Marea evanghelie după ioan

Eu însă spun către el: „Ridică-ţi privirea şi tu nu-i vei zări doar pe acei doi, ci nenumărate şiruri în jurul lor!“

Aici şi-a ridicat Chiwar privirea. El vede într-o lumină puternică pe cei doi arhangheli şi în jurul acestora miliarde de îngeri, care în orice clipă sunt pregătiţi, pentru a-Mi sluji.

Chiwar însă îşi mută imediat privirea la pământ şi spune: „Doamne, eu sunt un păcătos şi ochii mei nu pot suporta priveliştea sfântă; dar eu mă voi chinui cu hărnicie, ca să devin demn pentru o asemenea privelişte!“

Spun Eu: „Fă totul bine şi răsplata ta în ceruri, a cărui măsură tu ai zărit-o, va fi mare! Dar acum, întoarce-te înapoi în sinagogă; căci ţie nu trebuie să-ţi simtă lipsa superiorul, care se va afla mai multe zile în Nazaret, deoarece respectă foarte mult părerea ta.“

86.Noul superior Korah şi Chiwar în sinagoga din Nazaret.
Cu aceste cuvinte, pleacă sincerul Chiwar şi ajunge imediat în sinagogă şi se lămureşte de îndată, că el i-a lipsit deja foarte mult superiorului său. Superiorul îl întreabă repede, ce şi unde a lucrat el atâta vreme.

Şi Chiwar spune: „Domnule, eu am avut un bolnav periculos şi a trebuit să-l ajut. Şi iată, el este vindecat şi poate acum, deoarece este un călător, să-şi continue drumul încrezător!“

Întreabă superiorul: „Unde călătoreşte el, când va pleca şi de unde a venit el încoace? Îl mai pot vedea pentru a-i vorbi?“

Spune Chiwar: „El este un evreu, a venit de sus şi a călătorit deja în jos; tu nu-l mai poţi vedea pentru a-i vorbi - în afară, dacă îl aştepţi până când el se va întoarce! Dar, când va fi aceasta? Ar putea trece multe zile!“

Spune superiorul: „Cu această informaţie vagă, eu nu mă pot mulţumi! Unde este hanul, ca eu însumi să mă duc şi să mă interesez de acel călător vindecat de tine de jos, căci o astfel de vindecare minunată din partea unui fariesu este un lucru important şi trebuie confirmat de mai mulţi martori, căci altfel nu va avea vreo valoare şi nimieni nu va crede aceasta!“

Spune Chiwar: „Dacă tu vrei mai mult decât ştiu eu, atunci adresează-te acelora, care ştiu mai multe decât mine; atât cât eu am ştiut, ţi-am spus adevărat. Cum este posibil ca eu să-ţi spun mai mult, decât ştiu eu însumi? Hanul se afla, însă, afară, în casa dulgherului Iosif. Dar dacă vrei să ştii mai multe despre aceasta, atunci du-te acolo! Dar nu uita cumva, să-ţi păzeşti în vreun fel spatele; căci acolo nu vei duce lipsa loviturilor! Crezi tu oare, că oamenii au un respect aşa ieşit din comun pentru astfel de oameni, cum suntem noi? Eu îţi spun: nici urmă de aşa ceva! La cea mai mică greşeală putem să căpătăm lovituri după alfabet şi nici un Dumnezeu nu ţi le va mai putea lua de pe trup! Dar cum am spus, depinde doar de o încercare şi deja se poate vorbi din experienţă!“

Spune superiorul: „Din aceste cuvinte încrezătoare pot eu înţelege mult prea bine, că voi împreună cu toţi cetăţenii Nazaretului a-ţi pus la cale o conspiraţie împotriva mea. Dar aceasta nu face nimic, pentru o astfel de sapă vom găsi şi noi coada potrivită! Acum ştiu eu deja destul de bine, pe ce picior stau aici! Dar eu sper, că în scurt timp voi reuşi, să demasc acest complot; dar atunci vai de voi şi de întregul oraş! - Care este drumul afară spre casa dulgherului?“

Spune Chiwar: „Uită-te afară pe geam! Acolo în depărtare, la vreo două mi de paşi poţi vedea tu foarte bine casa dulgherului cu tot cu drumul care duce spre aceasta. Du-te şi convinge-te de toate - nota bene şi de loviturile sigure!“

Spune superiorul: „Dar voi mă conduceţi şi îmi veţi fi garda mea de siguranţă!“

Spun toţi: „Dacă am fi nebuni! Dar acest lucru nu-l vom face! Pe cine îl mănâncă, acela să-şi scoată spinarea la aer!“

Spune superiorul: „Atunci în numele lui Iehova, eu mă duc afară şi noi vrem atunci să vedem totuşi, dacă cineva mă va atinge, ca unul îmbălsămat de Dumnezeu; căci scris este: ‘Nimeni să nu pună mâna cu voinţa rea pe unul uns; vai de acela, care pune mâna pe gâtul unui uns!“

Spune Chiwar: „Da, da, ce şti tu, noi ştim deja de multă vreme! Dar unşi ca noi, ai căror ungere nu este nimic decât o nălucire mizeră, nu mai contează ceva în faţa lui Dumnezeu şi El nu ne va proteja căpetele noastre pseudo-unse, când ele vor fi expuse după toată dreptatea pumnilor duşmanilor noştri! Pentru că, aşa cum am menţionat deja cu mult înainte, aşa ştie poporul numai prea bine, ce se află în spatele nostru şi în spatele templului.“

Spune superiorul: „Tot atât, eu mă duc o dată afară! Dar atunci vai de voi toţi, dacă găsesc treaba altfel, decât tu, Chiwar, mi-ai relatat-o, când te-am întrebat, unde ai fi fost!“

Spune Chiwar: „Ceea ce vrei să afli, vei afla într-adevăr cu greu, ci cu totul altceva - şi îţi va pricinui cel mult o durere însemnată, în timp ce noi nu vom simţi vreo durere!“

La aceste cuvinte, merge superiorul repede afară.

Când merge el însă în stradă, strigă băieţii şi fetele: „Acesta este noul superior rău, care vrea să ne piardă pe toţi! Jos cu el!“ - Din toate părţile fug către el tineri şi bătrâni cu ciomege şi pietre şi unele pietre şi nimeresc deja trupul lui şi îl prevede cu pete albastre.

Superiorul obsearvă numai foarte acuşi, că nazarinienii nu înţeleg de glumă, se întoarce foarte rapid pe picioare iarăşi înapoi în sinagogă şi încuie uşa foarte grăbit în spatele său, în care încă o întreagă încărcătură de pietre aruncate după aceea imprimează unele semne, care confirmă numai prea clar, care este atitudinea nazarinienilor faţă de noul superior.

Atunci când vine superiorul la farisei, spune el plin de furie: „Aceasta este lucrarea voastră şi voi şti să mă răzbun împotriva voastră pentru aceasta!“

Spune Chiwar acum foarte emoţionat: „Ce vorbeşti tu, nebun mizer! Cum poate fi aceasta lucrarea noastră, dacă noi toţi te-am avertizat, de a merge afară? Abia când tu vei fi elogiat de noi la popor, poţi să vorbeşti cu poporul şi să negociezi cu el; atâta timp însă cât nu-ţi facem reclamă, vei fi tu tot timpul bătut, de atâtea ori cât tu îndrăzneşti, să păşeşti singur pe străzile oraşului! Pentru că tu eşti la popor deja de aceea negru, pentru că ţi-ai cumpărat postul! Acum, însă, când vrei tu să ne tiranizezi pe noi, precum şi pe întregul popor la prima ta sosire, pentru a aduce totul în balanţă prin terorism, de aceea te urăsc toţi ca pe iad şi eu îţi spun aceasta, că tu vei face acum cel mai bine, să-ţi vinzi postul la unul mai demn. Fiindcă pe viitorul tău nu dau nici un ban!

Un alt om foarte schimbat ar trebui tu să devii, dacă ai vrea să te menţii favorabil între noi! Aceasta pare însă să-ţi fie pur şi simplu imposibil. Pentru că, a arăta doar în exterior o mână prietenoasă, a fi în înterior, însă, în inimă totuşi un lup răpitor, nu merge la noi absolut de loc, deoarece noi toţi posedăm într-un mod ciudat atâta duh proorocesc, de a-ţi spune foarte exact, ceea ce tu gândeşti în inima ta rea din temelie!

Da, dacă tu îţi transformi inima ta pe deplin şi ai lăsa să se înflăcăreze acelaşi lucru de la adevărul şi înţelepciunea curată, Dumnezeiească, atunci noi îţi vom şi face reclamă în faţa poporului şi tu vei avea atunci aici o existenţă bună; dar înaltul preot al tău, Pilat al tău şi mai puţin Irod al tău nu-ţi vor fi aici la nimic de folos!“

Spune superiorul: „Cum poţi ştii tu, că eu m-am gândit acum într-adevăr la aceste trei ajutoare?“

Spune Chiwar: „Pentru că şi eu posed ceva duh proorocesc, care îţi ghiceşte intenţiile foarte amănunţit şi ţie îţi este imposibil să te tăinuieşti în faţa noastră, - şi în Capernaum tot aşa de puţin ca aici; şi dacă ai fi tu la o mie de zile de călătorie de aici, atunci noi ţi-am şti intenţiile şi într-o asemenea depărtare! Tu vei fi prin urmare greu în stare să inteprinzi ceva împotriva noastră, unde noi n-am putea deja dinainte să cuprindem antidotele cele mai eficace şi eficiente! Eşti tu astfel mulţumit cu noi?

Pentru că uite, noi mai suntem încă preoţi de modă veche! Duhul lui Iehova mai este în noi, chiar dacă El a şi părăsit total deja de mult templul din Ierusalim. Dacă vrei tu însă prin urmare să dăinuieşti între noi, atunci trebuie să fii şi tu un preot adevărat; fiindcă, ca preot aparent nu te vei putea menţine tu niciodată între noi şi vei face mai bine, să-ţi vinzi postul tău la un oarecare altul mai demn, cum ţi-am menţionat aceasta deja mai înainte!“

Spune superiorul: „O voi blestemaţi slujitori ai desfrânatei în templul la Ierusalim! Aurul şi argintul meu frumos v-a plăcut, - dar la aceasta nu v-aţi gândit, că pentru acesta mi-a fost împărtăşit un adevărat viespar, în loc de un post prestigos şi bănos! Acum aşteptaţi, să vă fie acuşi clar, că Korah nu şi-a băgat pe degeaba aurul şi argintul lui în gâtlejul vostru!“ - După un timp se întorce el iarăşi spre Chiwar şi îl întreabă: „Ce să fac eu, deci, pentru a mă face înzestrat cu prietenia voastră şi cu prietenia poporului?“

Spune Chiwar: „Eu, precum Roban, ţi-am dat deja indicaţia şi aici, pe masă, se află sciptura; aceasta îţi arată exact voia lui Iehova. Acţionează conform acesteia şi nu după blestemabilele regulamente omeneşti ale templului, căci aşa vei avea tu între noi o existenţă într-adevăr bună! Tu tebuie să-ţi câştigi satisfacţia lui Dumnezeu, căci aşa îţi vor veni şi toate celelalte de la sine!“

Spune Korah: „Da, asta voi face de acum înainte, atâta cât îmi stă numai oricând în puteri. Dar nu vă va fi totuşi plăcut, dacă îmi schimbi şederea, cel puţin pentru un an, încoace la Nazaret? Pentru că aici, la voi, pot într-adevăr să învăţ ceva, în timp ce în Capernaum - şi desigur şi în Horazine, precum şi în celelalte oraşe mai mici la Marea Galileii - sunt de întâlnit numai oameni slugarnici mizeri!“

Spun toţi: „Aici vei face tu foarte bine la aceasta şi nouă tuturor ne va fi o mare bucurie, de a-ţi putea sluji într-adevăr ţie ca superior al nostru! Pentru că aici nu mai este comisă nici o înşelare, nu este vândut nici un gunoi de templu şi nu sunt târguiţi boi, vaci, viţei şi oi în casa de rugăciune; ci casa noastră mică de rugăciune este încă ceea ce trebuie ea să fie şi în sinagogă nu sunt făcute schimburi!

În casa noastră mică de rugăciune nu arde, ce-i drept, nici o flacără peste vreun chivot al legii, la aceasta însă cu atât mai mult şi într-adevăr vie în inimile noastre şi aceasta îi este lui Dumnezeu mai mult bineplăcut decât toată slujirea templului la Ierusalim, în spatele căreia nu mai arde nici o scânteie de adevăr; şi se adevereşte la templu, ceea ce Dumnezeu a vorbit prin gura proorocului Isaia, când a vorbit: ‘Iată, poporul Mă cinsteşte cu buzele sale, dar inima lui este departe de Mine!’ Este această falsitate a Ierusalimului doară totuşi lesne de înţeles! Nu împodobesc preoţii an de an mormintele adeseori false ale proorocilor, în timp ce aceştia au fost omorâţi cu pietre de părinţii lor? Şi acţionează cumva altfel cei care trăiesc acum? O nu, ei păşesc înaintaşilor lor răi exact în urmele de picioare! Pe Zaharia l-au ucis între altarul jertfei şi sfânta sfintelor şi lui Ioan a rânduit Irod să i se taie capul de pe trup! Spune, ce fel de slujitori ai Domnului sunt într-adevăr aceştia? Noi ţi-o spunem foarte deschis: Aceştia sunt slujitori ai lui Satana, dar veşnic niciodată slujitori ai lui Dumnezeu! Din fericire se află ei în mâinile noastre, ceea ce ştiu ei foarte bine; de aceea ne şi lasă ei fain teferi!

Dacă ei l-ar invita însă pe unul sau pe celălalt dintre noi aşa de prietenos la Ierusalim la vreo oarecare sărbătoare, suntem noi atunci totdeauna aşa de îndrăzneţi, de a nu accepta invitaţia în nici un caz şi aşteptăm mai cu drag aici moartea naturală, decât ca să căutăm şi după una artificială cumva în toată cinstea în încăperile secrete din jurul templului! Crede-ne, atâta de deştepţi ca domnii din templu suntem şi noi şi mirosim prăjeala deja cu mult înainte, ca aceştia s-o pună la foc! De aceea, ţine-te tu numai tare frumos de noi şi nu vei pierde absolut nimic!“

Spune Korah: „Acum sunt deja pe deplin lămurit în privinţa voastră, ceea ce îmi este foarte pe plac; dar templul să se bucure de prieteniile felurite, pe care noi i le vom arăta la ocazii bune!“

Spune Chiwar: „ştii tu, rău cu intenţie nu-i vom pricinui; dar dacă el ne-ar ataca, atunci şi vai de el! Pentru că materialul pentru aceasta totuşi nu ne lipseşte într-adevăr!“

După aceste cuvinte ale lui Chiwar, vine bucătarul şi îi invită pe toţi la masa de amiază.
87. Chiwar şi Korah despre trezirea Sarei de la moarte.
Atunci când toţi savurează destul de bine la masa de amiază cu însoţirea a tot felul de discuţii duhovniceşti, păşeşte Borus în sala de mese, îi salută pe toţi, le prezintă femeia lui Sara, cu cererea, de a o nota în cărţile lor ca femeia lui legitimă, pentru că ea aparţine de învăţătura evreiască!

Şi Chiwar ia de îndată cartea mare de cununie şi îi înscrie pe amândoi imediat ca oameni căsătoriţi pe deplin legitim în faţa lui Dumnezeu a a toată lumea!

Dar superiorul îl întreabă pe Chiwar, dacă aşa ceva ar merge aici într-adevăr, deoarece Borus este într-un mod dovedit un grec.

Spune Chiwar: „Prietene, aici la noi merge tot şi ar fi o nechibzuinţă, de a nu dori de a căsători o pereche de cununie, pe care Dumnezeu o cununase deja cu mult înainte!“

Spune superiorul: „De unde ştii tu, deci, aceasta?“

Spune Chiwar: „Aşa cum ştiu eu de chiar multe lucruri, ce nu ştii tu acum nici pe departe, aşa ştiu eu şi aceasta, chiar şi dacă tu încă nu şti acum aceasta! De aceea, fii acum numai foarte liniştit; pentru că aici totul se aplică altfel decât în templu!“

Superiorul zâmbeşte şi se mulţumeşte.

Borus scoate însă imediat o pungă grea de aur din buzunarul său şi achită cu aceasta taxa lui după lege, care fireşte că nu era nici pe departe atât de mare, ca ceea ce el pusese jos în punga şi îşi luă apoi de îndată rămas bun.

Atunci când Borus părăseşte sala de mese, ridică superiorul punga şi spune: „Acestea sunt doară peste cinci livre de aur sub înfăţişarea bucăţiilor celor mai curat stanţate ale lui Augustus, - sunt de asemenea şi unele Tiberiuse printre ele! Aşa se obişnuieşte, deci, asta aici? În templu ar fi o livră de aur deja o dare de cinste!“

Spune Chiwar: „Asemenea dări nu sunt aici rarităţi; dar Borus, după Iisus într-adevăr primul doctor din lume, este un prea mare bărbat de cinste şi la aceasta prea bogat, ca el să dorească să se arate murdar numai la o oarecare ocazie!“

Intreabă superiorul mai departe: „Cine era, deci, femeia lui mică chiar foarte frumoasă şi amabilă?“

Spune Chiwar: „Aceasta este fiica superiorului Iair, despre care ţi-am făcut deja cunoscut, că mântuitorul miraculos Iisus a trezit-o de două ori consecutiv de la moarte.“

Spune superiorul: „Ea a fost probabil numai într-o ameţeală puternică, ceea ce nu este tocmai ceva nou la fiinţe atât de gingaşe şi încântătoare!“

Spune Chiwar: „Oho, dacă putrezeşti peste patru zile în mormânt şi fiecare nas încă cât se poate de insensibil simte mirosul de cadavru numai prea bine - cum noi toţi am simţit un astfel de miros numai prea agresiv în ciuda a tuturor alifiilor, când noi am însoţit-o la criptă şi când am cântat acolo cântecele de jale - , acolo nu mai este nici o urmă de vreun leşin! Dar lui Iisus, bunului Mântuitor, i-a fost aceasta într-un mod miraculos posibil, ce numai lui Dumnezeu singur îi poate fi posibil, s-o cheme totuşi, numai cu un cuvânt, fără toate alte mijloace, de îndată iarăşi înapoi în cea mai frumoasă viaţă; şi ea este acum mai plină de viaţă şi mai sănătoasă, decât a fost ea vreoadă în toată viaţa ei, - pentru că ea este încă foarte tânără şi are de-abia şaisprezece ani!“

Intreabă superiorul: „Cât de mult timp a trecut deja, deci, de când a fost trezită de la moarte?“

Spune Chiwar: „Cel mult şase până la şapte zile! Foarte exact n-aş şti să-ţi spun timpul; dar atâta este sigur, că ea a fost trezită iarăşi la viaţă de la moarte la începutul săptămânii trecute.“

Spune superiorul, pe deplin stupefiat de minunare: „Asta este într-adevăr ceva, ce încă n-a mai fost întâlnit pe pământ! Acum prospeţimea vioaie a femeii acesteia dragi şi totuşi deja ca cadavru patru zile în mormânt!? Cu adevărat, aceasta este nemaiauzit, cu condiţia că voi îmi faceţi cunoscut într-adevăr adevărul deplin, ceea ce eu nu mai vreau acum să pun la îndoială; pentru că această localitate pare să fie alcătuită din o grămadă de minuni!“

Spune Chiwar: „Bineînţeles, asta este într-adevăr aşa! Mai ales, însă, trage înainte de toate tocmai acest numit Mântuitor Iisus toate atenţia imaginabilă asupra Sa; pentru că înfăptuirile Sale întrec în cea mai înaltă măsură de nedescris toate şi fiecare lucru, ce a fost vreodată scris de Moise despre părinţii din începuturi şi toate ce le ştim despre marii prooroci! Pentru că aceasta nu s-a mai întâmplat încă niciodată! Nu există ţie nici o boală încă cât se poate de rea, pe care El n-o vindecă îndată prin cuvântul pur, fără să-l vadă pe bolnav sau să-l atingă! Dacă El vrea altceva, atunci se întâmplă aceasta într-o sclipire!

Aşa este de exemplu demisionarea lui Iair înfăptuită în urmă cu aproximativ patru zile şi actul de abdicare prezentat înalţilor preoţi în acelaşi moment în templu la Ierusalim doară totuşi mai mult decât o minune! Pe cale naturală ar fi ajuns acest act probabil abia cu greu astăzi în mâinile înalţilor preoţi; aşa, însă, ai putut tu ajunge deja cu două zile în urmă la Capernaum şi astăzi în cea mai devreme dimineaţă de acolo aici, - şi nu s-a întâmplat la aceasta absolut de loc nici o greşeală în ceea ce priveşte regula şi tradiţia veche! Tu eşti acum pe această cale cea mai minunată pe deplin cel mai superior preot din întreaga Galilee şi demisionarea lui Iair se află pe deplin cu toate adăugirile şi explicaţiile necesare în mâinile înaltului preot la templu şi toate acestea au costat unul şi acelaşi moment! Astfel ne-a fost povestit de către martori credincioşi, că tocmai acest Iisus a ameninţat de-abia cu puţine săptămâni în urmă o furtună de mare foarte imensă, - şi marea şi vânturile au ascultat în acelaşi moment cuvintele Mântuitorului! Asemenea istorioare ţi-aş putea relata încă mulţimi; dar, pentru moment, nu este timpul pentru acestea. S-ar putea crede acum, că acest om ar fi un mercenar al lui Satana, dacă cuvintele Sale, învăţăturile şi certările drăgălaş serioase nu ne-ar sfătui de mai bine!

Eu îţi spun aceasta deschis, sincer şi adevărat: Minunat de neânţeles sunt faptele Lui; dar ele dispar ca fleacuri goale faţă de puterea cea mai minunată a cuvântărilor şi învăţăturilor Sale! Acolo auzi tu adevăruri, despre care niciodată n-a visat vreun prooroc! El îţi înfăţişează viaţa unui om într-o formă, conform căreia un om nu poate avea numai nici cel mai neânsemnat dubiu, dacă sufletul lui este muritor sau nemuritor. Nemurirea îţi este prezentată într-o formă aşa de lipede, că tu nu poţi însă nici un moment să ai dubii, că există după moartea trupului tău o veşnică trăire încontinuare a sufletului prin duhul Dumnezeiesc, care trăieşte în el.

Pe scurt, îţi este ţie un om acest Iisus de nişte capacităţi aşa de nedescrise, că trebui să spui cu cea mai bună conştiinţă: Un asemenea om n-a avut nicodată pământul de la Adam încoace ca locuitor al lui! Toate elementele îl ascultă, miliarde de duhuri sunt mereu gata spre a-I sluji Lui şi aşa am alfat eu şi de la mai mulţi ucenici ai Săi, că pa călătoria Lui de la Sichar la Cana în Galilea a făcut în plină amiază soarele de înadată total întunecat, dar l-a lăsat atunci în câteva momente după aceea să strălucească iarăşi aşa de luminos ca înainte!

Aşa ne-au povestit Roban şi mai multe mi de martori, pe care i-am cercetat, că, în Sichar, două cetăţi vechi, derăpănate, vechea casă a lui Iosif şi a lui Beniamin şi vechea cetate Esaus, care îi aparţine acum neguţătorului bogat Jairuth, le-a restaurat într-o sclipire cu cuvântul Său în aşa fel, că despre aceasta toţi meşterii constructori de acolo mărturisesc deschis, că ei ar fi avut de lucru cu toată hărncia cel puţin zece ani plini pentru o asemenea restaurare a celor două cetăţi vechi, dacă le-ar fi revenit o asemenea reconstrucţie spre executare pe cale naturală! La aceasta, însă, n-a stat gata clădirea foarte mare într-o sclipire pentru sine singură din material tare de construcţie, ci amenajată cu toate cerînţele posibile şi acest lucru într-un mod aşa de practic şi în acelaşi timp foarte frumos, cum nu se mai poate primi aşa ceva spre vedere, reieşind din mâinile constructorilor, într-adevăr niciunde pe acest pământ!

Tot aşa mi-a povestit un anumit grec din Cana din Samaria - numele său a fost Philopold - lucruri de necrezut, cărora am trebuit eu să le dau crezare, pentru că mi-a adus aproape o mie de martori.

Dar după părerea mea, dacă un singur om poate înfăptui astfel de lucruri, atunci eu cred că el este mai mult decât un om şi mai mult chiar decât un profet! El a spus bineînţeles acum câteva zile - eu cred că la lacul unei pescării, care se putea numi şi aceasta minunată - , că aceasta ar putea înfăptui fiecare om, dacă are o credinţa puternică şi de nedoborât. Dar după părerea mea este o astfel de credinţă tot atât de minunată ca cel mai mare miracol; căci o astfel de credinţă poate fi doar urmarea luminată a unei capacităţi bine ştiute, care conţine în sine oricare reuşită.

Cine îşi cunoaşte puterile, acela trebuie să se încreadă în ele şi în conştientul său pentru efectul unei lucrări sau a unei fapte din nenumăratele sale experienţe. Dar dacă un om îşi întinde credinţa sa spre reuşită mai departe decât puterile sale, atunci o astfel de credinţă va fi de îndată condusă de dubii, atunci când vede în faţa sa o greutate, pentru care el nu simte nici pe departe puterea în sine ca s-o ridice pe aceasta.

Dacă eu aş vedea în faţa mea pe un drum o piatră care cântăreşte mai multe livre, atunci eu nu voi avea nici o clipă dubii, în privinţa, că dacă eu aş vrea ca să mut piatra din drum eu nu aş putea aceasta; dar dacă pe drum se află o stâncă de mai multe mii de livre, atunci eu sunt de părere, că credinţa de neclintit se va clătina totuşi puţin. Chiar dacă aş forţa voinţa mea, cu siguranţă că nu va folosi la nimic, pentru că îmi lipseşte convingerea subiectivă, că cu o forţă de ridicare pentru două sute de livre cu greu devii maestrul unei greutăţi de sute de mii de livre.

Doar că lui Iisus îi sunt toate posibile, ca unui Dumnezeu! În faţa voinţei Sale este tot una un munte ca şi o particulă mică de praf! Pământul, aerul, apa, vântul şi focul îl ascultă ca şi mieii pe un păstor şi un fulger îl poate ghida El mai bine ca oricare ţintaş care îşi ghidează săgeata din arcul său! - şi ce reiese din aceasta? Eu te rog de aceea, ca fiind superiorul nostru să ne spui şi nouă părerea ta!“

88. Părerea lui Chiwar despre templu.

Spune superiorul: „Dacă aşa stau lucrurile, la care eu însumi nu prea am dubii, atunci trebuie el ca să fie una într-un anumit fel de neânţeles cu atotputernicul Duh al lui Iehova, la fel ca şi Moise sau Ilie, care ultimul dintre aceştia a putut chema focul din ceruri, care îl asculta. El a mai înfăptuit câteva miracole, care nu au fost scrise în cronică, dar miturile se mai află în popor, cu toate că acestora nu poţi să le dai prea multă crezare; dar în general ar putea să fie mult adevăr lipite de acestea!

Chiar acest Ilie, dacă memoria mea nu mă înşală, la o ocazia a înviat o grămadă de schelete moarte de pe un câmp de luptă şi le-a dat carne, piele şi păr! La o altă ocazie a secat el toate izvoarele principale ale mareului Eufrat pentru trei ani de zile şi a poruncit norilor, să ocolească cerul. Doar după ce oamenii s-au căit cu adevărat, a deschis el din nou izvoarele fluviilor şi a poruncit norilor, ca aceştia să apară pe firmament şi să dea apă pământului sec! Şi tot aşa s-au mai povestit foarte multe ciudăţenii despre profeţi, dar cu timpul s-au deformat acestea cu siguranţă şi se spune, că chiar acest Ilie va reveni încă o dată pe pământ, ca el să căiască oamenii prin semne măreţe, deoarece este cunoscut că aceşti profeţi neânţeleşi nu au murit niciodată, ci ei au urcat într-o caleaşcă de foc spre ceruri. Prin urmare poate fi foarte uşor posibil, că acest Iisus este un purtător al duhului marelui profet şi de aceea, că este într-o federeaţie strânsă cu puterea lui Iehova, poată înfăptui acum astfel de lucruri, care îi sunt posibile doar lui Dumnezeu!“

Spune Chiwar: „ Părerea ta nu este deloc rea şi eu aş fi aproape de acord cu tine, dacă nu aş fi văzut unule lucruri la acest Iisus cu proprii mei ochi, care îl pune în spate pe Ilie cu o jumătate de veşnicie. Tu ai vrea bineînţeles să întrebi aici şi să spui: ‘Care? Cum se numesc?’ Dar eu ar trebuie să-ţi mărturisesc, că pentru a-ţi descrie acestea, mi-ar lipsi într-u totul cuvintele; căci acestea trebuie văzute, ascultate şi simţite pe propria piele, deoarece altfel nu se pot înţelege deloc. Şi eu sunt acum de părerea în faţa mai multor , că acest Iisus este pur şi simplu Mântuitorul mult aşteptat! Căci eu întreb pe fiecare, dacă acesta ar veni într-o altă vreme, ar putea înfăptui semne mai măreţe!? Pe lângă aceasta se trage El într-o linie dreaptă după cronică, care ajunge până la bunicul lui Iosif, de la David. (Matei. 1, 1-17)

Achim a fost tatăl lui Eliud, Eliud tatăl lui Eleazar, acesta tatăl lui Matan, acesta tatăl lui Iacov şi Iacov a fost tatăl lui Iosif şi acesta tatăl al lui Iisus al nostru . Mergi după această cronică mai departe înapoi şi tu poţi ajunge înapoi în linia cea mai dreaptă la David; aşadar însă este scris, ca Mesia se va trage din David şi că fiecare îl va recunoaşte după faptele Sale.

Acestui Iisus nu-I lipseşte pentru aceasta după părerea mea aşadar absolut nimic; descendenţa este autentic evidentă şi fapte, ca acestea, pe care pământul nu le-a trăit niciodată pe suprafaţa lui, sunt de asemenea prezente în belşugul cel mai imens. Eu într-adevăr nu ştiu prin urmare, ce ne-ar putea împiedica, de a-L admite ca fiind Acela, care este El foarte evident!?

Că templul lacom de domnie nu va accepta cu uşurinţă acest lucru, se poate înţelege într-adevăr uşor; dar noi ar trebui aici să nu ne mai îndreptăm deloc după templu, care, după părerea mea, este mort pe deplin şi nu ne poate da în viitor nici protecţie nici o înţelepciune şi încă mai puţin vreo oarecare subzistenţă, - în afară de faptul dacă noi îi dăm mai înainte pentru un post aşa de mult, că din aceasta ar putea trăi foarte bine zece oameni o sută de ani.

Calculează tu numai suma, pe care ai plătit-o în templu pentru postul de superior cu aur şi argint şi tu vei găsi uşor, că banii ar fi foarte uşor suficienţi şi aceasta regeşte, pentru o sută de ani! Lasă-te însă aici împresurat de romani şi cere dimpotrivă protecţie templului şi nu numai că nu ţi se va putea da vreuna, ci nici nu se va vrea şi vei fi servit cel mult, pentru câteva mâini pline de arginţi, cu alinări cu sens dublu aproximativ în forma, precum faimosul oracol din Delfi - bineînţeles pentru mult aur şi argint - îi serveşte pe cei care întreabă, că după aceea oracolul are tot timpul dreptate, dacă celui care pune întrebarea i se întâmplă ceva bun sau ceva rău!

Eu cunosc mulţumită lui Dumnezeu întreaga înşelăciune de acum din templu şi nici nu-mi fac de aceea absolut nici o mustrare de conştiinţă din faptul, de a-l înşela pe acesta aşa de tare precum este numai întotdeauna posibil, în oricare formă ar şi fi aceasta! Pentru că, prietene, cine nu vrea să fie în acest timp foarte tare înşelat de către templu, acela trebuie să-şi dea osteneala deşteaptă, să înşele el însuşi templul aşa de tare precum este numai întotdeauna posibil! Sau eşti tu de părere, că tu vei reuşi ceva în templu cu o faţă şi cu un cuget cinstit şi legitim? Oh, de aceasta să nu cumva să se mândrească cineva! Mergi însă acolo cu o înfăţişare şi un cuget aşa destul de şiret şi eu îţi garantez, că tu îi vei putea duce de nas pe templieri după bună plăcerea ta!

Eu îmi pot aminti încă foarte bine de un anumit Bars, care era acolo un grec tăiat împrejur. El trebuie că deţinea deja o avere mare, pentru că era plin de perle şi diamante. Acest om îţi avea o figură aşa de şireată, vorbea puţin şi ce spunea, era totuşi aşa de sigur o minciună extrem de şireată, aşa cum eu mă numesc Chiwar. El a cerut însă doar o sută de livre de aur şi a dat pentru acestea un sul de pergament, care avea cel mult valoarea unei jumătăţi de ban. Inaltul preot a dat, ce-i drept, foarte tare din umeri; dar Bar a arătat la aceasta o mină, cum eu am s-o mai văd în viaţa mea cu greu vreodată iarăşi pentru a doua oară şi a vorbit la aceasta foarte ironic.’Hm, Aut Cezar - Aut Nihil!(‘ori Cezar ori nimic!’, ceea ce înseamnă: ori tot ori nimic), la care înaltul preot - Dumnezeu ştie din care motiv - a devenit pe deplin palid şi a lăsat de îndată să i se înmâneze lui Bar cele o sută de livre de aur, de care templul n-a mai primit niciodată nici măcar o greutate de un fir de păr înapoi; pentru că se lămurise de-abia după o jumătate de an, că acest Bar n-a fost nimic altceva decât un foarte şiret înşelător, care era uns cu alifii vrăjite de-ale lui Satan, pentru a putea scoate şi de la înaltul preot o mie de livre de aur.

Veneau însă pe lângă adesea de asemenea evrei foarte cinstiţi, care vroiau să se împrumute cu bani din templu pentru zăloguri bune; nimic nu primeau ei, pentru că ei se purtau mult prea cinstit şi aveau şi nişte feţe mult prea drepte! - şi astfel este principiul meu la mine constatat: Trebuie să înşeli templul, dacă nu vrei să fii înşelat tu de el! Şi aşa nici nu voi întreba pe veci templul, dacă Iisus ar fi Mesia făgăduit, ci el este pentru mine de asemenea fără templu! - Ce spui tu la această părere a mea?“

89. Discuţie între Korah şi Chiwar despre Mesia.

Satana îl provoacă pe Chiwar la luptă.

Spune superiorul: „Prietene, eu te iubesc; pentru că un suflet aşa de cinstit cum eşti tu n-am mai întâlnit încă! Cu adevărat, tu ai dreptate pe deplin! Eu îl cunosc pe acest Iisus încă mult prea puţin, ca să mă pot alătura imediat pe deplin punctului tău de vedere! Dar atât de mult sunt şi eu de părere: Dacă făgăduinţa nu este o nucă total goală, care nu s-a adeverit încă niciodată cel puţin pământesc istoric evident de la David încoacea - pentru că faţă de veşnica împărăţie a lui David sunt acum romanii o dovadă contrară încă mai evidentă decât robia babiloniană, care a durat patruzeci de ani -, aşa nu sunt eu deloc împotrivă, de a împărtăşi cu tine credinţa. Dar se pune acum întrebarea numai asupra faptului, ce spuneţi toţi la toate acestea şi ce spun preoţii şi fariseii ale celorlalte oraşe!?“

Spune Chiwar: „Ceea ce îţi spun eu, este vocea a noastră a tuturor din acest oraş; aceia din Capernaum n-ar fi departe de aceasta în urma unei lecţii dure, care le-a fost împărtăşită la ocazii diverse şi în ceea ce priveşte încă alte oraşe, aceasta o lăsăm deocamdată întemeiată pe sine şi îi lăsăm la iluzia lor veche până la o ocazie favorabilă din viitor!

Dacă aici îţi este reşedinţa pentru viitor, atunci lasă-mă numai pe mine să port grija şi Galilea se va afla în ani puţini, ca fiiind pentru sine izolată, pe deplin independentă faţă de templu! Galilea stă oricum scrisă în templu pe ultima foaie de pergament! Ce importanţă are acum faptul, dacă noi rupem afară şi această ultimă foaie? Pe romani şi pe greci îi avem câştigaţi pentru noi şi aceasta straşnic şi aşa puţin ceva din milostivirea lui Dumnezeu atotputernică şi vie de asemenea şi să-i fie templului foarte debusolant de acru, de a linge arbuştii noştri de isop!“

Spune Korah, superiorul: „Eu îţi dau în toate pe deplin dreptate şi sunt acum de asemenea dintr-o dată convins mai mult încă decât înainte, că ai dreptate; dar să chibzuim trebuie noi întotdeauna, că arhanghelul Mihail, ca cel mai puternic al tuturor duhurilor cereşti după Dumnezeu, a avut de înfruntat cu toată puterea şi stăpânirea lui trei zile şi nopţi o luptă îndârjită cu Satana pentru trupul lui Moise! Aşadar, dacă Satana s-ar pune cu noi, cum vom dăinui noi atunci în lupta cu el?“

Spune Chiwar: „Nu cu unul, ci cu zecemii de Satane m-aş pune eu singur, cu toate că nu sunt încă nici pe departe un Mihail! Trebuie să ai numai curaj şi să-i închizi bestiei rele toate căile, aşa nu realizează el nimic nici cu iadul său întreg plin de diavoli; dar dacă îi arăţi o dată latura vulnerabilă, unde poate el să găsească uşor un punct de sprijin, atunci ar deveni lupta fireşte de o sută de ori mai grea!

Dar aşa de adevărat cum m-a făcut un Dumnezeu: un templu nu-i voi construi de aceea niciodată lui Satan şi să-l tămâiez, ca el să dorească de aceea să mă lase în pace! El să vină, dacă ar pofti, să înceapă o luptă cu Chiwar şi voi să fiţi martori, că eu voi termina cu el în mai repede de trei zile!“

Spune superiorul: „Prietene, tu îndrăzneşti mult, de a te pune ca muscă cu un leu şi să-l provoci chiar straşnic la luptă, în timp ce tu ar trebui să-L rogi numai pe Dumnezeu, ca El să te scutească veşnic de urmăririle lui Satan!“

Spune Chiwar: „Prietene, eu cunosc însă un nume şi acesta este îndeajuns pentru legiuni de Satani şi diavoli! Unde este el deci, dacă posedă curaj, de a intra în luptă cu mine?

Musca este, ce-i drept, în ceea ce priveşte puterea un veritabil nimic faţă de un leu; dar, dacă musca vrea, îl pune totuşi pe cel mai tare leu pe o fugă lungă de câteva zile! Ea îl loveşte zburând în urechea lui şi îi zumzăie în ureche în aşa fel, că leul va fi la sfârşit de părerea, că vâjâie cea mai tare furtună şi regele animalelor o ia acuşi la fuga cea mai ruşinoasă!

Şi astfel nu este tocmai necesar să fii mai puternic faţă de cel puternic, ci aici merge înainte deşteptăciunea porivită mai presus de toate! Uite, tu însuţi ai venit la noi cu o porţie puternică de satanism adevărat; şi iată deşteptăciunea mea eventuală a făcut de râs această porţie şi tu te afli acum ca un om liber şi ca un superior ales de noi în faţă noastră a tuturor şi Satan nu ne-a putut de aceea pricinui încă nici un rău - şi nu va fi în stare nici în viitor să ne pricinuiască vreunul!

Eu ştiu, ce ştiu şi pot, ce pot; dar pentru aceasta îţi garantez, că Satan nu va fi în veşnicie maestrul şi Domnul meu!“

Spune Korah: „Prietene, nu vorbi prea tare; că răul ar avea ochii şi urechile lui peste tot! Cu ajutorul lui Iehova şi a lui Mesia al tău, mie înca prea puţin cunoscut, fireşte că nu ne va putea pricinui într-adevăr nimic; dar să-l provocăm nu vrem noi absolut de loc! Dumnezeu să ne păzească de vizitele sale în orice formă ar fi ele!“

Spune Chiwar: „Bineînţeles că nici eu nu voi dori lupta, - dar nu am nici cea mai neânsemnată frică faţă de aceasta!“

Când Chiwar a terminat de spus asemenea cuvinte, iată, a păşit atunci deodată un uriaş enorm de mare în sala de mese şi s-a dus cu o mână batjocoritor furioasă în faţa lui Chiwar şi spuse cu o voce asemănătoare cu tunetul, că din această cauză s-au zguduit stâlpii sălii: „Tu eşti acea muscă slobodă, care vrea să intenteze un vuiet de furtună în urechea leului? Incearcă aceasta, tu vierme nenorocit al prafului de pământ, cum vei reuşi tu bătându-te cu mine! Şi eu pot ceva, ce ţi-ar fi încă foarte necunoscut! Iată, Mesia al tău depinde numai de generozitatea mea, fiindcă pentru mine nu este aşadar totuşi prea onorabil, de a mă pune la o luptă cu muşte; dar dacă el îmi face multe palavre, atunci rânduiesc eu foarte uşor să fie el atârnat pe cruce şi tu poţi atunci să te rogi la Mesia al tău pe cruce! - Ce vrei să faci tu însă acum, dacă te rup de îndată în bucăţi de mărimea prafului de soare?“

Aici se ridică Chiwar foarte liniştit de pe locul său şi îi porunceşte uriaşului, respectiv Satanei, cu următoarele cuvinte: „Aşa cum tu, nenorocitule, ai venit înăuntru, aşa vezi iarăşi - şi anume cu intenţia serioasă, să nu mai păşeşti veşnic niciodată în acest sălaş sfânt - să ieşi afară tocmai tot aşa, căci altfel te judecă Iisus Domnul!“

La expimarea numelui lui Iisus s-a dat uriaşul imediat mai mulţi paşi înapoi şi ameninţa foarte, arzând de furie, să nu-i pomenească acest nume urât veşnic vreodată iarăşi!