Manual biblic
Yüklə 4,02 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ASIRIA IERSIA
- CĂRŢILE BIBLIEI pot fi împărţite în şapte grupe
. CRISTOS
este CENTRUL şi INIMA BIBLIEI Vechiul Testament este istoria unei Naţiuni. Noul Testament este istoria unui OM. Naţiunea a fost întemeiată şi crescută de Dumnezeu ca să-L aducă pe OM în lume. Dumnezeu însuşi a devenit Om, pentru a da omehirii o idee concretă, precisă şi sensibilă despre Persoana la care ne gâpdim atunci când ni-L reprezentăm pe Dumnezeu. Dumnezeu este asemenea lui Isus. Isus a fost Dumnezeu întrupat în chip uman. Apariţia Sa pe pământ este Evenimentul Central al întregii istorii. Vechiul Testament pregăteşte, în acest sens, scena. Noul Testament descrie acest eveniment. Ca Om, El a trăit cea mai frumoasă viaţă care a fost trăită vreodată. A fost cel mai bun, cel mai blând, cel mai gentil, cel mai răbdător şi cel mai înţelegător Om care a trăit vreodată. El i-a iubit pe oameni. N- a putut răbda să-i vadă necăjiţi. I-a făcut o deosebită plăcere să ierte. I-a plăcut să ajute. El a făcut minuni, hrănindu-i pe cei săraci. Eliberându-i pe cei suferinzi de bolile lor, a uitat să se hrănească pe Sine. Mulţimi de oameni trudiţi şi îndureraţi, sub povara bolilor de tot felul, au venit la El şi au găsit vindecare şi alinare. Despre El, ca despre nimeni altul, se spune că dacă toate faptele de milostenie pe care le-a făcut s-ar aşterne în scris, nu ar încăpea cărţile respective în toată lumea. Iată clar ce fel de Om a fost Isus. Tocmai această Persoană este Dumnezeu. Apoi El a murit pe cruce, ca să ia păcatul lumii, să devină Răscumpărătorul şi Salvatorul oamenilor. Apoi El a înviat din morţi şi acum este VIU în vecii vecilor.nefiind doar un personaj istoric, ci o Persoană Vie - realitatea cea mai impor- tantă a istoriei şi forţa cea mai vitală din lumea de azi. întreaga Biblie e clădită în jurul acestei istorii minunate a lui Cristos. Celor ce II primesc El le promite şi le dă viaţă veşnică. Biblia a fost 20 21 scrisă numai şi numai ca oamenii să poată crede şi înţelege, să poată cunoaşte şi să-L poată iubi şi urma pe Cristos. Cristos, centrul şi inima Bibliei, centrul şi inima istoriei, este în acelaşi timp centrul şi inima vieţii noastre. Destinul nostru veşnic se află în mâna Lui. A-L primi sau a-L respinge reprezintă faptul esenţial care decide pentru fiecare din noi fie slava veşnică, fie pierzarea veşnică, raiul sau iadul - ori una, ori alta! Cea mai importantă hotărâre pe care este chemat cineva să o ia este aceea de a stabili în inima sa, odată pentru totdeauna, ce fel de atitudine va lua faţă de Cristos. De asta depinde totul. Este un lucru glorios să fii creştin, da, a fi credincios e cel mai înălţător privilegiu dat omenirii. A-L primi pe Cristos ca Mântuitor, ca Domn şi Stăpân, şi a te sili să-L urmezi cu sinceritate şi devotament pe Calea Vieţii trasată de El este negreşit cel mai rezonabil şi mai satisfăcător mod de viaţă. Asta presupune pace-pacea minţii, mulţumire în inimă, iertare, fericire, viaţă, viaţă aici şi acum, viaţă din belşug, VIAŢĂ CARE NU SE VA SFÂRŞI NICIODATĂ. Cum poate fi cineva atât de orb, atât de nechibzuit, încât să treacă prin viaţă şi să ajungă în pragul morţii fără să fi dobândit nădejdea creştină? în afară de Cristos, ce este oare, ce poate exista, fie pentru lumea de acum, fie pentru cea viitoare, care să dea sens vieţii şi s-o facă vrednică de trăit? Cu toţii va trebui să murim într-o bună zi. Atunci ce rost are să amânăm mereu, să încercăm să alungăm din gândurile noastre această problemă, râzând de ea de parcă nici n-ar exista? S-ar părea că e normal ca orice fiinţă umană să dorească să-L primească pe Crislos cu braţele deschise şi să considere cel mai măreţ privilegiu al vieţii lui să poarte numele de creştin. în ultimă analiză, lucrul cel mai de preţ din viaţă este să putem spune şi să ştim că la baza motivelor noastre celor mai ascunse stă dorinţa noastră de a trăi pentru Cristos şi că, prin eforturile noastre, deşi atât de slabe de cele mai multe ori, noi ne îndeplinim cu trudă, dar cu credincioşie, sarcinile noastre zilnice, în nădejdea că la darea de seamă finală vom avea ce depune la picioarele Sale ca jertfă, în semn de recunoştinţă şi adorare pentru El. " BIBLIA
este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Exceptând orice teorie de inspiraţie, orice teorie privitoare la modul în care s-a alcătuit Biblia în forma actuală ori cu privire la gradul de modificare pe care 1-a suferit Biblia în transmiterea ei de la un redac- tor la altul şi de la un copist la altul; exceptând întrebarea care se ridică privitor la gradul în care trebuie s-o interpretăm în mod figurat, ori cu privire la partea sa istorică şi partea sa poetică; dacă presupunem că Biblia este pur şi simplu ceea ce pare a fi şi îi studiem cărţile pentru a-i afla conţinutul, vom constata că există o unitate de gândire, ce indică faptul că O SINGURĂ MINTE a inspirat scrierea şi compilarea întregii serii de cărţi ce o compun; şi vom mai constata că ea poartă amprenta şi semnătura Adevăratului ei Autor; că este într-un sens unic şi distinctiv CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. Există o concepţie actuală, destul de răspândită în cercurile intelectuale, potrivit căreia Biblia este un fel de poveste de veacuri a eforturilor omului de a-L afla pe Dumnezeu,o consemnare a experienţelor omului de a ajunge până la Dumnezeu, de a năzui către El şi, treptat, de a-şi îmbunătăţi ideea sa despre Dumnezeu, clădind pe experienţele generaţiilor anterioare. Cu privire la acele pasaje atât de numeroase în Biblie, unde se spune că Dumnezeu însuşi a vorbit, această părere consideră că o asemenea afirmaţie nu poate fi adevărată, ci că, mai degrabă, oamenii şi- au înveşmântat propriile lor idei intr- un limbaj pe care l-au atribuit lui Dumnezeu; în realitate deci, nu ar fi vorba decât de ceea ce şi-au imaginat ei despre Dumnezeu. în acest mod Biblia este pusă pe aceeaşi treaptă cu celelalte cărţi şi apare a fi, nu o carte de inspiraţie divină, ci una umană, doar cu pretenţia de a fi considerată divină. Noi respingem cu desăvârşire această concepţie şi o detestăm. Noi credem că Biblia este nu relatarea efortului omului de a-L afla pe Dumnezeu, ci, mai degrabă, consemnarea efortului lui Dumnezeu de a Se descoperi pe Sine omului; relatarea pe care o face Dumnezeu însuşi despre legăturile Sale cu oamenii, pe măsură ce El se descoperă rasei umane - voia relevată a Creatorului omului, dată omului de Cre- ator însuşi, pentru învăţătură şi călăuzire pe calea vieţii. Cărţile Bibliei au fost compuse de autori umani; ba mai mult, unii 22 23 din autori nici nu se cunosc măcar, după cum nu se cunoaşte exact nici modul în care au fost îndrumaţi de Dumnezeu să scrie. Dar se afirmă răspicat că Dumnezeu a călăuzit scrisul lor. în acest caz trebuie considerat că aceste cărţi sunt exact ceea ce a vrut Dumnezeu ca ele să fie. Există o deosebire între Biblie şi toate celelalte cărţi. Autorii de cărţi pot uneori să se roage pentru a primi ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu - şi Dumnezeu negreşit ajută şi călăuzeşte. Ba mai mult, există în lumea asta multe cărţi la scrierea cărora autorii au fost neîndoios ajutaţi de către Dumnezeu. Dar chiar şi aşa, până şi cei mai sfinţi dintre autori nu ar îndrăzni să pretindă că Dumnezeu a scris cărţile lor. în cazul Bibliei însă se susţine lucrul acesta. Dumnezeu a supravegheat, a îndrumat şi a dictat scrierea cărţilor Bibliei, ale căror autori umani au fost atât de mult sub controlul Său, încât se poate spune că Dumnezeu însuşi este Cel care a scris. Biblia este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU în sensul în care nici o altă carte nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu. S-ar putea ca unele din afirmaţiile Bibliei să fie "modele antice de gândire" reprezentând idei pe care noi cei de azi le-am exprima altfel, căci într-adevăr ele au fost exprimate în limbajul unor vremuri străvechi. Dar chiar aşa stând lucrurile, Biblia conţine exact acele lucruri pe care Dumnezeu doreşte să le cunoască omenirea. Şi cât va exista timpul, această carte scumpă va rămâne unicul răspuns la căutarea omenirii după Dumnezeu. Biblia, compusă de mai mulţi autori, de-a lungul unei perioade de mai multe secole, şi totuşi O SINGURĂ CARTE, este prin ea însăşi miracolul uimitor al veacurilor, purtând în sine dovada cu neputinţă de tăgăduit a originii ei supraomeneşti. FIECARE OM ar trebui să iubească Biblia. Toţi ar trebui să o citească în mod regulat. Cu toţii ar trebui să ne silim să trăim după învăţăturile ei. Biblia ar trebui să ocupe locul central în viaţa şi lucrarea fiecărei biserici şi a fiecărui amvon. SINGURA MISIUNE A AMVONULUI ESTE EXPUNEREA SIMPLĂ A ÎNVĂŢĂTURILOR CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU. O SCHIŢĂ A ISTORIEI BIBLIEI Dumnezeu 1-a creat pe om şi 1-a aşezat în Grădina Eden, în sud-
Harta 1. Centrul suprafeţei pământului. Omul a păcătuit şi a căzut de la starea pe care 1-a rânduit Dumnezeu
Harta 2. Centrul emisferei estice. După 400 de ani, membrii noii naţiuni au fost scoşi din Egipt, sub
25 Apoi. la sfâişitul domniei lui Solomon, regatul a fost divizat. Partea de nord, adică cele zece seminţii numite Israel, a durat încă vreo 200 de ani, după care locuitorii au fost duşi în robie de asirieni, în anul 721 Î.Cr. Partea de sud, numită Iuda, a mai durat doar vreo sută de ani după aceea, prin anul 600 î.Cr., şi locuitorii ei au fost duşi în robie de Babilon. O rămăşiţă a naţiunii captive s-a întors în anul 536 î.Cr. în ţara lorrestabilindu-şi viaţa naţională. ASIRIA I'ERSIA Harta 3. Babilcm-Egipt Curând după aceea s-a încheiat Vechiul Testament. Patru sute de ani mai târziu, a venit ISUS. Mesia, despre care au vorbit proorocii Vechiului Testament, Cel prin care avea să fie omul răscumpărat şi recreat. El şi-a împlinit lucrarea, murind pentru păcatul omenirii, înviind din morţi, şi poruncindu-le apoi ucenici lor Săi să ducă istoria vieţii Sale, cu puterea Sa răscumpărătoare, la toate naţiunile. Harta 4. Imperiul roman Ei au pornit în toate direcţiile cu Vestea Bună: în mare se poate spune că au plecat spre vest, ajungând prin Asia Mică şi Grecia, la Roma, de-a lungul a ceea ce constituia pe atunci centrul Imperiului Roman, şi deci al lumii civilizate de atunci. Odată lansată lucrarea de răscumpărare a omenirii. Noul Testament se încheie. CĂRŢILE BIBLIEI pot fi împărţite în şapte grupe: VECHIUL TESTAMENT NOUL TESTAMENT 17 Istorice
Istorice: Poetice: Profetice: Evangheliile: Faptele Apostolilor: Epistole: Apocalipsa: 4 Evanghelii Fapte
Apocalipsa Creşterea şi căderea naţiunii ebraice Literatura epocii de aur a naţiunii Literatura zilelor întunecate ale naţiunii OMUL pe care L-a dat naţiunea începe domnia Sa printre toate naţiunile învăţăturile şi principiile Sale Prevestirea domniei Sale universale Vechiul Testament ebraic cuprinde exact aceleaşi cărţi ca Vechiul
"Legea":
"Profeţii": (8 cărţi) "Scrierile": (11 cărţi) Geneza, Exodul, Levitic, Numeri, Deuteronom 4 timpurii: Iosua, Judecători, Samuel, Regi 4 târzii: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Cei doisprezece 3 poetice: Psalmi, Proverbe, Iov 5 suluri: Cântarea Cântărilor, Rut, Plângerile, Eclesiastul, Estera , 3 cărţi: Daniel, Ezra-Neemia, Cronici Combinând perechile de cărţi ale lui Samuel, împăraţi şi Cronici în
Cele cinci suluri se citeau la diferite praznice astfel: Cântarea Cântărilor la Paşte, cu referire alegorică la Exod; Rut la Rusalii, celebrând secerişul; Estera la Purim, comemorând izbăvirea de Haman; Eclesiastul la Sărbătoarea Corturilor, cel mai vesel dintre praznice; Plângerile, în ziua a noua a lunii Ab ce amintea evenimentul trist al distrugerii Ierusalimului. Traducătorii Septuagintei au reclasificat cărţile Vechiului Testament după subiectul lor. (Ediţiilor româneşti au urmat ordinea Septuagintei, aşezând cărţile în ordinea cunoscută de noi astăzi. N.tr.) 26
Cele 39 de cărţi ale VECHIULUI TESTAMENT
r SUBIECTUL SAU FIRUL CONDUCĂTOR AL FIECĂREI CĂRŢI Unele căr\i ale Bibliei au un singur gând principal; altele tratează mai multe subiecte Geneza
Exod Levitic
Numeri Deuteronom losua Judecători Rut I Samuel
II Samuel I împăraţi II împăraţi I Cronici II Cronici
Psalmi
Eclesiâstul Cântarea Cântărilor Isaia Ieremia
Plângerile Ezechiel
Daniel Osea
Ioel Amos
Obadia Iona
Mica întemeierea naţiunii ebraice Legământul cu naţiunea Legile naţiunii ebraice Călătoria spre ţara promisă Legile naţiunii ebraice Cucerirea Canaanului Primii 300 de ani în ţară ■
Naum Habacuc
Ţefania Hagai
Zaharia Maleahi
Matei Marcu
Luca Ioan
Fapte Romani
I Corinteni II Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Colo seni I Tesaloniceni II Tesaloniceni I Timotei II Timotei
Filimon
Iacov I Petru
II Petru I Ioan
II Ioan III Ioan
Apocalipsa Yüklə 4,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||