17) T – CHART / Diagrama T : Asociaţii de termeni
În cadrul dezbaterii unui subiect controversat, clasa organizată în diade (perechi), va lua pe rând poziţii pro şi contra, făcând asociaţii de idei prin metoda brainstorming. Aceste polarizări vor fi înscrise în diagrama T după modelul următor:
T-CHART / Diagrama T
Conotaţii pozitive Conotaţii negative
 
Mândrie etnică Lipsă de loialitate
Această metodă este utilă pentru polarizarea subiectelor abordate. Totuşi, în viaţă este necesară abilitatea de a găsi un teren comun de discuţie prin gândirea unor termeni care să nu fie situaţi la extreme.
M – CHART / Diagrama M: Asociaţii pozitive, negative şi neutre
După ce elevii au completat diagrama T, li se poate cere să abordeze acelasi subiect din nou, de data aceasta folosind diagrama M, cu trei coloane, cea pozitivă, cea negativă şi cea cu termeni neutri situată în mijloc:
Pozitiv Neutru Negativ
 
Mândrie etnică Conştiinţă de sine Lipsă de loialitate
18) Diagrama lui Venn
În dezbaterea unui subiect controversat, cum ar fi păstrarea drepturilor culturale ale minorităţilor, se poate porni de la construirea unei diagrame Venn. Ea constă din două cercuri care se intersectează, cel din partea stângă fiind folosit pentru argumentele pro, iar cel din partea dreaptă, pentru argumentele contra. În zona intersectării cercurilor vor fi înscrise argumentele comune ambelor părţi participante la discuţie.
 
Mândria etnică
Lipsa de
loialitate
Constiinţa
de sine
19) Dezbaterea academică
Dezbaterile au apărut înca din Grecia antică şi erau o expresie a democraţiei populare. Dezbaterile formale, ca metodă de educaţie, au fost reintroduse la sfârşitul secolului al IX-lea, când primele competiţii de dezbateri au fost organizate în universităţi, de pe coasta de est în vestul Statelor Unite şi în California. În 1960, serile de dezbateri publice televizate dintre John F. Kennedy şi Richard Nixon au făcut această activitate extrem de populară şi sute de cluburi de dezbateri s-au înfiinţat în licee şi colegii de pe tot cuprinsul Statelor Unite, elevii de liceu şi studenţii începând să recunoască valoarea, frumuseţea şi utilitatea tehnicilor de dezbateri academice.
În decursul timpului, au apărut multe stiluri (formate) de dezbateri. Acestea se diferenţiază prin algoritmul de desfăşurare, numărul de membri ai echipei, modul în care vorbitorii se pregătesc pentru dezbatere şi prin accentul diferit pus pe diverse abilităţi cerute vorbitorilor participanţi. Orice dezbatere academică se face cu respectarea unei structuri prestabilite. Aceasta dă fiecărui participant posibilitatea de a pleda, de a pune întrebări şi de a-şi pregăti argumentele. Mai jos sunt prezentate succint cele mai importante formate de dezbateri:
-
Dezbaterile parlamentare (Parliamentary Debate) – un format extrem de flexibil în care se înfruntă fie două echipe, a câte doi sau trei vorbitori (în versiunile europene şi americane, respectiv în versiunea australiană), fie patru echipe a câte doi vorbitori (în versiunea britanică). Moţiunea care se dezbate este dezvăluită participanţilor cu 15 minute înainte. Accentul în acest format se pune pe persuasiune, strategii de argumentare, impactul asupra auditoriului şi mai puţin pe informaţie exhaustivă. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul programului universitar de dezbateri.
-
Dezbateri tip Karl Popper – un format foarte structurat, care opune două echipe a câte trei vorbitori, tema cunoscându-se cu mult timp înaintea desfăşurării dezbaterii. Accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza dovezilor materiale (concrete) şi informaţiile precise despre subiectul dezbătut. Formatul K.P. este axat pe informaţii, structură, sinteză şi capacitatea de a identifica soluţii.
-
VORBITORUL TIMP ALOCAT
(1) A1 6 minute
|
(2) N3 intreaba pe A1 3 minute
|
(3) N1 6 minute
|
(4) A3 intreaba pe N1 3 minute
|
(5) A2 5 minute
|
(6) N1 intreaba pe A2 3 minute
|
(7) N2 5 minute
|
(8) A1 intreaba pe N2 3 minute
|
(9) A3 5 minute
|
(10) N3 5 minute
|
-
Dezbateri de tip Lincoln – Douglas – un format care opune două echipe ce dezbat o tema (în general filozofică sau etică), din punct de vedere al justeţei, respectiv valorii unor concepte. Aceste dezbateri se mai numesc şi dezbateri de valoare, iar accentul cade în special pe retorică.
-
Dezbateri de Strategie (Policy Debate) – similare din punct de vedere al formatului cu dezbaterile Lincoln – Douglas, cu deosebirea că dezbaterea se poarta în special pe teme pragmatice care propun o acţiune sau o atitudine concretă (un plan de rezolvare a unei probleme identificate) în viaţa economico – social – politică. Accentul cade pe demonstrarea eficienţei şi a viabilităţii unor măsuri sau acţiuni, mai puţin pe conceptul de valoare sau pe performanţele retorice. Este un exerciţiu excelent de rezolvare a problemelor.
-
Extemporaneous Speaking – un format mai deosebit, în care un număr nelimitat de vorbitori sunt evaluaţi succesiv şi individual de către o comisie de arbitri pentru luarea unei atitudini (pro sau contra) faţă de o temă. Se prezintă un număr restrâns de teme, dintr-o arie mai largă de subiecte, din care vorbitorul îşi alege una şi are la dispoziţie 30 de minute pentru pregătirea unui discurs de 7 minute, timp în care poate consulta orice materiale bibliografice doreşte. Arbitrii evaluează abilităţile oratorice şi retorice ale vorbitorului, modul în care reuşeşte să capteze atenţia auditoriului, structura discursului şi consistenţa ariilor de analiză a temei alese.
-
Impromptu - “sportul extrem” al dezbaterilor. Participanţii într-un concurs de impromptu primesc o temă, de obicei foarte abstractă, pe care trebuie să improvizeze un discurs de 3 sau 5 minute, fără a li se acorda nici un timp de gândire înaintea susţinerii discursului. Pentru acest format, participanţii nu se pot pregăti doar înaintea concursurilor, ci trebuie să urmarească evenimentele curente din toate domeniile vieţii sociale, politice, economice şi culturale şi să se documenteze permanent, varietatea temelor fiind şi putând face referire la absolut orice subiect. Arbitrii urmăresc aceleaşi criterii de evaluare ca şi la formatul Extemporaneous Speaking.
-
Karl Popper – adresat în principal elevilor de liceu, dar şi studentilor începători.
-
Parlamentare – adresat în principal studenţilor.
În esenţă, tehnicile de dezbateri dezvoltă
|
|
Practicarea dezaterilor îi pregăteşte pe tineri
| -
Toleranţa faţă de opiniile adverse;
-
Gândirea critică;
-
Persuasiunea;
-
Concizia în exprimare;
-
Ascultarea activă;
-
Stilul de prezentare într-o apariţie publică;
-
Abilităţile de lucru în echipă.
|
| -
Să acţioneze şi să participe inteligent în viaţa socială;
-
Să investigheze şi să analizeze probleme importante ale lumii contemporane;
-
Să sintetizeze informaţii;
-
Să lucreze în echipa cu colegii;
-
Să răspundă prompt şi analitic unor solicitări;
-
Să fie ascultători critici.
|
Dostları ilə paylaş: |
