Manual biblic

Capitolul 33. Ştiri despre căderea Ierusalimului

A trecut un an şi jumătate de la căderea cetăţii (vezi cronologia de la

pag. 324). Ezechiel tăcuse din ziua când începuse asediul, o perioadă de
trei ani (24:1, 26, 27; 32:22). Viziunile capitolelor 26 la 31, dintre care
cele mai multe s-au împlinit în următorii trei ani - viziuni ce priveau
Tirul şi Egiptul, - au fost probabil redate în scris şi nu pe cale orală.

Prima rostire a lui Ezechiel, după ce a primit veştile, a fost aceea

privitoare la faptul că cei răi rămaşi în Iuda vor fi exterminaţi (23-29).
5 ani mai târziu, Nebucadneţar a mai luat 745 de robi (Ieremia 52:30).

Apoi urmează o notă despre popularitatea lui Ezechiel în rândurile

exilaţilor (30-33), care erau încântaţi de vorbirea sa, dar tot nu voiau să
se pocăiască.

Capitolul 34. O acuzare împotriva păstorilor Israelului

Răspunderea pentru robia Israelului este pusă aici direct pe seama

regilor cruzi şi lacomi care exploataseră poporul şi-1 duseseră în rătăcire.
Pe fondul acesta Ezechiel are o viziune asupra Viitorului Păstor al
Poporului lui Dumnezeu, în persoana lui Mesia, Cel care avea să vină
(15, 23, 24), sub domnia Căruia vor cădea ploi de binecuvântări (26).

Capitolul 35. Pierzarea Edomului

Locuitorii Iudei fiind acum duşi în război, Edomul s-a gândit că a

venit prilejul să pună stăpânire pe ţară (10; 36:2, 5). Dar peste trei ani,
aceeaşi soartă s-a abătut şi peste Edom. (Vezi la Obadia).

Capitolul 36. Ţara Israelului va fi iarăşi locuită

Acum pustie, ea va deveni într-o zi ca o grădină a Edenului (35);

populată cu locuitori ai Iudei şi Israelului care s-au pocăit (10, 31). Asta
va fi spre slava Numelui lui Dumnezeu (22, 32).

Capitolul 37. Viziunea oaselor uscate

O prezicere a învierii poporului Israel, ce fusese împrăştiat pe toată
faţa pământului, întoarcerea lui în patrie, unificarea lui Iuda cu Israelul,
sub domnia unui Rege veşnic numit "David" (24-26). Este o prezicere
desluşită a întoarcerii evreilor la Cristos; aşa cum a prezis şi apostolul
Pavel la Romani 11:15, 25, 26.

Viziunea e valabilă pentru "toată casa lui Israel" (11:22), atât pentru

Iuda, cât şi pentru Israel. întoarcerea lui Iuda este amintită la Ezra şi
Neemia, fără să se pomenească de întoarcerea robilor lui Israel. Totuşi
cei care s-au întors se numesc "Israel" (Ezra 9:1; 10:5; Neemia 9:2;

EZECHIEL 333

11:3).

Există dilerenţe de opinie asupra gradului în care trebuie să

interpretăm la modul propriu limbajul referitor la evrei şi cel privitor la
ceea ce ar putea constitui o umbră a Legământului Creştin în aspectul
lui universal (26:28). Nu e întotdeauna uşor să tragem linia de hotar
între ceea ce trebuie luat ad literam şi ceea ce trebuie interpretat la figurat.
De pildă, marea bătălie a lui Gog şi Magog din capitolele 38,39, ce
trebuie să se împlinească în viitor nu pare plauzibil să se dea între oştiri
care luptă cu "arcuri şi săgeţi şi suliţe" (39:9). "David" nu se referă
textual la împăratul David, în versetul 24 din capitolul 37, ci la Mesia.
Termenul "Israel" din Noul Testament, folosit de obicei pentru evrei,
se aplică uneori la creştini (Galateni 6:16) şi există indicaţii după care şi
neamurile au fost cuprinse în sensul acestui termen (Galateni 3:7-9, 29;
Romani 2:28-29; 4:13-16; Filipeni 3:3). Astfel viziunea aceasta a ţării
relocuite şi a unei naţiuni reînviate şi glorificate mai poate avea şi un
sens simbolic, referindu-se la un pământ regenerat, dar sensul evident
este cel literal al împlinirii istorice, la modul fizic, al profeţiei. Aşa de
pildă, cartea Apocalipsa zugrăveşte Raiul în chip simbolic, sub forma
unei cetăţi pământeşti strălucitoare (Apocalipsa 21). Profeţiile biblice
privitoare la viitor au fost adesea descrise în funcţie de realităţile din
epoca aceea. Noi suntem de părere că în asemenea pasaje există atât un
sens figurat, cât şi un sens real literal, după cum la Matei 24 unele din
cuvintele lui Isus par să se refere atât la nimicirea Ierusalimului, cât şi
la sfârşitul lumii - un eveniment fiind imaginea simbolică a celuilalt.

Mesia este Personajul central în viziunile lui Ezechiel privitoare la

viitorul Israelului. Isaia îl numeşte "Prinţul" (34:23, 24; 27:24, 25; 44:3;
45:7; 46:16, 17, 18; 48:21).

Capitolele 38, 39. Gog şi Magog

Gog a fost conducător al ţării Magog. în Geneza 10:2, Magog, Meşec,

Tubal şi Corner sunt numiţi fii ai lui Iafel şi întemeietorii grupului nordic
de naţiuni. La Ezechiel 27:13 Meşec şi Tubal sunt numiţi ca vânzători
de sclavi Tirului; iar la 32:26, ca popoare de jaf din antichitate; Roş e
considerat a fi Rusia. Meşec - Moscova, sau Muscovi, pe numele ei
^vechi. Dar unii spun că ar fi vorba de moşi, un popor vechi despre care
inscripţiile asiriene spun că ar fi locuit în Caucaz. Tubal e considerat a fi
1 obolsk, un oraş din Siberia, sau un popor numit "Tibareni", de pe ţărmul
"^e est al Mării Negre. Se crede că Gomer ar fi fost cimerienii care au
năvălit din nord, prin Caucaz, în zilele imperiului asirian şi au ocupat
Părţi din Asia Mică, fiind apoi alungaţi. Togarmah se crede că ar fi
Armenia.

Oricare ar fi identitatea exactă a acestor popoare, Ezechiel spune

despre ele că "locuiesc în părţile cele mai îndepărtate ale nordului"

334

(36:6,15; 39:2) şi nu există nici o îndoială că se referă la naţiuni ce
locuiesc dincolo de Caucaz. O privire asupra hărţii lumii ne va convinge
că e vorba de acea parte a lumii cunoscută sub numele de Rusia.

Aceste popoare au fost barbare şi se numeau în literatura antică "sciţi"

Cam pe vremea când s-a născut Ezechiel, Asia de sud-vest era terorizată
de hoarde uriaşe de sciţi, care năvăliseră din nord (vezi "Invazia scită"
de la cap. 4, Ieremia). Ororile comise de aceştia încă se păstraseră vii în
memoria celor mai vârstnici din timpul lui Ezechiel.

în aceste două capitole, Ezechiel prezice o altă invazie scită mult

mai mare în colaborare cu popoarele de la Răsărit (38:15), a Ţării Sfinte
- un atac comun din răsărit împotriva Israelului care tocmai fusese
restaurat şi întors în patria lui, după secole de pribegie, (38:8). Dar
popoarele acestea vor fi atât de cumplit învinse, încât armatele lor vor
sluji de combustibil timp de 7 ani, (39:9) şi va fi nevoie de 7 luni pentru
a se îngropa toţi morţii (39:14).

In cartea Apocalipsei aceleaşi cuvinte Gog şi Magog se folosesc cu

referire la naţiunile implicate în atacul final, dezlănţuit împotriva
poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:7-10).

Capitolele 40 la 48. Rezidirea Templului

Aprilie 572 înainte de Cristos. Pe vremea Paştelui. La 14 ani după

distrugerea Ierusalimului. A doua călătorie a lui Ieremia la Ierusalim, la
19 ani după prima (8:1, 3), când vestise condamnarea şi pierzarea cetăţii.
Acum are menirea să le dea date tehnice pentru reconstruirea sa,
ocupându-se mai îndeaproape de Templu.

Această viziune nu s-a împlinit odată cu reîntoarcerea evreilor din

Babilon. E limpede că se referea la epoca mesianică. Unii o interpretează
literal, în sensul că cele douăsprezece seminţii vor locui din nou în ţară
- fapt care deja s-a împlinit - şi că Templul va fi rezidit aici în mod
literal cu toate amănuntele date şi că vor fi din nou jertfele animale. Ei
numesc acesta "Templul Milenial".

Alţii interpreteză profeţia la modul figurat, considerând viziunea o

trecere metaforică în revistă a întregii ere creştine, sub imaginea unei
naţiuni reînviate, restaurate şi glorificate. Templul din viziunea lui
Ezechiel - deşi se abate în multe privinţe - urmează totuşi în mare planul
general al Templului lui Solomon, cu curţile sale, aranjamentele şi
mobilierul său.

Dumnezeu urmează să locuiască în Templul acesta pe veci (43:7).

Limbajul acesta nu credem că se referă la un Templu material, ci probabil
este o reprezentare figurată a vreunui anumit lucru, căci Isus, la Ioan
4:21-24 a abrogat închinarea la Templu; şi apoi în Cer nu va mai fi nici
un Templu (Apocalipsa 21:22).

Ofrandele şi jertfele (45:9-46:24). Te întrebi de ce mai e nevoie de

jertfe sub domnia "Prinţului". Epistola către Evrei afirmă clar că acestea

335

EZECHIEL

u fost împlinite şi că s-a renunţat la ele prin moartea lui Cristos odată

pentru totdeauna. Cei care cred că Templul acesla este un "Templu
f4ilenial" propriu-zis consideră că e nevoie de aceste jertfe animale atâta
ţjmp cât poporul evreu nu s-a pocăit încă, ori că jertfele sunt aduse cu
_scop comemorativ, în amintirea morţii lui Cristos.

Izvorul dătător de viaţă (47:1-12). Este unul din cele mai măreţe pasaje
din Ezechiel. Ioel şi Zaharia au vorbit şi ei despre acest izvor (loel 3:18,
Zaharia 14:8). Se pare că e o imagine a "râului de apă al vieţii" din cer
(Apocalipsa 22:1 -2). Oricare ar fi interpretarea literală a acestor ape, ele
mai pot fi luate şi în sensul influenţei binefăcătoare a lui Cristos, ieşind
din Ierusalim şi curgând tot mai departe, cuprinzând întreaga lume, bine-
cuvântând popoarele cu calităţile sale dătătoare de viaţă şi conducând
pe oameni la cer.

Poarta de răsărit a Templului urmează

să fie închisă, fiind redeschisă doar pentru
"Prinţ" (44:1-3).

Zona sacră, pentru cetate, pentru

Templu şi pentru preoţi şi leviţi, urma să
fie aproximativ partea centrală a ţării, cu
pământurile "Prinţului" de o parte şi de
alta (45:1-8).

Hotarele Ţării şi localizarea semin-

ţiilor (47:13-48:29). Pământul nu era atât
de mare ca pe vremea lui David. In
mare.era vorba de jumătatea de sud a
ţărmului de răsărit al Mării Mediterane,
cam 700 km de la nord la sud şi în medie
160 km est vest. Seminţiile nu au fost
amplasate ca la începui, ci aşa cum s-au
alăturat fiecare din ele celorlalte.
Cetatea (48:30-35). 19,5 km pătraţi.
Modelul Templului: în parte, cel al
Noului Ierusalim (Apocalipsa 21).
Cămi_nui lui Dumnezu (35).

Dan

Aşer

Neftali

Efraim

Ruben

Iuda

Templu

Prinţul

Cetatea

Beniamin

Simeon

Isacar

Zebulon

Cad

Prinţul

DANIEL

Un evreu - om de stat şi profet - la Babilon

Din frageda sa tinereţe Daniel a fost dus la Babilon, unde a trăit tot

timpul cât a ţinut robia babiloniană a evreilor, ocupând funcţii înalte în
imperiile babilonean şi persan.

Cetatea Babilonului

Babilonul, scena lucrării lui Daniel, a fost cetatea minune a lumii
antice. Situat în leagănul rasei umane, lângă regiunea Grădinii Eden,
clădit în jurul Turnului Babei (vezi pag. 83), prima reşedinţă de imperiu
- o reşedinţă preferată a regilor babilonieni, asirieni şi persani, ba chiar
şi a lui Alexandru cel Mare - o cetate de seamă în toată era pre-creştină,
Babilonul a atins culmea puterii şi gloriei sale în zilele lui Daniel, sub
Nebucadneţar, care a fost prietenul lui Daniel şi care, în timpul domniei
sale de 45 de ani, nu a obosit să construiască palate şi temple care l-au
înfrumuseţat şi mai mult.

Mărimea Babilonului. Istoricii spun că zidul care îl înconjura avea

96 de km în total, cu latura de 24 de km. înălţimea era de 91 de metri, cu
lăţimea de 24 de metri, 100 de metri din el aflându-se sub pământ, aşa
încât în vreme de război, duşmanii nu puteau săpa tunele pentru a pătrunde
în cetate. Era zidit din cărămizi de 920 de centimetri pătraţi şi o grosime
de 70-80 cm. Apoi între cetate şi zidul înconjurător exista un spaţiu liber
de 400 de metri. în afară zidul era apărat de canale adânci de apă. Pe zid
se aflau 250 de turnuri pentru soldaţii de gardă, 100 de porţi de aramă.
Oraşul era despărţit în două de râul Eufrat, în părţi egale, ambele maluri
fiind apărate de ziduri de cărămidă, pe toată lungimea lor, cu 25 de porţi
care făceau legălura între străzi şi bacuri. Apoi era un pod de 600 de
metri lungime, pe stâlpi de piatră, cu o lăţime de 10 metri, având poduri
basculante care se ridicau noaptea. Sub fluviu se afla un tunel de 4,5
metri lăţime şi 3,6 metri înălţime. Excavările de dată recentă au confirmat,
într-o mare măsură, scrierile istoricilor antici care păreau de domeniul
fantasticului până nu demult.

Marele Templu al lui Marduk (Bel), care era lipit de Tumul Babilon

(Babei? ), a fost cel mai renumit sanctuar din toată valea Eufratului. în
el se găsea chipul de aur al lui Baal şi o masă de aur, amândouă cântărind
25.000 de kilograme. Deasupra erau chipurile de aur ale lui Bel şi IşW-
doi lei de aur, o masă de aur de 12 metri lungime şi 4,5 metri lăţime, cu

336

DANIEL

337

un trup uman de aur curat, având o lăţime de 5,4 metri. Cu adevărat,
Babilonul era o "cetate de aur", (Isaia 14:4). Oraşul era foarte religios :
avea 53 de temple şi 180 de altare închinate zeiţei Iştar.

Probabil "chipul de aur" a fost plasat în câmpia dintre turnul Babilon

şi palatul lui Nebucadneţar (3:1).

Palatul lui Nebucadneţar, în care intra adesea Daniel, a fost una din

cele mai strălucite clădiri care s-au înălţat vreodată pe pământ. Ruinele
sale au fost dezgropate de Koldewey între anii 1899 şi 1912. Zidurile de
nord ale sălii tronului aveau o grosime de 6 metri (vezi Fig. 56, pag.
345). Partea de nord a palatului era apărată de trei ziduri. în imediata lor
vecinătate, la nord, se aflau alte ziduri cu o grosime de 15 metri. Puţin
mai departe, alte ziduri masive. Iar la vreo 2 km depărtare era zidul
Interior al cetăţii, care se compunea din două ziduri paralele de cărămidă,
fiecare având o grosime de 6 metri, la o distanţă de 12 metri între ele, cu
un canal adânc şi lat de apăjn afară. Mai departe se afla zidul exterior,
clădit în aceeaşi manieră. în antichitate cetatea aceasta nu putea fi
cucerită, cu mijloacele de atunci.

Grădinile suspendate ale Babilonului constituiau una din cele şapte

minuni ale lumii antice; zidite de Nebucadneţar pentru regina lui meziană,
fiica frumoasă a lui Cyaxeres care îl ajutase pe tatăl său să cucerească
cetatea Ninive; avea mai multe rânduri de bolţi, una deasupra celeilalte,
fiecare susţinând o platformă solidă; o suprafaţă de 37 de metri pătraţi;
terasele şi partea de deasupra erau acoperite cu flori, tufe şi arbori,
deasupra fiind o grădină. Udarea se făcea de la un rezervor de deasupra
în care apa era adusă prin pompe hidraulice din râu. Dedesupt, sub bolţi,
erau apartamente luxoase, întreaga grădină fiind sediul plăcerilor din
palat. A fost zidită pe când Daniel era guvernatorul principal al înţelepţilor
Babilonului. Koldeway a dezgropat bolţile din colţul de nord-est al
pahilului despre care ol crezuse că ;ir fi Grădinile Suspendate.

lig. 53. Ruinele. 'Grădinilor Suspeiul.ile" ale U.irtllonulu

(Institutul Oriental, Universitatea din Cicago.)

338

Strada procesiunilor, marele şi sacrul drum, intra în cetate pe la nord
urca treptat, pătrundea pe terenul palatului la colţul de nord-est prin
poarta Iştar la mare înălţime deasupra cetăţii şi apoi cobora lin spre
colţul de sud-est al zidului turnului Babilon, unde se îndrepta direct spre
vest până la podul râului. De ambele părţi se aflau ziduri groase de apărare
de 6 metri, împodobite cu mozaicuri strălucitoare şi bogat colorate, repre-
zentând lei. Strada era pavată cu plăci de piatră de 0,27 m pătraţi. Lângă
intrarea în palat blocurile de piatră se mai află şi acum la locurile lor
iniţiale, ca pe vremea când trecea Daniel peste ele!.

Cetatea Babilon

I se prooroceşte nimicirea. "Babilonii!, gloria împărăţiilor, frumuseţea
şi mândria caldeenilor, va deveni un pustiu, un pământ uscat, un deşert.
Nimeni nu va mai locui în el din neam în neam. Fiarele sălbatice ale
deşertului vor locui acolo. Casele vor fi pline de jivine. Lupii vor urla în
castelele lor, iar şacalii în locurile lor de plăcere. Babilonul va fi pustiu
pe vecie. Vor dormi un somn continuu şi nu se vor mai trezi" (lsaia
13:H-22; Ieremia 51:37-43).

în timpul perioadei persane a rămas un oraş important. Alexandru

cel Mare ar fi dorit să-i refacă gloria de odinioară, dar planurile sale au
căzut prin moartea sa. După el oraşul a decăzut, aşa încât pe vremea lui
Cristos, supremaţia sa politică şi comercială dispăruse, iar în secolul
întâi al erei creştine, cea mai mare parte a oraşului ajunsese să fie în
ruine. ('arămi/i le sale s-au folosit la clădirea Bagdadului si repararea

g. 54. l'rinliv minele Babilonului. f'oln Mâhnii

DANIEL

339

canalelor. Secole de-a rândul a fost pustiu, o grămadă de movile, un loc

hun doar pentru fiarele deşertului; este o uimitoare împlinire a profeţiei;
si astăzi a rămas nelocuit, cu excepţia unui sătuc din colţul de sud-vest.
Ruinele. Movilele din zilele noastre sunt rămăşiţele marilor clădiri
care ocupau partea centrală a cetăţii. Majoritatea lor se află pe malul de
est al râului şi acopereau o suprafaţă de 5,6 pe 8 km. Movilele principale,
aşa cum rezultă din hartă, sunt Babil, movila de nord; Kasr, movila cen-
trală; şi Aram, movila de sud. Babil a fost fortăreaţa care păzea intrarea
de nord în cetate, la vreo 2 km depărtare de Kasr; 39 de metri înălţime,
clar numai o treime din mărimea lui Kasr. Kasr avea o suprafaţă de 1,3
km, o înălţime de 21 metri şi acoperea ruinele Palatului lui Nebucadneţar.

. PALATUL LUI NEBl'CADNEŢAR

(NABUCODONOSOR)

2. TURNUL BABILONULUI

(ETEMENANKA)

3. TEMPLUL (SANCTUARUL)

LUI MARDUK (ESAGILA)

l

Harta 48. Ruinele Babilonului.

340

Amran, la 800 de metri sud de Kasr, cam de aceeaşi mărime şi înălţime

acoperă ruinele marelui templu al lui Marduk (Esagila). în câmpie, la
marginea de nord a movilei Amran, se află ruinele marelui Turn Babei
Movilele joase dintre Kasr şi Amran sunt mai spre est şi se numesc
Merkes, fosta zonă comercială a oraşului.

Privind ruinele (Fig. 54) e greu să-ţi dai seama că aici se afla cândva

Marele Babilon, cetatea extravaganţei şi a luxului, oraşul răutăţii care
întrecea orice imaginaţie, fără egal în istoria lumii, dar acum acoperit de
ruine!

Excavările au început sub Rich (1811) şi au fost continuate de Layard

(1850) Opert (1854) Rassam (1878-89). însă lucrarea cea mai completă
a fost desfăşurată de o expediţie germană condusă de Robert Koldeway
(1899-1912).

Imperiul Babilonian

în vremea lui Daniel cetatea Babilon nu numai ca era oraşul de seamă

al erei pre-creştine, ci şi domnea peste cel mai puternic imperiu din câte
se ridicaseră până atunci. Acest imperiu a dăinuit 70 de ani. Daniel a stat
acolo de la înălţarea lui până la căderea lui. (Vezi pagina 212).

Regii sub care a trăit Daniel au fost: Nabopolassar (625-604 î.Cr.);

Nebucadneţar (606-561 Î.Cr.); Evil- Merodach (561-560 î.Cr.);
Neriglissar (559-556 î.Cr.) şi fiul său Belşaţar.

Astfel viaţa lui Daniel a cuprins primul an de domnie al lui

Nebucadneţar, apoi domniile a cinci regi următori, căderea Babilonului,
începutul imperiului persan, domnia lui Darius Medul şi primii trei ani
de domnie ai lui Cirus Persanul (10:1), în total de la 606 Î.Cr. până la
534 î.Cr., adică 72 de ani, din primul an de captivitate a evreilor până la
doi ani după întoarcerea lor din robie - a fost martorul lui Dumnezeu la
palatul imperiului care stăpânea lumea pe vremea aceea.
Nebucadneţar

Daniel a fost prieten şi sfetnic al lui Nebucadneţar. Acesta a fost

geniul şi adevăratul constructor al imperiului babilonean. Din cei 70 de
ani de existenţă, Nebucadneţar a domnit 45 de ani.

Nebopolassar, tată] lui Nebucadneţar, vice-rege al Babilonului, a

scuturat jugul asirian (625 î.Cr.) şi a domnit peste cetate (625-604 Î.Cr.).

în anul 609 î.Cr., Nebucadneţar a fost pus în fruntea oştirilor tatălui

său. Invadând ţările de vest, el a smuls de la Egipt controlul asupra
Palestinei (606 î.Cr.) şi a dus câţiva robi la Babilon printre care se afla şi
DANIEL.

în acelaşi an (606 î.Cr.) a devenit co-regent cu tatăl său; şi domnitor

absolut în anul 604 î.Cr. S-a dovedit a fi unul din cei mai puternici monarhi
ai tuturor timpurilor.

în anul următor (605 î.Cr.) a frânt puterea Egiptului, în faimoasa

bătălie de la Carchemiş.

DANIEL

341

în anul 597 Î.Cr. a zdrobit o nouă răscoală în Palestina şi a făcut rob

pe regele Ioiachin, aducându-1 atât pe el, cât şi pe ceilalţi robi la Babilon.
Printre robi se afla şi EZECHIEL.

în anul 586 î.Cr. a ars Ierusalimul şi a făcut alţi robi. Apoi timp de 13

ani armatele lui au asediat Tirul (585-573 Î.Cr.).

în anul 582 î.Cr. a invadat şi prădat Moabul, Ammonul, Edomul şi

Libanul, iar în anul 581 din nou au luat robi din Iuda. în anul 572 Î.Cr. a
invadat şi prădat Egiptul. A murit în anul 561 î.Cr.

Daniel a exercitat o puternică influenţă asupra sa. De trei ori a chemat

acest rege pe Dumnezeul lui Daniel (2:47; 3:29; 4:34).

Fig. 55. Camcea lui Nebucadneţar.

(Reprodusă din Schaff's Bible Dictionary.
Prin bunăvoinţa Uniunii Şcolilor
Duminicale Americane).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Camera lui Nebucadneţar. în Dicţionarul

biblic al lui Schaff se afirmă următoarele: "La Muzeul din Berlin, se
află o camee neagră, cu chipul lui Nebucadneţar, săpată din ordinul lui,
purtând inscripţia: în cinstea lui Merodach, stăpânul lui, Nebucadneţar -
rege al Babilonului - a făcut aceasta în timpul vieţii sale". Avem aici o
reproducere a acestei camee.

Cartea lui Daniel

Cartea îl prezintă pe Daniel ca fiind autorul ei (7:1, 28; 9:2; 10:1, 2;

12:4, 5). Autenticitatea ci a fost confirmată de Cristos (Matei 24:15).
Aşa a fost acceptată şi de evrei şi de primii creştini. Porfiriu, un
necredincios din secolul al treilea al erei creştine a răspândit teoria potrivit
căreia cartea Daniel ar fi un fals din perioda revoltei macabee. (168-164
î.Cr.). Totuşi părerea tradiţională că avem de-a face cu un adevărat docu-
ment istoric datând chiar din zilele lui Daniel a persistat în mod unanim
printre învăţaţii creştini şi evrei, până la apariţia criticii moderne. Iar
acum criticii în numele aşa-ziselor "cercetări ştiinţifice moderne" au
reînviat teoria lui Porfiriu, prezentând-o ca fapt sigur şi afirmând că
această carte ar fi fost scrisă de un autor necunoscut care, trăind cu 400
de ani după Daniel, i-ar fi împrumutat numele şi ar fi prezentat generaţiei
^'e propria sa lucrare falsă ca o lucrare originală a unui erou demult

342

apus. Dacă n-ar fi cartea aceasta exact ceea ce declară a fi, cum am
putea atunci să ne încumetăm să admitem că Dumnezeu ar încuviinţa o
înşelăciune? Căci nu se obişnuieşte deloc ca autorii să-ţi pună ideile lor
în numele unor autori care au trăit cu mult mai înainte.

Noi însă bănuim că problema se reduce la încercarea unora de a

discredita cartea lui Daniel datorită mândriei intelectuale a omului care
refuză să accepte minunile şi uimitoarele profeţii aşa cum au fost ele
consemnate în această carte.

Limba în care s-a scris cartea este aramaică sau caklee, de la 2:4 la

7:28, având în vedere faptul că era limba oficială a vremii. Restul era în
ebraică. La asta ne-am şi aştepta de la o carte scrisă pentru evreii de la
Babilon, cu documente oficiale scrise în limba lor originală, respectiv în
babiloneană.