Publicatie realizata cu suportul ministerului comunitatii flamande, departamentul economiei



Yüklə 2.25 Mb.
səhifə10/14
tarix12.08.2018
ölçüsü2.25 Mb.
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14

Scopurile organizationale ale grupurilor (adaptat dupã Charles Handy, 1985)
1. Repartizarea si gestionarea activitãtilor.

Se pot aduce astfel laolaltã diferite abilitãti, talente, cunostinte, experiente si aloca sarcini adecvate caracteristicilor personale.


2. Organizarea si controlul activitãtilor.

Anumite munci vor fi astfel conduse si urmãrite de cãtre cel mai potrivit pentru aceasta.


3. Rezolvarea problemelor si luarea deciziilor.

Perspective diferite asupra unei probleme pot aduce mai multe solutii pentru rezolvarea acesteia si pot îmbunãtãti procesul de luare a deciziilor.


4. Strângerea sau distribuirea de informatii, sugestii si idei.

În cadrul unei întâlniri de grup se pot culege si distribui informatii într-un timp mai scurt.


5. Implicare si motivare a membrilor grupului.

Astfel, se pot încuraja implicarea si participarea tuturor membrilor grupului la activitãtile si deciziile importante.


6. Negocieri sau rezolvarea conflictelor.

În grupuri restrânse se pot face negocieri sau rezolva conflictele apãrute în desfãsurarea muncii. Se poate beneficia astfel si de prezenta unui mediator / facilitator al discutiilor.



Scopurile individului prin apartenenta la grupuri

(adaptat dupã Charles Handy, 1985)

1. Satisfacerea unor necesitãti sociale.

2. Obtinerea ajutorului si sprijinului pentru îndeplinirea obiectivelor proprii (care pot fi diferite de cele ale organizatiei).

3. Stabilirea identitãtii.

4. Participarea si contributia la o activitate comunã.
Cele douã tipuri de scopuri (organizational si individual) se pot suprapune sau se pot afla în conflict.

Cei dornici de ceartãCei cu atitudine pozitivãAtotstiutoriiVorbãretiiTimiziiRespingã-

toriiCei cu obrazul grosÎncrezutiiIscoditoriiRãmâneti obiectivi, calmi, nu vã lãsati implicati în ceartã. Trebuie combãtuti prin “conferinte”. Tactica unghiului mort.Sprijinã conferinta. Trebuie lãsati sã sintetizeze rezultatele. Trebuie implicati în mod constient în discutie.Lãsati grupa sã ia atitudine fatã de pãrerile acestora.“Se bagã” în discutie. Folositi tactica întreruperii. Limitati-le timpul de vorbire.Puneti-le întrebãri simple. Mãriti-le încrederea în sine.Treziti-le orgoliul. Apreciati si aplicati cunostintele si experientele lor.Sunt neinteresati. Întrebati-i despre activitatea lor. Puneti-i sã dea exemple din sfera lor de interes.“Se cred superiori”. Nu-i criticati. Folositi tehnica” “da, dar ...”.Vulpi viclene. Vor “sã-l bage în sac” pe cel ce conduce sedinta. Lãsati grupa sã rãspundã la întrebãrile lui.

Puncte de reper în

atitudinea fatã de participanti

1. Certãretii si negativistii

Sã-I asezi în unghiuri moarte; dacã îi cunosti dinainte, pe certãreti sã-i desparti unul de altul; sã rãmâi calm si la subiect, sã fii atent dacã apar contradictii în pãrerile lor, sã îngãdui grupei sã-i combatã; sã-i atragi de partea ta pe cei pozitivi; cu negativistii sã discuti în pauzã individual, pentru a afla motivul nemultumirilor lor; în cazuri extreme, sã-i rogi sã pãrãseascã cursul.
2. Pozitivii

Sã-i dispersezi peste tot în grup; sã-i lasi sã tragã concluzii, sã fii atent ca toti participantii sã fie de acord cu pozitivii; în situatii dificile, sã apelezi la ajutorul lor.


3. Atotstiutorii

Sã-i asezi în apropierea ta (a conducãtorului cursului); sã le spui, din când în când, “si altii vor sã spunã ceva”, sã-i rogi sã nu usureze prea mult munca celorlati; sã-i lasi sã concluzioneze; în cazul afirmatiilor prea îndrãznete, sã lasi grupa sã ia atitudine; sã pui întrebãri la obiect mai dificile, la care, în caz de nevoie, sã rãspunzi tu însuti.


4. Vorbãretii

Sã fie asezati în apropierea ta (a conducãtorului de curs); sã-i întrerupi cu tact; când divagheazã, sã fie întrebati ce legãturã are subiectul cu ceea ce spun ei; sã ceri pãrerea celorlalti; în anumite situatii, sã limitezi timpul de vorbire al fiecãruia.


5. Timizii

Sã le pui întrebãri informative usoare; sã-i încurajezi sã vorbeascã în propozitii întregi; sã-i ajuti la formulãri; sã nu-i ironizezi; “noi, cu totii, vrem sã vã cunoastem pãrerea (experinta)”; sã le multumesti pentru orice contributie, dar nu “de sus”.


6. Oponentii tãcuti

Sã le faci plãcut schimbul reciproc de experientã: “Se pare cã nu sunteti de acord cu ceea ce s-a spus pânã acum; noi toti am fii interesati sã stiim de ce este asa”. În pauzã, sã încerci sã afli care este motivul opozitiei lor.


7. Dezinteresatii

Sã le pui întrebãri informative; sã prezinti tema în mod interesant; sã le pui întrebãri de perspicacitate; sã încerci sã afli care este domeniul care îi intereseazã.


8. Examinatorii

Toate întrebãrile acestuia sã fie imediat readresate grupei; întrebãrilor informative adresate conducãtorului de curs sã le dai imediat un rãspuns; sã recunosti când nu poti rãspunde.


9. Fiara

Sã nu accepti nici rolul, nici pozitia de gazdã. Participantii sã ia loc în cerc; sã-i rogi sã desfãsoare o activitate de colaborare în grup; sã respingi orice criticã personalã la adresa superiorilor prezenti sau absenti; dacã este vorba de un curs, sã faci în asa fel, încât sã rãmânã tot timpul clar cine este conducãtorul cursului.


Un conducãtor de curs nepotrivit poate sã-l transforme pe cel mai bine intentionat cursant într-unul indisciplinat.
Analiza grupului destinatar
Este vorba de urmãtoarele cinci probleme, este drept, nu toate la fel de importante:

- Cine sunt participantii?

- De unde vin?

- Unde se aflã?

- Încotro se îndreaptã?

- Ce sunt ei?

Toate aceste probleme trebuie gândite înainte de curs, dar trebuie avute în vedere tot timpul desfãsurãrii lui.
1. Cine sunt ei?

Caracteristici relevante sunt, de exemplu, vârsta, sexul, statutul social, elementul geografic. Este bine ca toate caracterisiticile sã fie stabilite înainte de curs, sã fie notate si sã se aibã în vedere implicatiile pe care acestea le-ar putea avea asupra capacitãtii de învãtare.


2. De unde vin?

De unde vin cei care învatã? De exemplu, de acasã, de la locul de muncã, au avut o zi grea din punct de vedere fizic sau intelectual? Sunt pregãtiti sau motivati pentru tema cursului?


3. Unde se aflã?

Aceastã întrebare se referã la tematica cursului: de la cel nivel de cunostinte pornesc? Are tema o importantã anume pentru ei, dacã da, care?


4. Încotro se îndreaptã?

Aceastã întrebare are în vedere imediatul (ce se va întâmpla dupã curs), dar si importanta personalã si profesionalã a cursului pentru participant (ce va face cu ce a învãtat).


5. Ce simt?

Rãspunsurile la acestã întrebare s-au dat mai sus. Este vorba de a intra în pielea cursantului (temeri, dorinte, fantezii).



Lista de cerinte
Provenienta / localitatea de domiciliu.
Profesiunea?
Vârsta?
Sexul?
Cunostinte anterioare / Nivelul de pregãtire / Experienta?
Motivatie / Interese / Nevoi?
Capacitate de a învãta?
Adaptare / Frici?
Solicitãri?


Cum sã se organizeze grupurile?

* Încredintati participantilor tema de discutat despre un subiect sau despre o problemã care le-a fost prezentatã printr-un scurt expozeu, informatii de bazã, un raport despre un caz concret, întrebãri precise, o remarcã provocatoare, un film sau diapozitive. Se pot încredinta, fie fiecãrui grup de studii câte o întrebare distinctã, fie tuturor grupurilor acelasi subiect. (Sã se vadã si modelul de la pagina urmãtoare).

* Vegheati ca aceastã temã sã nu fie prea dificilã pentru participanti.

* Anuntati tema clar, de preferintã în scris, cu câte un exemplar pentru fiecare participant si asigurati-vã cã fiecare a înteles bine.

* Sfãtuiti fiecare grup sã-si alegã un presedinte sau un animator al grupului în dezbateri.

* Cereti grupului sã desemneze un raportor dintre ei, care sã facã un rezumat al discutiilor. Este util sã se înscrie rezultatele pe o tablã neagrã, pe un sevalet etc., pe care sã le transmitã, apoi, tuturor participantilor.

* Încurajati grupurile sã-si numeascã presedintele si raportorul prin rotatie, astfel Încât cât mai multi participanti sã se obisnuiascã cu acest lucru.

* Indicati grupurilor când vor trebui sã termine si sã fie gata sã prezinte un raport camarazilor lor.

* Schimbati componenta grupurilor la fiecare sedintã, pentru a promova contactele si a evita eventuala rivalitate între grupuri.

* În momentul în care un grup îsi prezintã raportul în fata tuturor, oferiti tuturor membrilor grupului posibilitatea sã-l completeze.

* Dupã ce fiecare grup si-a formulat concluziile, adãugati elementele pertinente care n-au fost mentionate si rezumati rezultatele, puneti accentul pe posibilitãtile de actiune care se deprind de aici.


A VORBI SI A ASCULTA
Cheia comunicãrii eficiente constã în învãtarea abilitãtii de a vorbi si de a asculta.
Sugestii pentru cel ce vorbeste
1. Mentineti-vã la subiect. Exprimati-vã precis, specificati problema.

2. Fiti atenti la modul de a vorbi (tonul vocii, expresia facialã, gestica, etc.). Adesea, comunicã tot atât de mult ca si cuvintele dumneavoastrã.

3. Nu lãsati discutia sã degenereze în cicãlealã, ceartã sau critici repetate. Fiti calm, arãtati politete si rãbdare.

4. Nu monopolizati conversatia.

5. Dovediti respect pentru sentimentele si demnitatea celeilalte persoane. Evitati cuvintele jignitoare si insinuãrile, astfel încât cealaltã persoanã sã nu fie nevoitã sã evite conversatia si sã fie fortatã sã se apere doar.

6. Nu presupuneti cã celãlalt vã întelege corect. Verificati dacã cealaltã persoanã a înteles ce i-ati comunicat.

7. Nu încercati sã vã impuneti prin stilul dumneavoastrã de a vorbi. Nu vã impuneti propriile dumneavoastrã opinii. Fiti onest, direct, oferind ideile si sentimentele dumneavoastrã asupra problemei discutate. Explicati celeilalte persoane motivele pentru care sustineti o idee.

8. Oferiti-vã punctul de vedere ca informati si nu ca “lege generalã” sau ca fiind singura idee bunã; este necesar sã luati în consideratie si punctul de vedere al celeilalte persoane.

9. Evitati centrarea discutiei pe aspectele negative ale situatiei. Accentul trebuie pus pe furnizarea de informatii si pe primirea acestora pentru a rezolva problema. Acest principiu este deosebit de important.
NU ATACATI CEALALTÃ PERSOANÃ, ATACATI PROBLEMA!

Sugestii pentru cel care ascultã
1. Ascultati. Arãtati interes. Acordati-i celui care vorbeste toatã atentia dumneavoastrã. Uitati-vã în ochii celeilalte persoane. Rãspundeti-i. Puneti întrebãri pentru a verifica dacã ati înteles corect. Parafrazati. Evitati întrebãrile, lãsati persoana care vorbeste sã termine ce are de spus înainte de a vã spune punctul de vedere.

2. Fiti flexibil si dispus sã vã schimbati ideile. Nu presupuneti cã dumneavoastrã cunoasteti tot ceea ce aveti nevoie de la început. Cealaltã persoanã ar putea sã detinã informatii pe care dumneavoastrã nu le posedati.

3. Evitati sã vã înfuriati doar pentru cã cealaltã perosanã nu este de acord cu dumneavoastrã.

4. Aflati de ce cealaltã persoanã are anumite opinii si idei.

5. Arãtati cã sunteti pe aceeasi “lungime de undã” cu persoana care vã vorbeste, cã îi împãrtãsiti sentimentele si preocupãrile.

6. Verificati dacã toate persoanele implicate în situatie au înteles corect conventia la care s-a ajuns.




FORTA GÂNDURILOR
1. Cum sã fii un bun ascultãtor
1. Sã fiti atent (acordati atentie).
2. Priviti persoana care vorbeste.
3. Nu-l întrerupeti.

4. Lãsati-l sã termine ce are de spus.


5. Respectati opinia celuilalt.
6. Nu vorbiti toti odatã sau pe grupuri, ci pe rând.
7. Cititi printre rânduri.
8. Nu vã repeziti sã-i rãspundeti ceva imediat (mai ales împotrivã).
9. Arãtati-i din priviri cã ati înteles exact ce spune (unde bate).
10. Fiti atenti la limbajul corpului si folositi-l si dumneavoastrã.
2. Cum sã fii un bun vorbitor
1. Folositi si limbajul corpului (sã fie concordantã între ce faceti si ce spuneti).
2. Respectati opinia celuilalt, dar fiti critici dacã nu sunteti de acord si argumentati!
3. Vorbiti la temã (nu colateral).
4. Sintetizati (nu bateti câmpii).
5. Nu-l obositi (nu începeti de la Adam si Eva).
6. Limpeziti-vã enunturile si redati esenta (cuvinte cheie).
7. Rãmâneti obiectivi, lucizi si logici (asta nu exclude critica).
8. Nu monopolizati, lãsati-i si pe altii sã vinã cu argumente!
9. Nu tachinati si nu batjocoriti!
10. Folositi elemente pedagocice: alegerea tonalitãtii vocii, cât de mult îl luãm în serios, cât de mult îl respectãm (va reactiona la cele mai fine si mici atentii).

REGULI AUXILIARE ACTIVITÃTII SI DISCUTIEI ÎN GRUP
1. Exprimã-te la persoana întâi, nu la plual (altfel înseamnã cã nu-ti iei rãspunderea pentru ceea ce spui);
2. Motiveazã-ti întrebãrile puse (sã nu parã o interogare a partenerului);
3. Sã fii autentic si selectiv în interventiile tale; gândeste-te si planificã ce urmeazã sã spui si sã faci;
4. Înscrie-te în discutii libere, sincere si deschise, pentru a avea un schimb de informatii clar si rapid;
5. Evitã generalizãrile pe parcursul procesului de solutionare a temei; acestea sunt permise doar când tema a fost suficient discutatã înainte de a urma alta;
6. Dacã faci aprecieri la comportamentul sau la caracterisiticile partenerului, explicã-i ce semnificatie au acestea pentru tine (aceasta asigurã baza pentru un dialog fructuos);
7. Dacã un participant se adeseazã vecinului, înseamnã cã ori n-a înteles ceva, ori are o interventie importantã;
8. Pentru a se mentine capacitatea de concentrare, interventiile trebuie fãcute pe rând;
9. Formulãrile sã fie foarte concise.


Principiile de conducere a unei convorbiri destinate convingerii
Creearea unui contact bunSã creezi încredere. “Cel mai bun drum este sã-i faci pe ceilalti sã fie interesati de dumneavoastrã”.Sã fii bine pregãtit.Exemplele concrete, documentatia vizualã atractivã mãresc atentia si cresc interesul.Sã ai în vedere situatia partenerului.Uitã-te la analiza obiectivelor. Sã-ti extragi argumentatia din perspectiva intereselor lui.Sã i te adresezi cu cãldurã.Oamenii nu sunt condusi numai de ratiune. Pentru a modifica o atitudine, trebuie sã faci sã se întãmple ceva si la nivelul sentimentelor. Evitã însã dramatizarea, morala si nu creea sentimente de teamã sau vinovãtie.Sã te implici si pe tine ca persoanã.Sã-ti aduci în discutie si propria experientã. O discutie deschisã, naturalã, colegialã este mai simpaticã si mai convingãtoare.Sã fii cinstit.Sã folosesti numai argumente reale. Sã arãti întelegere pentru critica întemeiatã. Sã accepti existenta unor slãbiciuni si greutãti. Asa devii demn de încredere.Sã asculti cu atentie.Sã vii în întâmpinarea partenerului, sã fii atent si la reactia lui în afara cunvintelor. Prin întrebãri sã-l încurajezi sã vorbeascã si sã-si spunã gândurile. Astfel îi cunosti mai bine interesele si poti argumenta mai cu folos. Dialogul în locul monologului.Sã argumentezi si din douã puncte de vedere.Încearcã sã anticipezi posibilele obiectii. Prin asta arãti cã ai înteles materia si diferitele puncte de vedere si dobândesti astfel mai mult credit.Sã discuti fiecare argument exhaustiv.Asigurã-te întotdeauna de modul în care a preluat partenerul argumentul tãu, dacã a înteles corect si dacã metoda ta a fost corectã. Sã verifici reactia partenerului.Sã iei în serios orice obiectie.Sã asculti cu atentie, sã arãti întelegere, sã rãmâi linistit si obiectiv. Partenerul sã nu se simtã contrazis, ci instruit si mai bine informat.Sã folosesti tehnica întrebãrilor.Întrebãrile îl stimuleazã pe partener sã-si verifice obiectiile. Impresiile pe care le dobãndeste astfel sunt mai convingãtoare. Evitã prejudecãtiile si afirmatiile care nu pot fi argumentate cu contra-întrebãri si precizãri. Prin întrebãri poti conduce discutia.Provocarea evitãrii obiectiilor.Prea multe argumente deodatã fãrã sã rãspundã intererselor partenerului, prea teoretic, prea putin întemeiat, grãbit. Încercarea de a-l depãsi prin vorbe si nu cu argumente provoacã la ceilalti o reactie de opunere. El se simte manipulat.Greseli în încercarea de a convinge.Sã nu arãti cã ai auzit prea multe obiectii, sã nu te simti jignit, sã nu te lasi provocat, sã nu arãti ostentativ cã ai dreptate, cã esti atoatestiutor, sã nu-l faci pe partener sã se simtã jignit prin ironie si batjocurã.Sã ai tot timpul în vedere.Sã conduci discutia calm, cu rezumãri ocazionale. Sã mentii “firul rosu”.Sã stabilesti demersul urmãtor.Dupã posibilitãti, la sfârsitul discutiei sã adopti o decizie sau sã stabilesti continuarea discutiei.Cum poti aborda problemele specifice unei discutii
De ce aparCum poti sã le trateziParticipantul este prea vorbãretsi dominã discutiaO astfel de persoanã poate fi foarte harnicã sau doreste sã se remarce. Poate sã fie în mod special bine informatã sau vrea sã vorbeascã mult.Sã nu fii sarcastic si sã nu-l pui într-o situatie neplãcutã; poti sã-l întrerupi, de exemplu, astfel: “este o idee interesantã sã auzi ce gândesc si ceilalti ...”. În principiu, este bine ca grupa sã fie cea care îl opreste (acest lucru este mai simplu, dacã grupa îsi stabileste de la început anumite reguli).Participantul încearcã mereu sãcreeze un conflict de opiniiEste o personalitate de luptãtor, are oricând ceva de obiectat. Este o persoanã cu care nu poti trata în mod normal, care în prezent traverseazã o perioadã grea, profesionalã sau personalã.Sã-ti controlezi nemultumirea, încearcã sã linistesti si grupa. Încearcã sã gãsesti un lucru pozitiv în argumentatie, exprimã-ti acordul fatã de el si trece la urmãtorul punct. Când persoana face o afirmatie evident gresitã, roagã grupa sã reactioneze (de exemplu: ce pãrere aveti în aceastã privintã ...”, lasã în seama grupei corectarea. Dacã nu ai altã solutie, discutã cu respectivul în afara grupei si încearcã sã-l determini sã colaboreze.Participantul are prejudecãtisi idei preconceputeNu se lasã convins sã renunte la o pãrere gresitã.

Participantul are idei preconcepute.

Nu întelege ce spuneti.Fã cunoscut punctul de vedere al grupei; las-o pe ea sã reactioneze.

Sã fii politicos, dar sã nu te declari de acord cu prejudecãtile si obsesiile supãrãtoare.

Explicati-le cã timpul este limitat, cã veti vorbi cu el personal ulterior, dar sã accepte acum punctul de vedere al grupei.Participantul se plânge mereuEl are o anumitã problemã de care se plânge mereu.

El are un motiv legitim sã se plângã.Aratã-i cã pentru moment, nici tu, nici grupa nu-i puteti rezolva problema, dar cã vã veti strãdui sã faceti tot ceea ce este posibil.

Spune-i cã vei discuta mai târziu personal cu el.

Lasã-i pe ceilalti sã rãspundã.

Participantul discutãmereu cu veciniiDiscutiile pot avea legãturã cu tema.

Pot fi discutii personale.

Deturneazã atentia ta si a grupei de la subiect.Nu-l pune în încurcãturã.

Înceteazã sã vorbesti pânã când se opreste si respectivul sau spune-i “sã

revenim la tema datã”.

Dacã ai obiceiul sã te plimbi prin salã, du-te în directia persoanei respective si aseazã-te, fãrã ca ceilalti sã observe, în spatele ei.Participantului îi estegreu sã se exprimeAre dificultãti în transpunerea ideilor în cuvinte.

Întelege despre ce este vorba, dar nu poate expune.Nu-l întrebati ”Ce pãrere aveti?”, ci spuneti “Stati sã vedem dacã v-am înteles” si repetati ideea într-o exprimare clarã.

Încurajeazã-l sã se concentreze mai mult asupra ideii decât asupra limbii.Participantul divagheazã, vorbeste dezordonat despre oriceVorbeste despre orice, numai la subiect nu.

Face comparatii prea largi si pierde ideea.Când respectivul îsi trage sufletul, multumeste-i pentru contributie, rezumã punctele esentiale si continuã discutia.

Explicã-i prietenos cã ne-am cam îndepãrtat de temã.

Când nimic nu mai ajutã, uitã-te la ceas.


ÎNCEPUTUL FORMÃRII
Observatii preliminare
- a se avea grijã în special de faza de început a formãrii;

- a nu neglija aspectele practice (orare, camere, tabagism, bãuturi alcoolizate, sporturi si destindere, telefon, mese dietetice sau vegetariene, lista de prezentã, documente de promovare socialã si concediu educational, etc.


Prezentare
- a se face pe scurt;

- a se invita participantii sã-si completeze cartonul (nume, prenume, întreprindere, regiune);

- prezentare a participantilor pe rând, sugerând un model, pentru a evita ca primul dintre acestia sã si-l impunã pe al sãu (care este întreprinderea dumneavoastrã, care sunt activitãtile dumneavoastrã sindicale, experientele dumneavoastrã în cadrul miscãrii si formãrii, dacã existã caracteristici neprofesionale pe care doriti sã le scoateti în evidentã, cum ar fi: regiune de origine, timp liber, situatie familialã).
Rãspunsuri la întrebãri (nelinisti)
- cine este formatorul, animatorul?

- cine sunt participantii?

- de ce ne aflãm aici?

- de vom face si cum?


Modificarea ofertei si cererii
- Verificarea întelegerii scopurilor si metodelor.

- Observarea modului în care programul rãspunde cerintelor.

- Modificãri în vederea asigurãrii adeziunii.

- Precizarea în detaliu a desfãsurãrii formãrii, pentru a permite fiecãruia sã-si fixeze în mod clar locul.


Remarca finalã
Dupã fiecare întrerupere trebuie amintitã ordinea desfãsurãrii.

A FACE CUNOSTINTÃ
1. Introducere generalã

1.1 Scop
- a-i face pe particicipanti sã se simtã în largul lor;

- a lãmuri pozitia participantilor nu numai fatã de ei însisi, dar si între ei si formator (identitate, întreprindere, sector, mandat sindical);

- oferã formatorului ocazia de a analiza într-un mod mai profund grupul tintã;

- dã ocazia strângerii de material util (exprientã, practicã sindicalã) cu care sã se poatã lucra pe timpul formãrii;

- dã ocazia ca participantii sã se motiveze;

- participantii pot sã-si stimuleze atitudinile si aptitudinile (a lua cuvântul, a vorbi în fata unui grup, exprimarea individualã).


1.2. Organizarea practicã
- alegerea unei tehnici:

- depinde de grup (nivel al participantilor);

- depinde de circumstante (timp disponibil, durata formãrii);

- punerea locului de muncã în ordine (în functie de grup sau de formatie);

- participantii sã-si punã numele si prenumele pe un carton.
1.3 Tehnici care se pot folosi
- existã multe tehnici pentru a face cunostintã;

- alegerea depinde de scopul formãrii;

- se iau în seamã mai serios urmãtoarele tehnici:

1. turul mesei;

2. interviul;

3. fotografia sindicalã;

4. experiente de viatã.
1.4. Cunoasterea nu este mereu organizatã
- cunoasterea neoficialã.


Turul mesei
1. Scopuri
- cunoasterea participantilor si a formatorului;

- creearea atmosferei;

- a-i motiva pe participanti pentru a fi activi pe timpul formãrii;

- participantii îsi pot exprima cunostintele, experientele, punctele de vedere (aici ne fixãm asupra primului scop).


2. Remarci generale (observtii)
- aceastã tehnica este:

- simplã;

- cunoscutã;

- de scurtã duratã.

- dezavantaje:

- numai un participant este activ;

- primul marcheazã începutul;

- poate da nastere pentru participanti, deoarece acestia stiu cã va trebui sã spunã ceva (perceput ca amenintare).


3. Pregãtire
- definirea scopului:

- cunoastere personalã;

- cunoastere în functie de temã.

- material;

- folosirea spatiului:

- local, ordonarea meselor ...


4. Desfãsurarea
- explicarea a ceea ce se va face (motivatie). Precizarea modului în care ne vom prezenta (pe scurt: nume, prenume, activitate sindicalã, activitate profesionalã, situatie familialã etc.)

- indicarea duratei de timp pentru pregãtire a participantilor;

- întrebãri:

- participantii le aleg;

- deja structurate (numele, functia, întreprinderea unde lucrezi, etc.).

- participantii nu pot fi obligati sã rãspundã (dacã nu doresc sã vorbeascã despre anumite lucruri);

- le dai timp sã se gândeascã;

- motivarea participãrii la curs;

- “cine începe?” sau “începem de la drepta la stânga”;

- începe formatorul (prezentarea).



5. Durata
- depinde de numãrul de participanti si de întrebãri.
Avantaje
- timp scurt;

- “spargi gheata” si faci cunostintã;

- activ;

- tehnicã simplã pentru formator si participanti.


Dezavantaje
- cunoastere limitatã;

- scade atentia (când sunt multi participanti);

- o singurã persoanã vorbeste;

- se pierd informatii (uit cine este primul).



Interviul

CINE?

- tehnicã de cunoastere.


1. Scopuri
- a face cunoastintã;

- activã;

- a-i angaja pe participanti de la început;

- creeazã ambiantã;

- responsabilizarea participantilor;

- permite stabilirea legãturilor între participantii care nu se cunosc;

- a stimula aptitudini ca: ascultatul, notarea, luarea cuvântului.
2. Remarci (observtii)
- tehnica are avantajul de a-i face pe participanti sã se simtã nestânjeniti, deoarece nu trebuie sã se prezinte în fata întregului grup, ci pot discuta in tete-a-tete;

- participantii sunt activi, trebuie sã punã întrebãri partenerului lor.


3. Pregãtire
- precizarea scopului;

- organizarea practicã (material, întrebãri).


4. Desfãsurarea
- trasãm sarcina: motivarea tehnicii si explicarea a ceea ce se asteaptã de la participanti;

- împãrtirea grupului, animatorul formeazã grupe de douã sau trei persoane (posibil ca formatorul sã lase alegerea liberã participantilor);

- voluntar;

- interviul;

- sedintã plenarã: un participant îl întreabã pe celãlalt pentru a primi o imagine a celuilalt (posibilitate de a lucra cu un chestionar);

- participantul nr. 1 are 10 sau 15 minute la dispozitie pentru a face cunostintã, apoi rolurile se schimbã;

- când cei doi au terminat, se participã la sedintã cu întregul grup;

- în timpul sedintei de grup, un participant îl introduce pe celãlalt si apoi, viceversa (cel care este prezentat are ocazia sã facã completãri);

- formatorul concluzioneazã.
5. Durata
- variazã în functie de numãrul participantilor, de lungimea chestionarelor si de formator (cum “tine” grupul în mânã).
Avantaje
- perceptie corectã;

- se prezintã imediat;

- este mai putin amenintãtor;

- activã;

- “sparge gheata”;

- permite concentrarea;

-
Dezavantaje
- poate dura mult timp;

- creativitate si activitate limitatã;

- poate creea tensiuni (nu sunt multumit de felul cum mã prezintã colegul si “îl voi ataca”.

Fotografia sindicalã


  1. Scop

- cunoasterea;

- ocazia de a-si stabili locul în cadrul grupului;

- strângerea de material (expriente, informatii) de la participanti.




  1. Remarci (observtii)

- participantii sunt foarte activi;

- este o tehnicã în care participantii pot fi creativi;

- nu este o tehnicã clasicã;

- adesea participantii pot opune rezistentã acestei tehnici, iar atunci esential este ca formatorul sã o explice si sã-i linisteascã pe participanti;

- se pot afisa desene, ceea ce permite sã se facã referire la informatii la timpul formãrii.




  1. Material

- hârtie, instrumente de scris, pânzã (lipici);

- mese, spatii pentru ca participantii sã nu se deranjeze.


  1. Desfãsurarea

- formatorul indicã sarcina (trebuie sã fie foarte clarã);

- fiecare participant îsi face desenul, el punându-se în situatia de a fi:

- lucrãtor la o întreprindere;

- membru al sindicatului;

- participant la formare;

- se dau: 30 de minute pentru îndeplinirea sarcinii;


  1. apoi, în sedinta de grup, fiecare participant îsi clarificã desenul, iar ceilalti pot pune întrebãri.

  1. Durata

- în mod sigur, douã ore.


Portretul tãu însutiFotografia sindicalã




Experiente de viatã

1. Scop
- a face cunoastintã;

- a reflecta asupra propriei evolutii;

- a atrage atentia asupra momentelor importante la nivel sindical.
2. Observtii
- tehnica cere mult timp, dar se pot grupa participantii în subgrupe;

- tehnica nu este neutrã, participantii trebuie sã se simtã în largul lor, atmosfera trebuie sã fie pozitivã, confidentialã (deorece se cere participantilor sã povesteascã momente importante din viata lor);

- evenimentele si experientele se pot integra într-un context istoric;

- tehnica nu se foloseste pentru o cunoastere superficialã; înainte formatorul trebuie sã-si stabileascã obeictivele sale clare.


3. Pregãtire
- spatiul necesar pentru ca participantii sã poatã lucra în liniste.
4. Desfãsurarea
- formatorul explicã tehnica si motiveazã participantii, pentru ca acestia sã coopereze;

- grupul se împarte în subgrupe (de preferat, de trei persoane); sarcina poate fi efectuatã individual, dar numai cu participanti de un nivel ridicat;

- fiecare participant îsi expune povestirea celorlalti, apoi ceilalti, pe rând, pânã când toti si-au spus-o pe a lor;

- apoi, participantii (pe subgrupe) îsi traseazã linia vietii (adicã o sintezã a celor trei povestiri);

- urmarea: sedinta de grup: fiecare grup expune rezultatul;

- discutii.


5. Durata
- variazã în functie de numãrul partiicpantilor, de discutii, de obiective;

- rolul si functia formatorului sunt cruciale în folosirea corectã a acestei tehnici si în obtinerea de rezultate bune.


EXEMPLU CU UN MIJLOC DE “SPART GHEATA”

PENTRU “SPARGEREA GHETII”

OBIECTIVE: * cunoasterea participantilor si ajutarea prezentãrilor între ei;

* creearea unei atmosfere propice pentru studiu;

* exersarea artei de “luare de contact”.

TEMA: * pentru a ajuta pe fiecare sã se prezinte, veti constitui grupuri

de câte douã persoane, cãutând, dacã este posibil, un

partener pe care nu-l cunoasteti încã;

* fiecare va fi rugat sã-si prezinte partenerul celorlalti

participanti.

La sfârsit, veti dispune de zece minute pentru a vã interoga

unul pe altul.


FISÃ DE PREZENTARE

AUTOPORTRET
NUME ............................................

OCUPATIE .....................................

HOBBY ..........................................

ETAPE ALE

VIETII .............................................

Ce?

Chestionarea asteptãrilor.


În ce scop?

Participantii si moderatorii îsi exprimã asteptãrile si, dupã caz, temerile si piedicile pe care le prevãd în privinta conlucrãrii lor si se pun de acord. Eventualele tensiuni existente pot fi astfel prelucrate / lichidate pe mãsurã ce sunt exprimate.

Se asigurã climatul deschis, de încredere.

Dacã este cazul, participantii pot conveni reguli prin care stabilesc modul în care doresc sã conlucreze (“Regulile jocului”).


Cum?

Alternativa 1: Completarea propozitiei.

Moderatorii prezintã participantilor o pancardã pregãtitã anterior cu un început de propozitie si solicitã participantilor sã completeze aceastã propozitie.

Vizualizarea completãrilor participantilor se poate face fie prin intermediul moderatorilor (la apel), fie de cãtre participantii însisi.

Alternativa 2: Chestionarea prin puncte.

Moderatorii expun o pancardã pe care este trasatã o scalã pentru evaluarea asteptãrilor lor personale si solicitã participantilor ca, prin intermediul unui punct adeziv sã-si exprime votul.


Când?

În pasul 1: Prezentare ...


* Dacã spun cã îmi place literatura, sã specific ce carte (pe cine - ca autor - citesc acum), pentru ca ziaristul sã poatã fi informat si, eventual, sã discute cu mine.

* Sã specific cu ce mã ocup în sindicat (eventual, câteva date concrete).

* Unele idei secundare trebuie subliniate!



* Relatia timp-dezvoltare trebuie reconsideratã (putem învãta din greselile trecutului, dar primordial sã fie viitroul care nu trebuie sã se dezvolte numai analizând trecutul).

* “Dupã mai multe functii, acum sunt ...”

* “Ziaristii sunt lenesi, prosti si, pe deasupra, rãi!”

* Jurnalistului sã-i pui “pe tavã” ceea ce vrea el, sã eviti astfel, unele lucruri, unele întrebãri delicate sau socante.

* O stire trebuie în asa fel “îmbrãcatã”, încât sã parã senzationalã - dacã asa vor ziaristii!


TEMÃ: TEHNICI DE PREZENTARE
1. În grupe de 3-4 scrieti

sau desenati (în colturi)

cine sunteti.

În cercul din mijloc

scrieti cu ce veti contribui

la buna desfãsurare a cursului.


Grupele de 3-4 se constituie prin numãrare 1-2-3-4-1-2--3-4-1-2-3-4 sau prin initialele localitãtii.
2. Se scrie numele pe verticalã:

I

A



N

O

s



Se scrie un cuvânt care sã continã litera respectivã:

S INDICAT

NATURÃ

Î NVÃMÂNT

DORINTÃ

SCHIMBARE
3. Cartonase - chestionar pe cartonase.

4. Metoda moderãrii.

5. Aprecierea cu ajutorul punctelor (cutie morfologicã).

6. Brainstorming.

7. Metoda 635 (6 persoane, 3 rãspunsuri, 5 minute).

8. Metoda blitz-ului.


Permanent trebuie sã reamintim membrilor de sindicat cã Sindicatul existã. Totodatã, trebuie sã realizãm lucruri concrete, imediate.

Negocierea cu guvernul este importantã, dar oamenii vor sã stie mai repede cum se negociazã la nivel de întreprindere.

Trebuie sã învãtãm negocierea pas cu pas, de jos în sus. Problemele cotidiene sunt cel mai bine întelese. Trebuie sã negociem si sã obtinem lucruri ce se pot realiza repede, cu bani putini. Apoi, sã arãtãm oamenilor cã noi am obtinut ceea ce patronul nu voia!
TEHNICI DE DESCHIDERE
Tehnicile de cunoastere sunt mutuale, personale.

Tehnicile de deschidere permit intrarea în temã:

- întrebarea de deschidere

- cãutarea unei definitii;

- expozeul;

- videomontaje;

- imagini;

- un articol dina zier;

- invitarea de experti, de specialisti si a altor persoane, din afarã.

Toti participantii trebuie adusi la acelasi nivel de plecare (omogenizarea grupului.

Tehnicile de deschidere sunt brainstromingul (prezentat la punctul al 14-lea al capitolului al 5-lea), tehnica “întrebãrilor deschise” si “tehnica întrebãrii opuse (contrare)”.
Întrebãri deschise
Obiective:
- deschidere spre o temã sau o discutie;

- cum pui întrebarea (mai mult decât un “da” sau “nu”); întrebarea sã fie clarã, nu ambiguã, nu sugestivã;

- sã nu manipulezi participantii cu întrebarea;

- întrebarea sã fie simplã si concretã;

- sã subliniezi legãtura cu tema;

- sã dai timp de gândire;

- întrebãrile sã fie limitate ca numãr;
Tehnica întrebãrii opuse (contrare): întrebare-declaratie
Este o întrebare închisã.

Se povesteste ceva si grupul trebuie sã reactioneze.



Scopul: sã provocãm participantii.

Obiective: - introducerea în temã;

- implicarea tuturor participantilor.



Caracterisitici: - declaratia sã fie clarã si nu ambiguã;

- este o declaratie si nu o întrebare;

- este provocatoare;

- dã încredere participantilor;

- sã fie concisã;

- sã fie legatã de temã.



ROLUL FORMATORULUI
- El/ea lanseazã declaratia într-o manierã care invitã;

- Speculeazã rãspunsurile (cere unui numãr de douã persoane sã rãspundã);

- Întâi se cere argumentarea “majoritarilor”;

- Sã protejeze participantii în general;

- Sã se limiteze la declaratii: douã sau trei sunt suficiente;

- Dirijare corectã;

- Inventar al argumentãrii (vizibil, pe coalã mare).
Avantaje
- participare activã;

- multe informatii;

- simplu de aplicat;

- puncte de vedere clare.


Dezavantaje
- “Cade” tehnica, dacã declaratia nu este bine pregãtitã;

- conflicte si tensiuni;

- poate dura mult;

- forteazã rãspunsul, participantii sunt fortati;

- amenintãtoare.
Aplicarea practicã a tehnicii
- Motivarea participantilor;

- Sã insistãm asupra regulilor (participantii ridicã sau nu mâna);

- Creearea de miscare (da - în stânga, nu - în dreapta); cartonase colorate.


AUTOEVALUAREA
Prin observare, analizare si

apreciere pun bazele deciziilor

fundamentale.
(de exemplu, aprecieri finale,

reduceri ale proiectului).
Realitatea interioarã

Orientarea spre învãtare

Atragerea:
Grupului interesat;

A purtãtorului

proiectului;

A grupurilor

subordonate

PRINCIPII ALE AUTOEVALUÃRII
Sarcini
A) Întelegerea si aprecierea demersurilor si a situatiilor la care s-a ajuns.

Criterii proprii.
B) Discutarea experientelor si valorificarea lor.
C) Fixarea directiilor de urmat în viitoarea activitate.
D) Pregãtirea bazei decizionale.

Catalog de întrebãri privind autoanaliza
Recunoaste-ti punctele tari si pe cele slabe.
Gândeste-te care dintre urmãtoarele însusiri ti se potrivesc si care se pot repercuta pozitiv sau negativ asupra negocierilor?
Subliniazã cu rosu punctele slabe si cu verde pe cele tari.
activtemãtorrãbdãtorperseverentorgoliossensibilambitiostemeinicde ajutorimpulsivdispus la compromissociabilcriticlogicconstient de putereneîncrezãtorîngãduitordeschisoptimistpedantpesimistconcretsigursistematicindirectnesigurînchisprudent

Pe care dintre calitãtile tale, care ar ajuta negocierea, poti sã le cultivi?................................................................................................................................


La care dintre calitãtile care ar prejudicia negocierea poti sã renunti? ..............................................................................................................................................


EVALUAREA ÎN OGLINDÃ

Atentie la succesiunea pasilor 1-4


Privire în trecut Privire în viitor


1 3


Succes Pozitiv Potentialitãti

Esecuri Negativ Obstacole


2 4


EVALUARE: AXA TIMPULUI
Ordonarea experientelor si a activitãtilor pe axa timpului

Privire retrospectivã Privire în perspectivã


Trecut Viitor

Acum

Fereastra JOHARI

(numitã dupã autorii Joe Luft si Harry Ingham)


Fereastra JOHARI este un model grafic cu care se pot prezenta schimbãrile perceperii proprii (autoperceperii) si ale peceperii celorlalti, în decursul unui proces de grupã.

Comportarea mea proprie

Cunoscuta Necunoscuta


  1. A

Persoana


publica
  1. C

Pata


oarba

Cunoscuta


  1. B

Persona particulara

(privata)

  1. D

Necunoscut

(anonim)
Necunoscuta

Celorlalti

Cadranul A: Domeniul actiivitãtii libere, a stãrilor de lucru publice si a faptelor (realitãtilor) unde comportarea si motivatia îmi sunt cunoscute mie si sunt si pentru altii de perceput.
Cadranul B: Acesta este domeniul de comportare care îmi este cunoscut si de care sunt constient, pe care, însã, nu l-am fãcut cunoscut si altora sau nu vreau sã-l fac cunsocut. Aceastã parte a comportãrii este pentru ceilalti secretã sau este tinutã în ascuns.
Cadranul C: Acesta este pata oarbã a autoperceperii, asta înseamnã partea de comportament care iese la ivealã si este perceputã de ceilalti, pentru mine însã, rãmânând necunoscutã, inconstientã.
Cadranul D: El cuprinde procesele sau fenomenele care, atât mie, cât si celorlalti le sunt sau le rãmân necunoscute si care se petrec, au loc în domeniul pe care psihologia abisalã îl numeste subconstient.
Într-o grupã nouã, unde nimeni nu se cunoaste, fereastra Johari poate arãta în felul urmãtor:

Comportarea mea proprie

Cunoscuta Necunoscuta

Cunoscuta


Necunoscuta

Celorlalti


Domeniul activitãtii libere a fiecãruia este foarte redus. Domeniile C si D predominã.
Cu ajutorul reactiei inverse (feed-back) fereastra Johari poate arãta astfel:
Comportarea mea proprie

Cunoscuta Necunoscuta

Cunoscuta
Necunoscuta
Celorlalti
Cadranele B si C au devenit mai mici si A a fost mãrit. Prin aceasta, activitatea liberã a fiecãruia devine mai mare si petele oarbe se lumineazã.

Patru aripi
Relatiile interumane se desfãsoarã într-un anumit cadru pe care îl putem reprezenta grafic ca pe o fereastrã cu patru ochiuri comutabile. în literatura de specialitate este numit “fereastra Johari”. Relatia constientului cu subconstientul, în ceea ce priveste relatia interumanã, devine astfel usor de înteles. Fereastra se compune din patru domenii:
A. Domeniul actiunilor libere

B. Domeniul lucrului ascuns

C. Domeniul petei negre

D. Domeniul subconstientului


mie

cunoscut


necunoscutcunoscutA

C

necunoscutB



D
A. Domeniul actiunii libere
Domeniul A este acel domeniu al persoanei noastre, care ne este cunoscut atât nouã cât si celorlalti. Aici nu avem nimic de ascuns. Într-o anumitã mãsurã, este partea publicã a persoanei noastre.

B. Domeniul lucrurilor ascunse
Partea B reprezintã partea particularã a persoanei noastre. Este domeniul gândului si actiunii pe care îl ascundem cu grijã. Oricare ar putea fi motivul (fricã de reactie, rusine), aici ascundem celuilalt lucruri care ne sunt nouã cunoscute.
C. Domeniul petei negre
Ochiul B este pata noastrã neagrã. Aici, ceilalti stiu mai mult despre noi decât noi însine. Reactiile noastre sunt recunoscute de ceilalti, fãrã ca noi sã fim constienti de acest lucru. În aceastã zonã se regãsesc toate ticurile noastre, prejudecãtile, afinitãtile etc. Când altii ne deschid ochii, atrãgându-ne atentia asupra reactiilor noastre inconstiente, suntem uimiti. Altii stiu mai multe despre noi decât noi însine.
D. Domeniul subconstientului
Domeniul D este acea parte a persoanei noastre care nu ne este cunoscutã nici nouã, nici altora. Este necunoscutul sau subconstientul.
Seminificatia domeniului A
La începutul oricãrei relatii, domeniul A, al partenerilor, este reciproc foarte mic. Celãlalt stie putine lucruri despre mine. Asadar, domeniul actiunii libere este foarte limitat. Asta explicã cunoscuta retinere a persoanei care este nouã într-un câmp. Orice om strãin înseamnã pentru noi, la început, o amenintare.

Dacã intentionãm sã extindem domeniul A, atunci acest lucru nu se va putea face decât în defavoarea domeniilor B si C. Altfel spus, trebuie sã fim pregãtiti sã ascundem mai putin celorlalti (deschidere) si, în acelasi timp, sã dorim sã aflãm de la altii ceva despre noi (feed-back). Putem face acest lucru, dacã suntem dispusi sã vorbim mai mult despre noi, dacã ne strãduim sã aflãm opinia altuia despre noi. Cel din urmã lucru este posibil cu ajutorul feed-back-ului.





  • Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə