Manual biblic

Timpul petrecut în corabie

Noe a intrat în corabie cu zece zile înainte să înceapă să plouă (7;4,10).

A început să plouă în a 17-cea zi a lunii doua din anul al 600-lea al lui
Noe (7:11). A plouat 40 de zile (7:12). Apele au acoperit pământul 150
de zile (7:24; 8:3). Corabia s-a oprit în a 17-cea zi a lunii a şaptea (8:4).
Capacul corăbiei a fost ridicat în prima zi a lunii întâi, din anul 601 al
vieţii lui Noe (8:13). Au ieşit cu toţii din corabie în a douăzeci şi şaptea
zi din luna a doua (8:14-19). Au stat în arcă un an şi 17 zile: 5 luni de
plutire pe apă şi 7 luni pe munte.

Muntele Ararat

După ce a plutit vreo 800 de km sau mai mult din locul de unde

pornise arca, s-a oprit pe un vârf clin munţii Armeniei numit Ararat, care
are o înălţime de 5000 m. La poalele lui se află un oraş numit Naxuana
sau Nakhichevan, despre care se spune că ar fi mormântul lui Noe.
Numele înseamnă "aici s-a stabilit Noe".

Capitolul 8:20 la 9:17. Curcubeul

S-ar putea ca potopul să fi produs un aer mai limpede care ar fi făcut

să se vadă curcubeul. Dar în Biblie spune că Dumnezeu 1-a pus pe cer ca
un semn al legământului Său cu omenirea, în virtutea căruia nu va mai fi
un alt potop (9:8-17). Următoarea distrugere a pământului urmând să fie
prin foc (2 Petru 3:7).
Capitolul 9:18-28. Profeţia lui Noe

Urmaşii lui Ham aveau să fie un neam de robi; semiţii aveau să

păstreze cunoştinţa Dumnezeului celui adevărat; iafetiţii aveau să aibă
în stăpânire cea mai parte a pământului, înlocuindu-i pe semiţi în ce
priveşte rolul de învăţători ai lui Dumnezeu. Faptul s-a împlinit atunci
când israeliţii au cucerit Canaanul, când grecii au luat Sidonul şi romanii
au cucerit Cartagina; şi de atunci încoace, neamurile ^:afetice au dominat
lumea fără încetare şi au fost convertite la Dumnezeul lui Sem, în timp
ce neamurile semitice au ocupat un loc relativ neînsemnat iar neamurile
hamitice au luat poziţia se robi. Ce profeţie uimitoare!

GENEZA

75

Ştiri privind descoperirea corăbiei lui Noe

în mai multe publicaţii a apărut ştirea că anumiţi aviatori ruşi, cu

puţin timp înainte de revoluţia din 1917, au declarat că ar fi văzut corpul
unui vas uriaş, sus pe înălţimile inaccesibile ale gheţarilor de pe Muntele
Ararat şi că ei ar fi raportat descoperirea guvernului rus. Dar tocmai
atunci a izbucnit revoluţia şi nu s-a mai ales nimic de descoperirea lor.

Tradiţia babiloniană despre potop

Arhivele templului lui Marduk din Babilonia, aşa cum a relatat

Berosus, în anul 300 î. Cr., conţineau următoarea relatare: Xisuthros, un
rege, a fost avertizat de zeii lui să construiască o corabie şi să-i ducă în
ea pe prietenii şi rudele sale, precum şi toate felurile de animale cu
hrana lor, după care el a construit un vas uriaş care s-a înpotmolit în
Armenia. După terminarea potopului, el a trimis păsările afară. A treia
oară ele nu s-au mai întors. Apoi a ieşit şi el din arcă şi a zidit un altar,
aducând jertfă pe el.

Alte tradiţii

Egiptenii aveau o legendă după care zeii au purificat o dată pământul

printr-un mare potop, au scăpat doar câţiva păstori.

Tradiţia greacă: Deucalion, avertizat că zeii vor să aducă un mare

potop asupra pământului pentru marea s-a răutate, a construit o corabie
ce s-a oprit pe Muntele Parnasus. Un porumbel a fost trimis afară de
două ori.

Tradiţia hindusă: Mânu, fiind avertizat, a construit o corabie cu care

a scăpat singur de potop, care a distrus toate fiinţele.

Tradiţia chineză: Fa-he, întemeietorul civilizaţiei chineze, este

înfăţişat ca unul care a scăpat de potopul ce fusese trimis pentru că omul
se răzvrătise împotriva cerului, împreună cu trei fii şi trei fiice ale sale.

Anglia: Druizii aveau o legendă după care pământul fusese repopu-

lat printr-un patriarh neprihănit care fusese salvat într-o corabie puternică
de la un potop trimis să-1 distrugă pe om pentru răautatea lui.

Polinezienii au istorii despre un potop de la care nu au scăpat decât 8

suflete.

Mexicanii: Un bărbat, nevasta lui şi copiii au fot salvaţi într-o corabie

de un potop care a cuprins pământul.

Peruvienii: Un singur bărbat şi o singură femeie au fost salvaţi într-o

cutie care a plutit pe apele potopului.

Indienii americani: diferite legende în care 1, 3 sau 8 persoane au

fost salvate într-o barcă deasupra apelor pe un munte înalt.

Groelanda: odată pământul s-a răsturnat şi toţi oamenii s-au înecat,

cu excepţia unui bărbat şi a unei femei, care au repopulat pământul (Vezi
International Standard Bible Encyclopedia).

Universalitatea acestei tradiţii

Babilonienii, asirienii, egiptenii, persanii, hinduşii, grecii, chinezii,

76

frigienii, locuitorii insulelor Fiji, eschimoşii, indienii americani,

brazilienii, peruvienii şi fiecare ramură a rasei umane, semitică, ariană,
turaniană - au tradiţii despre un mare Potop care a distrus întreaga
omenire, cu excepţia unei singure familii, eveniment care s-a întipărit
pentru totdeauna în memoria strămoşilor din toate rasele înainte ca acestea
să se separe. "Toate miturile acestea se pot concepe numai pe baza
presupunerii că un asemenea evenimet a avut într-adevăr loc. O asemenea
concepţie universală, care nu izvorăşte dintr-un prncipiu instinctiv al
naturii noastre, trebuie să se bazeze pe un fapt istoric".

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Tăbliţele potopului

George Smith de la Muzeul Britanic a descoperit în 1872 pe tăbliţele

bibliotecii lui Asurbanipal din Ninive relatări ale potopului care, în mod
curios, nu conţin paralelisme cu relatările Bibliei; ele au fost copiate de
pe tăbliţe în timpul primei dinastii a lui Ur, perioadă aflată cam la
jumătatea timpului dintre potop şi Avraam. Mai târziu, s-au găsit multe
alte asemena tăbliţe vechi. Expresiile care se repetă sunt: "potopul",
"vârsta oamenilor dinainte de potop", "inscripţii dinainte de potop".

Ce scrie Noe babilonianul despre potop

E vorba despre ceea ce s-a numit Epopeea lui Gilgameş, care a fost al
cincilea rege al dinastiei Erech, una din primele dinastii de după potop.
Epopeea relatează istoria aventurilor sale din care una a fost să viziteze
locuinţa insulară a lui Utanapiştim, adică Noe din tradiţia babiliniană.
Această vizită a fost descrisă pe un sigiliu (fig. 17) găsit recent la Teii
Billa lângă Ninive (vezi pagina următoare). în răspunsul său către
Ghilgameş, Utanapiştim (Noe) relatează istoria potopului şi felul în care
a scăpat el de potop. Iată despre ce e vorba, pe scurt: " Adunarea zeilor
a hotărât să trimită un potop. Au zis: asupra păcătosului să cadă păcatul.
O, omule din Şuruppak, construieşte-ţi un vas şi salvează-ţi viaţa.
Construieşte-l cu şase etaje, fiecare având şapte părţi. Unge-1 cu bitum
pe dinăuntru şi pe dinafară şi lansează-1 pe ocean. Ia pe vas seminţe de
toate felurile. Eu l-am construit şi l-am încărcat cu toate aceste lucruri,
cu argint, cu aur şi cu toate fiinţele pe care le aveam. M-am îmbarcat cu
familia şi cu rudele mele. Am închis uşa. Apoi a venit vremea rânduită.
Am urmărit venirea acelei zile şi a fost groaznic. Toată lumina s-a prefăcut

Fig. 17.

Sigiliul

Ghiljameş

GENEZA

77

în întuneric. A început apoi să toarne cu găleata. Furtuna s-a năpustit cu

o furia nestăpânită asupra omenirii. Vasul s-a cutremurat. Zeii au plâns.
Am privit peste mare. Toată omenirea se prefăcuse în lut, ca nişte buşteni
plutitori. Furtuna a încetat. Potopul s-a terminat. Vasul s-a oprit pe
muntele Zazir. în ziua a şaptea am trimis un porumbel; s-a întors. Am
trimis o rândunică; s-a întors şi ea. Am trimis apoi un corb; el s-a oprit,
a privit în jur; a murmurat ceva şi nu s-a mai întors. Atunci am debarcat.
Am rânduit o jertfă. Zeii au primit mirosul plăcut şi au zis: aşa ceva să
nu se mai întâmple."

Fig. 18. Groapa

oraşului unde s-a

găsit stratul

potopului la Ur.
(Prin bunăvoinţa

Muzeului
Universităţii din
Pennsylvania.)

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Depunerile diluviene de la Ur

Aceste tradiţii ale potopului, deşi sunt amestecate cu politeism şi

multe mituri, indică totuşi faptul că potopul devenise un fapt bine întipărit
în memoria primilor locuitori ai Babilonului. Şi acum, în ultimii ani, un
strat de lut depus chiar de potop a fost găsit în trei locuri similare sepa-
rate: la Ur, care se afla la 19 km de locul tradiţional al Grădinii Eden; la
Fara, căminul tradiţional al lui Noe, la 160 km mai sus pe cursul râului;
Şi la Ninive, la 482 km mai sus pe cursul râului (vezi pag. 80).

La Ur, cetatea lui Avraam, expediţia comună, University Museum

din Pennsylvania şi British Museum, efectuată sub conducerea lui Dr.

C. L. Wooley, a descoperit (1929) lângă baza movilelor de aici,

dedesubtul a câtorva straturi ce atestau prezenţa umană, o albie mare de

lut solid depus de apă, de 2,5 m, fără nici un amestec de urme umane,

™""^se totuşi, deasupra ruinelor unui alt oraş ce era îngropat dedesubt.

r. Wooley a declarat că cei 2,5 m de sedimente presupun o foarie mare

ancime şi o foarte lungă perioadă de şedere a apei, sedimente ce nu ar

in ^pU.^tut.^{fi de}P^use acolo de nici un alt curs obişnuit de apă decât de

nundaţule vaste ale potopului biblic. Civilizaţia de sub stratul potopului

_]a^a ?^{tet de} diferită de cea de deasupra ei, încât 1-a condus pe ">. Wooley

părerea că: "a fost vorba de o bruscă şi teribilă întrerupere a continuităţii

¹

78

istoriei." (vezi cartea lui Wooley "Ur of the Chaldees").

(Pentru alte date legate de escavările de la Ur, vezi pag. 87- 89).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Depunerile diluviene de la Kiş

Kiş (Ukheimer, El-Ohemer, Uhaimir), aflat la extremitatea de est a

Babilonului, pe albia Eufratului care e actualmente secată, s-a consemnat
pe tăbliţe că a fost primul oraş rezidit după potop.

Expediţia unită a Universităţii Oxford şi a muzeului Field, sub

conducerea Dr. Stephen Langdon, a descoperit (1928-29) o albie de lut
curat depus de apă, în straturile inferioare ale ruinelor de la Kiş, de un
metru şi jumătate grosime, fapt care indică prezenţa pe acele locuri a
unor inundaţii de vaste proporţii. în centrul figurii 19 stratul de la potop
se află chiar deasupra ruinelor zidurilor. Nu conţinea nici un fel de obiecte.
Dedesubtul lui, rămăşiţele găsite au reprezentat un gen total diferit de
cultură. Printre rămăşiţe s-a găsit şi un car cu patru roţi, confecţionate
din lemn şi cuie de aramă, cu scheletele animalelor care l-au tras. (Vezi
"Field Museum-Oxford University Expedition to Kish" de Henry Field,
Broşura 28.)

GENEZA

79

Fig. 19. Ruinele de la Kiş

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Depunerile diluviene de la Fara

Fara (Shuruppak, Sukkurru), căminul lui Noe babilonianul, aflat cam I

la jumătatea drumului dintre Babilon şi Ur. Cândva se găsea pe malurile ;
râului Eufrat dar acum este la 65 km spre răsărit.

Un grup de movile joase, peste care suflă vântul dinspre deşert,

acoperindu-le cu nisip. Excavată (1931) de Dr. Eric Schmid de la Muzeul
Universităţii din Pensylvania. El a găsit rămăşiţele a trei oraşe: cel de
deasupra, contemporan cu dinastia a treia Ur (vezi pag. 87); oraşul de
mijloc, perioada sumeriană timpurie şi oraşul de jos, de dinainte de potop.

Sippar \ \		/
'rit	\ NipurV.	Susâ/
>■'>:	FaîaVS
	/ \ Lagaş Erech.( V^" si^arsa^^^^^ ■ uT~»VEriau

Harta 21. Babilonul de dinainte de potop

Stratul diluvian s-a găsit între oaraşul mijlociu şi cel de jos. Era compus
din pământ galben, un amestec de lut şi nisip, negreşit de provenienţă
aluvială, apoi pământ solid depus de apă, fără urme de aşezări umane,
aşa cum se vede şi în figura 21. Dedesubtul acestor depuneri diluviene
era un strat de cărbune şi cenuşă, un strat de culoare închisă, purtând
resturile unei culturi care s-ar putea să fie resturile unor ziduri sau vase
de lut pictate, schelete, peceţi cilindrice, ştampile, vase de bucătărie,
tigăi şi oale. Figura 20 înfăţişează oamenii Dr. Schmidt săpând sub
depunerile diluviene. (Vezi "University Museum Journal" septembrie
1031.)

_' Strat degunoi " J

Argilă curata

- Strat de gunoi -~

Fig. 20 Strat de sub
potop la Fara

Fig. 21 Secţiune

transversală a
movilei Fara

80
De asemenea şi la Ninive în "Annals of Archeology and Anthropolo-

gy" voi. XX, paginile 134-35, PI 73, M.E.L. Mallowan, directorul
excavărilor întreprinse de Muzeul Britanic la Ninive (1932-33), descriind
prăbuşirea unei gropi de la Marea Movilă pe o distanţă de 30 de m de la
vârf până la solul virgin, afirmă că 24 din cei 30 de m reprezintă cinci
straturi preistorice ce atestă diverse ocupaţii şi că pe la jumătatea
adâncimii, între stratul al doilea şi al treilea de la bază, a existat un strat
de vreo 2 m grosime, compus din pături alternative de noroi vâscos şi
nisip de râu cu 13 ridicări distincte de nivel care, după părerea sa, indică
faptul că au existat o serie de anotimpuri foarte ploioase. S-a constatat o
mare deosebire între vasele de lut din stratul umed şi cele din stratul de
deasupra.

1. Faptul că aici este vorba de inundaţii de vaste proporţii, produse

într-un timp îndepărtat, e atestat de prezenţa stratului de mâl de 2 m,
care se interpune pretutindeni între straturile culturalizate şantierelor
arheologice de pe Valea Eufratului.

2. "Listele de regi" sumeriene din Mesopotamia inferioară reţin tradiţia

unui deluviu. Se întâlnesc astfel expresii de genul "atunci potopul a
cuprins întreg pământul" şi "după potop".

3. O tăbliţă sumeriană din anul 2000 î. Cr. ne oferă o relatare completă

a potopului. Un singur om este salvat prin intervenţia zeilor, într-o corabie
uriaşă.

4. Epopeea babiloniană a lui Ghilgameş se bazează pe această relatare

însă e mult mai dezvoltată. Iar textul provine din biblioteca lui
Asurbanipal. Firul narativ al acestui poem este izbitor de similar cu
relatarea Genezei.

5. Asemănările sunt frapante: (I) Ambele relatări susţin că Diluviul a

fost o judecată divină asupra fărădelegii umane. (II) Că un om a fost
avertizat şi izbăvit prin intermediul unei corăbii. (III) Ambele relatări
descriu în mod similar cauzele fizice, cu deosebire că relatarea biblică
prezintă o imagine mult mai cataclismică. (TV) Ambele relatări vorbesc
de un loc de poposire pe un munte şi despre două păsări dintre care cea
de a doua nu se mai întoarce. (V) Ambele relatări vorbesc despre faptul
că supravieţuitorul potopului s-a închiant şi a fost binecuvântat.

6. Deosebirile sunt de natură moral-spirituală şi vitală: (I) Ideea unui

Dumnezeu din cele două relatări poartă deosebiri radicale - sunt opuse
una alteia: concepţia nobilă a unui Dumnezeu neprihănit şi cea de
politeism primitiv. (II) Noţiunea păcatului diferă şi ea. Iehova judecă
păcatul, dar o face fără capricii şi având consideraţie faţă de cei drepţi.

7. Faptele, realitatea obiectivă stau la baza ambelor relatări. în Biblie,

această realitate este consemnată cu o anumită reţinere şi cu un conţinut
nobil de teologie şi etică, în vreme ce relatarea babiloniană se mărgineşte
să păstreze un sâmbure de adevăr, peste care însă ţese mituri şi superstiţii,
deposedându-1 astfel de conţinutul său moral. Nici una din relatări nu
provine din cealaltă.

GENEZA

81

"Generaţiile fiilor lui Noe", 10:1 la 11:9

Al cincilea document ce compune Geneza (vezi pag. 58), pregătit

probabil de către Sem şi transmis mai departe lui Avraam: Sem a trăit
cu 98 înainte de potop până la 150 de ani după naşterea lui Avraam
(11:10).

Capitolul 10. Naţiunile care au descins din Noe.

Familia lui Noe a coborât din corabie pe muntele Ararat, de lângă

izvoarele râului Eufrat. Apoi se pare că au migrat înapoi spre Babilon,
fostul lor loc de baştină înainte de potop, străbătând până acolo vreo 800
de km. După aceea, 100 de ani mai târziu (10:25), au fost risipiţi cu
ocazia încurcării limbilor.

Urmaşii lui Iafet, naţiunile din nord, 2-5

Iafetiţii s-au dus spre nord şi au ocupat regiunile 4in jurul Mării Negre

şi a Mării Caspice, devenind strămoşii marilor popoare caucaziene din
Europa şi Asia.

Urmaşii Iui Ham, naţiunile din sud, 6-20

Hamiţii s-au dus în sud. Numele date par să indice partea centrală a

Arabiei, Egiptul, ţărmul răsăritean al Mării Mediterane şi coasta de răsărit
a Africii. Canaan, fiul lui Ham, împreună cu urmaşii lui, s-au aşezat în
ţinutul care avea să devină mai târziu patria evreilor - Canaan. Egiptul a,
fost numit "Ţara lui Ham". E posibil ca Ham însuşi să fi condus migraţia
spre Egipt. "Khen", un zeu egiptean, era echivalentul egiptean al
cuvântului ebraic "Ham". Egiptul a fost numit "Mizraim", după numele
fiului lui Ham. Nimrod a fost un hamit (vezi pagina următoare).

Urmaşii lui Sem, naţiunile din centru, 21-31

Semiţii i-au cuprins pe evrei, asirieni, sirieni, elamiţi, în nordul Văii

Eufratului şi la graniţele sale (vezi pag.84).

Harta 22. Locul unde s-a oprit arca lui Noe

82

Nimrod, 8-12

Nimrod a fost cel mai de seamă conducător din perioada celor 400 de

ani ce s-au scurs de la Potop până la Avraam. Nepotul lui Ham (8) născut
la scurtă vreme după Potop; dacă e să judecăm după vârtele amintite la
11:10-16, e probabil ca el să fi trăit în toată această perioadă. A fost un
om foarte întreprinzător. Prin faima sa de viteaz vânător (10:9). Iar apoi,
după încurcarea limbilor şi împrăştierea oamenilor care a urmat, Nimrod
pare să-şi fi reluat mai târziu lucrarea sa de construire a Babilonului.
Apoi, a zidit trei cetăţi învecinate, Erech, Accad, Calneh, consolidându-
le într-un singur regat sub domnia sa. Acesta a fost începutul
imperialismului. Babilonia a fost cunoscută de mult sub numele de "Ţara
lui Nimrod". El a fost mai târziu zeificat, numele său fiind identic cu cel
de "Merodach". Manifestându-şi în continuare ambiţia de a stăpâni lumea
aflată în continuă expansiune. Nimrod s-a dus la 500 km spre nord şi a
întemeiat oraşul Ninive (deşi o versiune spune că a fost vorba de Asshur)
împreună cu alte trei cetăţi învecinate: Rehobot, Calah şi Resen. Acestea
au constituit regatul de nord al lui Nimrod. Secole de-a rândul după
aceea, aceste două cetăţi, Babilon şi Ninive, pe care le-a înfiinţat Nimrod,
au fost cetăţi de frunte ale lumii. Inscripţii cuneifore afirmă că Ninive a
fost colonizat cu locuitori din Babilon, fapt confirmat de arhiologie ca
fiind în conformitate cu relatările din Genesa 10:11.

GENEZA

83

, Harta 23. Obârşia naţiunilor.

Capitolul 11:1-9. Turnul Babei

încurcarea limbilor a avut loc în timpul celei de-a patra generaţii de

după Potop, cam prin vremea când s-a născut Peleg (10:25), respectiv
101 ani după Potop şi cu 326 ani înainte de Chemarea lui Avraam (10:26).
A fost metoda lui Dumnezeu de a împrăştia rasa umană în vederea
împlinirii misiunii sale de supunere a pământului. S-ar putea să explice
în parte varietatea de zei, precum şi varietatea de nume a persoanelor de
dinaite de Potop. Lucrarea la Turnul Babei a fost oprită temporar, dar
reluată ulterior de către cei rămaşi în Babilonia. Turnul a devenit centrul
în jurul căruia s-a construit babilonul. El a devenit un model pentru
turnuri similare construite şi în alte cetăţi babiloniene şi e posibil să fi
sugerat forma piramidelor din Egipt.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Vatra turnului Babei

După tradiţie, Turnul Babei este la Borsppa, la 16 km sud-vest de

centrul Babilonului. Sir Henry Rawlinson a găsit într-un colţ din Borsippa
un cilindru cu următorarea inscripţie: "Turnul de la Borsippa, pe care 1-
a ridicat un rege odinioară şi 1-a terminat până la înălţimea de 42 de coţi,
fără să fi sfârşit însă vârful său, a căzut în ruine în vremurile de demult.
Nu s-a dat nici un fel de îngrijire corespunzătoare gurilor sale de scurgere
a apei; ploaia şi furtunile i-au ros cărămidăria iar ţiglele i s-au spart.
Marele zeu Marduk m-a îndemnat să-1 refac. Eu nu i-am schimbat vatra
şi nici zidurile de la temelie. La vremea potrivită i-am înoit cărămidăria
şi acoperişul de ţiglă şi i-am scris numele pe cornişele edificiului. L-am
rezidit aşa cum fusese cu multe veacuri înainte; i-am înălţat din nou
foişorul aşa cum fusese în zilele de demult". Aceasta pare a fi tradiţia
turnului Babei neterminat (figura 22)

Eig.22. Ruine, Turnul Babilonului şi Birs Nrmrud.

Foto Matson

84

Arheologii mai toţi sunt de părere că vatra s-ar găsi probabil, mult

mai în centrul Babilonului, identificat cu ruinele imediate de la nordul
Templului Marduk (harta 48). G. Smith a găsit o tăbliţă antică pe care
se poate citi: "Zidirea acestui ilustru turn i-a ofensat pe zei. într-o
noapte ei au dărâmat ce zidiseră ei. I-au împrăştiat apoi şi le-au
înstrăinat graiul". Pare într-adevăr a fi vorba aici de o tradiţie a lui
Babei. în prezent el este o groapă imensă de 30 de metri pătraţi, folosită
drept carieră din Care se scot cărămizi. Când a fost în picioare, era
compus din mai multe platforme succesive, aşezate una peste alta,
fiecare din ele fiind mai mică decât cea de desubtul ei, la vârf existând
un sanctuar închinat lui Marduk.

Turnul Babei

l.Genesa 11:4, "turn al cărui vârf să atingă cerul" este o expresie de

cumplită mândrie, caracteristică pentru primii ziditori ai "ziguratelor",
dealurilor artificiale ridicate în formă de temple în Sumeria şi Babilonia.
2.Este vorba aici de încercarea de a concentra şi forma grupuri puternice
de oameni şi cetăţi, în loc să asculte porunca lui Dumnezeu din Geneza
9:1. Vechiul spirit de răzvrătire, închinarea în faţa omului şi mândria
umană au ajuns iarăşi să stăpânească. 3. Nu se pot scoate la iveală dovezi
care să ne arate când a avut loc această împrăştiere. Presupunerile lui
Ussher se bazează pe premize false. Genealogiile din Genesa 5 şi 11
sunt fără îndoială abreviate. Multe genealogii ilustrează textul din Genesa
11:3-4. Singurul lor scop a fost închinarea idolatră şi în aceasta a constat
păcatul ziditorilor turnului Babei.

NOTE:

(a) Limbile se împart toate în câteva familii. în cadrul acestor familii,

asemănările sunt evidente şi este posibil uneori să se urmărească evoluţia
unei limbi cu 3000 de ani în urmă până către originile ei. între grupurile
majore - de pildă, limbile indo-europene şi cele semitice - nu există nici
o asemănare, (b) în cărţile sale: "Sumerienii" şi "Ur din Chaldeea",
Wooley descrie în amănunt extraordinarele lucrări de inginerie impli-
cate în construirea unui singur zigurat.