Programul naţional
Formatul I – “roata pĂcii”
Yüklə 1,5 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- RĂspunsuri la jocul « roata pĂcii »
- “roata pĂcii” completatĂ
Formatul I – “roata pĂcii”
Ghid de discuŢiegrupa 1. Pacea cu tine însuţice semnifică pacea cu tine însuţi ? Care sunt acţiunile şi cuvintele noastre cotidiene care arată că noi suntem în război cu noi înşine şi că nu avem o calitate a păcii interioare ? există o relaţie între corp, spirit şi emoţie ? cum putem noi să dezvoltăm calităţile care ne ajută să fim în pace cu noi înşine ? există posibilitatea de a avea o relaţie pozitivă cu alţii fără a fi în pace cu noi înşine ? grupa 2. Pacea cu alţii Suntem noi capabili de a trăi în pace cu alţii ? absenţa războiului înseamnă că noi suntem în pace cu alţii ? putem noi să învăţăm să fim paşnici cu alţii în viaţa noastră cotidiană? Cum ? care sunt raţiunile care ne fac să sperăm că lumea de mâine va fi paşnică ? putem să uităm rănile războiului pentru a trăi în pace ? grupa 3. Pacea cu natura societatea ţine la mediul înconjurător ? Ce înseamnă a trăi în armonie cu natura ? Cum trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ? RĂspunsuri la jocul « roata pĂcii »Zona 1 – înţelepciune Zona 2 – dragoste perseverenţă Compasiune Bucurie
Solidaritate Justiţie
Documentar„Educaţia pentru pace – axa principală a educaţiei pentru valorile umane” « Pacea pentru război este ca sănătatea pentru boală » Concepte: dreptul la pace, pacea negativă, pacea pozitivă Dreptul la pace face parte din ceea ce numim « a treia generaţie a drepturilor omului » sau drepturi legate de solidaritate. UNESCO reprezintă principala instituţie care acţionează pentru promovarea dreptului la pace. Comisia pentru Drepturile omului a adoptat, la începutul anului 2001, « rezoluţia privind promovarea dreptului popoarelor la pace ». Politologul norvegian johan galtung, cercetător de valoare în acest domeniu, consacra în dreptul internaţional conceptele de « pace negativă » şi « pace pozitivă ». Pacea negativă semnifică absenţa războiului. Pacea pozitivă reprezintă un concept global care cuprinde nu numai absenţa războiului sau conflictului violent ci, în primul rând, presupune dezvoltarea popoarelor în armonie, apărarea, promovarea şi dezvoltarea drepturilor omului, democraţie, dezarmare, cultura păcii care înlocuieşte cultura violenţei. O nouă perspectivă asupra păcii se referă la cele trei componente: pacea interioară, pacea socială şi pacea cu natura. Pacea interioară constituie un mod de viaţă care semnifică respectul propriei demnităţi şi echilibrul emoţional şi comportamental. Pacea interioară urmăreşte dezvoltarea abilităţilor sociale care ne ajută să comunicăm la nivel afectiv, să ne înţelegem, să ne manifestăm sentimentele, să învăţăm să câştigăm şi să pierdem. Pacea cu ceilalţi (socială) pune în valoare şi cultivă drepturile fundamentale ale omului. De altfel, « Declaraţia Universală a Drepturilor Omului » reprezintă un mare pas înainte pentru o cultură a păcii. Pacea cu natura nu poate fi separată conceptului general de pace. Mediul social nu poate fi rupt de mediul naţional. Pământul este un patrimoniu al întregii omeniri. Copiii, oamenii au datoria de a lăsa moştenire generaţiilor viitoare un pământ în care dreptul la viaţă nu trebuie distrus. Educaţia pentru pace nu este suficientă în sine pentru a garanta pacea. Ea reprezintă o condiţie necesară pentru a o consolida. Pacea reprezintă una dintre cele mai nobile aspiraţii ale umanităţii. Pacea este singura cale posibilă pentru progresul popoarelor, persoanelor şi al tuturor valorilor umane. Educaţia pentru pace este o educaţie militantă, transformatoare. O persoană este pacifistă pentru că este destul de sensibilă şi conştientă să înfrunte injustiţia şi atacul la demnitatea umană. O persoană pacifistă este o persoană care luptă şi care nu suportă fatalitatea destinului.
În a treia zi de marţi a lunii septembrie se sărbătoreşte « Ziua internaţională a păcii » în luna mai 1999, 10.000 de militanţi pentru pace s-au reunit în olanda, în localitatea La Haye, cu scopul de a studia noile strategii pentru instaurarea păcii secolului al XXI-lea. Printre ei, au fost prezenţi 1.500 de tineri şi copii. « Programul de la La Haye pentru pace şi justiţie în secolul XXI », prezentat de Khofi Annan, secretarul general al ONU, a devenit document oficial al ONU; Deceniul 2001-2010 a fost proclamat de UNICEF « Deceniul internaţional pentru o cultură a păcii şi nonviolenţei pentru copiii din lumea întreagă ». 
2. ACTIVITATE DE ÎNVĂŢARE – „Atentate împotriva dreptului la viaţă” TemĂ: dreptul la viaţă şi la securitatea persoanei, acceptarea diversităţii, dialogul multicultural şi religios. SCOP: conştientizarea pericolului grav al terorismului şi al violenţei în lumea de astăzi Obiective: - să identifice şi să compare conceptele de violenţă, violenţă armată, terorism; - să exprime argumentat opinia personală; - sa formeze spiritul de solidaritate cu victimele acţiunilor teroriste; - să identifice forme de prevenire a acţiunilor teroriste.
La câţiva ani de la această zi de 11 septembrie, data care a schimbat practic nu numai viaţa lui Mike, dar şi întregul curs al istoriei, acesta se întreabă: "De ce, pentru cine, în numele cui?" au fost săvârşite aceste acte de terorism, care au lăsat, fără de părinţi, unii copii. 2. 11 martie 2004. Dimineaţa, ora 7:30. Maria se grăbea să ajungă la şcoală, împreună cu o colegă de clasă. Familia Mariei locuia într-o localitate lângă Madrid. Venise cu aproape trei ani în urmă dintr-un sat de pe malul Siretului. Părinţii lucrau şi erau împreună multumiţi de situaţia lor. Câştigau relativ bine şi se gândeau să strângă bani pentru a cumpăra o locuinţă în ţară. Doreau din toată inima să se reîntoarcă acasă, peste câţiva ani. Maria îşi amintea mereu de foştii ei colegi de clasă, de bunicii rămaşi singuri în ţară. în acest an au dorit să sărbatorească Paştele în România. Se întorceau, pentru prima dată după trei ani, pentru o scurta vacanţă. nu a fost să fie aşa. O mână criminală a curmat viaţa mamei sale. Mai multe bombe au explodat în trenurile din gările Madridului. Un atentat terorist a făcut peste 200 de morţi şi 1.000 de răniţi. Printre cei ucişi în atentat au fost 16 cetăţeni români. Guvernul român a declarat imediat zi de doliu naţional în memoria victimelor atentatului. Guvernul spaniol, solidar, a acordat sprijin material şi cetăţenie spaniolă rudelor victimelor. Maria se întreabă, ca şi Mike: "De ce, pentru cine, în numele cui?" a murit mama, şi, oare, aceşti terorişti demenţi, criminali, nu au şi ei copii?
Elevii vor identifica drepturile omului şi ale copilului încălcate în aceste acţiuni teroriste. Vor prezenta elementele care caracterizează actele de terorism şi violenţă, prin prisma metodelor şi consecinţelor acestora. Se vor menţiona alte zone şi state unde au avut loc acţiuni teroriste. C. ACTIVITATE EXTRAŞCOLARĂ: Pe baza celor două cazuri, elevii vor redacta o scrisoare de solidaritate pentru Mike şi Maria. Terorismul loveşte Europa „Cei ce se mai legănau în iluzia – periculoasă – că terorismul mondial este un fenomen limitat la sfidarea ucigaşă şi demenţială a unor fundamentalişti fanatici împotriva unei Americi – după părerea lor – arogantă şi autodominatoare au primit o tragică şi necruţătoare infirmare. „Joia neagră” a atentatelor din Spania avertizează că terorismul a devenit, încă de la 11 septembrie 2001, un flagel global, iar principala înfruntare a epocii este între lumea raţională – din fericire, covârşitoare – şi un mănunchi de sceleraţi mistuiţi de instincte ucigaşe obscure, care-i mână să ucidă şi să terorizeze în primul rând vieţi inocente, adică a căror singură vină este că sunt fiinţe umane. Nu pretinse idealuri politice, etnice, religioase, sociale îi îndeamnă să ucidă cu sânge rece pe aceşti scutieri ai Apocalipsei, ci doar minţile lor bolnave, înfierbântate şi constituite într-un pericol global printr-o gregaritate criminală. Planisfera e tot mai însângerată. În măreaţa Americă, în fermecătoarea insulă Bali, în Locurile Sfinte, în vatra unor străvechi civilizaţii asiatice, iar acum în însorita Spanie, teroriştii au lovit şi au ucis fără a şovăi o clipă. La Madrid, după Irak, România a plătit, din nou , un dureros tribut de vieţi sacrificate. Dacă, totuşi, cineva s-ar mai fi putut întreba pentru ce îşi riscă viaţa militarii români în Irak sau Afganistan, carnagiul din 11 martie le dă o lecţie cumplită. Mărăşeştii sunt astăzi la nassiria şi Basra, munţii Tatra sunt astăzi munţii Afganistanului, locurile de vitejie în luptă din istoria românilor sunt astăzi oriunde războiul mondial antitero le necesită prezenţa pentru a reîntrona pacea şi normalitatea. Globalizarea, inerentă în acest stadiu de civilizaţie al umanităţii, are, din păcate, insinuate perfid, în impresionanta sa zestre de capacităţi şi potenţialităţi benefice şi salutare, excrescenţele virulente ale terorismului care se ambiţionează, şi el, să devină omniprezent. Globalizarea eforturilor de a nimici această încrengătură mondială nefastă este, de aceea, o condiţie obligatorie pentru supravieţuirea, la standarde umane, a omenirii.” (Ziarul Timpul, 23 martie 2004)
- infracţiunile cuprinse în câmpul de aplicare privind capturarea ilicită de aeronave; - infracţiunile grave constând într-un atac împotriva vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor; - infracţiunile care au ca obiect răpirea, luarea de ostatici sau sechestrarea ilegală; - infracţiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori scrisori sau colete - bombă.
După mai bine de două ore de cercetări, s-a dovedit că telefonul de ameninţare a constituit o glumă cât se poate de nefericită a unuia dintre elevii şcolii. în cele din urmă, autorul telefonului anonim a fost descoperit. El şi părinţii săi vor suporta consecinţele extrem de aspre ale legislaţiei referitoare la ameninţarea cu acte de terorism”. Exerciţiu Elevii vor dezbate acest caz, identificând drepturile copiilor ameninţate, evaluând consecinţele materiale şi emoţionale ale unui asemenea act necugetat. Care trebuie să fie opinia, atitudinea noastră în faţa unor asemenea cazuri? Identificaţi soluţii pentru eliminarea unor astfel de fapte grave.
A devenit tot mai evident că după momentul 11 septembrie 2001, terorismul este o problemă a tuturor statelor lumii. Terorismul internaţional poate să se manifeste practic oriunde în lume. Din acest motiv, principala îndatorire a comunităţii internaţionale este întărirea solidarităţii internaţionale pentru a permite o luptă eficientă în toate zonele lumii. 19 septembrie 2001 – Ca urmare a atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, Parlamentul româniei adoptă decizia de participare a ţării ca aliat de facto al NATO la lupta împotriva terorismului internaţional cu toate mijloacele, inclusiv cu cele militare.
3. ACTIVITATE DE ÎNVĂŢARE – “care este preţul violenţei armate?” TemĂ: dreptul la viaţă şi la securitatea persoanei, acceptarea diversităţii, dialogul multicultural şi religios. SCOP: conştientizarea pericolului grav al terorismului şi al violenţei în lumea de astăzi Obiective: - să identifice şi să compare conceptele de violenţă, violenţă armata, terorism; - să exprime argumentat opinia personală; - sa formeze spiritul de solidaritate cu victimele acţiunilor teroriste; - să identifice forme de prevenire a acţiunilor teroriste.
Gravele încălcări ale drepturilor omului în timpul celui de-al doilea război mondial şi dorinţa instaurării păcii, sunt la originea realizării documentului fundamental în problematica drepturilor omului. Adunarea generală a ONU a adoptat la 10 decembrie 1948 Declaraţia Universală a drepturilor Omului. Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor familiilor umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii ìn lume, considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane vor beneficia de libertatea cuvântului şi a convingerilor, eliberate de teroare şi de mizerie, a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului… Preambul (fragment) - Declaraţia Universală a drepturilor Omului Pentru a exista, orice individ sau grup social trebuie să apere valorile fundamentale şi, în primul rând, dreptul la viaţă. Orice act împotriva dreptului la viaţă este un act de violenţă împotriva omului. Violenţa, în general, este un act brutal, în afara normelor şi legilor, care lezează integritatea fizică, psihică şi morală şi, totodată, semnifică negarea existenţei unei persoane. Există numeroase definiţii şi forme ale violenţei. Ne propunem să prezentam aspectele legate de violenţa directă (violenţa fizică) şi violenţa indirectă (violenţa structurală). Violenţa indirectă poate fi definită prin sărăcie, exploatare, nedreptate socială, absenţa democraţiei, intoleranţă etc. Violenţa directă 1. Al Doilea Război Mondial a făcut aproximativ 50 milioane de victime umane; 2. în Bosnia – Herţegovina, în pofida acordului de pace din 1995, în timpul conflictului, circa 1,2 milioane de persoane au fost forţate să-şi părăsească domiciliul şi să se refugieze; mai mult de 17.000 de persoane sunt considerate dispărute; 3. în cursul conflictului din Rwanda (Africa) au fost ucise peste 800.000 de persoane; 4. între anii 1990 – 2000 conflictele armate diverse au avut ca urmări 6 milioane de răniţi şi peste 50 de milioane de refugiaţi; 5. minele terestre au omorât peste 800 de persoane pe lună în Afganistan, Angola, Irak, Violenţa indirectă 1. mai mult de 17 milioane de persoane mor în fiecare an datorită lipsei de medicamente; 2. Aproximativ 24.000 de persoane mor zilnic din cauza foametei; 3. Mai mult de 300.000 de copii mor anual din cauza unor boli care ar fi putut fi prevenite; 4. 100 de milioane de copii nu sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ; 5. 150 de milioane de copii suferă de foame şi alimentaţie săracă; 6. cheltuielile militare mondiale în anul 2001 au depăşit 756 miliarde de dolari; 7. pentru eliminarea foametei în ţările sărace ar fi suficiente 5 miliarde dolari. A. a) Exerciţiu: Urmărind aspectele violenţei directe şi indirecte prezentate mai sus, identificaţi care dintre drepturile omului au fost încălcate. Nu uita !!! Genocid – exterminarea sistematica a unei comunităţi umane, lipsită de apărare; Crime împotriva umanităţii – uciderea, exterminarea, asasinarea, deportarea şi orice act inuman comis împotriva populaţiei civile înainte sau în timpul războiului; Holocaust – ansamblul genocidurilor şi crimelor comise de nazişti şi aliaţii acestora împotriva evreilor şi a altor categorii de victime. “ O lume demnă pentru noi „ - Sesiunea specială dedicată Copiilor a Adunării Generale a onu - 2002 … Vedem încheierea tuturor războaielor. Conducătorii lumii rezolvă conflictele prin dialog paşnic în loc să recurgă la forţă. Copiii refugiaţi şi copiii – victime ale războiului se bucură de toate formele de protecţie şi dispun de aceleaşi oportunităţi cu toţi ceilalţi copii. Dezarmare, eliminarea comerţului cu arme şi renunţarea la folosirea copiilor ca soldaţi… Convenţie asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii, adoptată de Adunarea Generală ONU la 26 noiembrie 1968 Preambul considerând că în nici una din declaraţiile solemne, actele sau convenţiile privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război şi a crimelor contra umanităţii nu au fost prevăzute limite de timp, considerând că crimele de război şi crimele contra umanităţii sunt printre cele mai grave crime de drept internaţional; convinse că pedepsirea efectiva a crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii este un element important în prevenirea unor astfel de crime, în protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de natură să încurajeze încrederea, să stimuleze cooperarea între popoare şi să favorizeze pacea şi securitatea internaţională… Instituţii implicate în menţinerea păcii: - ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite, creată în 1945 prin adoptarea Cartei de la San Francisco. Principalele obiective ale ONU sunt: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor amicale între naţiuni pe principiul egalităţii în drepturi şi al autodeterminării, realizarea cooperării internaţionale în plan economic, social şi umanitar. România a devenit membru al ONU din 14 decembrie 1955. - OSCE – Organizaţia pentru securitate şi Cooperare în Europa. A fost instituţionalizată prin « Carta de la Paris pentru o noua europă », în noiembrie 1990. urmăreşte cu prioritate menţinerea păcii şi securităţii în Europa pe baza respectării principiilor dreptului internaţional: respectarea drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Are un rol important în prevenirea şi stoparea conflictelor pe continentul nostru. - NATO – Organizaţia Tratatului Nord - Atlantic, alianţă cu caracter defensiv, creată în 1949, la Washington. Preşedintele de atunci al SUA, henry Truman, în discursul rostit cu ocazia semnării tratatului, menţiona: “Acest tratat este o garanţie a dorinţei de libertate şi pace a popoarelor şi a oamenilor”. La 29 martie 2004, în cadrul unei ceremonii la Washington, românia devine membru de facto al NATO. La 2 aprilie 2004, la sediul NATO din Bruxelles, în prezenţa secretarului general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, este înălţat steagul României. b) aplicaţie: Se vor analiza imagini ce conţin copii soldaţi, sărăcie, violenţă, refugiaţi, identificându -se componentele violenţei indirecte şi stabilindu-se relaţiile între acestea. B. EVALUARE: realizaţi un eseu cu titlul «Ce este pacea?», folosind datele din discursul de mai jos. Premiul Nobel pentru pace: - este decernat personalităţilor şi organizaţiilor pentru merite deosebite în promovarea idealului de pace în lume.
(Mihail gorbaciov – Discurs ţinut la Oslo la 5 iunie 1991, cu prilejul acordării Premiului Nobel pentru pace)
Yüklə 1,5 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
