Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică-consideraţii preliminare

4.4. Principiul învăţării experienţiale

Presupune experimentarea de către individ a unor situaţii din care să poată extrage învăţămintele de pus în aplicare în viaţa de zi cu zi. Ea poate fi utilizată cu succes în EE, având în vedere că acest tip de educaţie presupune, pe lângă dobândirea de cunoştinţe în domeniu, şi schimbarea atitudinilor, formarea unui anumit stil de viaţă, dezvoltarea spiritului civic etc.

Experienţele de învăţare pot fi pozitive sau negative, rolul educatorului este de a facilita experimentarea cât mai deasă a unor situaţii de învăţare pozitivă, educaţii trăind intens satisfacţia succesului, care va fi impulsul care îi vor determina să meargă mai departe.

Avantajul învăţării experimentale este că va conduce la formarea unor deprinderi, comportamente, abilităţi într-un timp relativ scurt, precum: capacitatea de gândire critică, de organizare şi de planificarea unei activităţi, capacitatea de relaţionare cu ceilalţi, etc., la identificarea mai rapidă a informaţiilor implicite situaţiilor de învăţare şi a conexiunilor dintre acestea.
Sugestii:

Program de formare a formatorilor pentru învăţarea experenţială

Învăţarea experenţială trebuie să respecte trei etape importante: planificarea, executarea şi evaluarea. Avantajul acesteia este că poate schimba durabil forme de comportament. Activităţile propuse spre experimentare dezvoltă încrederea în sine, responsabilitatea, contribuie la cunoaşterea si lărgirea limitelor proprii şi, prin reflectare şi transfer, pot determina şi schimbări de comportament.

Obiective ale formării pentru învăţare experienţială

• 
  Dezvoltarea de abilităţi intra si inter personale cum ar fi: abilităţi de comunicare; capacitate de reflecţie, abilităţi de exprimare a emoţiilor etc.
  
• 
  Dezvoltarea competenţelor de lucru în echipă, de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, conducere, rezolvare a conflictelor, dinamica etc.
  
• 
  Formarea competenţelor de dezvoltare a unui design de instruire; desfăşurarea instruirii şi evaluarea unor activităţi de învăţare experienţială.
  
• 
  Capacitatea de identificare a nevoilor de instruire; înţelegerea audientei; selectarea metodelor de instruire, selectarea conţinutului.
  

Pentru a respecta principiul învăţării experienţiale în EE, remarcăm că doar anumite discipline includ în structura lor teme/capitole ce pot să faciliteze acumularea cunoştinţelor de către educat prin experimentare:


A. ECONOMIE

DISCIPLINE	Teme (redactarea acestora trebuie să ţină seama de principiul învăţării experienţiale)
Statistică	Consumul mediu zilnic de proteine pe locuitor în judeţul Suceava; acest indicator se are în vedere la calcularea Indicelui Dezvoltării Umane ; realizarea temei necesită patru paşi distincţi: predarea conceptelor teoretice la curs (4 ore, 2 cursuri); întocmire chestionar, redactat de profesor şi studenţi pentru un eşantion (E) reprezentativ pentru întreaga populaţie a judeţului Suceava de 700.000 de persoane, 2 zile; deplasarea a 12 echipe de studenţi în teritoriu pentru a culege datele propuse prin chestionar, 8 zile; centralizarea, prelucrarea datelor culese şi formularea concluziilor, 2 zile.
Merceologie	Ponderea produselor ecologice din carne în total consum al populaţiei din municipiul Suceava; realizarea temei necesită patru paşi distincţi: predarea conceptelor teoretice la curs (2 ore, 1 curs); întocmire chestionar, redactat de profesor şi studenţi pentru un eşantion (E) reprezentativ pentru municipiul Suceava, 100.000 de persoane, 2 zile; deplasarea a 4 echipe de studenţi în teritoriu pentru a culege datele propuse prin chestionar, 4 zile; centralizarea, prelucrarea datelor culese şi formularea concluziilor, 2 zile.

3. 
   SILVICULTURĂ
   

DISCIPLINE	Teme (redactarea acestora trebuie să ţină seama de principiul învăţării experienţiale)
Studiul lemnului	Tipuri de arbore după desenul geometric din secţiune; realizarea temei necesită 3 paşi distincţi: predarea conceptelor teoretice la curs (2ore, 1 curs); experiment în laborator pe diverse tipuri de mostre prelevate în prealabil din arbori, 4 ore; formularea concluziilor, 2 ore.
Pedologie	Tipuri de soluri în zonele împădurite din judeţul Suceava; realizarea temei necesită 3 paşi distincţi: predarea conceptelor teoretice la curs (2ore, 1 curs); deplasarea studenţilor la fondul forestier Râşca pentru experimente la faţa locului; formularea concluziilor, 2 ore.

4.5. Principiul actualizării şi dezvoltării curriculare

Se referă la revizuirea, extinderea şi adaptarea permanentă a conţinuturilor, metodologiilor implicate în EE. Problematica EE este una în continuă expansiune, iar instrumentele oferite pentru susţinere trebuie să fie pe măsură.

Principiile referitoare la natura unui curriculum sunt: al orientării filozofice, al individualizării, realismului si echilibrului (Cucoş C.).

Principiile dezvoltării unui curriculum sunt: al colaborării, evaluării, asigurării si al testării (Cucoş C.).

„

A. ECONOMIE

DISCIPLINE	Teme interdisciplinare (redactarea acestor trebuie să ţină seama de principiul actualizării)
Probleme globale ale omenirii	Schimbări climaterice globale; strategii şi politici ale G8 ; acest capitol/temă necesită o permanentă actualizare în funcţie de ultimele date publicate cu privire la încălzirea globală şi cu privire la tratate convenţii încheiate/negociate între cele 8 ţări dezvoltate ale lumii
Organizaţii internaţionale	Organizaţia pentru alimentaţie şi agricultură (FAO) acest capitol/temă necesită o permanentă actualizare în funcţie de ultimele acorduri/directive adoptate în structura ONU.

4. 
   SILVICULTURĂ
   

DISCIPLINE	Teme interdisciplinare (redactarea acestor trebuie să ţină seama de principiul actualizării)
Ecologie/Climatolgie	Schimbări climaterice globale; relaţia local-global acest capitol/temă necesită o permanentă actualizare în funcţie de ultimele date publicate cu privire la încălzirea globală şi cu privire la tratate convenţii încheiate/negociate de către România şi UE
Genetica şi ameliorarea arborilor	Limitele descifrării ADN-ului acest capitol/temă necesită o permanentă actualizare în funcţie de ultimele date publicate de OMS şi de descoperirile survenite în domeniul geneticii, al biologiei, al biotehnolgiilor.