Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

ACŢIUNEA ACTUALĂ

A FRANCMASONERIEI
După ce a instalat cele trei instrumente de război (liberalismul, socialis­mul şi anarhismul) şi după ce a îndreptat sforţările lor către un scop unic, - robirea lumii sub jugul lui Israel, - ce mai face Francmasone­ria?

FRANCMASONERIA ÎN ROMÂNIA
La noi, în România, acest flagel ocult a găsit o li­bertate întreagă, nu nu­mai ca să intre în ţară, dar şi ca să crească în voie.

Dar, Lojile, care sunt foarte slabe, de-abia vege­tează, sau se umplu de ovrei... printre care românii, - ce nu vor deloc să muşte din undiţă, - formează rarae aves.

Într-adevăr, terenul ţării este refractar acestei teri­bile boli parazitare, - după cum este rebel şi dezvoltării Socialismului. România e ca viţa ameri­cană, care se apără în mod natural contra filoxerei.

Bunii-Templieri - Văzând că cu Lojile de adulţi, - cu care au reuşit pre­tutindeni în alte părţi, - n-ajung aici la nimic bun, Francmasoneria încercă să reînno­iască atacurile... asupra tinerimii şi chiar asupra copiilor din şco­lile primare, - cu speranţa de a atrage în cursă şi pe părinţii acestor nevino­vate victime. Ea trimise deci, în acest scop, Ordinul Bunilor-Templi­eri, - care îşi dădu ca ţintă de acţiune combaterea alcoolismului.

Dar şi de data asta, va fi o muncă pierdută în za­dar:

1°. pentru că românul, mai ales în localităţile unde aceşti masoni şi-au aşezat Lojile, sau mai bine zis cursele, - nu este deloc alcoolic (v. pag. 93);

2°. pentru ca Bunii-Templieri, - în loc să atace pe jidani, care alcoolizează realmente pe ţăranii moldo­veni (şi ştim şi de ce nu o vor face niciodată), - se mulţumesc să se năpustească, cu nesăratele lor conferinţe, asupra bieţi­lor copii din Bucureşti, pe care-i plictisesc cu serbări caraghioase şi-i dez­gustă, cu şedinţe ce produc greaţă.
Dar ce sunt aceşti Buni-Templieri?

Revista lor oficială, „Antialcoolul”, are să ne-o spună:

Ştiţi că ne numim Buni-Templieri. Cuvintele Tem­plu, Templier şi Loje sunt foarte vechi şi interesante...

Cu vreo mie de ani înainte de naşterea lui Hristos, Solomon zidi un splendid Templu la Ierusalim...

Mai târziu, - acum vreo opt sute de ani, adică în 1118, - se formă, tot acolo la Ierusalim, o societate de oameni care luară armele pentru ca să proteagă pe pele­rini. Regele Baldovin al II-lea le de-te ca reşe­dinţă o casă construită chiar pe locul vechiului Tem­plu şi de-aceea luară numele de Templieri.

La început nu erau decât nouă, dar puţin timp după aceea, un mare număr de bravi soldaţi, venind din diverse ţări, se alipiră pe lângă dânşii, până când în cele din urmă se constitui o mare şi puternică asociaţie, numită Ordinul Cavalerilor Templi­eri - şi care fu, la acea epocă, cea mai considerabilă societate din lume.

Templierii stabiliră anumite jurăminte şi obligaţii sfinte şi se consacrară servi­ciului lui Dumnezeu.

Istoria acestui Ordin, care a durat 200 ani, este foarte importantă pentru ori­cine: dar ea este plină de învăţăminte preţioase pentru noi, care suntem mem­brii Ordinului Bunilor-Templieri”⁵⁴³.

Această istorie o cunoaştem bine. Cavalerii Templi­eri, căzuţi în desfrâu sub imboldul jidovilor, s-au lepădat de Iisus Hristos. - pe care juraseră să-L servească. Ordinul fu dizolvat şi superiorul lor, Jacques de Molay, expira, pe rug, crima de lèese-divinitate.

Or, când cineva are asemenea strămoşi, e mai pru­dent, nu numai să nu se laude cu ei... ci chiar să se ascundă.

Organizaţia acestui Ordin (grade şi loji), precum şi disciplina, sunt analoage cu acelea ale Francmasone­riei ordinare⁵⁴⁴.
Intrând în Ordinul nostru, profanul începe să se obişnuiască, - condus de con­ducătorii naturali, adică de funcţionarii Lojei şi de templierii mai vechi, care au ex­perienţă, - cu modul de constituire al Ordinului şi cu felul de trai al membrilor lui”⁵⁴⁵.

Recunoaştem aici mijlocul de acţiune bine cunos­cut al masoneriei: „su­gestia prin francmasoni mai vechi, care au experienţă”!

„Să nu destăinuim nimic din afacerile speciale ale Ordinului, - ca semnele de recunoaştere, lozincile, ceremoniile, etc. E aşa de uşor de ţinut această obliga­ţie, mai ales când vom şti de ce trebuie s-o îndeplinim”⁵⁴⁶.
Dar la ce serveşte acest secret, - când e vorba să faci numai bine,... să împiedici pe oameni să se îmbete?

Trebuie, desigur, să existe dedesubt ceva murdar, ce nu îndrăznesc să arate afară.

Ordinul Bunilor-Templieri a fost primit în Româ­nia cu mare cinste. Pro­fesori universitari⁵⁴⁷, doamne din societatea distinsă, înalţi demnitari ai ţării... se grăbiră să-l patroneze. Bineînţeles, - scopul aparent al acestei societăţi pare foarte nobil şi oricine se crede dator să se asocieze la îndeplinirea lui.

S-a găsit chiar un Ministru al Instrucţiei Publice care să dea, acestor rău­făcători, autorizaţia de a se servi de şcolile Statului, pentru ca să poată să­vârşi, în mod perfect, tenebroasele lor planuri.

„Bunii-Templieri români adresează mulţumirile lor recunoscătoare D-lui Minis­tru al Instrucţiei Publice, care le-a îngăduit să ţie, în orice şcoală din ţară, şezători anti-alcoolice.

O încuviinţare mai deplină şi mai de sus... nu ne putea veni”⁵⁴⁸.

Şi într-adevăr, ei nu pierd vremea:

„O săptămână întreagă - în şapte şcoli deosebite - alese mai către marginile oraşului, pe unde întuneri­cul e mai mare şi nevoile mai multe, - s-au ţinut şezători anti-alcoolice cu atâta lume că, uneori, abia o încăpea sala”⁵⁴⁹.

Lucrurile ajunseseră la acest stadiu, când o nou­tate senzaţională sosi din Germania.

Ordinul „Guttempler” face parte într-adevăr din Francmasonerie. Lojile sale, care caută să se infiltreze pe lângă copilărime, pentru ca s-o murdă­rească şi s-o corupă, sub pretext că luptă contra alcoolismului, - au încer­cat să se introducă şi în şcolile primare din Bavaria⁵⁵⁰.

Din fericire, s-a găsit acolo un ministru, mai prevă­zător ca al nostru, care se grăbi să oprească mersul înainte al acestei funeste societăţi secrete.

Francmasoneria încearcă, de asemenea, să pă­trundă, la noi, printr-o altă poartă, aceea a Ateneului popular şi a Universităţii populare, - adică prin nişte Sub-masonerii a căror semnificaţie o cunoaştem (vezi anterior).

Din cauza simpatiei şi respectului ce avem pentru mulţi dintre cei ce s-au înscris să vorbească în aceste aşezăminte, aşa-zise populare, ne vom abţine de a insista, - mulţumindu-ne să raportăm ce scrie „Univer­sul” din 27 sep­tembrie 1913:
„Astăzi, la orele 2⁰⁰, va avea loc în sala „Transilvania”, inaugurarea seriei de con­ferinţe, din anul acesta, a Ateneului popular.

Profitând de bicentenarul lui Diderot (care a fost francmason), - iniţiatorii vesti­tei Enciclopedii şi unul din promotorii spirituali ai Marii Revoluţii franceze - dl I. T..... cunoscutul publicist şi conferenţiar de istoria şi filozofia critică a religiilor la Universitatea populară, va expune...”.