Manual biblic

J-ar li

Capitolul 3. întristarea lui Ieremia

In capitolul acesta Ieremia pare să se plângă de faptul că Dumnezeu

Jr li ignorat şi nu i-ar fi ascultai rugăciunile (8); Dumnezeu s-a "învăluit
irHr-un nor prin care nu mai străbate nici o rugăciune" (44). Deşi se>
Plânge, el îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu recunoscând că meritau mai
mult decât au fost pedepsiţi (22). Punctul culminant al cărţii este în
^versetelc 21-39.

Capitolele 4, 5. Suferinţele asediului

^t enumerate şi povestite pe scurt. Ieremia nu putea să-şi deslipească

322
gândul de la ororile asediului, de la strigătele de înfometare ale copiilor
(2:11, 12, 19; 4:4), de la femeile care îşi fierbeau copii ca să se hrănească
cu ei (2:20; 4:10).

Cu toate acestea, deşi a suferit cumplit. Ierusalimul n-a învăţat lecţia.

După captivitate a fost rezidit, şi în zilele lui Isus a devenit din nou o
cetate mare şi puternică, culminând iarăşi în păcatul de a-L fi răstignit
pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, după care a urmat distrugerea sa totală de
către armatele Romei (în anul 70 al erei creştine. Vezi la Evrei 13).

EZECHIEL

Căderea Ierusalimului
Judecăţi asupra naţiunilor vecine

Refacerea Israelului

"Vor şti că Eu sunt Domnul"
Ezechiel a fost un profet al captivităţii. A fost dus în robie la Babilon
în anul 597 î.Cr., cu 11 ani înainte de a fi distrus Ierusalimul.

Captivitatea asiriană avusese loc cu 120 de ani mai înainte:

734 î.Cr. Galilea şi Israelul de nord şi de est, sub Tiglath-Pileser.
721 î.Cr. Samaria şi restul Israelului, de către Sargon
701 î.Cr. 200.000 de locuitori din Iuda, de către Sanherib.

Captivitatea babiloneană a lui Iuda s-a realizat astfel:

606 î.Cr. Unii prinşi de război au fost duşi în Babilon, cu Daniel
597 Î.Cr. Alţi prinşi de război sunt duşi în Babilon, cu Ezechiel.
586 î.Cr. Ierusalimul este ars. (Vezi la pagina 211).

Captivitatea a durat 70 de ani. 606-536 î.Cr. Ezechiel a stat acolo din

⁵⁹⁷ îCr. până, cel puţin, în anul 570 î.Cr.

Ezechiel şi Daniel

Daniel era deja de 9 ani în Babilon când a sosit Ezechiel; atinsese o

mare faimă între timp (14:14,20). Daniel la palat - Ezechiel în ţară: e
Posibil ca cei doi să se fi întâlnit adesea.

şi Ieremia

leremia era mai vârstnic. E posibil ca Ezechiel să-i fi fost elev.

j-zechiel a predicat printre exilaţi aceleaşi lucruri pe care le predica şi
^leremia la Ierusalim: certitudinea faptului că Iuda avea să fie pedepsită
Pentru păcatele ei.

Cehiei şi Ioan

Unele din viziunile lui Ezechiel se extind până la Apocalipsa:

Heruvim,,! (Ezechiel 1, Apocalipsa 4); Gog şi Magog (Ezechiel 3,
10); Noul Ierusalim (Ezechiel 40-48, Apocalipsa 21); Râul

_v:Ocalip_Sa 10); Noul Ierusalim (Eze
^leţ» (Ezechiel 47, Apocalipsa 22).

323

324

EZECHIEL

325

"Vor şti că Eu sunt Dumnezeu"

Este nota predominantă a cărţii. Am numărat 62 de locuri în care

apare această expresie, în 27 din cele 48 de capitole, după cum urmează:
6:7, 10, 13, 14; 7:4, 9, 27; 11:10, 12; 12:15, 15, 20; 13:9, 14, 21; 14:8-
15:7; 16:62; 17:21, 24; 20:12, 20, 28, 38, 42, 44; 21:5; 22:16,22; 23:49^
24:24, 27; 25:5, 7, 11, 17; 26:6; 28:22,23,24,26; 29:6,9, 16,21; 30:8,19,
25, 26; 32:15; 33:29; 34:27, 30; 35:4, 9, 12, 15; 36:11, 23, 36, 38; 37:6,
13, 14, 28; 38:16, 23; 39:6, 7, 22, 23, 28.

Misiunea lui Ezechiel pare să fi fost aceea de a explica acţiunea lui

Dumnezeu prin care a îngăduit ca Israelul să fie dus în robie. S-a întâmplat
datorită groaznicelor urâciuni de care se făcuseră vinovaţi; urâciuni pentru
care alte naţiuni fuseseră nimicite cu desăvârşire. Dar în cazul Israelului
era vorba de o pedeapsă prin care ei aveau să ŞTIE Că DUMNEZEII
ESTE DUMNEZEU! Şi chiar aşa s-a întâmplat. Robia babiloniană i-a
lecuit pe evrei pentru totdeauna de idolatrie. Până atunci fuseseră mereu
înclinaţi spre idolatrie, dar din ziua când au fost duşi în robie şi până
astăzi, de orice păcate se vor fi făcut ei vinovaţi, numai de idolatrie n-au
mai putut fi acuzaţi evreii.

Cronologia cărţii Ezechiel

Pivotul în jurul căruia se roteşte cartea, este nimicirea Ierusalimului,

care a avut loc în anul 586 î.Cr. Profeţiile lui Ezechiel au început cu
şase ani înainte de această dată şi au continuat timp de şaisprezece ani
după aceea, parcurgând o perioadă de 22 de ani. Până când Ierusalimul a
căzut, Ezechiel i-a prezis fără încetare căderea (capitolele I -24). După
aceea profeţiile se ocupă de răsturnarea naţiunilor păgâne din jur
(capitolele 25-32); apoi de restabilirea şi gloriosul viitor al Israelului
(capitolele 33-48).

Viziunile lui, cu mici excepţii, sunt date în ordine cronologică. Anii

sunt dataţi de la captivitatea lui Ioiachim, din 597 î.Cr."Al treizecilea
an" (1:1), care echivalează cu anul al cincilea de captivitate a lui
lehoiachin (1:2), se crede că ar fi fost al treizecilea an din viaţa lui
Ezechiel (vârsta la care îşi începeau leviţii slujba (Numeri 4:3): Isus şi
Ioan Botezătorul şi-au început lucrarea la 30 de ani). Dar se poate să fi
fost al treizecilea an din calendarul babilonean, de la câştigarea inde-
pendenţei faţă de asirieni prin victoria lui Nebopolasar, în anul 625
Î.Cr.

Datele viziunilor tui Ezechiel sunt după cum urinează:
Capitolul 1:2 anul al V-lea luna IV (iulie) ziua 5, 592 î.Cr.

Capitolul 8:1 anul al Vl-lea luna IV (sept.) ziua 5, 591 î.Cr.

Capitolul 20:1 anul al VTI-lea luna V (aug.) ziua 10, 590 Î.Cr.

Capitolul 24:1 anul al IX-lea luna X (ian.) ziua 10, 587 î.Cr.

Asediul Ierusalimului a începui în anul al IX-lea. luna X, ziua 10
Capitolul 26:1 anul al Xl-lea luna V (?) (aug.) ziua 1 586 Î.Cr.

anul al X-lea luna I (ian.)

anul XX VII, luna I (aprilie)
anul al Xl-lea luna I,
anul al XU-lea luna XII (martie)

ziua 12,
ziua l,

ziua 7,
ziua 1,

Capitolul 29:1

Capitolul 29:17
Capitolul 30:20
Capitol¹¹' 32:1

Ierusalimul a căzut în anul al Xl-lea, luna IV, ziua 9
Capitolul 32:1 anul XII luna XII (martie) ziua 1,

Capitolul 32:17 anul XII luna XII (?) (martie) ziua 15,

Capitolul 33:21 anul XII luna X (ian.) ziua 5,

Capitolul 40:1 anul XXV luna I (?) (apr.) ziua 10,

586 î.Cr.
570 î.Cr.
586 Î.Cr.
584 î.Cr.

584 Î.Cr.

584 î.Cr.
584 î.Cr.
572 î.Cr.

întrucât Ezechiel a fost atât de meticulos încât şi-a datat vizuinile,

notând până şi ziua, se presupune că tot ce urmează după o anumită dată
pomenită aparţine acelei date până când se precizează o altă dată.

Capitolul 1:1-3. Locuinţa lui Ezechiel şi data

El a fost dus rob împreună cu regele Ioiachin (597 Î.Cr.). "al robiei

noastre" (33:21; 40:1). A avut soţie (24:15-18); şi casă (8:1). A locuit
lângă râul Chebar, marele canal de vase maritime care se despărţea de
răul Eufrat mai sus de Babilon şi curgea prin Nippur, vărsându-se în
Tigru. Nippur, aflat la vreo 80 de km sud-est de Babilon, a fost Calneh,
una din cetăţile lui Nimrod (Geneza 10:10). Telabib pare să fi fost oraşul
de baştină al lui Ezechiel (3:15, 24). Se crede că s-ar fi aflat lângă Nippur
(vezi harta de la pag. 65). Există în regiunea respectivă un sat numit
"Kilfil", care înseamnă în limba arabă "Ezechiel", şi care, conform
tradiţiei, era satul unde locuia el. Cam la 70 de km se afla Fara, căminul
tradiţional al lui Noe. Este motivul pentru care probabil s-a făcut uz de
numele lui Noe (14:14. 20). Eridu, locul unde tradiţia spune că a fost
Gradina Eden, se află la numai 160 km depărtare. Poate că asta la făcut
pe Ezechiel să pomenească atât de des grădina Eden (28:13, 21:8, 9, 16,
18; 36:35).

"Fiul omului": aşa i se spune lui Ezechiel de 90 de ori. La Daniel

7:13 termenul se foloseşte pentru Mesia. Este titlul prin care se adresa
Isus când vorbea despre El însuşi (vezi la Ioan 1:14).

Viziunile şi acţiunile simbolice sunt caracteristice pentru cartea lui

Ezechiel. Unele din acţiunile sale simbolice au fost însoţite de cele mai
cumplite suferinţe personale. A trebuit să rămână multă vreme mut (3:26;
24:27; 33:22). A trebuit să stea deoparte timp de un an (4:5, 6). Apoi a
a fost luată dintr-o dată (24:16-18).

^Capitolul 1:4-28. Viziunea lui Ezechiel despre Dumnezeu

ţele vii" sunt identificate ca fiind "heruvimi" (10:20). Ei stăteau

326

în picioare, câte unul la mijlocul fiecărei laturi a pătratului, atigând cu

aripile deschise colţurile pătratului; în dreapta, faţa unui leu; în stânga
faţa unui bou; la spate privind spre centrul pătratului, faţa unui vultur.
Au fost patru roţi imense care se învârteau (10:6), câte una lângă fiecare
heruvim. Roţile păreau a fi de berii, o piatră preţioasă verde; osiile erau
pline de ochi. Creatura aceasta vie compusă din patru părţi se mişca
asemenea unor fulgere, din loc în loc, făcând zgomotul unui ocean.

Deasupra Fiinţei Vii era o platformă de cristal. Pe platformă, un tron

de safir albastru. Pe tron, înfăţişarea unui Om învăluit în strălucirea unei
lumini incandescente, înconjurat de curcubeu. Totul era aşezat într-un
vast nor de furtună cu vârtejuri de foc. Aceasta era forma în care i s-a
arătat Dumnezeu lui Ezechiel. A însemnat Puterea Sa, Atotştiinţa,
Omniprezenţa, Atotputernicia, Suveranitatea, Maiestatea şi Sfinţenia Sa.

Heruvimii păzeau intrarea la Pomul Vieţii (Geneza 3:24). Chipuri de

heruvimi se aflau pe chivotul legământului (Exod 25:18-20) şi erau
brodaţi pe Valul din Templu (Exod 26:31). Ei au fost reproduşi în
interiorul Templului (1 Regi 6:23, 29; II Cronici 3:14). Au fost întreţesuţi
în gândirea biblică de la început ca slujindu-L pe Dumnezeu direct. în
Apocalipsa 4:6, 7; 5:6; 6:1,6; 7:11; 14:3; 15:7; 19:4, ei sunt legaţi în
mod intim de destinul Bisericii.

Capitolele 2, 3. îcredinţarea pe care a primit-o Ezechiel

Ezechiel este avertizat de la început că are chemarea să ducă o viaţă

de greutăţi şi persecuţii. Mesajul lui îi este dat de Dumnezeu sub forma
unei cărţi pe care i se porunceşte s-o mănânce, aşa cum i se poruncise şi
lui Ioan să facă (Apocalipsa 10:9). în gura lui cartea a fost dulce, fapt
care pare să însemme că a găsit bucurie în transmiterea mesajului lui
Dumnezeu, deşi era un mesaj trist. Consumarea cărţii, la propriu sau la
figurat, a însemnat digerarca conţinutului până când mesajul ci avea să
devină o parte integrantă din el. La 3:17-21, Dumnezeu pare să pună
asupra lui Ezecbiel răspunderea pentru pierzarea naţiunii sale, răspundere
de care nu putea să scape decât vestind cu credincioşie mesajul lui
Dumnezeu. De asemenea el este avertizat că uneori Dumnezeu avea să-
i impună tăcere (3:26; 24:27; 33:22), aceasta fiind o atenţionare pentru
Ezechiel să nu-şi exprime propriile sale idei, ci numai ceea ce îi poruncea
Dumnezeu.

Capitolele 4, 5, 6, 7. Asediul simbolic al Ierusalimului

Mesajul de deschidere al cărţii Ezechiel către exilaţii care sperau să

se întoarcă degrabă la Ierusalim a fost această plastică avertizare potrivit
căreia Ierusalimul era gata să fie nimicit, lor urmând să li se alăture alţi
prinşi de război, captivitatea lor având o durată de cel puţin 40 de ani-

EZECHIEL

327

Cifra 40 poate să denote un număr rotund, reprezentând o generaţie. în

vremea aceasta, adică în anul 592 î. Cr., unii din robi erau deja în exil de
paisprezece ani. Peste alţi şase ani, Ierusalimul avea să fie ars. Din acel
moment, robia a mai durat 50 de ani, 586-536 î.Cr.

Cât priveşte cei 390 de ani de fărădelege ai Israelului (4:5),

Septuaginta are aici 190 de ani, ceea ce înseamnă perioada aproximativă
de la 721 la 536 Î.Cr. Dacă cifra corectă este 390, ceilalţi 200 de ani
înseamnă că s-au extins până în perioada greacă a lui Alexandru cel
Mare, care, în cuceririle sale, a avut o mare consideraţie faţă de toţi
evreii. Unii cred că cei 430 de ani (390 plus 40), durata şederii în Egipt
(Exod 12:40), are sensul unui simbol al unei a doua robii similare.

Ca semn al foametei, Ezechiel a trăit cu pâine rea. în tot asediul a stat

pe o dungă, fie continuu, fie o bună parte din zi, fapt care, adăugat la
regimul alimentar de foamete pe care îl adoptase, a însemnat o mare
suferinţă.

Capitolul 5. Când se sfârşeşte asediul, i se porunceşte, ca simbol

suplimentar al sorţii locuitorilor Ierusalimului, să-şi radă părul din cap,
să ardă o parte din el iar restul să-1 împrăştie arucându-1 în vânt.

Capitolele 6, 7. Un fel de cântec de jale pentru nimicirea şi pustiirea

ţării Israel, punctul principal fiind acela că evreii vor ajunge prin această
groaznică pedeapsă să ştie că Dumnezeu este Dumnezeu!

Capitolele 8, 9, 10, 11. Călătoria lui Ezechiel la Ierusalim în
cadrul unei viziuni

In septembrie 591 î.Cr., la un an şi două zile după chemarea sa. A

fost transportat într-o răpire la Ierusalim, unde Dumnezeu i-a arătat
groaznicele idolatrii ce se practicau la Templu. "Idolul geloziei" (8:3) a
fost probabil o Astartee (Venus siriana). închinarea secretă la animale
(8:10), probabil un cult egiptean. A fost condus de Iaazania n, al cărui
tată, Şapan, fusese conducător în reforma lui losia. (II Regi 22:8); ai
carni fraţi, Ahicam şi Ghemaria, au fost prieteni apropiaţi ai lui Ieremia
(Ieremia 26:24; 36:10, 25), chiar în timpul când Ieremia însuşi striga
cuprins de groază în faţa acestui sacrilegiu. Tamnuz (14) a fost Adonis
^a| babilonienilor, soţul lui Venus siriana, a cărei închinare era celebrată
de orgii sălbatice de imoralitate. Astfel, în ciuda avertismentelor şi
^nenumăratelor pedepse, regatul puternic de odinioară al lui Iuda, redus
acurn la inexistenţă, încă se mai afunda în adâncimile infamiei idolatre
- lăsând în urmă o miazmă care nu mai putea fi suportată de Dumnezeu.

Capitolul 9. O viziune a uciderii închinătorilor la idoli din Ierusalim,

ar nu şi a celor credincioşi care purtau semnul îngerului-scrib (3, 4).

Capitolul 10. Reapariţia heruvimului din capitolul 1 care su-

^praveghează masacrarea Ierusalimului.

Capitolul 11. o viziune a restaurării viitoare a exilaţilor, acum smeriţi,

328

EZECHIEL

329

purificaţi şi lecuiţi de idolatrie (10, 12).

Misiunea fiind terminată, Ezcchiel a fost purtat de carul heruvimului
înapoi la casa lui din exil şi a raportat bătrânilor (8:1; 11:25).

Capitolul 12. Ezcchiel îşi mută bunurile din casă

O altă acţiune simbolică menită să sublinieze robia Ierusalimului care

se apropia. Conţine o profeţie uimitor de detaliată a sorţii lui Zcdechia;
fuga lui secretă, prinderea sa şi mutarea la Babilon, cu pierderea vederii
(10, 12, 13). 5 ani mai târziu s-a întâmplat exact aşa: Zedechia a încercat
să scape pe furiş, dar a fost prins; i s-au scos ochii şi a fost dus la Babilon
(Ier .52:7-11).

Capitolul 13. Profeţii falşi

Aceştia erau foarte numeroşi, atât la Ierusalim, cât şi printre prinşii

de război, "perinuţele" (18) şi "mahramele" (21) se foloseau probabil la
un fel de ritual magic.

Capitolul 14. Cercetătorii ipocriţi

Răspunsul dat de Dumnezeu unei delegaţii de închinători la idoli nu

stă în cuvinte, ci în groaznica şi grabnica nimicire a Israelului idolatru.
S-ar putea ca din pricina lui Daniel (14) Nebucadneţar să fi cruţat
Ierusalimul până acum, dar nu va mai fi cruţat în continuare.

Capitolul 15. Pilda viţei de vie

Nefolositoare ca fructe sau ca lemn, bună numai pentru combustibil.

Astfel Ierusalimul nu mai era bun de nimic decât să fie ars.

Capitolul 16. Alegoria nevestei necredincioase

Capitolul acesta este o înfăţişare plastică şi vie a idolatriei lui Israel

sub imaginea unei Mirese iubită mult de soţul ei, care a făcut-o regina
şi a copleşit-o de mătăsuri şi piei de morsă şi tot felul de lucruri frumoase;
dar ea s-a prostituat cu fiecare om care trecea pe acolo, întrecând in
ruşine pe Sodoma şi Samaria.

Capitolul 17. Pilda celor doi vulturi

Primul vultur (3) a fost regele Babilonului. "Ramura cea mai înaltă

(4) a fost loiachin, care a fost dus în Babilon (11 Regi 24:11-16), cu şase
ani înainte de a fi rostită această pildă. "Sămânţa ţării" (5:13) care a fa^st

sădită a fost Zedechia (II Regi 24:17). Celălalt vultur (7) a fost regele

Egiptului, pe care s-a bizuit Zedechia. Datorită acestei trădări Zedechia
_va fi dus Ia Babilon pentru a fi pedepsit şi va muri acolo (13-21). Faptul
_s_a petrecut cinci ani mai târziu (II Regi 25:6, 7), o repetare a ceea ce
profeţise Ezechiel mai înainte (12:10-16). "Mlădiţa fragedă" (22-24).
ne care avea să o sădească Dumnezeu mai târziu în familia regală,
restaurată a lui David şi-a găsit împlinirea în Mesia.

Capitolul 18. "Sufletul care păcătuieşte va muri"

Multe se spun în scrierile profeţilor despre faptul că robia lui Israel s-

a datorat păcatelor care s-au adunat de la generaţiile anterioare. Generaţia
robiei, lăsând la o parte faptul că erau "mai răi decât părinţii lor", încercau
acum să pună vina pe părinţi. Greutatea acestui capitol constă în faptul
că Dumnezeu judecă pe fiecare om după propria sa purtare. Este un apel
pasionant către cei răi să se pocăiască (30-32).

Capitolul 19. Un cântec de jale pentru căderea tronului lui David

Sub imaginea unei leoaice. Familia lui David, odinioară mare şi

puternică, acum este răsturnată. Primul pui (3) a fost loahaz (Şalum)
care a fost dus în Egipt (D Regi 23:31-34). Al doilea pui (5) a fost fie
Ioiachim, fie Zedechia - ambii fiind duşi în Babilon (I Regi 24:8-25:7).

Capitolul 20. Repetarea idolatriilor lui Israel

Generaţie după generaţie israeliţii s-au bălăcit în murdăria închinării

la idoli. Observaţi profeţia restaurării (vezi cap. 37).

Capitolul 21. "O cântare a săbiei"

Care era gata să fie scoasă din teacă împotriva Ierusalimului şi a lui

Ammon. "Sudul" (20:46) a fost ţara lui Iuda. "Până când vine cel a cărui
drept este" (21:27): adică răsturnarea tronului lui Zedechia (25-27),
întreruperea tronului lui David pană la venirea lui Mesia (34:23-24;
37:24; Ieremia 23:5, 6).

Capitolul 22. Păcatele Ierusalimului

tzechiel pomeneşte mereu păcatele Ierusalimului: se întinează cu

| °li, varsă sânge, calcă Sabatul, practică jaful, se complace în adulter;
³¹ Prinţii, preoţii şi profeţii sunt nişte lupi răpitori, lacomi de câştig
^necinstit.

Capitolul 23. Ohola şi Oholiba

Două

surori, nesătule în destrăbălarea lor. O pildă a idolatriei lui

L

330

Israel. Ohola - Samaria; Oboliba - Ierusalim; Ambele îmbătrânite în
adulterul lor. Tot mereu relaţia dintre soţ şi soţie este folosită pentru a
reprezenta relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său (vezi la cap. 16).
Trebuie să fi fost foarte răspândit acest adulter oribil (16:32; 18:6, 11
15; 22:11; 23:43; Ieremia 5:7, 8; 7:9; 9:2; 23:10, 14; 29:23).

Capitolul 24. Cazanul clocotind

Simbolic pentru distrugerea Ierusalimului care se apropia cu paşi

repezi. Rugina de pe vas a reprezentat vărsarea de sânge şi imoralitatea
cetăţii.

Moartea nevestei lui Ezechiel (15-24). S-a întâmplat în ziua când a

început asediul Ierusalimului (1,18; II Regi 25:1): un semn sfâşietor
către exilaţi că iubitul lor Ierusalim avea să le fie acum luat. Lui Ezechkl
i s-a impus să tacă până ce aveau să sosească veşti despre căderea cetăţii,
adică peste trei ani (27; 33:21, 22).

Capitolul 25. Ammon, Moali, Edom, Filistin

Aceste patru naţiuni au fost vecinii cei mai apropiaţi ai lui Iuda, care

s-au bucurat de nimicirea ei de către babilonieni. Ezechiel le prezice
aici aceeaşi soartă, aşa cum a făcui şi Ieremia (Ieremia 27:1-7).
Nebucadneţar i-a supus pe filisteni când a cucerit Iuda. Patru ani mai
târziu a invadat Ammonul, Moabul şi Edomul.

Capitolele 26, 27, 28. Tirul. Viziunile din anul 586 î.Cr.

Aceste viziuni ale pierzării Tirului i-au fost date lui Ezechiel în acelaşi

an când a căzut Ierusalimul, adică al unsprezecelea an (26:1).

Capitolul 26. O profeţie a asediului lui Nebucadneţar şi permanenta

pustiire a Tirului. Anul următor (585 Î.Cr.) Nebucadneţar a asediat Tirul.
I-au trebuit 13 ani ca să cucerească cetatea (585-573 Î.Cr.). Tirul, aflat
la 90 km nord-vest de Nazaret, a fost o cetate dublă, o parte pe insulă iar
cealaltă parte pe uscat, într-o câmpie mănoasă şi bine udata, la poalele
lanţului muntos Liban. A fost marea putere maritimă ? lumii antice,
aflată la zenitul puterii din secolul 12 până în secolul 6 Î.Cr., cu colonii
pe coasta de nord şi de vest a Africii, în Spania şi Britania, cotrulând
comerţul Mării Mediterane şi fiind portul prin care treceau toate mărfurile
naţiunilor. O cetate renumită pentru splendoarea şi fabuloasa ei putere
independentă. A fost mai târziu supusă de perşi; apoi de Alexandru cel
Mare (332 î.Cr.) Nu s-a mai refăcut niciodată la poziţia ei de glorie
anterioară şi secole dc-a rândul a fost o "stâncă golaşă" unde îşi întindeau
pescarii plasele (26:4, 5, 14), o uimitoare împlinire a profeţiei lui E/.echie'
potrivit căreia cetatea "nu va mai fi" (26:14, 21; 27:36; 28:29).

Capitolul 27. Tirul, Doamna Mediteranei, înfăţişată aici sub imagin^

EZECHIEL

331

unui vas maiestuos, de o neasemuită frumuseţe, purtând mărfurile
naţiunilor ce urmează a fi subjugate.

Capitolul 28:1-19. Răsturnarea regelui mândru al Tirului, care de pe

tronul său inaccesibil din mijlocul insulei, râdea de orice ameninţare a
siuuranţei sale. Capitolele 28:20-24. Răsturnarea Sidonului, aflat la 30
Icm nord de Tir. A fost cucerit de Nebucadneţar cu ocazia cuceririi Tirului.
Capitolul 28:25-26. Restaurarea Israelului, după dispariţia naţiunilor
duşmane vecine.

Capitolele 29, 30, 31, 32. Egiptul. Şase viziuni

Prezicerea invaziei Egiptului de către Nebucadneţar şi reducerea

Egiptului la un loc minor în toate generaţiile viitoare.

Nebucadneţar a invadat şi prădat Egiptul în 572 şi 568 î.Cr. Egiptul

nu şi-a redobândit gloria după aceea, având un rol minor în istoria lumii,
ca o împlinire reală a profeţiei lui Ezechiel potrivit căreia Egiptul avea
să fie "cea mai neînsemnată dintre împărăţii" (29:15).

29:1-16. Ianuarie 586 î.Cr., la şase luni înainte de căderea

Iearusalimului. 15 ani înainte ca Nebucadneţar să fi invadat Egiptul.

în această viziune Egiptul este înfăţişat ca un crocodil, după cum

Tirul este înfăţişat ca un vas, în capitolul 27. Crocodilul, monarhul Nilului,
a fost unul din zeii Egiptului. Cei 40 de ani de la subjugarea Egiptului de
către Nebucadneţar până la ridicarea Persiei (536 î.Cr.), care a permis
tuturor popoarelor captive să se întoarcă în ţările lor de baştină.

29:17-30:19. Aprilie 570 î.Cr., la 16 ani după căderea Ierusalimului,

viziune dată profetului cu mulţi ani după celelalte cinci viziuni, în ajunul
bătăliei lui Nebucadneţar împotriva Egiptului, a fost cuprinsă aici datorită
nevoii de unitate a subiectului. "Nici o plată pentru armata lui" (29:18):
Nebucadneţar, robul Domnului în ce priveşte pedepsirea popoarelor,
asediase Tirul timp de 13 ani (585-573 î.Cr.). Faţă de timpul cheltuit,
prada a fost neînsemnată, deoarece mulţi din locuitorii oraşului fugiseră
mai dinainte cu averile lor. Dar acum el avea să compenseze pierderea
aceasta în Egipt (20). "Nici un prinţ" (30:13), adică nici un conducător
de mare importanţă.

30:20-26. Aprilie 586 Î.Cr. cu trei luni înaite de căderea Ierusalimului.

Am frânt"' (21) se referă probabil la înfrângerea armatei Egiptului
(Ieremia 37:5-9)

Capitolul 31. Iunie 586 î.Cr. O lună înainte de căderea Ierusalimului.

Egiptul este avertizat să ia aminte la soarta Asiriei, care, deşi mai
Puternică decât Egiptul, a căzut totuşi în mâna babilonienilor.
. 32:1-16. Martie 584 î.Cr. 1 an şi 8 luni după căderea Ieusalimului. O
"nagine a Egiptului şi a tovarăşelor sale din tărâmul celor morţi.

332