Raport anual de activitate

I.3. CALITATEA ACTULUI DE JUSTIŢIE

I.3.1. Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunţate. Indicele de desfiinţare

Cel mai important indicator care reflectă calitatea actului de justiţie îl reprezintă ponderea atacabilităţii hotărârilor şi indicele de casare a hotărârilor judecătoreşti.

În cursul anului 2015 au fost promovate un număr de 4.501 căi de atac raportat la un număr de 48.686 de dosare soluţionate. Comparativ cu numărul de cauze soluţionate în cursul anului 2015, aceste cifre pot fi interpretate în sensul ca cetăţenii care s-au adresat Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti au fost în mare măsură mulţumiţi de soluţiile pronunţate, nepromovând cai de atac.

Indicele de atacabilitate a înregistrat o scădere faţă de anul anterior cu două procente. În ceea ce priveşte situaţia hotărârilor casate, Judecătoria Sector 4 a înregistrat un procent de desfiinţare a hotărârilor de 2,03%, de asemenea în scădere, numărul hotărârilor desfiinţate fiind nesemnificativ în raport de numărul hotărârilor pronunţate în decursul anului.

Anul	Total hotărâri pronunţate	Total hotărâri desfiinţate	Indice de casare raportat la căile de atac admise imputabile şi neimputabile
2015	48.686	987	2,03%

Constituirea secţiilor şi implicit şi specializarea judecătorilor pe anumite ramuri de drept, sunt măsuri de natură să aducă o sporire a calităţii actului de justiţie, magistraţii având posibilitatea de a-şi perfecţiona şi aprofunda cunoştinţele teoretice pe un anumit segment de drept, pe care urmează să le folosească în practică, dobândind experienţă în domeniul respectiv.

Analizând practica de casare în materie civila şi penală, se poate observa ca, în general, soluţiile pronunţate au fost bine structurate în fapt şi în drept, probatoriul administrat fiind evaluat în mod corect, iar dispoziţiile legale aplicate temeinic.

În considerentele hotărârilor pronunţate se regăsesc probleme legate de aplicarea legii în timp şi în spaţiu, interpretare şi calificare juridica, efecte ale conflictelor ivite intre normele procedurale.

Redactarea hotărârilor judecătoreşti s-a realizat, în general, cu respectarea termenelor legale, unele întârzieri datorându-se soluţionării unui număr foarte mare de cauze într-o şedinţa de judecata şi complexităţii unor cauze.

Calitatea redactării hotărârilor judecătoreşti este apreciabila şi aceasta se datorează preocupării continue a magistraţilor ce funcţionează la aceasta instanţa de a se perfecţiona profesional, de a fi întotdeauna la curent cu toate modificările legislative şi orientările practicii judiciare a instanţelor ierarhic superioare.

În ansamblu, activitatea desfăşurata de magistraţii ce funcţionează la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti se conturează ca fiind una de bună calitate din perspectiva soluţiilor pronunţate de aceştia, în majoritatea lor covârşitoare menţinute în căile de atac.

Desigur, întotdeauna există loc pentru mai bine, iar anul 2016 debutează sub acest augur, dezideratul fiind un indice de casare mai mic decât cel înregistrat în anul 2015.

I.3.2. Durata de soluţionare a cauzelor (inclusiv pe materii)

Referitor la durata de soluţionare a cauzelor, apreciem că se impune înainte de prezentarea datelor o analiză a conceptului de „durată de soluţionare” precum şi o analiză a modului de calcul al acestui indicator.

O garanţie de ordin procedural înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului este aceea a termenului rezonabil în care orice persoană are dreptul să fie judecată, garanţie ce dă contur principiului celerităţii procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui termen rezonabil pentru înfăptuirea actului de justiţie, Convenţia subliniază importanţa faptului că justiţia trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru aceea a organelor judiciare.

Instanţa europeană a subliniat că numai întârzierile imputabile autorităţilor judiciare competente pot să conducă la eventuala constatare a depăşirii unui termen rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depăşire contrară dispoziţiilor Convenţiei. Curtea a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unei instanţe nu angajează responsabilitatea internaţională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze o asemenea situaţie, în care apare ca justificată chiar stabilirea unei anumite ordini provizorii în soluţionarea cauzelor, întemeiate pe urgenţa şi importanţa lor.

Din analiza legislaţiei româneşti se poate observa că responsabilitatea îndeplinirii acestui criteriu de calitate revine deopotrivă mai multor „actori” implicaţi în actul de justiţie.

Astfel, pe de o parte Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sunt instituţii cu competenţe congruente în domeniul asigurării resurselor umane şi a organizării acestora, în materia asigurării resurselor bugetare, dar şi în materia organizării instanţelor (în general) şi a elaborării unor strategii şi acte normative, cu impact asupra modului de funcţionare a sistemului judiciar.

În plus, referitor la responsabilităţile privind organizarea instanţelor, trebuie menţionată şi atribuţia prevăzută de art. 43 şi art. 46 din Legea nr. 304/2004 referitoare la activitatea managerială a preşedintelui de instanţă care exercită atribuţii în scopul organizării eficiente a activităţii, luând măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi după caz a instanţelor din circumscripţiile acestora

Atribuţiile îndeplinite de preşedintele instanţei se corelează şi sunt în interdependenţă cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 care dă în sarcina colegiului de conducere atribuţia stabilirii compunerii completurilor de judecată şi a asigurării continuităţii acestora, prevederi legale care se completează cu dispoziţiile art. 98 din Regulamentul de Ordine Interioară.

Un ultim factor identificabile în ceea ce priveşte realizarea activităţilor într-un termen rezonabil poate fi identificat în dispoziţiile art. 2 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, modificată, care stabilesc deopotrivă dreptul dar şi obligaţia pe care avocatul o are în exercitarea dreptului de apărare de a stărui pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

În acest context sunt de menţionat şi prevederile art. 38 din acelaşi act normativ, preluate şi în statutul profesiei de avocat referitoare la obligaţiile pe care avocatul le are cu privire la modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale, (studierea cauzelor, prezenţa la instanţă, conştiinciozitate şi probitate profesională etc.).

Referitor la durata de soluţionare a cauzei se poate observa că în prezent nu există o formulă consacrată pentru calculul „duratei de soluţionare” a cauzei, fiind posibilă utilizarea unor parametrii diferiţi şi obţinerea unor rezultate a căror consistenţă şi credibilitate poate lăsa de dorit.

Astfel, în procesul de stabilire a duratei de soluţionare a cauzelor este important a fi determinaţi parametrii care trebuie luaţi în considerare, respectiv cauzele soluţionate în intervalul supus analizei sau cauzele aflate pe rol în acest interval, iar durata de soluţionare a cauzei ca şi indice de calitate ar trebui să excludă din calcul toate perioadele de suspendare a cauzelor indiferent dacă acestea sunt imputabile sau nu părţilor.

De asemenea, apreciem că durata de soluţionare ca şi indice de calitate ar trebui să excludă din calcul toate perioadele de suspendare a cauzelor indiferent dacă acestea sunt imputabile părţilor sau din motive neimputabile părţilor (suspendarea legală obligatorie).

În cursul anului 2015 durata medie de soluţionare este diferită în raport de materia juridică, astfel:

Materie	Durata medie a termenului de recomandare - zile	Durata medie de soluţionare - zile	Durata efectivă de soluţionare - zile
Civil	7,97	56,52	48,55
Litigii cu profesioniştii	11,18	163,11	151,93
Contencios administrativ şi fiscal	12,81	188,06	175,25
Minori şi familie	8,82	40,75	31,93
Litigii de muncă	10	343,51	333,51
Penal	0	37,22	37,22
Medie	8,5	112,73	104,23

Desigur, durata medie astfel calculată, este determinată şi de faptul că un număr mare de cauze au primit termene foarte scurte, până într-o lună.

La nivelul instanţei s-a luat măsura constituirii a doua complete de urgenţe specializate în soluţionarea cauzelor date în competenţa instanţei de tutelă, complete care soluţionează cererile având ca obiect ordonanță preşedinţială în toate materiile, suspendarea de executare şi cererile de emitere a unor ordin de protecţie, acest complet gestionând în cursul anului 2015 cauze a căror soluţionare s-a realizat de urgenţă.

Situaţia dosarelor mai vechi de un an aflate pe rol la sfârşitul lunii decembrie 2015, înregistrează un număr de 231 dosare mai vechi de un an, dosare civile, în scădere faţă de anul 2014 cu 92 dosare.

Aşa cum s-a arătat şi anterior, numărul dosarelor mai vechi de un an reprezintă un procent mic în raport de întregul volum de activitate, doar 0,41% din totalul cauzelor pe rol în cursul anului 2015 şi 3,23% din stoc, iar 96,17% din cauze se soluționează întru-un termen de sub 1 an şi 92,38% sunt redactate în acelaşi termen.

Prin analiza efectuată la nivelul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti anul 2015 au fost identificate cauzele de ordin administrativ care au ca urmare întârzierea soluţionării cauzelor judiciare şi anume: comunicarea cu întârziere a relaţiilor solicitate de la diferite instituţii, refuzul experţilor de a efectua anumite tipuri de expertiză în special în cazul expertizelor contabile, îndeplinirea cu întârziere a mandatelor de aducere pentru părţi, neîndeplinirea procedurii de citare.

În vederea remedierii acestor probleme au fost luate măsuri de monitorizarea permanentă a dosarelor mai vechi de un an şi completarea fişelor de dosar, au fost efectuate controale la nivelul grefierilor pentru redactarea în termen a încheierilor şi îndeosebi a adreselor şi citaţiilor, neefectuarea acestora corect şi la timp, ducând la acordarea de noi termene şi mărire duratei de soluţionare a unui dosar, au fost dispuse amenzi experţilor pentru neîndeplinirea lucrărilor.

Prin Ordinul de Serviciu nr. 14/2015 a fost desemnată doamna grefier Anişoara Voinea ca persoană responsabilă cu actualizarea periodică a listelor experţilor judiciar tehnici şi contabili din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Faţă de datele statistice prezentate, apreciem că termenele de soluţionare a cauzelor la această instanţă au fost rezonabile şi, de asemenea, termenele de redactare a hotărârilor judecătoreşti au fost pe cât posibil respectate de judecătorii instanţei, existând şi situaţii în care redactarea hotărârilor judecătoreşti s-a făcut cu depăşirea termenului de recomandare prescris de lege, în special în materiile civile, unde s-a înregistrat o creştere a numărului de hotărâri pronunţate la nivelul instanţei, numărul încheierilor de soluţionare pronunţate fiind mare.

I.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţei

Uniformizarea practicii judiciare are ca scop aplicarea legii în mod coerent, previzibil şi transparent, sporirea calităţii actului justiţiei, consolidarea securităţii raporturilor juridice şi creşterea încrederii în actul de justiţie.

Identificarea practicii neunitare s-a dovedit a fi însă o sarcină dificilă, dată fiind complexitatea actelor normative, problemele de drept intervenite în domeniile de specializare a magistraţilor prin adoptarea noilor Coduri, precum şi accesul dificil la jurisprudenţa instanţelor ori a fiecărui complet de judecată, cât şi de faptul că nu orice hotărâre care diferă de o alta constituie o divergență de jurisprudență.

Mijloacele de unificare a practicii judiciare trebuie concepute şi utilizate astfel încât să nu afecteze independenţa judecătorului, ca persoană împuternicită să efectueze o cercetare a unei cauze, prin stabilirea situaţiei de fapt şi a normelor de drept aplicabile, procedură finalizată prin pronunţarea unei hotărâri apte de a reprezenta un act de dreptate.

Dintre normelor legale naţionale care prevăd, ca principiu, cunoaşterea şi respectarea jurisprudenţei, menţionăm: art. 126 alin. 1 și alin. 3 Constituția României din 1991, revizuită în 2003 prevede „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

Actualul Cod de procedură civilă, Legea 134/2010,cu modificările ulterioare, reglementează două mijloace procedurale destinate asigurării unei practici unitare la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti din România, şi anume recursul în interesul legii şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Potrivit art. 517 alin. (4) şi art. 521 alin. (3) Cod procedură civilă, respectiv art. 474 alin. (4) şi art. 477 alin. (3) Cod procedură penală, hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi în procedura dezlegării unor chestiuni de drept cu caracter prealabil sunt obligatorii pentru instanţe.

De asemenea, potrivit art. 51 din Legea nr. 304/2004 adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. c), au printre atribuţii şi dezbaterea unor probleme de drept.

Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi, respectiv, art. 1 alin. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 322/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de desfăşurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor cu modificările ulterioare, prevăd obligaţia judecătorilor de a participa la cursuri de pregătire profesională.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, modificată, aplicabilă în perioada supusă analizei, prevedea în Secţiunea a IV –a indice 1, desemnarea unui judecător delegat cu analiza practicii instanţelor de control judiciar, cu atribuţii privind întocmirea lunar a unui referat privind problemele de drept relevante ivite în soluţionarea cauzelor, în care să fie evidenţiată practica neunitară atât a propriei instanţe, cât şi a instanţei ierarhic superioare.

De asemenea, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 în vigoare din 28 decembrie 2015, are o secţiune distinctă, a 4-a, intitulată „Măsuri privind unificarea practicii judiciare”, care stabileşte norme referitoare la stabilirea persoanelor responsabile, la condiţiile de identificare şi analizare, în colectiv, a problemelor de drept care au condus la pronunţarea unor soluţii diferite sau probleme de drept de mare noutate, care ar putea genera practică neunitară.

În acord cu dispoziţiile legale sus menţionate, în anul 2015, în activitatea Judecătoriei sector 4 Bucureşti, măsurile administrative de asigurare a jurisprudenţei unitare au constat în: organizarea unor întâlniri ale judecătorilor, pe secţii, pentru dezbaterea problemelor de practică neunitară sau de interpretare a unor dispoziţii legale susceptibile de interpretări diferite, soluţiile adoptate fiind consemnate în procese verbale.

Discuţiile purtate cu aceste ocazii au reprezentat un schimb important de opinii şi mijloace de promovare a argumentelor care au justificat adoptarea fiecărei soluţii; cauzele de acelaşi tip, identificate ca fiind soluţionate diferit la nivelul instanţei, referitor la care prin discuţiile în cadrul colectivului nu s-a realizat unificarea practicii, au fost sesizate Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti pentru a fi dezbătute în şedinţele organizat trimestrial.

În acelaşi scop, au fost identificate şi comunicate hotărâri judecătoreşti relevante; s-a realizat evidenţa practicii de casare, conform atribuţiilor judecătorilor delegaţi, pe fiecare judecător, în registrul ţinut la nivelul fiecărei secţii a instanţei; dezbaterea unor teme învăţământ profesional de calitate, care au abordat materii care prezintă interes sub aspectul noutăţilor legislative ori al soluţiilor pronunţate, analizate în special sub aspectele practice ale aplicării legii; participarea în număr mare a judecătorilor instanţei la cursuri de pregătire profesională, la conferinţe, precum şi a personalului auxiliar, în scopul unei pregătiri profesionale de calitate, prin realizarea formării profesionale; specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată; asigurarea stabilităţii completelor de judecată; preocupare pentru motivarea convingătoare a hotărârilor judecătoreşti; propunerea şi adoptarea unor soluţii pentru standardizarea rezoluţiilor judecătorului în procedura prealabilă a cauzelor civile, crearea unor şabloane pentru întocmirea hotărârilor judecătoreşti de acelaşi tip; evidenţierea centralizată în sistem informatizat a activităţii instanţei, prin măsuri de supraveghere permanentă a activităţii de salvare şi de închidere a documentelor în programul ECRIS la data când procesul de redactare s-a finalizat, efectuarea acestor operaţiuni fiind realizată la nivelul ambelor secţii şi, respectiv, cu referire la toate hotărârile judecătoreşti.

În această privinţă, grefierii instanţei au pregătirea necesară, asigurată prin instruiri periodice privind modalităţile de utilizare a aplicaţiei informatice ECRIS.

Instanţa beneficiază de un site propriu organizat în formatul pus la dispoziţie de aplicaţia ce gestionează portalul instanţelor de judecată din România, instrument important în comunicarea modernă, prin care s-a realizat transmiterea de date către portal, creând premisele ca justiţiabilii şi publicul interesat să poată fi informat în timp util şi fără costuri de personal despre cauzele aflate pe rol şi şedinţele de judecată planificate şi desfăşurate, cu privire la măsurile dispuse în dosare şi totodată un mijloc important de informare a fiecărui judecător referitor la soluţiile pronunţate în cauze similare;

S-a realizat actualizarea în mod permanent a informaţiilor de pe portalul instanţei, prin publicarea propriei jurisprudenţe relevante, în condiţiile legii. Selecţia unor astfel de soluţii pe aspecte relevante (ca problemă de drept, incidenţă în practică etc.) şi postarea pe site-ul instanţei contribuie la o mai bună informare.

Evaluarea activităţii judecătorilor a reprezentat de asemenea, o modalitate de unificare a practicii judiciare.

Având în vedere rolul consultativ al dezbaterilor în cadrul instanţei a unor probleme de drept, măsurile realizate în acest domeniu pot constitui cadrul pentru cunoaşterea argumentelor în susţinerea fiecărei soluţii, chiar o metodă de persuasivă de acceptare a soluţiei, însă nu pot înlătura exprimarea opiniei separate şi a divergenţei asupra unei soluţii, care sunt permise de lege în considerarea independenţei de care se bucură judecătorul şi a libertăţii opiniilor sale.

I.3.4. Soluţiile pronunţate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului si Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, motivele care au determinat adoptarea acestora şi impactul acestora asupra sistemului judiciar

În anul 2015, în cadrul dosarelor de la nivelul Judecătoriei sectorului 4 au fost identificate mai multe cauze CEDO, folosite în soluţionarea acestora. Astfel, în domeniul contravenţional au fost avute în vedere cauzele Nicoleta Gheorghe c. României, Ioan Pop c. României, Ozturk c. Germaniei şi Anghel c. României, care privesc includerea domeniului contravenţional (în special în materia contravenţiilor rutiere şi în materia ordinii şi liniştii publice – Legea nr. 61/991) în sfera penală de protecţie a articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate consecinţele care decurg din acest lucru (inclusiv cele legate de prezumţia de nevinovăţie, privită într-un mod particularizat faţă de domeniul penal pur).

În materia azilului au fost folosite mai multe cauze CEDO, în special în cauzele referitoare la aplicarea Regulamentului Dublin (transferul solicitanţilor de protecţie internaţională din România, în alte ţări din Uniunea Europeană, competente să soluţioneze cererile în speţă), fiind de impact cauzele CEDO care vizează stabilirea/existenţa raporturilor de familie, cum ar fi F.N c. Marea Britanie (decizie de inadmisibilitate din 17 septembrie 2013, cerere nr. 3202/09), A. c. Elveţia (hotărâre din 30 iunie 2015, cerere nr. 39350/2013) sau a contrario în cauza Jeunesse c. Olanda, hotărârea Marii Camere din 3 octombrie 2014, cerere nr. 12738/10).

În materia contestaţiei la executare, au fost invocate cauze privind procesul echitabil în materia fazei executării silite, în special cele privind intervenţia statului în faza executării silite, atunci când statul însuşi este debitor, cum ar fi Hornsby c. Grecia, Bourdov c. Rusiei, Teodorescu c. României, Dumitru şi alţii c. României.

În materie penală, cauzele CEDO folosite au vizat problematica arestării preventive, folosindu-se în special cauzele Assanidze c. Georgiei, Pantea c. României, Calmanovici c. României. În privinţa cauzelor privind drepturile persoanelor încarcerate, atât în procesul penal, în cadrul acţiunilor de stabilire a încălcării drepturilor în mediul penitenciar, dar şi ulterior, în procesele civile de reparare a daunelor morale generate de astfel de încălcări, au fost utilizate cauze CEDO care se raportează la art. 3 din Convenţie, în determinarea noţiunilor de tratamente inumane şi degradante, cu titlu de exemplu, au fost folosite cauze precum Bragadireanu c. României, Oprea şi alţii c. României.

În materia dreptului Uniunii Europene, jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg a fost valorificată în mai multe domenii, de exemplu: în materia clauzelor abuzive, au fost invocate cauze precum Banco Español de Crédito (C-618/10) sau Océano Grupo Editorial and Salvat Editores (C-240/98).

În materia dreptului azilului, au fost valorificate cauze în care au fost analizate pe fond, cererile solicitanţilor de azil, în vederea determinării situaţiei acestora, pentru a se stabili în ce măsură îndeplinesc condiţiile pentru acordarea protecţiei subsidiare. În această materie, un rol important îl constituie analiza situaţiei din ţara de origine, respectiv în ce măsură se poate vorbi acolo despre existenţa unui conflict armat, fiind invocate cauzele Aboubacar Diakité (C-285/2012) şi ElGafaji (C 465/07).

De asemenea, în materia contestaţiei la executare, a fost folosită cauza PPUH Stehcemp sp. j Florian Stefanek, Janina Stefanek, Jaroslaw Stefanek (C-277/14), cu referire expresă la sistemul comun european al taxei pe valoarea adăugată.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cauzele pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 2015 cu impact asupra sistemului judiciar la nivelul judecătoriilor şi în special având în vedere tipul de cauze cu care Judecătoria Sector 4 Bucureşti se confruntă, trebuie menționat faptul că există decizii importante în materie penală, în materia dreptului azilului, în materia dreptului familiei, privind medierea, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, durata de soluţionare, etc.

Se impune a fi menţionat faptul că nu toate deciziile de impact pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt pronunţate contra Statului Român, existând şi decizii de impact care vizează problematicile mai sus expuse pronunţate în ceea ce priveşte alte state şi care vor avea un impact în activitatea de judecată.

Astfel, în materie penală sunt de menţionat deciziile referitoare la drepturile persoanelor aflate în detenţie de exemplu: Mursic vs. Croaţia 7334/13, Felhal vs. Franţa 10401/12, Varga and Others vs. Ungaria 14097/12, Kotiy vs. Ucraina 28718/09, Magee and others vs. UK. 26289/12, Khoroshenko vs. Rusia 41418/04.

De asemenea, în materie penală ar putea avea un impact deciziile Sander vs. Croaţia, Schmid – Laffer vs. Elveţia, Dicle and Sadak vs. Turcia, decizii care vizează redeschiderea procesului penal după condamnarea în absenţă sau drepturile persoanei audiată ca martor cu privire la care ulterior se desfăşoară procedură penală.

Pe de altă parte, în materia dreptului familiei pot fi considerate ca de impact deciziile privind persoanele internate medical (MS vs. Croaţia), filiaţie (Canonne vs. Franţa), dreptul la viaţa de familie (MA vs. Austria, Penchevi vs. Bulgaria, Nazarenko vs. Rusia, Kuppinger vs. Germania, Gozum vs. Turcia, RS vs. Polonia).

De asemenea, pot fi considerate decizii de impact în materia azilului, VM şi alţii vs. Belgia, AME vs. Olanda, privind mediere – Moncilovic vs. Croaţia sau dreptul la apărare – Vamvakas vs. Grecia.

În ceea ce priveşte deciziile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu impact asupra sistemului judiciar român, pot fi menţionate decizii în mai multe domenii, cum ar fi: cooperare judiciară în materie civilă - cauza C-455/15 Varbergs tingsrätt – Suedia, trimitere preliminară privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești (Regulamentul (CE) nr. 2201/2003), articolul 23 litera (a) referitoare la motive de refuz al recunoașterii deciziilor în materia răspunderii părintești - Ordine publică.

Totodată, în materia mandatului european de arestare cauza C-463/15 Rechtbank Amsterdam - Țările de Jos, cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare privind mandat european de arestare - articolul 2 alineatul (4) și articolul 4 punctul 1 referitoare la dreptul penal național care subordonează executarea unui mandat european de arestare condiției ca, pe lângă dubla incriminare, fapta incriminată să fie pedepsită în conformitate cu dreptul statului membru de executare cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privative de libertate a căror durată maximă este de cel puțin douăsprezece luni.

În materia protecţiei datelor personale poate fi considerată de impact Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-201/14 Bara și alții, privind persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul transmiterii și prelucrării între două autorități ale administrației publice a unui stat membru şi necesitatea ca acestea să fie informate în prealabil.

În materia dreptului familiei este de menţionat Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-184/14 privind instanța chemată să se pronunțe cu privire la răspunderea părintească este de asemenea competentă pentru a se pronunța cu privire la pensia alimentară datorată de unul dintre părinți față de copiii săi minori.

Totodată, în materia contractului de asigurare este de menționat Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-96/14 Van Hove potrivit căreia un contract de asigurare trebuie să expună în mod transparent, precis și inteligibil funcționarea mecanismului asigurării, astfel încât consumatorul să poată evalua consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește

În materia azilului, poate fi de impact Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-472/13 Shepherd în care Curtea de Justiţie precizează condiţiile în care un dezertor care provine dintr-un stat terţ poate obţine azil în Uniunea Europeană.

Nu în ultimul rând poate fi considerată de impact Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-110/14 - Costea Horațiu Ovidiu Costea v SC Volksbank România SA., în materia protecţiei consumatorului.

I.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi personalului auxiliar

Dispoziţiile art. 35-37 din Legea nr. 303/2004 republicată, prevăd obligaţia de formare profesională continuă a judecătorilor, ca o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor în exercitarea funcţiei, în scopul cunoaşterii dinamicii procesului legislativ, constând în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor europene şi internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea multidisciplinară a instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator.

Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor revine Institutului Naţional al Magistraturii, conducătorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi fiecărui judecător şi procuror, prin pregătire individuală.

De asemenea, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 322/24 august 2005 astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2.223/17.12.2009 publicată în Monitorul Oficial 12/08.01.2010, prevede la art. 5, organizarea formării profesionale continuă atât la nivelul Institutului Naţional al Magistraturii, cât şi descentralizat, la nivelul curţilor de apel, precum şi la instanţele din circumscripţiile acestora.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, prin decizia preşedintelui instanţei, au fost desemnaţi pentru îndeplinirea acestor atribuţii în anul 2015, preşedinţii celor două secţii, civilă şi penală, care funcţionează în cadrul instanţei.

Responsabilii cu activitatea de formare continuă la nivelul instanţei au propus şi au transmis judecătorului desemnat de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti propunerile de formare continuă ale magistraţilor, au colaborat cu judecătorului desemnat de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti la întocmirea planului de formare continuă descentralizată şi pentru realizarea selecţiei participanţilor la activităţile de formare la nivel descentralizat, au organizat activităţile de formare continuă descentralizată organizate la nivelul instanţei, au întocmit semestrial raportări privind activităţile de formare continuă descentralizată organizate la nivelul instanţei, au propus temele de învăţământ profesional privind personalul auxiliar.

Tematica de formare profesională continuă la nivelul Judecătoriei sector 4 în anul 2015 a ţinut seama de dinamica legislativă, fiind considerată ca prioritară asigurarea cunoaşterii de către întregul personal al normelor din Noul Cod de procedură civilă şi Noul Cod de procedură penală, care au intrat în vigoare în această perioadă, dar şi a normelor din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor, care a suferit modificări ca necesare după intrarea în vigoare a celor două coduri de procedură.

În anul 2015, au fost pregătite, în scris, de către de către judecătorii desemnaţi, referate în materie civilă şi în materie penală şi s-au desfăşurat dezbateri ale judecătorilor, lunar, la datele stabilite conform programului, fiind întocmit cu fiecare ocazie, tabel privind participanţii.

În concret, în anul 2015, în materie civilă, au fost dezbătute următoarele teme: aspecte de noutate privind taxele judiciare de timbru prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 pentru acţiunile introduse la instanţele judecătoreşti - posibilitatea analizării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare a cererii în temeiul art. 200 din Noul Cod de Procedură Civilă ori a apelului împotriva hotărârii asupra fondului; contestaţia la executare prevăzută de Legea 134/2010, modificată - instanţa competentă, procedura de judecată, cale de atac; excepţiile procesuale prevăzute de Legea 134/2010, modificată; probele în procesul civil, prevăzute de Legea 134/2010, modificată; aspecte privind verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată; competenţa instanţelor române în acţiunile în pretenţii reprezentând despăgubiri rezultând din accidente de circulaţie cu elemente de extraneitate, regresul asigurătorului - legea aplicabilă; tutela şi curatela în noul Cod civil - Legea nr. 287/2009 - cazuri de instituire; autoritatea părintească - decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti; procedura ordonanţei de plată prevăzută de Legea nr. 134/2010; modificări ale cadrului legislativ european în materia azilului în perioada 2014 - 2016.

În materie penală în cursul anului 2015 au fost propuse şi organizate teme la învăţământul profesional pentru judecători cuprinzând diverse probleme de drept: regimul măsurilor educative privative şi neprivative de libertate în Noul Cod Penal; cauzele Jeremy F. - C 168/13 si Balaz - C. 60/12 - Curtea Europeană de justiţie; acordul de recunoaştere a vinovăţiei; regimul măsurilor de siguranţă în Noul Cod Penal; cauza Mischie c. României; contestaţie privind durata procesului penal; punerea în executare a pedepselor principale; readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală în faza judecăţii - 374 alin. 7 Cod procedură penală; excluderea probelor derivate - art. 102 Cod procedura penală; cauzele Valerian Dragomir c. României si Bosnigeanu şi alţii c. României.

De asemenea, în anul 2015 au fost pregătite şi prezentate de către persoanele desemnate referate privind teme de învăţământ profesional pentru personalul auxiliar în materie civilă şi penală.

Planul de învăţământ profesional propus pentru anul 2015 vizează îmbunătăţirea activităţii grefierilor de şedinţă, fiind avute în vedere următoarele teme: părţile în procesul civil; reprezentarea părţilor în judecată din Noul Cod de Procedură Civilă; comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură conform prevederilor din Noul Cod de Procedură Civilă; termene procedurale - nulitatea actelor de procedură potrivit Noului Cod de Procedură Civilă; perimarea cererii în temeiul Noului Cod de Procedură Civilă; regimul măsurilor educative privative şi neprivative de libertate în Noul Cod Penal; regimul măsurilor de siguranţă în Noul Cod Penal; punerea în executare a pedepselor principale; pedepsele principale în Noul Cod Penal.

Temele abordate au vizat dobândirea de către grefieri a unor cunoştinţe temeinice, cu aplicabilitate practică şi care au impact în activitatea profesională desfăşurată în cadrul instanţei, cunoaşterea dispoziţiilor Legii nr. 134/2010, Codul de procedură civilă, în vigoare din 15.02.2013.

În scopul asigurării unei practici unitare atât la nivelul instanţei cât şi pentru punerea în acord cu practica judiciară a instanţelor superioare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin preşedintele de secţie şi judecătorii delegați cu practica de casare, au verificat soluţiile pronunţate de către instanţele superioare în căile de atac în diverse probleme de drept, soluţii care au fost apoi prelucrate în întâlnirile periodice ale secţiei penale.

Au fost întocmite referate de către judecătorii delegați cu practica de casare. Analiza soluțiilor pronunţate de către instanţele superioare în căile de atac nu a relevat probleme de drept ce ar fi fost soluționat în mod neunitar în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, majoritatea soluțiilor casate vizând modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate.

De asemenea au fost dezbătute în cadrul întâlnirilor de colectiv diverse probleme de drept pentru a fi avute în vedere la asigurarea unei practici unitare la nivelul instanţei.

Totodată, personalul acestei instanţe a participat la cursurile şi seminariile organizate de Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, dar şi la dezbaterile privind practica neunitară şi activităţile de formare continuă descentralizată organizate de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, seminarii internaţionale ERA, EJTN sau EASO.

Ca o manifestare a responsabilităţii pentru formarea profesională continuă a judecătorilor prin pregătire individuală, menţionăm şi numeroasele participări ale judecătorilor acestui colectiv la seminarii naţionale şi internaţionale.