Marea cameră Hotărârea (fond)

IV. Jurisdicţia în ceea ce priveşte linia de armistiţiu şi zona învecinată

A. Cadrul temporal al motivării Curţii

10. Golestan se află între două linii de front care separă forţele militare azere de cele ale „Republicii Nagorno-Karabah”. Satul şi poziţiile militare azere se află pe malul de nord al râului Indzachay, care constituie nu doar o linie de demarcaţie naturală, ci şi linia de armistiţiu stabilită la sfârşitul războiului. Atât hărţile azere, cât şi hărţile armene arată că satul este situat pe linia de contact dintre cele două armate, aşa cum a fost îngheţată prin Protocolul de la Bishkek din mai 1994. Poziţiile militare ale „Republicii Nagorno-Karabah” se află pe malul de sud al cursului râului. Satul a fost aproape complet distrus, probabil în timpul luptelor. Utilajele agricole distruse în timpul războiului au rămas în aceeaşi stare de degradare. Zona este plină de mine, care sunt declanşate din când în când de animalele sălbatice. Lunetiştii sunt încă activi. Sunt frecvente situaţiile în care focurile de arme trase de o parte sau de cealaltă produc victime. Pe scurt, oricine încearcă să ajungă în sat sau să folosească câmpurile care îl înconjoară riscă să fie împuşcat sau rănit grav de minele antipersonal sau de focurile de armă ale forţelor armate prezente în acel loc.

11. Locaţia exactă a poziţiilor celor două armate reprezintă un element crucial pentru a stabili chestiunea jurisdicţiei. Reclamantul şi guvernul armean susţin că armata azeră controlează satul şi, în special, că deţine poziţii militare în sat şi în zonele învecinate, în timp ce forţele „Republicii Nagorno-Karabah” ar fi staţionate pe cealaltă parte a râului Indzachay. Statul pârât neagă categoric această acuzaţie şi declară că poziţiile militare armene sunt cel mai aproape de sat (care ar fi în raza lor de foc) şi că sunt staţionate pe un teren abrupt, care le permite să aibă un avantaj militar³⁷. Confruntată cu aceste două puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte faptele (prezenţa sau absenţa armatei „Republicii Nagorno-Karabah” la sud de linia de armistiţiu şi prezenţa armatei azere în satul Golestan), majoritatea nu ezită să afirme că forţele staţionate la sud de râu sunt cele ale armatei „Republicii Nagorno-Karabah”, nu forţele Armeniei (pct. 134 şi 136) şi că „o serie de probe indică faptul că în sat există poziţii azere şi, prin urmare, soldaţi azeri”, deşi adaugă că nu ştie dacă mai există forţe azere în Golestan începând cu 15 aprilie 2002 (pct. 137 şi 138).

În circumstanţele prezentei cauze, Curtea ar trebui să stabilească dacă, date fiind faptele, Azerbaidjan a exercitat un control efectiv asupra Golestanului şi zonelor învecinate în perioada care începe cel puţin din iunie 1992, luna în care forţele militare ale Guvernului i-ar fi atacat şi evacuat pe reclamant şi familia sa şi pe mulţi alţi armeni din regiunea Shahumyan, şi terminând cu data pronunţării prezentei hotărâri³⁸. La fel ca în cauza Šilih, operaţiunile militare din regiunea Golestan la momentul respectiv (iunie 1992) nu au constituit „sursa litigiului”, ci „sursa drepturilor revendicate” de reclamant, şi, în această măsură, ţin de competenţa Curţii ratione temporis³⁹.

B. Aprecierea probelor

12. În esenţă, probele pe care majoritatea îşi întemeiază concluziile cu privire la întrebarea legată de jurisdicţie provin din raportul Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei (American Association for the Advancement of Science), pe baza imaginilor din satelit luate în 2005, 2009 şi 2012, precum şi a DVD-ului transmis de reclamant în 2008 (pct. 137). Avem mari reticenţe în a utiliza aceste probe.

Prin scrisoarea din 16 decembrie 2013, preşedintele Marii Camere a decis să dea curs cererii guvernului pârât de a nu dezvălui guvernului armean, din motive de securitate naţională, imaginile 6-11, 13 şi 14 din raportul transmis de AAPS în noiembrie 2013 la solicitarea Curţii. În consecinţă, doar acele părţi ale raportului pentru care nu a fost formulată nicio obiecţie au fost transmise reclamantului şi guvernului terţ intervenient spre informare. Această cerere fiind lipsită de temei juridic, reclamantul şi guvernul terţ au fost privaţi de informaţii relevante fără un temei juridic⁴⁰. Aşadar, Curtea trebuie, în absenţa unui cadru juridic clar care să permită nedezvăluirea către părţi a unor probe secrete, să respingă cererea de nedezvăluire a informaţiilor. Egalitatea armelor obligă.

13. Nu putem accepta, drept probă a prezenţei personalului militar azer în Golestan, înregistrarea video a satului ataşată la anexa 3 la observaţiile reclamantului din 21 februarie 2008. Potrivit guvernului armean, în înregistrarea video poate fi văzut un soldat azer mergând printre ruinele Golestanului. În fapt, înregistrarea video nu permite să se afirme dacă bărbatul este militar, dat fiind că nu poartă nici uniformă, nici armă. Originea fumului care se ridica din coşurile unor case este necunoscută. Nu se poate exclude că ar putea proveni de la focurile aprinse de ciobani (pot fi văzuţi pe DVD-ul comunicat în iulie 2012). Presupunerile sunt întotdeauna tentante şi, uneori, practice, dar nu sunt indicate în cazul unei instanţe de judecată care stabileşte fapte.

14. În fine, regretăm că nu au fost consultate de Curte rezultatele misiunii de supraveghere a graniţei dintre Nagorno-Karabah şi Azerbaidjan trimisă de OSCE în apropierea Golestanului în octombrie 2006.

Nu există nicio altă mărturie utilă. Declaraţiile agenţilor „Republicii Nagorno-Karabah” şi ale unor foşti locuitori ai satului Golestan, precum şi cele ale ofiţerilor militari azeri, agenţi ai acestei ţări şi locuitori din satele învecinate, au fost colectate în împrejurări necunoscute Curţii, iar autorii lor nu au făcut obiectul unei confruntări. DVD-urile care prezintă înregistrări video ale Golestanului şi ale zonelor învecinate nu permit să se obţină o idee clară a poziţiilor militare exacte ale celor două armate. În fine, indiferent de problema juridică a admisibilităţii, imaginile din satelit cu „tranşee”, „fortificaţii”, „clădiri militare” şi „vehicule militare” în sat şi în zonele învecinate nu sunt credibile. Construcţia şi amplasarea de clădiri militare au fost observate „în regiunea situată în nordul Golestanului” (pag. 13 din raportul AAPS). Vehicule militare au fost observate şi în „regiunile situate la nord şi la vest de Golestan”, pistele carosabile au fost localizate la 2,5 km nord de Golestan (pag. 16 din acelaşi raport). „Tranşeele şi fortificaţiile”, „terasamentele” şi „meterezele” au fost observate în principal în afara Golestanului. Nu exista imagini ale unor „clădiri militare” sau „vehicule militare” în interiorul Golestanului, iar singurele imagini ale unor „tranşee şi fortificaţii” în sat sunt cele din 2005 şi 2009, dar „semnalizarea vizuală a acestor tranşee este diminuată în 2012, ca urmare a neutilizării” (pag. 7 din acelaşi raport). Un lucru este clar: nu există semne ale existenţei unor cimitire pe imaginile din satelit (pag. 7 şi 22 din raport). În orice caz, având în vedere limitările semnificative ale raportului AAPS, şi anume „imagini insuficiente, acoperirea cu nori, proprietăţile spectrale ale imagisticii, geografia fizică a regiunii şi dificultăţile generale în stabilirea de evaluări pentru perioade de mai mulţi ani” (pag. 22 din raport), precizia şi credibilitatea raportului sunt afectate.

15. În opinia noastră, nu este înţelept să se afirme, numai pe baza acestor elemente de o credibilitate îndoielnică, că una dintre armate controlează teritoriul satului şi zona sa învecinată. Având în vedere aceste îndoieli, ar fi mai înţelept să se plece de la faptele despre care ambele părţi sunt de acord, dacă există, şi să fie verificate în raport cu probe obiective. O comparaţie a hărţilor prezentate de părţi şi interpretările lor par să demonstreze că există o poziţie militară pe malul de sud al râului, pe un deal situat chiar în faţa satului, astfel că soldaţii care sunt staţionaţi în acest loc pot nu doar să supravegheze satul şi zona învecinată, dar pot şi trage focuri de armă asupra oricărei ţinte în mişcare sau statică care s-ar afla în sat. Pe malul de nord, la est şi nord-est de Golestan, se pare că există mai multe poziţii ale armatei azere, situată în aval, la distanţe de la unu până la 3 km de sat. O examinare atentă a probelor disponibile nu permite nicio altă concluzie.