Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Bisericile ortodoxe. Noile patriarhate

Patriarhia Moscovei şi a toată Rusia. Ruşii, cel mai însemnat dintre popoarele slave, au fost creştinaţi oficial în anul 988. înainte de această dată, contactele cu Bizanţul au favorizat pătrunderea elementelor creştine în statul kievean astfel, încât Olga, văduva cneazului Igor, se botează în 954.

Cel care avea să determine creştinarea în masă a ruşilor a fost cneazul Vladimir cel Mare (980-1015, cinstit de pravoslavnici ca sfânt cu apelativul „cel întocmai cu Apostolii", 15 iulie).

Delegaţii Sfântului Vladimir, cu misiunea de a cerceta mai multe credinţe pentru a o îmbrăţişa pe cea mai bună, când au ajuns la Constantinopol şi au luat parte la slujba din biserica Sfânta Sofia - consemnează Cronica lui Nestor - lucrare din secolele XI-XII, au raportat la întoarcere cneazului: „Şi ne-am dus la greci...şi ne-au condus acolo unde ei se închină la Dumnezeul lor (adică biserica Sfânta Sofia) şi nu mai ştiam dacă ne găseam în cer ori pe pământ... Dar un lucru ştim ca acolo Dumnezeu locuieşte în mijlocul oamenilor; şi slujba lor este mai minunată decât în oricare altă tară".

Cerând în căsătorie pe Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul (adică „mâncătorul de bulgari", pentru că i-a înfrânt în 1018), Vladimir se botează în 988, urmat de o parte din curteni şi apoi de popor.

Înfiinţează apoi Mitropolia de Kiev şi mai multe episcopii (Rostov, Novgorod, Cernigov etc.).

Urmaşul lui Vladimir, cneazul Iaroslav cel înţelept (1019-1054), ctitorul catedralei „Sfânta Sofia" din Kiev, aşează Biserica Rusă sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice. Tot acum (către 1051), Cuviosul Antonie (10 iulie), care trăise în Muntele Athos, înfiinţează celebra Mănăstire Pecerska (a Peşterilor) din Kiev, care avea să devină centrul vieţii religioase din vechea Rusie. O altă importantă mănăstire este fondată ulterior (cca 1334) de Sfântul Serghie de Radonej (25 septembrie şi 5 iulie), cu hramul „Sfânta Treime", unde Cuviosul Andrei Rubliov (cca1370-1430, prăznuit la 4 iulie) şi-a dezvoltat talentul său de pictor de icoane.

Din 1240, când este cucerit de mongoli, Kievul va rămâne sub stăpânirea acestora până după căderea Constantinopolului. Când în 1654 Ucraina se uneşte cu Rusia, Mitropolia Kievului intră sub jurisdicţia Bisericii Ruse.

În secolul al XlII-lea, centrul politic mutându-se la Moscova, Mitropolia Kievului şi-a stabilit şi ea (l 325) reşedinţa în capitala rusă.

La Sinodul de la Ferrara - Florenţa (1438-1439), Mitropolitul Isidor de Kiev şi Moscova militează activ pentru unire. La întoarcerea în Rusia este închis de principele Vasile al II-lea Orbul, dar evadează şi, ajuns la Roma, îşi reneagă credinţa ortodoxă şi este ridicat la rangul de cardinal. In această calitate este delegat în anul 1452, la Constantinopol, pentru proclamarea unei noi uniri între greci şi latini.

Din 1448, Biserica Rusă, ca un protest contra unirii cu Roma a bizantinilor la Ferrara - Florenţa, s-a considerat autocefală, întâistătătorul ei numindu-se Mitropolit al Moscovei şi al întregii Rusii.

La 26 ianuarie 15 89, Biserica Rusiei este ridicată la rangul de Patriarhie şi în 1593, Sinodul patriarhilor orientali ţinut la Constantinopol acordă Patriarhiei Ruse locul al cincilea în ordinea patriarhiilor răsăritene.

O importantă contribuţie la dezvoltarea Bisericii Ruse a adus-o patriarhul Nicon (1652-1658) al Moscovei, care în cadrul unui sinod ţinut la Moscova (1655-1656) a adoptat unele măsuri reformatoare şi pentru diortosirea (corectarea şi adaptarea) cărţilor de cult care conţineau greşeli. Zece ani mai târziu, patriarhul Nicon este condamnat pe baza unor acuzaţii nedrepte, de către aripa conservatoare a Bisericii, dar reformele lui au fost validate.

Opozanţii reformei lui Nicon au provocat o mare schismă, numită rascol, condamnată de două sinoade locale ruse. Rascolnicii s-au împărţit în popovţi (cu preoţi) şi bezpopovţi (fără preoţi). Persecutaţi de stat, s-au refugiat în Bucovina şi nordul Dobrogei.

În 1971, Patriarhul-locotenent Pimen al Moscovei a ridicat anatema contra vechilor „credincioşi" (starovierţî). Lipovenii, cum se mai numesc, au o mitropolie mondială de rit vechi, cu sediul în oraşul Brăila (România).

La 25 ianuarie 1721, ţarul Petru cel Mare (1682-1725), care aplică o serie de reforme în Rusia, desfiinţează demnitatea de patriarh, lăsând conducerea Bisericii Ruse unui Sinod Dirigent, care ţinea legătura cu ţarul printr-un procurator suprem laic, numit Ober-procuror. Sediul Bisericii Ruse se mută de la Moscova la Petersburg.

Începând cu secolul al XVIII-lea, Biserica Rusiei va dezvolta o fructuoasă misiune creştină în Liberia, China, Coreea, Japonia.

În 1917, Biserica este separată de stat, dar se reînfiinţează demnitatea de Patriarh.

Ucrainenii, care în anii 1596 (la Brest-Litovsk) şi între 1649-1691 se uniseră cu Roma, revin la Biserica Ortodoxă în anii 1946 şi 1949. După 1989, o mică parte din foştii uniţi vor reveni la relaţiile cu Biserica Romei.

Problemele jurisdicţionale legate de diaspora ortodoxă ucraineană şi Biserica Ortodoxă din Estonia vor tensiona relaţiile dintre Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei, diferendul fiind depăşit în anul 1996.

Regimul bolşevic a promovat o politică distructivă a Bisericii Ruse şi a clerului, încă din 1917. Zeci de episcopi, mii de clerici, călugări şi călugăriţe, precum şi credincioşi laici au fost supuşi represiunilor sau au fost ucişi cu brutalitate. Mii de preoţi au fost siliţi să-şi schimbe identitatea, iar bisericile au fost închise şi transformate în depozite, săli de sport sau muzee, în cel mai fericit caz.

O altă persecuţie şi constrângere se vor petrece în timpul aşa-numitului „Armistiţiu al lui Hruşciov" (Nikita Hruşciov, preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1958 -1964), când mii de biserici de pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost închise „din motive ideologice".

În prezent, Patriarhia Moscovei are un Sinod alcătuit din peste 150 de ierarhi, peste 19.400 de parohii, cca 15.000 de preoţi şi 545 de mănăstiri (2000) şi dispune de o puternică şi înfloritoare diasporă. Biserica Ortodoxă Rusă a acordat, în 1970, autocefalia Bisericii Ortodoxe Ruse din America cu sediul la New York, intitulată Biserica Ortodoxă Americană. Acest act n-a fost însă recunoscut de celelalte Biserici Ortodoxe. Este Biserica Ortodoxă cu cel mai mare număr de credincioşi (cca 70 de milioane).

Actualul patriarh este Alexei II ,întronizat în 1990, având titu­latura de „Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii". Sediul Pa­triarhiei este la Moscova.