| BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Andrei Popescu, Alina Dinu, Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004..
2. A. Popescu, I. Jinga, Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2001.
3. Al. Bolintineanu, A. Năstase, B. Aurescu, Drept internaţional contemporan,
Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
4. A. Popescu, I. Jinga, Dicţionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2000.
INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA POLITICII
Prof. univ. dr. VASILE-MIHAI OZUNU
Obiective
– Cunoaşterea conceptelor şi ideilor de bază ale politologiei
moderne, îndeosebi a celor relevante pentru relaţiile internaţionale;
– Stimularea capacităţii de analiză şi interpretare a proceselor şi
fenomenelor politice contemporane.
I. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI
Politologia reprezintă una din ştiinţele legate de afirmarea politicului
ca sistem şi, îndeosebi, a statului. Însăşi denumirea de „Politologie”
provine de la două cuvinte greceşti: „polis” – care înseamnă
stat, cetate şi „logos” – ştiinţă, semnificând ştiinţa despre stat, despre
cetate, respectiv ştiinţa politică.
Sub această denumire de „ştiinţa politicii” s-a dezvoltat de-a
lungul timpului până în deceniul al VI-lea al secolului XX, când a
căpătat denumirea de Politologie. Termenul de „politologie” a fost
lansat în perioada postbelică de către germanul Eugen Fischer Baling
şi francezul André Therive şi folosit în 1954 de Gert von Eynern,
pentru a denumi ştiinţa politică.
Dostları ilə paylaş: | 
