Sfintele Taine. Instituite de Mântuitorul Iisus Hristos, cifra lor de şapte a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfântului Apostol şi evanghelist Ioan.
Botezul era actul de credinţă şi de cult, prin care se intra în sânul Bisericii. El avea caracter sacramental, de taină: ştergea păcatele şi acorda darul Sfântului Duh. Botezul era numit baie sau spălare, renaştere, baia renaşterii, luminare, pecete, pecetea credinţei, har desăvârşit.
Ritul Botezului s-a dezvoltat odată cu catehumenatul, îmbogăţindu-se mult din sec. II. De regulă era săvârşit de către episcopi. Cu învoirea lui putea fi săvârşit şi de preoţi, şi chiar de diaconi, iar la mare nevoie de laicii credincioşi. Biserica a continuat să facă Botezul în ape curgătoare sau stătătoare, ca şi Sfinţii Apostoli.
Odată cu organizarea catehumenatului, botezul se săvârşea de obicei în grup, ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. Deşi ele puteau fi săvârşite în fiecare timp al anului, practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea. În Orient se făcea şi la Epifanie.
Botezul se săvârşea fie prin scufundare, fie prin vărsare de apă pe cap sau prin stropire, după cum arată unele picturi apusene. Se pare că la botez adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin. Se preferau nume biblice de martiri.
Ungerea cu untdelemn urma îndată după botez, ca rit cu caracter sacramental, înlocuind punerea mânilor, pe care o săvârşea Sfinţii Apostoli. Mirungerea era însoţită de formula: „te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos”, sau alta asemănătoare.ca şi botezul ungerea cu ulei sfinţit nu se repeta. După ungere, cel botezat se îmbrăca în veşminte albe, pe care le purta opt zile. Botezat şi uns, noul credincios era introdus în biserică, asista la toată Liturghia, aducea prima lui ofrandă, se împărtăşea prima dată. În Apus s-a introdus obiceiul de a da celor botezaţi să guste lapte şi miere, ca alimente simbolice, precum şi un mic grăunte de sare.
Dostları ilə paylaş: |