Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică-consideraţii preliminare

IV. Principiile educaţiei ecologice

Sunt liniile directoare ale proiectului curricular, îşi au originea în specificitatea domeniului şi în exigenţele psihopedagogice generale ale proiectării unui curriculum. Conturăm câteva dintre acestea:

• 
  Principiul orientării axiologice a educaţiei ecologice
  
• 
  Principiul orientării pragmatice
  
• 
  Principiul interdisciplinarităţii
  
• 
  Principiul învăţării experienţiale
  
• 
  Principiul actualizării curriculare
  

4.1. Principiul orientării axiologice a educaţiei ecologice

Educaţia ecologică face apel, în primul rând, la schimbarea valorilor personale, sociale, profesionale, propunându-şi să reconfigureze ierarhiile noastre individuale şi colective.

Deoarece educaţii sunt supuşi procesului de dezvoltare şi de maturizare psihică, sistemul de valori pe care şi-l formează şi restructurează influenţează opiniile şi deciziile pe care le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile personale, sociale şi cele profesionale aduc, de asemenea, stabilitate şi consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să-şi construiască o imagine mai bună despre sine şi o imagine adecvată în legătură cu celelalte persoane care o înconjoară, realizând pe cine poate să se sprijine în rezolvarea anumitor situaţii problematice. Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

Fără o ţintire a valorilor, orice program de educaţie ecologică este ineficient. Importante nu sunt valorile în sine, rupte de realitate, ci mai degrabă reflexia acestora în viaţa cotidiană – comportamentele asociate unei anumite valori. Poate mai mult decât în alte domenii valorile sunt extrem de semnificative în educaţia de mediu (EM). În acest context trebuie avute în vedere o serie de aspecte ce nuanţează şi facilitează conceperea unor suporturi adecvate pentru EM.
În cadrul EM formarea valorilor durabile poate şi trebuie să înceapă cu procesul formării unor atitudini pozitive faţă de anumite aspecte ori situaţii specifice. În formarea atitudinilor, învăţarea experienţială, directă, are un loc central.

De exemplu, pentru a induce valori specifice EE, valori la care să se raporteze ulterior tânărul educat, curriculum întocmit pe cele două domenii, pe diverse discipline, va trebui orientat în următoarele direcţii:

1. 
   Domeniul economie:
   

În acest domeniu, identificarea valorilor, ce vor condiţiona structura personalităţii viitorului cetăţean, începe încă din primii ani de şcoală; din acest motiv, experienţa directă şi/sau exerciţiul şi/sau contextul în care este pus educatul, pe măsura învăţării principiilor EE, trebuiesc avute în vedere încă de la proiectarea curriculumului pe diverse discipline:

• 
  E
  Şcoala generală
  ducaţie civică
  
• 
  Religie
  
• 
  Societatea şi mediul
  
• 
  E
  Liceu
  conomie
  
• 
  Protecţia consumatorului
  
• 
  Chimie
  
• 
  Management
  
• 
  C
  Universitate
  alitatea serviciilor
  
• 
  Legislaţie de mediu
  

Astfel, apreciem că experienţa, exerciţiul şi contextul necesită o accentuare diferenţiată în orientarea axiologică a EE după modelul (deşi, evident, acest model este extrem de general, întrucât accentul pe EE şi implicarea ulterioară a persoanei pe chestiuni de mediu şi/sau prevenirea poluării, vor rămâne dependente de orientarea în carieră a persoanei educate):





Totuşi, anumite deprinderi acumulate de educat prin exerciţiu / experiment/context, chiar atunci când s-au acumulat în primii ani de viaţă se accentuează în timp, ceea ce face ca profesorul/formatorul pe diverse discipline economice să se afle în faţa unui tip de paradox; el trebuie conştientizeze permanent că poate influenţa comportamentul educatului în raport cu mediul chiar atunci când include 3-5% chestiuni de EE în structura disciplinei pe care o predă. Un exemplu în sensul invocat este înclinaţia spre economisire a unei persoane /popor /culturi care, dacă se deprinde din primii ani de şcoală, se intensifică apoi pe măsură ce se maturizează persoana; schematizat grafic această idee se prezintă astfel:

Aşadar, a ţine seama de orientarea axiologică a EE, pe diverse niveluri de şcolarizare şi pe diverse discipline, înseamnă o restricţie destul de complexă prin conţinutul ei; mai mult, reflectarea acestui principiu în predarea unei anumite discipline economice trebuie gândită de către formator în mod creativ pentru fiecare caz în parte.

Apreciem că aspectele vizate pentru domeniul economie, cu privire la orientarea axiologică a EE, devin mai clare/semnificative în cazul domeniului silvicultură, domeniu care prin însăţi natura sa este profund conectat la EE.

B.Domeniul Silvicultură:
În acest domeniu valorile ce vor condiţiona structura personalităţii viitorului cetăţean, care prin profesia avută va fi specialist în silvicultură încep încă din primii ani de şcoală; totuşi, pe acest domeniu situaţia este cu totul specifică respectiv:

• 
  educaţia în Silvicultură începe cu nivelul de şcolarizare liceu, respectiv nu putem discuta de specificitatea acestui domeniu la nivelul claselor 1-8;
  
• 
  estimativ, se poate spune că, dintre disciplinele din planul de învăţământ la liceul „Grup Şcolar Silvic” Câmpulung Moldovenesc şi din planul de învăţământ la Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Silvicultură, aproximativ 40-60% din conţinutul disciplinelor au o conexiune puternică cu EE.
  

Între diverse discipline pe acest domeniu amintim:

1. 
   Exploatarea lemnului
   
2. 
   T
   Liceul silvic
   ehnologia cherestelei
   
3. 
   Dendometrie
   
4. 
   Topografie
   
5. 
   Ecologie
   
6. 
   P
   Facultatea de Silvicultură
   edologie
   
7. 
   Dendrologie
   
8. 
   Fitopatologie
   

Astfel, apreciem că experienţa, exerciţiul şi contextul se accentuează diferit pe domeniul silviculturii, în sensul că intensitatea creşte pe măsură ce creşte vârsta educatului; ideea de bază este că viitorul educat pe acest domeniu va fi specialist în silvicultură şi va trebui să influenţeze el însuşi grupurile sociale pentru a adopta o atitudine de respect faţă de mediul înconjurător; remarcăm că sinteza grafică anterioară se modifică substanţial pentru domeniul silvicultură, respectiv intensitatea accentului pe EE se modifică după cum sugerăm:


În cazul domeniului silvicultură, un exemplu de principii ce pot fi avute în vedere de către formator, oricare ar fi disciplina predată la liceu/facultate, se enunţă în schiţa grafică ce urmează:





Unul dintre indicatorii ultimi ai maturizării personalităţii individului îl constituie cristalizarea unui sistem de valori bine închegat şi relativ stabil. Cu alte cuvinte, despre un sistem de valori stabil, propriu unei persoane se poate vorbi către sfârşitul perioadei adolescenţei. Aceasta nu înseamnă însă că elevii de vârste mai mici nu pot avea seturi valorice personale. Ceea ce îi individualizează pe copii, faţă de adolescenţi este o fluiditate şi instabilitate axiologică manifestată printr-o anume inconstanţă valorică, respectiv o facilă modificare a punctelor de vedere şi a preferinţelor valorice. În termenii teoriei piagetiene explicaţia acestui fenomen se regăseşte în stadialitatea parcursă de copii în dezvoltarea lor intelectuală. În etapele de început ale evoluţiei sale cognitive, copilul nu este „echipat” intelectual pentru a-şi explica raţional valorile, pentru a le conferi sensuri profunde şi pentru a le putea aranja în manieră coerentă în cadrul unei ierarhii axiologice. Această relativitate valorică, poate apare drept o limită importantă (şi) în cadrul EM.

În context educaţional, această limită trebuie văzută ca o oportunitate în sensul că un sistem axiologic mai puţin închegat poate fi „modelat” de către educator în direcţia dorită. Pe de altă parte EM la vârste fragede nu se realizează printr-o transmisie directă a valorilor (chiar dacă scopul este formarea unui sistem de valori) ci printr-o modelare atitudinal-comportamentală).
Apreciem că, aşa cum am remarcat anterior, oricare ar fi domeniile profesionale la care ne raportăm, influenţarea majoră a comportamentului educatului începe încă din primii ani de şcoală; este acceptată ideea de psihologi că între 0-16 ani se structurează principalele componente ale personalităţii unui individ; este perioada în care prin experienţă directă, exerciţiu şi contextul în care este pus educatul poate fi modelat comportamentul în societate şi în raport cu mediul înconjurător; ideea invocată se prezintă grafic astfel:

Dacă ţinem seama de opinia lui Hofstede, care defineşte cultura drept programare mentală colectivă a unui popor sau grup social mare (Hofstede, 1991), rezultă că matricea culturală de care aparţinem se structurează încă din perioada 0-15 ani; aceasta înseamnă că anumite DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ale unei persoane ca membru al grupului, trebuie sugerate de către formator încă din primii ani de şcoală. Mai simplu spus, orice persoană are drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le exercite conştient ca membru al grupului, să le reflecte prin comportamentul său în viaţa zilnică.

De exemplu, la disciplina Educaţie civică formatorul poate şi trebuie să ţină seama de principiile EE şi să inducă axioma drepturi-obligaţii încă din primii ani de şcoală (nu există drepturi fără obligaţii, cele două componente trebuie să fie echilibrate, elevul exercită simultan drepturi şi obligaţii); ideea invocată se prezintă grafic după cum urmează:

Orientarea comportamentului social; atitudinea zilnică faţă de mediul înconjurător

Un comportament consistent cu o anumită valoare se referă la stabilirea unor scopuri acţionale în conformitate cu orientarea axiologică şi la coordonarea activităţilor individului pentru perioade foarte lungi de timp în conformitate cu aceasta. Modalitatea naturală, firească de a profesa anumite valori, constă în a le susţine prin intermediul unui comportament corespunzător. Există însă şi comportamente ce pot constitui expresii ale mai multor valori. Spre exemplu unora le place alpinismul deoarece agreează aventura (valorile de stimulare a existenţei), iubesc natura (valorile universale), le place lucrul în echipă (valori de relaţionare).

În acest context, putem afirma că valorile influenţează comportamentele doar atunci când acestea din urmă sunt rezultatele unor decizii conştiente. Valorile pot influenţa comportamentele şi prin intermediul altor mecanisme cum ar fi obişnuinţele, care nu impun cu necesitate decizii conştiente.
În EM apare importantă obişnuirea elevilor cu procesul decizional în ceea ce priveşte problemele naturii şi pe de altă parte formarea unor obişnuinţe, în sensul congruenţei valorilor şi comportamentelor.
Ca exemplu, redăm în continuare două contexte în care educatul este pus/obligat să adopte decizii cu privire la problematica mediului înconjurător.

1. 
   Economie:
   

În acest domeniu, valorile ce vor influenţa comportamentul unei persoane se acumulează treptat , în paralel cu educaţia generală şi cea de specialitate; într-o economie competitivă, anumite cunoştinţe economice generale sunt utile pentru orice persoană, indiferent de profesie; dacă diverse discipline economice predate includ şi 3-10% aspecte ce ţin de EE, se influenţează implicit comportamentul educatului în relaţia cu mediul înconjurător.

Rămâne la latitudinea fiecărui formator/profesor, în funcţie şi de disciplina predată, să ţină seama de principiile EE şi să creeze contexte prin care să oblige educatul în a adopta decizii cu privire la mediu; de exemplu, la disciplina Economia turismului, studenţii/elevii pot fi provocaţi să se implice în diverse procese decizionale în relaţie cu mediul prin:

1. 
   organizarea unor lecţii practice, pe parcursul a 1-2 weekend-uri ale semestrului, prin care se vehiculează simultan conceptele acestei discipline şi problematica mediului înconjurător ; astfel se organizează în comun, profesor şi studenţi, diverse activităţi:
   
   • 
     expediţie în Munţii Călimani;
     
   • 
     concurs tip alpinism;
     
   • 
     orientare turistică;
     
   • 
     orientare geografică;
     
   • 
     activităţi la o pensiune turistică.
     

În oricare dintre contextele invocate, studentul/elevul este pus în faţa unei experienţe directe cu problematica EE şi mediul înconjurător; în plus, el este pus în contexte în care trebuie să adopte decizii conştiente (merg pe traseul Valea Lungă sau Poteca Râul Doamnei?; ne deplasăm în direcţia NE sau în direcţia NV? etc.) în urma cărora el va deprinde anumite obişnuinţe specifice , acestea din urmă influenţându-i comportamentul ulterior în relaţia cu mediul.

2. 
   partajarea grupei de studenţi/elevi în 2-3- echipe de negociere care urmează să simuleze, prin discuţii directe şi cu ajutorul computerului, negocierea unui contract de servicii între Compania Continental şi 3 dintre dealerii ei autorizaţi pentru zona Bucovina; negocierea textului de contract, text care poate include 30-40 articole, prin organizarea unei simulări adecvate între cele 3 echipe, obligă studenţii să adopte decizii conştiente, argumentate pe bază de calcul şi legislaţie/cutume în domeniu, să îşi exerseze imaginaţia şi intuiţia; practic orice simulare a unei negocieri echivalează cu o partidă de şah între doi sau mai mulţi jucători; în urma deciziilor adoptate, teoretic educaţii vor deprinde anumite obişnuinţe în conexiune cu mediul şi principiile EE; în plus, prin :
   

• 
  discuţii în cadrul echipei;
  
• 
  argumentare/contraargumentare;
  
• 
  răspunsul adversarului.
  

Aşadar, accentuăm ideea invocată deja, că a ţine seama de orientarea axiologică a EE, pe diverse nivele de şcolarizare şi pe diverse discipline, înseamnă o restricţie complexă prin conţinutul ei; mai mult, reflectarea acestor principii în predarea unei anumite discipline economice, trebuie gândită de către formator în mod creativ pentru fiecare caz/disciplină în parte.

2. 
   Silvicultură:
   

În acest domeniu, după cum aminteam şi anterior, prin însăşi natura sa, situaţia este cu totul specifică, respectiv:

• 
  educaţia în silvicultură începe cu nivelul de şcolarizare liceu;
  
• 
  se poate afirma că, pentru majoritatea disciplinelor pe acest domeniu, conexiunea la principiile EE este de 40-70% per disciplină predată.
  

Amintim, din nou, că rămâne la latitudinea fiecărui formator/profesor, în funcţie şi de disciplina predată, să ţină seama de principiile EE şi să îşi imagineze contexte prin care să oblige educatul în a adopta decizii cu privire la mediu; de exemplu, la disciplina Studiul lemnului şi produsele pădurii, studenţii/elevii pot fi provocaţi să se implice în diverse procese decizionale în relaţie cu mediul prin:

1. 
   organizarea unor lecţii practice, pe parcursul a 1-2 weekend-uri ale semestrului, prin care se valorizează simultan conceptele acestei discipline şi problematica mediului înconjurător ; astfel se organizează în comun, profesor şi studenţi, diverse activităţi:
   

• 
  expediţie în Munţii Călimani;
  
• 
  vizită la fabrica de cherestea Broşteni;
  
• 
  vizită la fabrica Mobexpert;
  
• 
  orientare geografică;
  
• 
  activităţi la Fondul de vânătoare Râşca;
  
• 
  participarea la o vânătoare în zona Vatra Dornei.
  

În oricare dintre contextele invocate, studentul/elevul este pus în faţa unei experienţe directe cu problematica EE, cu mediul înconjurător; el deduce prin experienţă nemijlocită cât de importantă este protejarea pădurii şi exploatarea ştiinţifică a lemnului ca bogăţie naturală; ideea de bază este ca dintr-o cantitate de masă lemnoasă exploatată, anual, de 100.000 mc (este cantitatea maximă ce se poate exploata anual în judeţul Suceava), să se decidă cea mai avantajoasă direcţie în care să fie valorificat acest lemn (fie la export, fie pe piaţa internă). În plus, studentul este pus în contexte în care trebuie să adopte decizii conştiente, urmare a experienţei nemijlocite acumulate într-un context sau altul (este mai eficient exportul de cherestea sau exportul de mobilă?, este în interesul economiei naţionale sau al firmei să exporte buşteni?, care produse din lemn sunt cele mai profitabile la export?, cât de mare este ponderea manoperei în valoarea unei garnituri de mobilă stil XXI ?, care cultură de arbori este mai eficientă?) .

2. 
   partajarea grupei de studenţi/elevi în 2 echipe de negociere care urmează să simuleze, prin discuţii directe şi cu ajutorul computerului, în laborator sau sala de seminar (pe baza experienţei acumulate în urma unei vizite la Mobexpert, când, pe parcursul a două zile, studenţii au observat fluxul tehnologic în producţia de mobilă şi au analizat contractele şi documentele financiar-contabile pe baza cărora firma exportă, lunar, mobilă în valoare de 500.000 Euro); cele două echipe de studenţi urmează să negocieze un contract de export de mobilă între Mobexpert şi un importator din Austria;valoarea totală a contractului este de 3 milioane Euro, pentru o perioadă de 6 luni de zile; negocierea textului de contract, text care are 35 articole, prin organizarea unei simulări adecvate între cele 2 echipe, obligă studenţii să adopte decizii conştiente, argumentate pe bază de calcul şi legislaţie în privinţa UE şi a comerţului exterior al României; mai mult, studenţii îşi vor exersa imaginaţia şi intuiţia, întrucât orice simulare a unei negocieri echivalează cu o partidă de şah între doi jucători; în urma deciziilor adoptate, teoretic educaţii vor deprinde anumite obişnuinţe în conexiune cu mediul şi principiile EE; în plus, prin:
   

• 
  discuţii în cadrul echipei;
  
• 
  consultări cu profesorul;
  
• 
  argumentare/contraargumentare;
  
• 
  răspunsul adversarului.
  

Aşadar, accentuăm ideea invocată deja, că a ţine seama de orientarea axiologică a EE, pe diverse nivele de şcolarizare şi pe diverse discipline, înseamnă o restricţie complexă prin conţinutul ei.

Conştientizarea valorilor

Gradul de importanţă al unei valori diferă de la o persoană la alta. Ceea ce este important pentru un individ poate fi nesemnificativ pentru un altul. În general, indivizii umani sunt conştienţi de propriile orientări valorice şi acţionează în concordanţă cu acestea. Uneori însă, oamenii pot acţiona în conformitate cu o valoare fără a se gândi în mod conştient la aceasta. În plus, multe dintre valorile noastre nu au dezvoltată o bază cognitivă solidă iar prezenţa unui suport cognitiv ar putea facilita mult rezistenţa la schimbare a valorilor. Faptul că structurile axiologice ne sunt transmise intergeneraţional le face mai puţin susceptibile pentru a fi analizate cognitiv la nivel individual. Validarea socială multigeneraţională le diminuează sensurile şi ne „erodează” spiritul critic-axiologic.

Unele valori sunt bine explicate şi ne apar ca entităţi fenomenale: indivizii pot exprima valoarea şi-i pot identifica graniţele. Altele nu sunt explicite, şi, în acest caz, unele criterii valorice pot fi deduse din comportamentul selectiv al individului.

Atunci când se încearcă transmiterea valorilor ce ţin de EM este necesară o dezvoltare cognitivă şi o explicare consistentă a acestora. Aspectele bine înţelese sunt mult mai uşor prelucrate şi internalizate decât cele care nu sunt comprehensibile.

EM trebuie să pornească de la un set de valori cu un caracter de generalitate maximă:

• 
  Respect şi apreciere pentru toate formele de viaţă, pentru fragilitatea şi calităţile estetice ale mediului;
  
• 
  Acceptarea dependenţei vieţii umane de resursele finite ale planetei;
  
• 
  Recunoaşterea importanţei şi rolului creativităţii umane în eforturile de fundamentare ale dezvoltării durabile.
  

1. 
   Economie:
   

În acest domeniu, transmiterea valorilor ce ţin de EE trebuie să aibă loc în mod treptat, iar formatorul va decide în ce proporţii disciplina predată trebuie să reflecte:

1. 
   principii generale impuse de EE, cum ar fi respectul pentru viaţă, caracterul finit al tuturor resurselor (exceptând cunoaşterea), rolul cercetării ştiinţifice în dezvoltarea unei ţări, impactul noilor tehnologii asupra mediului etc.;
   
2. 
   recurgerea la diverse instrumente care să faciliteze învăţarea din perspectiva studentului/elevului, precum: exemple practice, proiecte, portofolii, investigaţii, lecţii practice, planşe, simulări pe computer, deplasări în zonele forestiere, excursii, concursuri etc.
   

De exemplu, între diverse discipline economice la nivel liceu/facultate, amintim:

• 
  Economie
  
• 
  Merceologie
  
• 
  Dreptul mediului
  
• 
  Asigurări şi reasigurări
  
• 
  Economia serviciilor
  
• 
  Economia întreprinderii
  
• 
  Amenajarea turistică a teritoriului
  

De exemplu, la disciplina Dreptul mediului, dezvoltarea cognitivă/explicarea unor concepte predate de către profesor poate avea loc prin vizite de studiu ( profesor şi studenţi), la instituţii ale statului care sunt abilitate prin lege să gestioneze problematica mediului înconjurător în judeţul Suceava, cele două instituţii la care ne referim sunt: Garda de Mediu Suceava şi Agenţia de Protecţie a Mediului Suceava; organizarea unor vizite de acest tip, în conexiune cu anumite concepte predate la curs, poate avea loc după modelul:

Activităţi

practice

2. 
   Silvicultură:
   

Similar, transmiterea valorilor ce ţin de EE trebuie să aibă loc în mod treptat, iar formatorul va decide în ce proporţii disciplina predată trebuie să reflecte:

1. 
   principii generale impuse de EE, cum ar fi respectul pentru viaţă, caracterul finit al tuturor resurselor, rolul pădurii în echilibrul ecologic global, dependenţa între global/local etc.;
   
2. 
   recurgerea la diverse instrumente care să faciliteze învăţarea din perspectiva studentului/elevului, respectiv recurgerea la: exemple practice, proiecte, portofolii, investigaţii, lecţii practice, planşe, simulări pe computer, deplasări în zonele forestiere, concursuri etc.
   

De exemplu, între diverse discipline economice la nivel liceu/facultate, amintim:

• 
  Silvicultură;
  
• 
  Managementul calităţii;
  
• 
  Ecologia şi protecţia mediului;
  
• 
  Exploatarea lemnului;
  
• 
  Vânătoare şi pescuit;
  
• 
  Drept şi legislaţie forestieră;
  
• 
  Amenajarea pădurilor
  

De exemplu, la disciplina Drept şi legislaţie forestieră, explicarea unor noţiuni predate de către profesor poate avea loc prin vizite de studiu, profesor şi studenţi, la instituţii ale statului care sunt abilitate prin lege să gestioneze problematica pădurilor în judeţul Suceava, cele două instituţii la care ne referim sunt: Direcţia Silvică Suceava şi Inspectoratul teritorial pentru silvicultură Suceava; organizarea unor vizite de acest tip, în conexiune cu anumite concepte predate la curs, poate avea loc după modelul:
Activităţi

practice