Capitolul XVI religiile din china antică
Yüklə 3,84 Mb.
|
|
Expuneri mai ample se găsesc în câteva apariţii recente: Johannes Maringcr, The Gods of Prehistoric Mân (New York, 1960; o traducere franceză a apărut în 1958): Etienne Patte, l^es prehistorujues et la religion (Paris, 19f>0); Andre Leroi-Gourhan, Leş religions de la prelristoire: PaleolithUjue (Paris, 1964); KarJ J, Narr, Kultur, Umwelt u. Leiblichkeit d. Eiszeitmenschen (Stuttgart, 1963); id. „Approaches to the Religion of Early Paleolithic Mân", HR 4, 1964, pp. 1-29; id,, „Religion und Magie in der jiingeren Altsteinzeit", în Handbuch der Urgeschichte, I (l 966), pp. 298-320. Util pentru Tabloul problemelor 644
bibliografia critică a câtorva lucrări recente, articolul aceluiaşi autor: „Wege zum Verstăndnis Prăhistorischer Rcligionsformen", Kairos, 3, 1963, pp. 179-188. Mitologiile susceptibile a se dezvolta pornind de la fabricarea uneltelor sunt încă insuficient studiate. Am analizat simbolismul şi câteva teme mitologice ale săgeţii în „Notes on the Symbolism of the Arrow" (Religions in Antu/uity. Essays in memury of E. R. Goodenough, Leiden, 1968, pp. 463-475). 3. Esenţialul privitor la practicile funerare ale oamenilor din paleolitic este prezentat cu claritate de către J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân (New York, 1960), pp. 14—37, 74-89. încă utilă pentru documentaţia accesibilă înainte de 1940, E. O. James, Preluat orie Religion.Astudy in Prehistoric Archaeology (Londra, 1957),pp. 17-34, Vezi, de asemenea, Grahame Clark, The Stvne Age Hunters (Londra, 1967), pp. 41 sq. Un expozeu critic la Leroi-Gourhan, Leş religions de la prehistoire, pp. 37-64. Pentru analize mai adâncite, vezi H. Breuil, „Pratiques religieuses chez la humanites quaternaires" (Scienza e civiltă, 1951, pp. 45-75); A. Glory şi R. Robcrt, „Le Culte des crânes humains aux epoques prehistoriques" (Bidletin de la Societe d'Anthropologie de Paris, 1948, pp. 114-133), H. L. Movius, Jr., „The Mousterian Cave of Teshisk-Tash, South-eastern Uzbekistan, Central Asia" (American School of Prehistoric Research, Bulletin nr. 17,1953, pp. 11 -71); P. Wernert, „Cultes des Crânes: representation des csprits des defunts et des ancetres" (în M. Gorce şi R. Mortier, L'Histoire generale des Religions, I, Paris, 1948, pp. 51-102). Asupra semnificaţiei craniului exhumat la Circeo, vezi A. C. Blanc, „I Paleantropi di Saccopastore e del Circco" (Quartar, 1942, pp. 1-37). Raymond A. Dart a arătat vechimea exploatării minelor de ocru din Africa de Sud şi din alte părţi: vezi „The multimillenial prehistory of Ochre Mining" (NADA, 1967, pp. 7-13); „The Birlh of Svmbology" (African Studies, 27, 1968, pp. 15-27). Aceste două articole conţin abundente referinţe bibliografice. Asupra înmormântării „în poziţie embrionară", G. van der Leeuw, „Das Sogenannte Hockerbergrăbniss und der agyptische Tjknw" (SMSR, 14, 1938, pp. 150-167). 4. Emil Băchler a prezentat rezultatele săpăturilor în Das alpine Palăolithikum der Schweiz (Basel, 1940). Pentru celelalte descoperiri, vezi K. Hoermann, Die Petershohle bei Velden in Mittelfranken: Eine altpalaolithischc Station (Niiremberg, 1933); K. Ehrenberg, „Dreissig Jahre palăobiologischer Forschung in osterreichischen Hohlen" (Quartar, 1951, pp. 93-108); id., „Die palăontologische, prăhistorische und palaoethnologische Bedeutung der Salzofenhohle im Lichte der letzten Forschungen" (Quartar, 1954,pp. 19-58). Vezi.de asemenea, LotharZote, „Die altsteinzeitliche Besiedlung der Alpen u. deren geistigen u. wirtschaftliche Hintergriinde", Sitzungsberichte der Physikalisc/imedizinische Sozietăt zu Erlangen, voi. 78, 1955-1957, pp. 76-101, şi mai ales Muller-Karpe, Alstcinzeit, pp. 205, 224-226. Comparaţia cu ofrandele specifice anumitor populaţii arctice a fost făcută de Al. Gahs, „Kopf-, Schâdel- und Langknochenopfer bei Rentiervolkern" (Festschriftjur P. W.Schmidt, Viena, 1928,pp. 231-268). La rândul său, Wilhelm Schmidt a revenit de mai rnuite ori asupra acestei probleme; cf,, inter alia, „Die ălteste Opferstelle des altpalăolithischen Menschen in den Schweizer Alpen" (Acta Pontiftciae Academiae Scientiarum, Cittâ del Vaticano, 6, 1942, pp. 269-272); „Das Primitialopfer in der Urkultur" (Corona Amicorum, Festgabe fur Emil Băchler, St. Gallen, 1948, pp. 81-92). Karl Meuli şi-a prezentat interpretarea sa privind depozitele de oase în „Griechische Opferbrăuche" (Phyllobolia fur Peter von der Miihll, Basel, 1945, pp. 185-288), în special pp. 283-287. Despre problema „sacrificiilor" în paleolitic, vezi: Oswakl Menghin, „Der Nachweis des Opfers im Altpalăolilhikum" (Wiener Prăhistorische Zeiîschrift, XIII, 1926, pp. 14-19); H. C. Bandi, „Zur Frage eines Băren- oder Opferkultes im ausgehenden Altpalăolithikum der alpinen Zone" (Helvetia Antiqua, Festschriji Emil Vogt, Ziirich, 1966,pp 1-8); S, Brodar, „Zur Frage der Hohlenbareiijagd und des Hohlenbarenkult in den palăolithischen Fundstellcn Jugoslawien" (Quartar, 9, 1957,pp. 147-159); W. Wtist, „Die pala'olithisch-ethnographischen Bărenriten u. das Aitindo-germanLsche" (Quartar,1-^, 1956, pp. 154-165); MirkoMalez,„Das palăolithikum der Veternicahohle und der Bărenkult" (Quartar, 10/11,1958/1959, pp. 171—188). Vezi, de asemenea, I. Paulson, „Die rituelle Erhebung des Bărenschădels bei arktischen u. subarktischen Volker", Temenos, I, 1965, pp. 150-173). F.-Ed. Koby a pus la îndoială existenţa depozitelor de cranii şi a cultului ursului: cf. „L'ours des cavernes et Ies Paleolithiques" (L'Anthropologie, 55, 1951, pp. 304-308); „Leş Paleolithiques ont-ils chasse l'ours des cavernes?" (Actes de la Societe Jurassienne d'emulation, 57,1953,pp. 157-204); „Grottes autrichiennes avec culte de l'ours?" (Bull. de la Soc. Prehist. franţaise, 48,1951,pp. 8-9). Leroi-Gourhan împărtăşeşte aceste opinii; cf. L^es religions de la prehistoire, pp. 31 sq. Pentru o amplă expunere critică, vezi Johannes Maringer, „Die Opfer der palăolithischen Menschen" (Anthropica, St. Augustin bei Bonn, 1968, pp. 249-271). W. Koppers a sugerat unele paralele etnologice interesante; vezi „Der Bărenkult in ethnologischer und prăhistorischer Beleuchtung" (Paleobiologica, 1933,pp. 47—64); „Kiinstlicher Zahnschift am Băren im Altpalaolithikum und bei den Ainu auf Sachalin" (Quartar, 1938, pp. 97-103). Ritualurile sunt analizate de către Alexander Slawik, „Zum Problem des Bărenfestes der Ainu u. Giliaken", Kultur und Sprache (Viena, 1952), pp. 189-203. Relaţiile dintre „ursul ceremonial" şi şamanism în paleoliticul european au fost studiate de Karl Narr, „Bărenzeremoniell und Schamanismus in der ălteren Steinzeit Europas", Saeculum, 10, 1959, pp. 233-272. Asupra credinţelor specifice vânătorilor că animalul poate renaşte din oasele sale, ci. Mircea Eliade, Le Chamanisme (ediţia a 2-a, 1968), pp, 139 sq. Interdicţia de a sparge oasele vânatului ori ale animalelor domestice a fost analizată în lumina 645
Tabloul problemelor cercetărilor recente de Joseph Henninger, „Neuere Forschungen zum Verbot des Knochenzerbrechens" (Studia Ethnografica et Folkloristica in honorem Bela Gunda., Debrecen, 1971, pp. 673-702). Studiul lui I. Paulson, „Die Tierkiiochen im Jagdritual der nordcurasiatisches Volker", Zeit.fiir Etimologie, 84, 1959, pp. 270-292, merită o menţiune specială. 5. Există o bibliografie considerabilă în legătură cu grotele preistorice şi arta rupestră. Semnalăm: H. Breuil, Quatre centssiecles d'art parietal (Montignac, 1952); J. Maringer şi H. B' Leroi-Gourhan distinge, stilistic şi cronologic, cinci perioade în arta paleolitică: 1) Musterianul evoluat (în jur de ~ 50(KX)), în care sunt atestate oase şi „plăcuţe de piatră având incizii regulat spaţiale", dar nu încă opere figurative; 2) perioada primitivă (Aurignacian, în jur de ~ 30000), care a dat figuri gravate sau pictate, de placi de calcar, „imagini foarte abstracte şi foarte stângace, reprezentând capete sau grumazuri de animale, în general inidentificabile, amestecate cu reprezentări genitale", şi, mai târziu (în jur de ~ 25000 ~ 20000), figuri foarte stilizat analoage: „partea centrală a corpului este enormă în raport cu capul şi cu extremităţile, ceea ce a dat naştere la ideea că femeile paleolitice erau foarte steatopyge"; 3) perioada arhaica (Solutreanul recent, înjur de ~ 30000-25000), reprezentată de mai multe arii de prim rang (Lascaux; La Pasiega). „Măiestria tehnică este acum completă si picturile, sculpturile sau gravurile sunt de o extraordinară calitate a execuţiei"; 4) perioada clasică (Magdalenian, în jur de ~ 15000-11000), când peşterile pictate vor atinge maximum de extensiune geografică; realismul formelor este foarte accentuat; 5) perioada târzie (Magdalenianul recent, cea ~ 10000): grotele nu mai sunt decorate, arta este esenţialmente mobiliară. „Figurile şi-au pierdut ultimele trăsături ale vechiului stil, animalele sunt integrate într-un realism în care exactitatea de formă şi de mişcare este surprinzătoare. Arta mobilă urcă acum până în Marea Britanic, în Belgia şi în Elveţia. Către ~ 9000, un declin destul de brusc marchează sfârşitul paleoliticului superior, rarele mărturii ale sfârşitului de Magdalenian se topesc în stângăcie şi schematism" (Leş religionx de lapre'hixloire, pp. 87-88). Simposio de arte rupestre conţine două articole de Henri Lhote criticând metoda lui A. Leroi-Gourhan şi A. Laming-Emperaire: „Placa zisă „Femeia cu Ren", de Laugerie-Basse, şi interpretarea sa zoologică" (pp. 79-97); „Le bison grave de SegrieVMoustiers-Ste-Marie" (pp. 99-108). O analiză critică a interpretării lui Leroi-Gourhan se va găsi la Peter J. Ucko şi Andre Rosenfeld, Palaeolithic Cave Art, pp. 195-221.
Observaţii sugestive în legătură cu simbolismul artei preistorice şi expresiile sale stilistice în studiile lui Herbert Kiihn, „Das Symbol in der Vorzeit Europas", Symbolon, 2, 1961, pp. 160-184, si Walter Matthes, „Die Darstellung von Tier u. Mensch in der Plastik des alteren Palăolithikum", ibid., 4, 1964, pp. 244-276. Ceea ce au publicat H. Begouen, N. Casteret şiJ.Charet asupra grotelor de la Montespan şi de la Tuc d'Aubert a fost discutat de P. J. Ucko şi A. Rosenfeld, op. cit., pp. 177-178, 188-198. Placa de ardezie gravată la Lourdes este reprodusă de J. Maringer, The Gods of the Prehistoric Mân, fig. 27. S-a propus sase interpreteze scena gravată pe un os exhumat din grota de la Vache (Ariege), ca indicând o ceremonie iniţiatică: vezi Louis-Rene Nougier şi Romain Robert, „Scene d'une initiation de la grotte de la Vache â Alliat (Ariege)", #«//. de la Soc. de l'Ariege, voi. XXIII, 1968,pp. 13-98. O clară reproducere a desenului în Alexander Marshak, The Roots ofCivilization (New York, 1972), p. 275, fig. 154.
Horst Kirchner a propus o interpretare „samanica" a faimoasei picturi parietale de la Lascaux în studiul său „Ein archa'ologischer Beitrag zur Urgeschichte des Schamanismus", Anthropos, 47,1952, pp. 244-286. Interpretarea a fost acceptată de Karl Narr, „Baren/eremonicll und Schamanismus in der alteren Steinzeit Europas" (Saeculum, 10, 1959,pp. 233-272), mai ales p. 271. Vezi, de asemenea, Eliade, Le Chamanisme (ediţia a 2-a, 1968), pp. 390 sq.; AI. Marshak, The Roots of Civilization, p. 277. J. Makkay a interpretat în acelaşi sens „Marele Vrăjitor" din peştera de la Trois Freres; cf. „An important proof to the Prehistory of Shamanism", Alba Regia, 2/3 (Szekcsfehervâr, 1963), pp. 5-10.
Vezi, de asemenea, E. Burgstaller, „Schamanistische Motive unter den Felsbildern in den osterreichischen Alpenlăndeni", Forschungen u. Fortschritte, 41, 1967, pp. 105-110; 144-158; H. Miyakawa şi A. Kollantz, „Zur Ur- und Vorgeschichte des Schamanismus", Zeitschrift fur Etimologie, 91, 1960, pp. 161—193 (util în ce priveşte documentaţia japoneză). 6. Despre statuetele feminine vezi documentaţia culeasă de E. Saccasyn-Delia Santa, Leş figures humaines du paleolithique superieur eurasiatique (Anvers, 1947), de completat cu descoperirile ulterioare, înregistrate în bibliografia Iui Karl J. Narr, Antaios, voi. II, nr. 2 11960j, p. 155, n. 2. Pentru interpretare, cf. F. Hancar, „Zum Problem der Venusstatuetten imeurasischen Jiingpalăolithikum" (Prăhistorische Zeitschrift, voi. 30/31, 1939/40, pp. 85-156); Karl J. Narr, „Weibliche Symbol-Plastik der alteren Steinzeit" (Antaios, II, 1960, pp. 131-157); Karl Jettmar, în I. Paulson, A. Hultkrantz, K. Jettmar,
646
Interpretarea lui A. Leroi-Gourhan a fost criticată de P. J. Ucko şi A. Rosenfeld, Palaeolithic Cave An, pp. 195 sq., şi de Henri Lhote, „La plaquette dite de «LaFemmeau Renne»",în Simposio de arte rupestre, pp. 80-97 (cf. ibid.,pp. 98-108, o critică de Maning). în legătură cu stilul „numit la raze X" şi legăturile sale cu şamanismul vezi Andreas Lommel, Shamanism: The beginnings of An (New York-Toronto, fără dată), pp. 129 sq. Cartea a fost discutată de mai mulţi autori în Current Anthropology, 11,1970,pp. 39-40.
7. Alexander Marshak a prezentat pentru prima oară descoperirea sa în „Lunar Notation on Upper Palaeolilhic Remains (Scientia, 1964,146, pp. 743-745). Acest scurt articol a fost urmat de o serie de contribuţii mai elaborate: „New Techniques in the Analysis and Interpretation of Mesolithic Notations and Symbolic Art" (Actes du symposium internaţional, ed. Emmanuel Anati, Valcarnonica, 1970, pp. 479-494); Notations dans Ies gravures dupaleolithique superieur: Nouvelles methodes d'analyse (Bordeaux: Institut de prehistoire de l'Universile de Bordeaux, Memoire, nr. 8, 1970); „Le baton de commundement de Montgandier (Charente). Reexamen au microscope et interpreta ti on nouvelles" (L'Anthropologie, 74, 1970, pp. 321-352); „Cognitive Aspects of Paleolithic Engraving" (CA, 13, 1972, pp. 445-477); „Upper Paleolithic Notation and Symbol" (Scientia, 1972, 178, pp. 817-828). Rezultatele acestor cercetări sunt analizate în cartea sa The Roots of Civilization; Beginnings of Mân's First An, Symbol and Notation (New York, 1972); cf. articolul nostru „On Prehistoric Religions", HR, 14, 1974, pp. 140-147, mai ales 140-143. Studiul „The Meander as a System: The Analysis and Recognition of Iconographic L'nits in Upper Paleolithic Compositions" a fost prezentat la Colocviul lui Australian Institute of Aboriginal Studies, Canberra, mai 1974. Autorul a pus cu amabilitate la dispoziţia noastră manuscrisul acestei importante contribuţii.
Pentru o studiere comparativă a dansurilor circulare, vezi Evel Gasparini, „La danza circolare degli Slavi" (Ricerche Slavistiche, 1, 1952, pp. 67-92); id., IIMatriarcaio Slavo. Antropologia culturale dei Protoslavi (Firenzc, 1973), pp. 665 sq. Cf. articolul nostru, în HR, 14, 1974, pp. 74-78. Mitul secret al păstorilor Peuli, comunicat de Amadou Hampate Ba (care a fost el însuşi iniţiat), a fost publicat de Germaine Dieterlen, Koumen (Cahiers de l'Homme, Paris, 1961); graţie acestui mit, Henri Lhote a putut să interpreteze anumite picturi rupestre din Hoggar şi din Tassili; cf. „Donnees recentes sur Ies gravures et Ies pcintures rupestres du Sahara" (Simposio de arte rupestre, pp. 273-290), pp. 282 sq.
H. von Sicard consideră că zeul Luwe mai reflectă încă şi acum credinţa într-un Zeu Suprem al vânătorilor africani, dinainte de~8(K)(); cf. „Luwe una verwandte my\hischcGcst-dhen",Anthropos, 63/64, 1968/69,pp. 665-737, mai ales 720 sq. Miturile „plonjonului cosmogonic" sunt atestate în Europa Orientală, în Asia Centrală şi Septentrională, în India aborigenă (preariană), în Indonezia şi în America de Nord; cf. Mircea Eliade, De Zalmoxis ă Gengis-Khan (Paris, 1970), cap. III: „Le Diable et le bon Dieu" (pp. 81-130) [trad. românească, pp. 87-135 — nota trad.].
Studiul lui W. Gaerte,„Kosmische Vorstellungen im BildeprăhistorischerZeit: Erdberg, Himmelsberg, Erdnabel und Weltstrome" (Anthropos, 9, 1914, pp. 956-979), s-a învechit, dar este încă util pentru documentele iconografice. Benjamin Ray a dat o strălucită analiză despre puterea magico-religioasă a cuvântului la populaţiile Dinka şi Dogoni: „Performative Utterances' in African Rituals", HR, 13, 1973, pp. 16-35. (Expresia „Performative Utterances" aparţine filosofului englez I. L. Austin.)
8. A. Rust a publicat mai multe lucrări despre săpăturile efectuate la Meiendorf, Stellmoor si Ahrensburg-Hopfenbach timp de patruzeci de ani; cele mai importante sunt: Die alt-und mittelsteinzeitlichen Funde von Stellmoor (Neumiinster in Holstein, 1934); Das altsteinzeitliche Rentierjăgerlager Meisendorf (ibid., 1937); Die Jungpalăolitischen Zeltanlangen von Ahrensburg (1958); Vor 20000 Juhren.(Neumiinster, 1962). Despre semnificaţiile religioase ale acestor descoperiri, cf. A. Rust, „Neue endglaziale Funde von kultische — religioser Bedeutung" (Ur-Schweiz, 12, 1948, pp. 68-71); id., „Eine endpalâolitische holzerne Gotzenfigur aus Ahrensburg" (Rom. Germ. Kom. d. dtsch. Arch. Inst., Berlin, 1958, pp. 25-26); H. Pohlhausen, „Zum Motiv der Rentierversenkung der Hamburger u. Ahrensburger Stufes des niederdeutschen FJachlandmagdalenien",/4flr/2ro/7ay, 48,1953, pp. 987-990; H. Miiller-Karpe, Handbuch der Vorgeschichle, I, p. 225; U,p. 496 (]ir. 347); J. Maringer, „Die Opfer der palaolitischen Menschen" (Anthropica, St. Augustin bei Bonn, 1968, pp. 249-272), pp. 266-270.
Asupra sacrificiului prin imersiune, vezi Alois Closs, „Das Versenkungsopher", în Wiener Beitriige zur Kulturgeschichte und Linguistik, 9, 1952, pp. 66-107. Pentru problema semnificaţiilor religioase ale artei rupestre din Spania orientală, vezi H. Obermaier, Fossil Mân in Spain (New Haven, 1924); J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 176-J 86.
9. Cea mai bună şi cea mai completa expunere privind preistoria Palestinei este aceea a lui J. Perrot, „Prehistoire Palestinienne", în Dict. de la Bible, Supplement, voi. VIII, 1968, col. 286-446. Vezi, de asemenea, R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, voi. I (Paris, 1971), pp. 41-59. In legătură cu cultura natufiană, vezi D. A. E. Garrod, „The Natufian 647
Tabloul problemelor Asupra semnificaţiei religioase a craniilor şi despre canibalismul ritual, vezi Miiller-Karpe, op. cit., voi. I, pp. 239 sq.; Walter Dos tal, „Ein Beitrag zur Frage des religiosen Weltbildes der fruhesten Bodenbauer Vorderasiens", Archiv fur Volkerkunde, 12, 1957, pp. 53-109, mai ales pp. 75-76 (cu bibliografie); R. B. Onian, The Origin of European Thought (Cambridge, 1951; ediţia a 2-a, 1954), pp. 107 sq., 530 sq. 10. Despre „vânătoarea rituală în Africa", vezi Helmut Straube, Die Tierverkleidungen der afrikanischen Naturvolker (Wiesbaden, 1955),pp. 83 sq., 198 sq.,şipas Adăugăm că vânătoarea a trezit si alte teme mitologice şi folclorice. Ca să cităm doar un exemplu: urmărirea unui cerb îl poartă pe erou într-o altă lume, sau într-o lume feerică şi magică, unde, în cele din urmă, vânătorul îl întâlneşte pe Hristos sau pe Boddhisattva etc.; cf. M. Eliade, De Zalmoxix â Gengis-Khan (1970), pp, 131-161 ftrad. românească pp. 136-165 — notatrad.|.într-un mare număr de mituri şi legende privind descoperirea si cucerirea unui teritoriu, întemeierea unui oraş, trecerea unui fluviu sau traversarea unei mlaştini etc., animalul e cel care descoperă soluţia unei situaţii aparent fără ieşire; cf. Mircea Eliade, ibid., pp. 135 sq., 160 (trad. românească, pp. 140 sq., 164-165 — nota trad.j. 11. Despre începutul cultivării plantelor şi domesticirea animalelor, a se vedea Miiller-Karpe, op. cit., II, pp. 240-256; Peter J. Ucko şi G. W. Dimbley [Ed.j, The domestication and exploitation ofplants and animal s (Chicago, 1969); Gary A. Wright, „Origins of food production in Southwestern Asia: A Survcy of Ideas" (Current Anthropology, 12, oct.-dec., 1971, pp. 447-479).
Pentru un studiu comparativ, a se vedea F. Hermann, „Die Entwicklung des Pflanzenanbaues als ethnologisches Problem" Studium Generale, 11, 1958, pp. 352-563; id., „Die religiosgeistige Welt des Bauerntums in ethnologischer Sicht", ibid., pp.434-441. Robcrt Braidwood distinge patru faze ale activităţii agricole primitive: populaţie locuind în sate şi practicând o cultură agricolă elementară (primary village farming); agricultura satelor stabile (settled village farming), „cultura incipientă" şi în fine, „satul practicând o agricultură intensivă" (intensified village farming); cf. R. Braidwood şi L. Braidwood, „Earliest village communities of South West Asia", Journal of World History, I, 1953,pp. 278-310; R. Braidwood, „Near Eastern prehistory: The swing from food-gathering cultures to villagc-farming communities is still imperfectly understood", Science, voi. 127,1958,pp. 1419-1430; cf. R. Braidwood, „Prelude toCivilization",în City Invincible: A Symposiumon Urbunization and Cultural development in the AncientNear East, ed. Cari H. Kraelingşi Robert M. Adams (Chicago, 1960),pp. 297-313; Cari O. Sauer, Agricultura! orig ins and dispersals (New York, 1952); Edgar Andcrson,Plantx, ManandLife (Boston, 1952).
Despre miturile de tip Hainuwele şi semnificaţia lor religioasă şi culturală, vezi Ad. E. Jensen, Das religiose Weltbild einerfrilhen Kultur (Stuttgart, 1948),pp. 35 sq.; id., Mythes et cultes chezles peuples primitijs (trad. franceză, Payot, 1954 fed. germană, Wiesbaden, 1950]), pp. 188 sq.; Cari A. Schmitz, „Die Problematik der Mythologeme «Hainuwele» und „Prometheus"", Anthropos, 55, 1960, pp. 215-238; M. Eliade, Aspects du mythe (1963), pp. 132 sq.; T. Mabuchi, „Tales concerning the origin of grains in the Insular Areas of Eastern-South-eastern Asia", Asian Folklore Studies, 23,1964,pp. 1-92; Atsuhiko Yoshida, „Leş excretions de la Deesse et I'origine de l'agriculture", Annales, iulie-august, 1966, pp. 717-728. |