| 1. Preoţii demonstrează prin cuvânt şi manifestări că suferă de insuficienţe fizice şi tulburări psiho-somatice într-o manieră mai evidentă decât alte persoane.
Preoţii, potrivit unor statistici, suferă mai mult decât alte categorii profesionale de dureri de stomac, oboseală, aritmie cardiacă, dificultăţi respiratorii, dereglări ale somnului etc. Ei se demonstrează deci neîncrezători în „fratele trup”, fapt incompatibil cu mesajul creştin al mântuirii întregii fiinţe umane, atât a sufletului cât şi a trupului. Dumnezeu însuşi „s-a făcut trup”. Întruparea deci ridică trupul uman la demnitatea de trup divin, şi pretinde speranţă într-o continuă perfecţionare a acestuia, iar nicidecum într-o eliberare de acesta. Creştinul adevărat trebuie să accepte necondiţionat de acesta. Creştinul adevărat trebuie să accepte necondiţionat propriul corp, fără să simtă nevoia de a-l mortifica sau demoniza, sau a-l combate printr-o asceză greşit înţeleasă. Problema consistă aici nu în lipsa unei doctrine teologice referitoare la trup, ci în lipsa unei transpuneri a acesteia în psihicul uman individual. În neputinţele trupului, omul duhovnicesc poate interpreta acceptarea insuficienţei umane de către Dumnezeu.
Dostları ilə paylaş: |
