Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

Bolul N....

¹ ii nespusă plăcere, domnul de Frilair găsi a doua zi ■nuic numele scoase din urnă, cinci membri ai congre-Bci din Besancpn, iar printre cei străini de oraş, numele Hunilor Valenod, de Moirod, de Cholin.

Garantez mai întîi pentru aceşti opt juraţi, îi spuse nihildei. Primii cinci sînt nişte maşini. Valenod e ml meu, Moirod îmi datorează totul, de Cholin e un Uliittc care se sperie de orice.

ui răspîndi în judeţ numele juraţilor şi doamna de lll .prc spaima nemăsurată a soţului ei, voi să plece la Bţon. Tot ce putu obţine domnul de Rânal fu să nu uniscă patul pînă cînd va avea neplăcerea de a fi che-1 nt\ depună mărturie.

Nu înţelegi în ce situaţie mă aflu, se tînguia fostul «i din Verrieres, acum fac parte dintre liberalii disi-I, cum se spune; nici vorbă că licheaua de Valenod şi nul de Frilair au să obţină lesne de la judecători tot i culca să mă sperie mai mult. i li mmna de R6nal cedă fără greutate poruncilor soţu-fl „Dacă aş apărea în faţa juraţilor, îşi spunea ea, ar

niii să cer răzbunare."

In i mda faptului că făgăduise duhovnicului şi soţului \ii li prudentă, de îndată ce sosi la Besancon, scrise Iii.i ci fiecăruia dintre cei treizeci şi şase de juraţi:

in ziua judecăţii nu voi apărea, domnule, pentru că ui i mea ar putea dăuna cauzei domnului Sorel. Nu detfi un singur lucru pe lume, şi-1 doresc cu toată

şl ŞI NEGRU

- E foarte adevărat că ei vor să te vadă umilit, îi Bpunse Mathilde, dar eu nu-i cred lipsiţi de omenie. u

tlrc ca să se ducă în marea sală a tribunalului, jandarmii n i/.butiră să îndepărteze mulţimea uriaşă înghesuită în ■/ic. Julien dormise bine, era foarte calm şi nu simţea «rva decît o milă filozofică pentru liota asta de invi-flpţi care, fără cruzime, avea să-i aplaude condamnarea la Buric Şi se miră grozav cînd, nevoit să stea un sfert de i mijlocul mulţimii, trebui să constate că prezenţa ■ Inspira acestor oameni o milă plină de duioşie. Nu au-Vni.ii.ir un cuvînt neplăcut. „Provincialii ăştia sînt mai Sin in răi decît i-am crezut", îşi spuse el.

înd intră în sala de judecată, îl uimi eleganţa arhitec- un stil gotic destul de reuşit şi o sumedenie de co- mici şi frumoase, tăiate în piatră cu cea mai mare i i/no. Se crezu în Anglia.

Dur, curînd, atenţia îi fu atrasă pe de-a-ntregul de :>douăsprezece sau cincisprezece femei frumoase care, mc în faţa scăunelului hărăzit acuzatului, umpleau

SI. 11 ■ i balcoane de deasupra judecătorilor şi a juraţilor. |i in mdu-se spre asistenţă, văzu că tribuna circulară care «nini amfiteatrul era plină de femei; cele mai multe Iri în restul sălii, o ■tml/cală nemaipomenită; oamenii se înghesuiau la uşi, ■ KMiilinelele nu izbuteau să facă linişte. I »tnd loate privirile care îl căutau pe Julien îl văzură i lndti-se pe locul ceva mai ridicat, hărăzit acuzatului, mi un murmur de mirare şi de simpatie. | (n ziua aceea ai fi zis că Julien n-are mai mult de Mau de ani; era îmbrăcat foarte simplu, dar cu o ■fi c/csăvîrşită; avea părul şi fruntea încîntătoare; ■llllilc linuse să asiste ea însăşi la toaleta lui. Era nes-