În Tabelul sunt prezentate recomandări de acţiuni de adaptare aferente transportului aerian. Acestea se încadrează la Prioritățile de investiţii identificate IP 7.1 (Sprijinirea unui spaţiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în reţeaua transeuropeană de transport) şi IP 7.2 (Stimularea mobilităţii regionale prin conectarea legăturilor rutier secundare şi terţiare la infrastructura TEN-T) sub Obiectivul tematic 7 (Promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor reţelelor majore). Acestea se încadrează şi la Prioritatea de investiţii IP 5.1 (Sprijinirea investiţiilor consacrate adaptării la schimbările climatice) sub Obiectivul tematic 5 (Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor).
Tabelul : Măsuri de adaptare la schimbările climatice în transportul aerian intern
Studii de vulnerabilitate a infrastructurii de aeroporturi şi a sistemelor la condiţiile climatice modificate, pentru toate aeroporturile din România. Trebuie realizată o evaluare cuprinzătoare şi detaliată a riscurilor, folosind cele mai bune previziuni disponibile privind schimbările climatice, furnizate de Administraţia Naţională de Meteorologie şi modelele precipitaţii-scurgere şi hidraulice. Aceasta trebuie să includă o analiză a efectelor perioadelor prelungite cu temperaturi ridicate şi o frecvenţă crescută de posibile inundaţii datorită intensităţii precipitaţiilor. Trebuie întocmite planuri de adaptare specifice aeroporturilor (incluzând măsuri, intervale de timp şi bugete), care să includă prioritizarea pe baza evaluării riscurilor. Acesta trebuie să stea la baza măsurilor viitoare de adaptare.
Elaborarea de planuri de acţiuni specifice pentru fiecare aeroport în vederea adaptării la schimbările climatice.
Asistenţă tehnică
Implementarea de măsuri privind rezistenţa la căldură şi frig a infrastructurii. În cadrul proiectării şi implementării tuturor infrastructurilor de aeroporturi noi şi în cadrul oricărei renovări sau modernizări, trebuie incluse măsuri pentru a lua în considerare probabilitatea modificărilor de temperaturi şi a unor fenomene meteorologice extreme mai frecvente. Acestea pot include, de exemplu, utilizarea de specificaţii revizuite privind materialele de pavaj pentru piste, căi de rulare şi platforme.
Creşterea rezistenţei la valurile de temperaturi ridicate şi scăzute.
Investiţie
Implementarea de măsuri de rezistenţă la inundaţii. În baza
studiului de evaluare a vulnerabilităţilor şi a planului de acţiune rezultat, trebuie luate măsuri de infrastructură pentru a creşte rezistenţa pistelor, căilor de rulare şi a platformelor aeroporturilor la posibile inundaţii în zonele vulnerabile. Pentru infrastructura nouă, trebuie proiectate măsuri care să asigure o mai bună capacitate de drenaj şi protecţie împotriva inundaţiilor.
Creşterea rezistenţei la inundaţii şi la deteriorarea şi întreruperea funcţionării infrastructurii ca urmare a acestora.
În conformitate cu bunele practici, acţiunile de investiţii care sunt finanţate în baza Programelor operaţionale trebuie monitorizate şi evaluate. Acestea ar trebui să includă monitorizarea rezultatelor (măsura în care au fost implementate măsurile) şi a consecinţelor (impacturile care rezultă din măsurile implementate). Banca Mondială recomandă elaborarea unui plan de monitorizare şi evaluare după definirea conţinutului Programului Operaţional. Acest plan ar trebui perfecţionat, actualizat şi (cel mai important) urmat, pe măsura progresului implementării măsurilor PO. Anexa B include o listă preliminară de posibili indicatori pentru rezultate şi consecinţe care pot fi adecvaţi pentru diferitele tipuri de acţiuni recomandate mai sus.
Concluzie
Prezentul capitol a prezentat posibilele măsuri de diminuare şi adaptare în sectorul transporturilor care pot fi luate în considerare de autorităţile române pentru a fi incluse în Programele operaţionale. Trebuie să se ia în considerare faptul că aceasta este o listă extinsă şi că nu a fost limitată de alocările totale de fonduri UE pentru acest sector, prezentând autorităţilor diverse opţiuni care pot fi incluse în Programele operaţionale.
Având în vedere toate măsurile propuse, o problemă importantă care se pune este ordonarea sau prioritizarea acestora vis-a-vis de implementarea Planului de acțiune propus. Măsurile recomandate urmează să fie implementate în perioada 2014-2020, conform graficului Programelor operaţionale. În ce priveşte adaptarea, cea mai importantă prioritate imediată este elaborarea de studii naţionale de vulnerabilitate pentru fiecare mod, care să stea la baza unui plan de adaptare, care va include şi o cartografiere a riscurilor. Aceste informaţii de bază care identifică riscurile şi punctele vulnerabile cheie ale infrastructurii şi serviciilor de transport trebuie să existe înainte de trecerea la implementarea altor măsuri propuse, cum ar fi modificarea planificării şi a documentaţiei de elaborare a proiectelor, revizuirea standardelor de concepere sau implementarea de măsuri de creştere a rezistenţei infrastructurii şi materialului rulant.
În ce priveşte reducerea emisiilor de GES, cea mai presantă măsură este legată de elaborarea unei metodologii de măsurare a intensităţii emisiilor pe călător-km şi tonă-km pentru diferite moduri de transport, diferite tehnologii şi diferite condiţii operaţionale, în vederea monitorizării emisiilor de GES pe moduri de transport şi evaluării impactului măsurilor care vor fi întreprinse pentru reducerea creşterii emisiilor de GES. La ora actuală, aceste informaţii lipsesc. O a doua prioritate urgentă este implementarea de politici care să asigure îmbunătăţirea performanţelor managerilor infrastructurii feroviare şi a operatorilor feroviari publici - inclusiv alocarea de fonduri pentru întreţinerea investiţiilor în infrastructură - astfel încât aceste investiţii în infrastructura feroviară finanţate prin Programele operaţionale să se concretizeze în creşterea numărului de călători şi a volumului de mărfuri transportate pe km în reţeaua feroviară, contribuind în acest fel la transferul modal.124 O a treia prioritate este lansarea unei serii de studii menite (a) să revizuiască măsurile fiscale în vederea influenţării achiziţionării şi folosirii de autoturisme proprietate personală; (b) evaluarea opţiunilor disponibile de folosire a combustibililor alternativi; şi (c) măsuri de încurajare a transportatorilor rutieri de mărfuri să accelereze adoptarea pentru autovehicule de tehnologii care promovează scăderea emisiilor; şi (d) rolul potenţial al măsurilor „mai dure“ de management al cererii în vederea soluţionării problemei congestionării rutiere şi a emisiilor din oraşele României. Reducerea ratei de creştere a emisiilor din sectorul rutier este esenţială pentru decelerarea creşterii emisiilor în sectorul transporturilor. În acest sens, se impun schimbări în ce priveşte calcularea preţului de cost şi alte politici, dar esenţială este lansarea de studii care să ducă la implementarea măsurilor politice în perioada 2014-2020 şi ulterior.
În vederea atingerii obiectivului de a cheltui 20 la sută din fondurile FSIE pentru măsuri legate de schimbările climatice - sau orice alt procent stabilit de guvernul României, este esenţial să se facă investiţii majore în căi ferate, TCNI, porturi, transportul multimodal şi transportul urban. La ora actuală, coeficienţii folosiţi pentru calcularea procentului de activităţi care sprijină măsurile legate de schimbările climatice pentru sub-sectoarele indicate mai sus se ridică la 40%. Asta înseamnă că structura modală a programului de investiţii va trebui să aloce resurse semnificative pentru proiectele de infrastructură fără destinaţie rutieră. Investiţiile în drumuri ar putea fi considerate ca sprijinind măsurile privind schimbările climatice dacă acestea sunt făcute să reziste la astfel de schimbări - de aceea, elaborarea unui studiu de vulnerabilitate pentru sectorul rutier la începutul perioadei 2014-2020 este foarte importantă, nu numai pentru a contribui la cheltuirea procentului ţintă de fonduri pentru măsuri privind schimbările climatice, dar şi pentru a creşte rezistenţa infrastructurii la impactul anticipat al unor astfel de schimbări.
