale, potrivit căreia Biblia este un fel de poveste de veacuri a
eforturilor omului de a-L afla pe Dumnezeu,o consemnare a
experienţelor omului de a ajunge până la Dumnezeu, de a năzui către
El şi, treptat, de a-şi îmbunătăţi ideea sa despre Dumnezeu, clădind
pe experienţele generaţiilor anterioare. Cu privire la acele pasaje atât
de numeroase în Biblie, unde se spune că Dumnezeu însuşi a vorbit,
această părere consideră că o asemenea afirmaţie nu poate fi adevărată,
ci că, mai degrabă, oamenii şi- au înveşmântat propriile lor idei intr-
un limbaj pe care l-au atribuit lui Dumnezeu; în realitate deci, nu ar fi
vorba decât de ceea ce şi-au imaginat ei despre Dumnezeu. în acest
mod Biblia este pusă pe aceeaşi treaptă cu celelalte cărţi şi apare a fi,
nu o carte de inspiraţie divină, ci una umană, doar cu pretenţia de a fi
considerată divină.
Noi respingem cu desăvârşire această concepţie şi o detestăm. Noi
credem că Biblia este nu relatarea efortului omului de a-L afla pe
Dumnezeu, ci, mai degrabă, consemnarea efortului lui Dumnezeu de
a Se descoperi pe Sine omului; relatarea pe care o face Dumnezeu
însuşi despre legăturile Sale cu oamenii, pe măsură ce El se descoperă
rasei umane - voia relevată a Creatorului omului, dată omului de Cre-
ator însuşi, pentru învăţătură şi călăuzire pe calea vieţii.
Cărţile Bibliei au fost compuse de autori umani; ba mai mult, unii
22
23
din autori nici nu se cunosc măcar, după cum nu se cunoaşte exact
nici modul în care au fost îndrumaţi de Dumnezeu să scrie. Dar se
afirmă răspicat că Dumnezeu a călăuzit scrisul lor. în acest caz trebuie
considerat că aceste cărţi sunt exact ceea ce a vrut Dumnezeu ca ele
să fie.
Există o deosebire între Biblie şi toate celelalte cărţi. Autorii de
cărţi pot uneori să se roage pentru a primi ajutorul şi călăuzirea lui
Dumnezeu - şi Dumnezeu negreşit ajută şi călăuzeşte. Ba mai mult,
există în lumea asta multe cărţi la scrierea cărora autorii au fost
neîndoios ajutaţi de către Dumnezeu. Dar chiar şi aşa, până şi cei mai
sfinţi dintre autori nu ar îndrăzni să pretindă că Dumnezeu a scris
cărţile lor. în cazul Bibliei însă se susţine lucrul acesta. Dumnezeu a
supravegheat, a îndrumat şi a dictat scrierea cărţilor Bibliei, ale căror
autori umani au fost atât de mult sub controlul Său, încât se poate
spune că Dumnezeu însuşi este Cel care a scris. Biblia este
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU în sensul în care nici o altă carte nu
mai este Cuvântul lui Dumnezeu.
S-ar putea ca unele din afirmaţiile Bibliei să fie "modele antice de
gândire" reprezentând idei pe care noi cei de azi le-am exprima altfel,
căci într-adevăr ele au fost exprimate în limbajul unor vremuri
străvechi. Dar chiar aşa stând lucrurile, Biblia conţine exact acele
lucruri pe care Dumnezeu doreşte să le cunoască omenirea. Şi cât va
exista timpul, această carte scumpă va rămâne unicul răspuns la
căutarea omenirii după Dumnezeu.
Biblia, compusă de mai mulţi autori, de-a lungul unei perioade de
mai multe secole, şi totuşi O SINGURĂ CARTE, este prin ea însăşi
miracolul uimitor al veacurilor, purtând în sine dovada cu neputinţă
de tăgăduit a originii ei supraomeneşti.
FIECARE OM ar trebui să iubească Biblia. Toţi ar trebui să o
citească în mod regulat. Cu toţii ar trebui să ne silim să trăim după
învăţăturile ei. Biblia ar trebui să ocupe locul central în viaţa şi lucrarea
fiecărei biserici şi a fiecărui amvon. SINGURA MISIUNE A
AMVONULUI ESTE EXPUNEREA SIMPLĂ A ÎNVĂŢĂTURILOR
CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU.
O SCHIŢĂ A ISTORIEI BIBLIEI
Dumnezeu 1-a creat pe om şi 1-a aşezat în Grădina Eden, în sud-
vestul Asiei, în centru) geografic al celei mai mari porţiuni de teren de
pe suprafaţa pământului, marcată pe harta nr.l prin pătratul negru.
Harta 1. Centrul suprafeţei pământului.
Omul a păcătuit şi a căzut de la starea pe care 1-a rânduit Dumnezeu
s-o aibă. Atunci Dumnezeu a inaugurat un plan pentru răscumpărarea
finală a omului şi recrearea lui, chemându-1 pe Avraam să întemeieze o
naţiune prin care să se realizeze aceste lucruri. Dumnezeu 1-a scos pe
Avraam din Babilonia şi 1-a condus în ţara Canaanului. Urmaşii lui
Avraam au migrat în Egipt, unde au crescut şi s-au înmulţit, devenind o
naţiune.
Harta 2. Centrul emisferei estice.
După 400 de ani, membrii noii naţiuni au fost scoşi din Egipt, sub
conducerea lui Moise, fiind duşi înapoi în Ţara Promisă. Iar acolo, în
decursul a patru sau cinci sute de ani, sub domniile lui Da vid şi Solomon,
Naţiunea a devenit un regat mare şi puternic.
24
25
Apoi. la sfâişitul domniei lui Solomon, regatul a fost divizat. Partea
de nord, adică cele zece seminţii numite Israel, a durat încă vreo 200
de ani, după care locuitorii au fost duşi în robie de asirieni, în anul
721 Î.Cr. Partea de sud, numită Iuda, a mai durat doar vreo sută de ani
după aceea, prin anul 600 î.Cr., şi locuitorii ei au fost duşi în robie de
Babilon. O rămăşiţă a naţiunii captive s-a întors în anul 536 î.Cr. în
ţara lorrestabilindu-şi viaţa naţională.
ASIRIA
I'ERSIA
Harta 3. Babilcm-Egipt
Curând după aceea s-a încheiat Vechiul Testament. Patru sute de
ani mai târziu, a venit ISUS. Mesia, despre care au vorbit proorocii
Vechiului Testament, Cel prin care avea să fie omul răscumpărat şi
recreat. El şi-a împlinit lucrarea, murind pentru păcatul omenirii,
înviind din morţi, şi poruncindu-le apoi ucenici lor Săi să ducă istoria
vieţii Sale, cu puterea Sa răscumpărătoare, la toate naţiunile.
Harta 4. Imperiul roman
Ei au pornit în toate direcţiile cu Vestea Bună: în mare se poate
spune că au plecat spre vest, ajungând prin Asia Mică şi Grecia, la
Roma, de-a lungul a ceea ce constituia pe atunci centrul Imperiului
Roman, şi deci al lumii civilizate de atunci. Odată lansată lucrarea de
răscumpărare a omenirii. Noul Testament se încheie.
CĂRŢILE BIBLIEI
pot fi împărţite în şapte grupe:
VECHIUL TESTAMENT
NOUL TESTAMENT
17 Istorice
5 Poetice
17 Profetice
Istorice:
Poetice:
Profetice:
Evangheliile:
Faptele Apostolilor:
Epistole:
Apocalipsa:
4 Evanghelii
Fapte
21 Epistole
Apocalipsa
Creşterea şi căderea naţiunii ebraice
Literatura epocii de aur a naţiunii
Literatura zilelor întunecate ale naţiunii
OMUL pe care L-a dat naţiunea
începe domnia Sa printre toate naţiunile
învăţăturile şi principiile Sale
Prevestirea domniei Sale universale
Vechiul Testament ebraic cuprinde exact aceleaşi cărţi ca Vechiul
Testa ment în limba română, singura deosebire constând în
aranjamentul cărţilor:
"Legea":
(5 cărţi)
"Profeţii":
(8 cărţi)
"Scrierile":
(11 cărţi)
Geneza, Exodul, Levitic, Numeri, Deuteronom
4 timpurii: Iosua, Judecători, Samuel, Regi
4 târzii: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Cei doisprezece
3 poetice: Psalmi, Proverbe, Iov
5 suluri: Cântarea Cântărilor, Rut, Plângerile,
Eclesiastul, Estera ,
3 cărţi: Daniel, Ezra-Neemia, Cronici
Combinând perechile de cărţi ale lui Samuel, împăraţi şi Cronici în
câte o carte fiecare, iar Ezra şi Neemia tot într-o singură carte, apoi Cei
doisprezece profeţi mici într-o singură carte, aceste 24 de cărţi nu sunt
altceva decât cele 39 de cărj ale Vechiului Testament, aşa cum le cunoaştem
noi. Josephus reduce în continuare numărul cărţilor la 22 pentru a le face
să corespundă cu alfabetul ebraic, combinând cărţile Rut cu Judecători şi
Plângerile lui Ieremia cu cartea lui Ieremia.
Cele cinci suluri se citeau la diferite praznice astfel:
Cântarea Cântărilor la Paşte, cu referire alegorică la Exod;
Rut la Rusalii, celebrând secerişul;
Estera la Purim, comemorând izbăvirea de Haman;
Eclesiastul la Sărbătoarea Corturilor, cel mai vesel dintre praznice;
Plângerile, în ziua a noua a lunii Ab ce amintea evenimentul trist al
distrugerii Ierusalimului. Traducătorii Septuagintei au reclasificat cărţile
Vechiului Testament după subiectul lor. (Ediţiilor româneşti au urmat
ordinea Septuagintei, aşezând cărţile în ordinea cunoscută de noi astăzi.
N.tr.)
26
27
Cele 39 de cărţi ale VECHIULUI TESTAMENT
17 ISTORICE
|
5 POETICE
|
17 PROFETICE
|
Geneza
|
Iov
|
Isaia
|
Exod
|
Psalmi
|
Ieremia
|
Levitic
|
Proverbe
|
Plângerile
|
Numeri
|
Eclesiastul
|
Ezechiel
|
Deuteronom
|
Cântarea Cântărilor
|
Daniel
|
Iosua
|
|
Osea
|
Judecători
|
|
Ioel
|
Rut
|
|
Amos
|
I Samuel
|
|
Obadia
|
II Samuel
|
|
Iona
|
I împăraţi
|
|
Mica
|
II împăraţi
|
|
Naum
|
I Cronici
|
|
Habacuc
|
II Cronici
|
|
Ţefania
|
Ezra
|
|
Hagai
|
Neemia
|
|
Zaharia
|
Estera
|
|
Maleahi
|
Cele 27 de
|
cărţi ale NOULUI TESTAMENT
|
4 EVANGHELII
|
FAPTE 21 EPISTOLE
|
APOCALIPSA
|
Matei
|
Fapte Romani
|
Apocalipsa
|
Marcu
|
I Corinteni
|
|
Luca
|
II Corinteni
|
|
[oan
|
Galateni
|
|
|
Efeseni
|
|
|
Filipeni
|
|
|
Colo seni
|
|
|
I Tesaloniceni
|
|
|
II Tesaloniceni
|
|
|
I Timotei
|
|
|
II Timotei
|
|
|
Tit
|
|
|
Filimon
|
|
|
Evrei
|
|
|
Iacov
|
|
|
I Petru
|
|
|
II Petru
|
|
|
I Ioan
|
|
|
II Ioan
|
|
|
III Ioan
|
|
|
Iuda
|
|
r
SUBIECTUL SAU FIRUL CONDUCĂTOR
AL FIECĂREI CĂRŢI
Unele căr\i ale Bibliei au un singur gând principal;
altele tratează mai multe subiecte
Geneza
Exod
Levitic
Numeri
Deuteronom
losua
Judecători
Rut
I Samuel
II Samuel
I împăraţi
II împăraţi
I Cronici
II Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmi
Proverbe
Eclesiâstul
Cântarea Cântărilor
Isaia
Ieremia
Plângerile
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
întemeierea naţiunii ebraice
Legământul cu naţiunea
Legile naţiunii ebraice
Călătoria spre ţara promisă
Legile naţiunii ebraice
Cucerirea Canaanului
Primii 300 de ani în ţară
■
Naum
Habacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Fapte
Romani
I Corinteni
II Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Colo seni
I Tesaloniceni
II Tesaloniceni
I Timotei
II Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
I Petru
II Petru
I Ioan
II Ioan
III Ioan
Iuda
Apocalipsa
Dostları ilə paylaş: |