4. Preoţii au dificultăţi în a conştientiza propriile slăbiciuni şi erori şi a vorbi „cu sinceritate” despre acestea
Potrivit psihologiei profunzimilor, această tendinţă de ascundere îşi găseşte originea în anumite răni interioare primite în copilărie. Un astfel de preot va avea mari dificultăţi în apropierea afectivă de ceilalţi semeni, întrucât interlocutorul nu va recunoaşte în el un om limitat, frate cu omul. El nu va putea fi deschis faţă de durere, la neputinţă şi la dorinţele semenilor, întrucât are reflexul de a respinge „propria umbră”, adică orice defect.
5. Preoţii au tendinţă de a elimina din conştient tendinţele agresive faţă de ceilalţi. Ei întorc agresivitatea înspre propria persoană, sub formă de sentimente de culpă de tip depresiv.
Există o strânsă legătură reciprocă între absorbţia agresivităţii dinspre exterior şi depresie. Cercetările contemporane asupra depresiei au demonstrat că absorbţia agresivităţii este într-o legătură directă cu depresia şi cu dispreţuirea de sine.
Dostları ilə paylaş: |
