Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Nazareii erau iudaizanţi moderaţi, rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. Ei serveau Legea mozaică, dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. Ei cunoşteau Naşterea supranaturală a Mântuitorului, Moartea şi Învierea Lui. Ei vedeau în el, Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, ca şi creştinii. Foloseau Evanghelia după Matei, în forma ei originală, în limba aramaică.

Ebioniţii erau iudaizanţi rigorişti. Numele lor vine după Sfântul Irineu, de la un oarecare Ebion, sau de la un rabin Iaba sau Abun, după alţii de la aba, un veşmânt sărăcăcios, de cerşetor. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. Unii recunoşteau Naşterea miraculoasă a lui Iisus Hristos, alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi al Mariei, şi unii şi alţii, însă negau divinitatea Lui. Ambele categorii respectau Legea mozaică, Evanghelia după Matei în limba aramaică, şi refuzau scrisul Sf. Pavel, considerat ca apostat. Ebioniţii s-au apropiat mai târziu de rabinism şi de talmudism.

În unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. Ei aveau şi alte idei decât cele iudaice. Nu propagau numai observarea Legii mozaice, deosebirea alimentelor, sărbători, ţinerea sabatului, ci şi practicarea ascezei, socotind corpul ca o închisoare a sufletului. Ei aveau de asemenea un cult al îngerilor, pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. Se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice, străine de iudaism. Ei opreau căsătoria şi unele alimente, aveau „basme şi nesfârşite înşirări de neamuri”, mituri şi genealogii.

Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda se cunosc eretici dedaţi plăcerilor. Sub pretextul libertăţii, ei dispreţuiau legea. Negau a doua venire a lui Hristos. Eretici asemănători erau nicolaiţii de la Efes şi Pergam, cunoscuţi din Apocalipsă. Aceştia chiar aprobau cultul idolatric, mâncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că femeile pot fi comune bărbaţilor.

Unii din aceşti eretici învăţau şi practicau imoralitatea, la alţii, în general se găseau idei străine de cele ale iudaizanţilor.

Iudeo-gnosticii

Iudeo-gnosticii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică şi împrumutau idei străine, din gnosticismul antic, precum şi unele idei creştine denaturate.

Cerint era un iudeu alexandrin, influienţat de ideile lui Filon. Deşi unii scriitori creştini (Ipolit, Epifaniu) îl socotesc doar iudaizant, există mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. El era dualist, admitea existenţa unui Dumnezeu ascuns, invizibil şi a materiei eterne. Lumea a fost creată de un înger, Demiurg. Un altul a creat Legea mozaică. Iisus a fost un om natural, dar mai bun şi mai drept decât ceilalţi oameni. Asupra Lui s-a coborât la Botez Hristos, spiritul lui Dumnezeu, care a făcut prin El minuni, dar L-a părăsit la moarte. Prin urmare, Cerint era deci şi dochet, neadmiţând realitatea întrupării lui Hristos.

Dochetismul şi ideile iudaizante sunt denunţate şi combătute de Sfântul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele sale. Ereticii cunoscuţi de el îmbinau idei iudaice, creştine şi străine şi învăţau practici de abstinenţă.