Manual biblic


Capitolul 10. Iehova - Dumnezeul adevărat



Yüklə 4,02 Mb.
səhifə30/82
tarix17.08.2018
ölçüsü4,02 Mb.
#72040
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   ...   82

Capitolul 10. Iehova - Dumnezeul adevărat

Se pare că ameninţarea invaziei babiloniene i-a incitat pe locuitorii


'udei la o şi mai mare activitate de confecţionare a idolilor, ca şi când

312


idolii i-ar fi putut salva. Aceasta i-a dat ocazia lui Ieremia să le amintească
de faptul că ceea ce făceau ei era o şi mai mare agravare a păcatului lor
- şi aşa strigător la cer - împotriva lui Dumnezeu.

Capitolul 11. Legământul călcat

Capitolul acesta pare să aparţină perioadei de reacţie în urma marii
reforme a lui Iosia, aşa cum este ea istorisită la II Regi 23, când poporul
s-a întors de la idolii săi. Fiindcă Ieremia i-a mustrat, ei au uneltit să-1
omoare (9:21).

Capitolul 12. Plângerea lui Ieremia

Contrastând propria lor suferinţă cu aparenta prosperitate a celor


împotriva cărora predica el şi care îşi băteau joc de ameninţările sale
(4), Ieremia se plânge de căile lui Dumnezeu. Apoi urmează promisiunea
unei viitoare refaceri (15-17).

Capitolul 13. Brâul stricat

Ieremia a folosit un foarte mare număr de simboluri în propovăduirea


sa (vezi la 19:1). Brâul era probabil frumos împodobit, o parte foarte
vizibilă a îmbrăcăminţii lui Ieremia. când umbla pe străzile Ierusalimului.
Mai târziu, putred, numai în zdrenţe şi murdar, a avut scopul de a atrage
atenţia oamenilor. Pe măsură ce se strângeau curioşii în jurul profetului,
acesta nu pierdea prilejul să le explice cum tot aşa, Iuda, cu care s-a
îmbrăcat lehova ca să umble printre oameni, odată frumoasă şi glorioasă,
avea să fie acum lepădată.

Capitolele 14, 15. Mijlocirea lui Ieremia

O foamete prelungită storsese ţara. Ieremia, deşi era urât, ridiculizat


şi batjocorii, a simţit cum i se sfâşie inima la vederea suferinţei prin
care treceau. Mijlocirea sa la Dumnezeu e o apropiere de Spriritul lui
Cristos fiind una din cele mai remarcabile în tot Vechiul Testament
Ceea ce se numeşte '"Grota lui Ieremia", unul din locurile unde se spune
că s-ar fi retras Ieremia să plângă, se afla la poalele unei coline pe care,
cu 600 de ani mai târziu, a stat crucea lui Isus (vezi figura 63).

Capitolul 16. Lui Ieremia i se interzice să se căsătorească

Viaţa de familie a profeţilor. în unele cazuri, a fost folosită pentru a


se întări şi mai mult profunzimea mesajului lor. Isaia şi Osea au fost
căsătoriţi şi şi-au numit copiii după ideile principale ale mesajului lor.
Lui Ieremia i s-a poruncit să nu se căsătorească, ca un fel de fundal

1HRF.MIA


313

simbolic al persistentelor sale preziceri conform cărora va veni un


groaznic măcel: "Ce rost mai are să creşti o familie, numai ca să fie
distrusă într-un groaznic măcel ce se apropie cu repeziciune de Iuda?"
Din nou apare promisiunea de restaurare (14-15).

Capitolul 17. Păcatul lui Iuda e cât se poate de clar

Căderea lor e inevitabilă. Totuşi se face mereu promisiunea că dacă


se vor întoarce la Dumnezeu, Ierusalimul va rămâne în picioare pe veci

(24:25).


Capitolul 18. Lutul olarului

O foarte plastică ilustraţie a puterii lui Dumnezeu de a schimba


destinul unei naţiuni. Ieremia a folosit-o aici ca bază pentru un alt apel
lansat către naţiune să-şi îndrepte purtarea. Dar în zadar.

Capitolul 19. Vasul de pământ

Se poate să fi fost foarte frumos. Fiind spart în prezenţa conducătorilor


Ierusalimului, a constituit un mod impresioanant de a vesti apropiata
ruinare a cetăţii.

Alte simboluri folosite de Ieremia pentru a atrage atenţia la mesajul


său: brâul stricat (cap.13); abstinenţa sa de la căsătorie (cap. 16); lutul
olarului (cap. 18); legături şi drusn (cap. 27); cumpărarea unui ogor
(cap.32).

Capitolul 20. Ieremia este întemniţat

De la întâlnirea cu conducătorii din valea Hinnom, unde a spart vaza,


Ieremia s-a dus la Templu şi a început să vestească acolo acelaşi mesaj
pentru popor. Paşhur, unul din slujbaşii de seamă ai Templului, 1-a aruncat
în temniţă. "Butucii" (2) constau dintr-o ramă de lemn în care picioarele
şi mâinile erau legate în aşa fel încât să ţină capul într-o poziţie nefirească
şi extrem de dureroasă. Faptul 1-a făcut pe Ieremia să izbucnească într-
un protest vehement înfăţişat lui Dumnezeu. (7:18).

Capitolul 21. începe asediul

Capitolul acesta aparţine ultimelor zile de viaţă ale lui Ieremia. Regele


/edechia, înspăimântat de apropierea armatei babiloniene, face apel la
Ieremia ca acesta să mijlocească la Dumnezeu. Ieremia îl sfătuieşte pe
^edechia să cedeze cetatea babilonienilor pentru a scăpa poporul de la
moarte.

314


Capitolul 22. Avertisment pentru Regele Ioiachim

Capitolul acesta aparţine domniei lui Ioiachim, cel care a fost un


rege crud şi rău. "Şalum" (11) a fost Ioahaz, cel care a fost dus în Egipt
unde a murit (II Regi 23:31-34). Moartea groaznică a lui Ioiachim (18-
19) e amintită la II Regi 24:6; II Cronici 36:46. Conia (Ieconia, Ioiachim)
"fără copii" (30): a avut copii (I Cronici 3:17; Matei 1:12), din care a
venit Cristos, dar el şi cu unchiul său Zedechia au fost ultimii regi
pământeşti care au ocupat tronul lui David. A fost sfârşitul temporar al
împărăţiei lui Iuda.

Capitolul 23. Profeţii falşi

O aspră acuzare a conducătorilor poporului lui Dumnezeu.

Usturătoarea mustrare a regilor davidici asigură fondul unei previziuni
a venirii lui Mesia (23:5-8, vezi la cap. 33). In ceea ce priveşte profeţii
falşi: aceştia constituiau cea mai mare piedică în calea ascultării mesajului
lui Ieremia de către popor: de formă ei strigau în numele lui Dumnezeu,
dar în realitate ei spuneau: "Ieremia minte! Noi suntem profeţii lui
Dumnezeu, şi nouă Dumnezeu ne-a spus că Ierusalimul e în afară de
orice pericol".

Capitolul 24. Cele două coşuri cu smochine

Smochinele bune reprezintă pe cei mai buni oameni din popor care


fuseseră duşi în Babilon în timpul robiei lui Ioiachim (597 î.Cr.), care
mai devreme i-a cuprins şi pe Ezechiel şi Daniel; smochinele proaste,
cei care rămăseseră la Ierusalim hotărâţi, prin ajutorul Egiptului, să se
împotrivească Babilonului (II Regi 24:10-20).

Capitolul 25. Prezicerea celor şaptezeci de ani de robie

Aceasta a fost prima parte a domniei lui Ioiachim (1), cam prin anul


604 î.Cr. Faptul uimitor este că se prezice durata exactă a domniei
Babilonului (11:14; 29:10; n Cronici 36:21 ;Ezra 1:1; Daniel 9:2; Zaharia

7:5). O profeţie extraordinară! Ieremia nu avea de unde şti lucrul acesta


decât prin revelaţie directă de la Dumnezeu!

Capitolul 26. Ieremia este judecat înaintea prinţilor

Acuzatorii lui au fost prinţii şi profeţii falşi. Dar Ieremia a avut prieteni


printre prinţi, în special pe unul Ahicam, care 1-a salvat de la moarte.
Totuşi unul dintre profeţii colegi ai lui Ieremia, numit Urie, nu a avut o
soartă atât de bună (20-24).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Urie, Elnatan, Nedabia, Şalum. Urie a
fugit în Egipt (20-24). Regele Ioiachim 1-a trimis pe "Elnatan", unul
dintre prinţi (22; 36:12) în Egipt să îl aducă înapoi. Una din "Scrisorile

IEREMIA


315

Lachiş" (vezi la capitolul 34), se referă la "Comandantul oştirii,


Chebariah, fiul lui Elnatan, care a trecut pe acolo în drum spre Egipt".
Pare a fi o referire la incidentul descris la versetele 20-24.

Această scrisoare Lachiş mai vorbeşte despre "Scrisoarea lui


Nedabiah, slujitorul regelui, care a venit la Şalum de la profet". Nedabia
a fost nepotul regelui Ioiachim (I Cronici 3:18), Şalum (Ioahaz) a fost
fratele lui Ioiachim (II Regi 23:30, 34; I Cronici 3:15; Ieremia 22:11),
care fusese dus în Egipt.

Capitolele 27, 28. Legăturile şi jugurile

Ieremia şi-a pus pe umeri un jug asemenea celui purtat de boi şi a


pornit prin cetate, zicând: "Aşa va pune Babilonul un jug pe grumazurile
acestui popor". Unul din profeţii falşi, Hanania, cu neruşinare sfruntată,
a rupt jugul (28:10) şi, drept pedeapsă pentru această faptă, a murit în
două luni.

Capitolul 29. Scrisoarea lui Ieremia către exilaţi

Scrisă după ce Ioiachim împreună cu cei mai buni oameni din popor


fuseseră duşi în Babilon, scrisoare prin care el îi sfătuia să fie paşnici,
robi ascultători şi le promitea că după 70 de ani (10) se vor întoarce în
patria lor. Dar până şi în Babilon profeţii falşi au continuat să lupte
împotriva Iui Ieremia (21-32).

Capitolele 30, 31. Un cântec de restaurare

Atât pentru Israel cât şi pentru Iuda, cu întrezăriri mesianice, cântec


scris din porunca lui Dumnezeu (2) pentru a se păstra în vederea unei
comparaţii ulterioare cu evenimentele ce se vor succeda. Noul Legământ
(31:31-34). Vechiul Testament este istoria legăturilor lui Dumnezeu cu
naţiunea ebraică pe baza Legământului de la Muntele Sinai. Iată aici o
prezicere concretă potrivit căreia Legământul Mozaic va fi înlocuit cu
un Alt Legământ . înlocuirea Legământului Mozaic cu Legământul
Creştin este teza principală a epistolei către Evrei.

Capitolul 32. Ieremia cumpără un ogor

Asta a fost cu un an înainte de căderea Ierusalimului. Arderea şi


pustiirea oraşului erau foarte aproape. în mijlocul întunecimii şi disperării
acelm ceas, Ieremia a primit o poruncă de la Dumnezeu să cumpere un
°gor în cadrul unei ceremonii publice şi să pună bine actul de proprietate,
Pentru ca mai târziu să se poată scoate la iveală şi să se vadă împlinirea
Prezicerii făcute acum cu privire la faptul că evreii se vor întoarce în
ţara lor şi vor cultiva din nou pământul.

316


Capitolul 33. "Odrasla" sau Mlădiţa

Dintre cei 20 de regi davidici care au domnit peste Iuda în cei 400 de


ani, de la David până la ducerea în robie, cei mai mulţi au fost răi
Numai câţiva au fost vrednici de numele lui David. în capitolele 22 şi
23, Ieremia a criticat aspru această familie de regi căreia Dumnezeu îi
dăduse promisiunea unui TRON VEŞNIC1.. Aici, la capitolul 33, el repetă,
cu explicaţii mai amănunţite, profeţia SINGURULUI REGE CU
ADEVĂRAT MARE, numit Odrasla, în Care se va împlini promisiunea.

Capitolul 34. Proclamaţia de libertate a lui Zcdechia

în timpul asediului Zedechia a proclamat libertate pentru toţi sclavii,


negreşit cu scopul de a câştiga astfel bunăvoinţa lui Dumnezeu, dar nu a
reuşit să ducă la îndeplinire această proclamaţie.

NOTă ARHEOLOGICă: Scrisorile Lacniş. La 34:7 sunt pomeniţi
Lachiş şi Azecah asediaţi de regele Babilonului. S-au găsit fragmente
din cele 21 de scrisori, scrise în timpul asediului de la un post de rezistenţă
din Lachiş către căpitanul gărzii care apăra Lachişul (1935), când s-au
făcut săpături de către Expediţia Arheologică Wellcome suh îndrumarea
lui I. L. Starkey şi Sir Charles Marston.

Aceste scrisori au fost scrise cu foarte puţin timp înainte ca


Nebucadneţar să fi lansat atacul său final dând foc zidurilor. Au fost
găsite într-o depunere de cenuşă şi cărbune, pe podeaua camerei gărzii.
Intr-una din scrisori, postul de apărare spune că "aştepta semnale de la
Lachiş" şi că "nu se vedea nici un semnal venind de la Azecah" (probabil
fiindcă acesta căzuse deja).

Scrisolrile amintesc pe nume persoane de pe paginile naraţiunii biblice


cum ar fi "Ghemariah", ofiţer al regelui Zedechia (II Regi 24:17).
"Neriah", tatăl lui Baruch, scribul lui Ieremia (Ieremia 43:3). Au fost
scrise în ebraică de către un contemporan al lui Ieremia. Glasul acesta
venind din rândurile celor morţi confirmă realitatea istoriei lui Ieremia.

Capitolul 35. Exemplul rehabiţilor

Rehabiţii erau un trib descendent din vremea lui Moise (I Cronici


2:55; Numeri 10:29-32; Judecători 1:16; II Regi 10:15, 23), care în
decursul veacurilor au aderat la viaţa ascetică.

Capitolul 36. Regele arde cartea lui [eremia

Ieremia proorocise de 23 de ani, încă din anul al treisprezecelea al lui


Iosia până în anul al paisprezecelea al lui Ioiachim. Acum i se porunceşte
să adune aceste profeţii într-o carte pentru ca să poată fi citite poporului
(5). A fost nevoie de cel puţin un an pentru a se scrie cartea (1, 9).
Citirea cărţii a avut o înrâurire profundă asupra unora dintre prinţi, dar
regele cu neruşinare şi sfidare a ars cartea. Ieremia a trebuit s-o scrie din
nou de la început.

[EREMIA


317

Capitolele 37, 38. întemniţarea lui Ieremia

în timpul asediului, când babilonienii s-au retras temporar, Ieremia -


probabil din cauza penuriei de hrană de la Ierusalim - a încercat să
părăsească cetatea şi să se ducă acasă la Anatot.

Având în vedere sfaturile insistente pe care le dăduse regelui să predea


cetatea în mâna regelui Babilonului, actul acesta a fost considerat de
duşmani o încercare de a se da de partea babilonienilor. Şi astfel, sub
bănuiala că ar fi trădător lucrând în slujba babilonienilor, Ieremia a fost
întemniţat. Zedechia s-a purtat prietenos cu el, dar a fost un rege slab.

Capitolul 39. Ierusalimul este ars

Faptul este istorisit şi la capitolul 52 şi la II Regi 25 (vezi nota de


acolo), precum şi la LI Cronici 36. Nebucadneţar, având cunoştinţă despre
sfaturile pe care le dăduse Ieremia toată viaţa sa ca oamenii să se supună,
acum îi oferă lui Ieremia tot ce doreşte, chiar un loc de cinste la curtea
babiloniană (11-14; 40:1-6).

Capitolele 40, 41. Ghedalia este făcut guvernator

Ghedalia, pe care Nebucadneţar 1-a numit guvernator peste Iuda, a


fost fiul lui Ahicam, prietenul lui Ieremia (40:5; 26:24). Dar peste trei
luni Ghedalia a fost asasinat (32:2; 41:1).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Sigiliul lui Ghedalia. La Lachiş (1935),
Starkey de la Expediţia Arheologică Wellcome a găsit în stratul de cenuşă
lăsat de incendiul lui Nebucadneţar, printre "Scrisorile Lachiş", un sigiliu
cu inscripţia: "Proprietatea lui Ghedalia, cel care este peste casă".

De asemenea, sigiliul lui laazaniah (Iezania) (Ieremia 40:8; II Regi

25:23).Acesta a fost unul din căpitanii de armată ai lui Ghedalia. în anul

1932 W. F. Bade de la Pacific School of Religion a găsit în ruinele de la

Miţpa sigiliul (Ieremia 40:6) de agat al lui Ghedalia cu inscripţia:

Proprietatea lui laazaniah, robul regelui."



Capitolele 42, 43. Plecarea în Egipt

Rămăşiţa, lemându-se de represalii din partea lui Nebucadneţar


datorită faptului că l-au ucis pe Ghedalia, a fugit în Egipt, cu toate că
Dumnezeu le explicase clar că asta va însemna stingerea lor totală. N-au
plecat singuri, ci l-au luat şi jie Ieremia cu ei.

NOTĂ ARHEOLOGICA: Tahphanes (43:8-13). S-a găsit vatra lui
la vreo 16 km vest de Canalul Suez. în anul 1886 Sir Flinders Pelrie a
dezgropat ruinele unui castel mare, în faţa căruia se afla o "mare plat-
'ormă de cărămidă", chiar locul unde Petrie crede că a ascuns Ieremia
Pietrele (43:8).

IEREMIA


319

De asemenea, analele lui Nebucadneţar afirmă că el a invadat Egiptul


în 568 Î.C.r., adică la 18 ani după ce făcuse Ieremia proorocia privitoare
la acest eveniment. (43:10). Trei din inscripţiile lui Nebucadneţar au
fost găsite lângă Tahphanes.

pentru prima dată Evanghelia pentru lumea întreagă (Fapte 2:11), sau ar


putea însemna că ţara va fi din nou prosperă la o dată viitoare. Alte
profeţii despre Moaklsaia 15, 16; Ezechiel 25:8-11; Amos 2:1-3- Ţefania
2:8-11.

Capitolul 44. Apelul final al lui Ieremia

Acest ultim efort de a-i face să selase de idolatria lor a eşuat şi el.


Oamenii deveniseră sfidători. "Regina cerului" (17) a fost Astarteea, în
a cărei închinare erau implicate acte de imoralitate, în cazul de faţă cu
consimţământul soţului (15,19).

Nu se cunoaşte locul şi felul în care a murit Ieremia. O tradiţie spune


că a fost omorât cu pietre în Egipt. Alta spune că a fost dus împreună cu
Baruc din Egipt în Babilon şi că ar fi murit acolo.

Capitolul 45. Baruc

Baruc, scribul lui Ieremia, a fost o persoană proeminentă, cu înalte


ambiţii (5). Se cunoaşte faptul că avea o mare influenţă asupra lui Ieremia
(43:3).

Capitolul 46. Egipt

O descriere a înfrângerii armatei egiptene la Carchemiş (605 î.Cr.),


pe la mijlocul vieţii lui Ieremia (1-12); apoi o profeţie mai târzie a lui
Ieremia potrivit căreia Nebucadneţar va invada Egiptul (13-26), fiind
vorba de o dezvoltare a capitolului 43:8-13, (vezi textul). Cu peste 100
de ani mai înainte Isaia proorocise invaziile asiriene ale Egiptului (vezi
Isaia 18 la 20). Ezechiel a avut şi el ceva de spus despre Egipt (Ezechiel
19 la 32).

Capitolul 47. Filistenii

Profeţia aceasta prezicând pustiirea Filistiei de către babilonieni s-a


împlinit 20 de ani mai târziu când Nebucadneţar a cucerit Iuda. Alţi
profeţi care au vorbit despre filisteni au fost: Isaia (14:28-32); Amos
(1:6-8); Ezechiel (25:15-17); Ţefania (2:4-7); Zaharia (9:1-7).

Capitolul 49. Ammon. Edom. Siria. Hazor. Elam.

O prezicere potrivit căreia Nebucadneţar avea să cucerească aceste


naţiuni, cum a făcut de altfel. Ammon (vezi la Ezechiel 25:1-11). Edom
(vezi la Obadia).

Capitolele 50, 51. Prezicerea despre căderea Babilonului

Aici se prezice căderea şi perpetua pustiire a Babilonului într-un limbaj


care se pretează la grandoarea temei (51:37-43), cum tăcuse şi Isaia mai
înainte (Isaia 13:17-22). Mezii, o grupare de naţiuni importante, sunt
numiţi aici drept cuceritori (50:9; 51:11, 27, 28). Aceste două capitole
vestind pierzarea Babilonului au fost copiate într-o carte separată şi
trimise la Babilon în cadrai unei delegaţii conduse de regele Zedechia,
cu şapte ani înainte de arderea Ierusalimului (51:59-64). Cartea trebuia
citită în public şi apoi, în cadrul unei ceremonii publice, aruncată în râul
Eufrat cu aceste, cuvinte: "Aşa se va cufunda Babilonul şi nu se va mai
ridica".

Capitolul 53. Captivitatea lui Iuda. (Vezi la II Regi 24, 25.)


Capitolul 48. Moab

O imagine a pustiirii ce stătea să se abată asupra Moabului. Moab 1-


a ajutat pe Nebucadneţar împotriva lui Iuda, dar mai târziu a fost pustiit
chiar de Nebucadneţar (582 î.Cr.) Secole de-a rândul pământul a zăcut
pustiu, singurele care au mai rămas fiind ruinele - o mărturie a faptului
că odată locuia acolo o populaţie mare. Restaurarea sa (47) şi cea a lui
Ammon (49:6) e posibil să fi avut loc prin absorbirea lor în rasa comuna
arabă, din cadrai căreia unii au fost prezenţi la Rusalii când s-a vestit
PLÂNGERILE LUI IEREMIA
Un cântec de jale pentru pustiirea Ierusalimului

Durerea lui Ieremia pentru cetatea pe care se străduie atât de mult s-


o salveze; are însă credinţă că cetatea se va ridica iarăşi din ruine (3:21,
31, 32). Şi într-adevăr, Ierusalimul s-a ridicat din nou şi a împrumutat
numele său capitalei unei lumi răscumpărate de glorie veşnică (Evrei
12:22; Apocalipsa 21:2).

Un apendice la cartea Ieremia

Ultimul capitol al cărţii Ieremia trebuie citit ca o introducere a acestei


cărţi. Septuaginta adaugă un text introductiv: "Şi s-a întâmplat aşa, că
după ce a fost dus Israel în robie iar Ierusalimul a fost pustiit, Ieremia a
plâns şi a rostit plângerile sale asupra Ierusalimului".

Totuşi în Vechiul Testament ebraic cartea aceasta nu urmează după


Ieremia, ca în Biblia noastră, ci e cuprinsă într-un grup de cărţi numite
"Hagiografa", sau "Scrieri" după cum urmează: Cântarea Cântărilor,
Rut, Plângerile lui Iermia, Eclesiastul, Estera. Cărţile acestea erau scrise
pe suluri separate deoarece erau citite la praznice diferite. Cartea
Plângerilor este citită de evrei în sinagogile din toată lumea unde se
găsesc răspândiţi în ziua a noua a lunii a patra. (Ieremia 52:6).

"Grota lui Ieremia"

Este numele unui loc din afara zidului de nord al Ierusalimului, unde


tradiţia spune că Ieremia a vărsat lacrimi amare şi a compus această
elegie a durerii. Grota se află sub o movilă care se numeşte în prezent
"Golgota", acelaşi deal pe care s-a ridicat crucea lui Isus. Astfel profetul
suferinţei a plâns în acelaşi loc în care mai târziu avea să moara
Mântuitorul, Omul Suferinţei!

Un acrostih alfabetic

Cartea se compune din cinci poeme din care patru sunt acrosţihi,


adică fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea
alfabetică. A fost o formă preferată a poeziei ebraice, adoptată cu scopul
de a ajuta memorarea versurilor. în capitolele K 2, 4 sunt câte 22 de
versete în fiecare, câte o literă la fiecare verset. în capitolul 3 au tos
trei versete pentru fiecare literă, formând un total de 66. Capitolul 5 are
22 de versete, dar nu în ordine alfabetică.

320


PLÂNGERILE LUI IEREMIA

321


Imediata ei întrebuiţare

Cartea trebuie să fi fost compusă în timpul celor trei luni de la arderea


Ierusalimului până la plecarea rămăşiţei în Egipt (Ieremia 40:8). Probabil
s-au făcut mai multe copii; unele din ele fiind duse în Egipt, iar altele
fiind trimise în Babilon, ca să fie învăţate pe dinafară de prinşii de război
şi cântate.

Capitolul 1. Sionul pustiit

Nu este uşor să definim subiectul fiecărui capitol. Aceleaşi idei, într-


o altă exprimare, apar pe tot cuprinsul cărţii: ororile asediului; ruinele
pustii; toate datorate păcatelor Sionului. Ieremia copleşit de durere,
înmărmurit, cu inima zdrobită, plânge şi nu-şi poate învinge întristarea.
Un deosebit accent se pune în capitolul acesta pe faptul că oamenii sunt
aceia care şi-au adus peste ei această nenorocire prin propriile lor păcate
(5,8,9, 14, 18, 20.22).

Capitolul 2. Mânia lui Dumnezeu

Pustiirea Ierusalimului este atribuită mâniei lui Dumnezeu (1, 2, 3,


4, 6, 21, 22). Ierusalimul situat pe un munte, înconjurat de munţi, era din
punct de vedere fizic cel mai frumos oraş cunoscut de pe vremea aceea,
"desăvârşirea frumuseţii" (15), chiar atunci când era comparat cu Babilon,
Ninive, Teba şi Memphis, oraşe clădite pe malurile unor fluvii în câmpie.
Mai mult, era cetatea de care se îngrijea Dumnezeu însuşi, în mod
deosebit, tiind aleasă de El pentru o misiune unică, anume să constituie
canalul prin care Dumnezeu avea să se ocupe de oameni - cetatea cea
mai privilegiată şi mai favorizată din toată lumea, iubită în mod unic de
Dumnezeu şi aflată sub ocrotirea Sa. Pe lângă aceasta, era atât de bine
întărită, încât se credea în general că nu poate fi cucerită (4:12). Dar
această cetate a lui Dumnezeu devenise mai rea decât Sodoma (4:6).
Faptul că Dumnezeul Iubirii este şi un Dumnezeu al Mâniei este o
învăţătură foarte evidentă pe tot cuprinsul Bibliei.

Yüklə 4,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   ...   82




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin