Raport anual de activitate



Yüklə 0,58 Mb.
səhifə9/12
tarix15.12.2017
ölçüsü0,58 Mb.
#34933
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   12



CAPITOLUL II – PRINCIPALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE, CU IMPACT ASUPRA ACTIVITĂŢII INSTANŢEI ÎN CURSUL ANULUI 2015




Sub aspectul modificărilor legislative cu impact asupra activităţii judecătorilor, anul 2015 s-a prezentat ca un an relativ stabil, modificările legislative nefiind majore, ceea ce a permis concentrarea asupra eforturilor anterioare legate de implementarea noilor coduri.

Între modificările legislative importante este de menţionat Legea insolvenței persoanelor fizice nr. 151/2015. Deși aceasta nu a intrat încă în vigoare, legea urmează să aibă un impact semnificativ asupra activității judecătoriilor, întrucât conform art. 10 din lege, competența de soluționare a cererilor sau acțiunilor privind această procedură, precum și contestațiile împotriva deciziilor comisiei de insolvență sunt de competența judecătoriei.

Termenele prevăzute de lege sunt scurte raportat la volumul de activitate al instanțelor (art. 24 alin. 2 impune soluționarea contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe în termen de 20 de zile de la înregistrare, cu citarea părților).

Există trei modalități în care procedura se poate desfășura: pe bază de plan de rambursare a cheltuielilor: constestația împotriva deciziei de deschidere a acestei proceduri este de competența judecătoriei, precum și confirmarea planului de rambursare în anumite situații; prin lichidare de active: acest tip de insolvență se deschide de către instanța de judecată, fiind vorba despre situații financiare iremediabil compromise, iar ulterior instanța se pronunță asupra contestațiilor împotriva tabelului de creanțe (în cadrul acestui tip de procedură instanța dispune și cu privire la anularea actelor frauduloase - art. 60 din Lege, în această fază se poate contesta în fața instanței și raportul final, iar închiderea procedurii este tot de competența judecătoriei) şi procedura simplificată în care instanța verifică îndeplinirea condițiilor pentru începerea procedurii.

O altă modificare importantă este cea referitoare la art. 4 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015, care stabilește că în cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice şi al entităţilor fără personalitate juridică se înscriu informaţii privind faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară.

În materia dreptului familiei, modificări importante a suferit Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în sensul stabilirii obligaţiei instanţei de a comunica în 5 ore de la pronunţare o copie după dispozitivul hotărârii structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi/sau a agresorului (art. 31) şi de derulare a procedurii în maxim 72 de ore (art. 27). Aceste modificări au în vedere asigurarea protecţiei victimelor violenţei în familie, însă pun în dificultate instanţele fiind necesară reanalizarea modului de lucru şi crearea unor noi fluxuri de lucru extrem de rapide.

De asemenea, modificările aduse în procedura executării silite în cursul anului 2014 şi în materia procedurilor speciale referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 200 din Noul Cod de Procedură Civilă au avut un impact în activitatea instanței concretizat în reducerea duratei procedurii prealabile, având însă şi un impact negativ sub aspectul calităţii cererilor formulate de petenţi, multe dintre aceste cereri având elemente lipsă absolut necesare pentru soluţionarea cauzei (ex. indicarea dosarului de executare, a pârâtului, etc.).

Totodată, modificarea prevederilor art. 650 alin. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora „în toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”, au avut un impact asupra datelor statistice ale instanţei în sensul că numărul de încheieri pronunţate a crescut în timp ce numărul de sentinţe a scăzut.

Din perspectiva impactului pe care Noul Cod de procedură civilă l-a avut asupra activităţii instanţei este de menţionat faptul că numărul de cauze înregistrate după intrarea în vigoare este mare, iar cererile supuse procedurilor vechiului Cod au o pondere din ce în ce mai mică, în special în materia executării silite, numărul de cauze scăzând treptat, după cum se poate observa în tabelul următor.




Dosare noi intrate 2015

Pondere proceduri – dosare nou intrate 2015

Vechiul Cod de procedură civilă

5.012

11,94%

Noul Cod de procedură civilă

36.933

89,06%

TOTAL

41.945

100%

Sub aspectul impactului Noul Cod de Procedură Civilă trebuie menţionată şi creşterea numărului de operaţii privind dosarul şi modificarea circuitului dosarului până la primul termen de judecată, ceea ce determinat creşterea volumului de activitate pentru personalul auxiliar.


De asemenea, în materie civilă un impact deosebit asupra activităţii instanţei a fost reprezentat de modificările aduse Legii nr. 487/2002, prin care s-a modificat regimul juridic al internări nevoluntare.

Astfel, în noua procedură propunerea medicului psihiatru de internare nevoluntară a unui pacient este analizată de o Comisie de internare nevoluntară constituită la nivelul spitalului, iar în situația în care Comisia de internare nevoluntară decide menținerea internării nevoluntare a unui pacient, conducerea spitalului are obligația ca, în termen de 24 de ore, sa sesizeze judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, pentru a solicita ca prin hotărâre judecătorească, instanța sa confirme internarea nevoluntară a pacientului.

Pentru a confirma Decizia Comisiei de internare nevoluntară, instanța de judecată civilă înregistrează pe rolul său o cauză (pentru fiecare sesizare în parte) care urmează sa se judece în conformitate cu Codul de procedură civilă.

În cadrul acestui proces care se judecă, potrivit legii, de urgenţă, în Camera de Consiliu, instanța procedează la citarea părților, la asigurarea apărării din oficiu a pacientului şi are, potrivit legii, obligația de a audia pacientul (dacă starea sănătății acestuia permite). La audierea pacientului şi la judecarea cauzei sunt obligatorii participarea procurorului şi apărătorului din oficiu (în cazul în care pacientul nu are apărător ales). De asemenea, pacientul poate solicita (conform legii) efectuarea unei expertize medico-legale.

După confirmarea internării nevoluntare de către instanța de judecată, pacientul este reevaluat periodic de către Comisie, iar în cazul în care se constată ca nu mai subzistă motivele internării nevoluntare, conducerea spitalului trebuie să sesizeze din nou instanța de judecată pentru a pronunța o hotărâre prin care dispune încetarea internării medicale nevoluntare.

Se impune modificarea dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Lege şi elaborarea unei proceduri speciale de urmat în situaţia prevăzută de art. 315 alin. 2 lit. e din Noul Cod de Procedură Penală, care reglementează sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare, în cazul în care se dispune clasarea cauzei penale.

Sub acest aspect se impune a fi menţionat faptul că dispoziţiile din Noul Cod de Procedură Penală prevăd luarea măsurii internării nevoluntare de către instanţa de judecată, legea specială în materie neavând nici un fel de reglementare privind aceste situaţii, fiind reglementată doar procedura confirmării internări nevoluntare deja dispuse de către comisie.

Nu în ultimul rând sunt de menţionat modificările aduse prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 referitoare la aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, însă impactul acestor modificări va fi vizibil abia în cursul anului următor, fiind însă evidentă necesitatea reajustării fluxurilor de lucru, reorganizarea unor compartimente, refacerea fişelor postului şi a deciziilor anuale, precum şi alte activităţi organizatorice şi de control pentru a asigura o implementare eficientă a noilor dispoziţii.

De asemenea, deciziile de admitere pronunţate de Curtea Constituţională în privinţa excepţiilor de neconstituţionalitate au avut ca efect modificarea unor acte normative cu impact în activitatea de judecată.
Astfel, în data de 18.12.2015 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 666 din Codul de Procedură Civilă, care stabilea că încuviințarea executării silite este de competența executorului judecătoresc. Textul de lege a fost introdus prin art. 1 din Legea nr. 138/2014 si transfera competenta încuviințării de la instanța de executare la executorul judecătoresc.

Urmare a declarării neconstituționalității acestei dispoziții, încuviințarea executării va reveni instanței de judecată, în virtutea plenitudinii de competență a acesteia, alături de învestirea cu formulă executorie. În consecință, volumul de activitate al instanțelor va suferi modificări semnificative prin creșterea numărului de cauze în această materie.

Noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală, în vigoare de la 01.02.2015, au adus importante modificări legislative în ceea ce privește legislația penală și implicit procesului penal.

Având în vedere contextul social existent la momentul intrării în vigoare a Codul Penal de la 1969 și a Codul de Procedură Penală de la 1968, realitățile vieții juridice și realitățile sociale actuale, precum și ratificarea Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prin Legea 30/1994, au relevat ideea unei ample reforme în domeniu.

În ceea ce privește perioada de tranziție, receptarea noilor reglementări în practica judiciară s-a desfășurat cu dificultate din cauza anumitor incongruențe legislative, precum și din cauza testului de constituționalitate la care noile reglementări au fost supuse.

Ulterior, noul Cod Penal a fost suspus mai multor teste de constituționalitate, finalizate prin admiterea unor excepții de neconstituționalitate, de pildă,

Astfel, prin Decizia nr. 740 din 3.11.2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 927/15.12.2015 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 222 alin. 10 din Codul de procedură penală, care stabilește că durata arestării la domiciliu nu se ia în calcul la maximul duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale. Drept urmare, și perioada arestului la domiciliu va fi luată în considerare către maximul constituțional de 180 de zile.

Prin Decizia nr. 631/08.11.2015 Curtea Constituţională a declarat neconstituționale art. 347 alin. 1 și 346 alin. 3-5 din Codul de procedură penală, întrucât nu prevăd posibilitatea pentru partea civilă, partea responsabilă civilmente și persoana vătămată de a contesta soluțiile dispuse cu privire la excepțiile și cererile formulate în procedura de cameră preliminară.

Totodată, prin Decizia nr. 603/06.10.2015 Curtea Constituţională a declarat neconstituționale prevederile art. 301 alin. 1 și art. 308 alin. 1 din Codul Penal, care incriminau conflictul de interese în mediul privat, astfel că urmează a fi avute în vedere efectele dezincriminării.

De asemenea, prin Decizia nr. 552/16.06.2015 Curtea Constituţională a declarat neconstituțional textul art. 3 alin. 3 din Codul de procedură penală, consecința directă fiind incompatibilitatea între judecătorul care verifică legalitatea netrimiterii în judecată și judecătorul fondului.

Mai mult, prin Decizia nr. 542/14.07.2015, Curtea Constituţională a stabilit neconstituționalitatea art. 431 alin. 1 Codul de procedură penală, astfel că judecarea admiterii în principiu a contestației în anulare urmează să se facă, potrivit dreptului comun, cu citarea părților. Aceeași soluție a fost adoptată și pentru admiterea în principiu a cererilor de revizuire, prin Decizia nr. 506/30.07.2015. Această decizie este în contradicție directă cu Decizia nr. 3/2015 din 19.01.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care stabilește că cererea se judecă în camera de consiliu, fără participarea părților.

Decizia nr. 387/27.05.2015 a Curţii Constituţionale stabilește că pentru acțiunile civile exercitate în instanța civilă ca urmare a dezincriminării unei infracțiuni nu se vor percepe taxe de timbru pentru asigurarea egalității de tratament a persoanelor vătămate.

Prin Decizia nr. 423/09.06.2015, Curtea Constituţională a stabilit că judecarea contestației privind durata procesului penal trebuie se face cu prezența părților, art. 488 ind. 4 alin. 5 din Codul de procedură penală care prevedea soluția contrară fiind neconstituțional. Tot cu prezența părților se va desfășura judecata și în cazul confiscării speciale dispuse în camera preliminară, textul art. 549 ind. 1 alin. 2 Codul de procedură penală fiind declarat neconstituțional prin Decizia nr. 166/17.03.2015.

De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 15.01.2015 Curtea Constituţională a stabilit că art. 112 ind. 1 alin. 2 lit. a) Cod Penal care prevede confiscarea extinsă a bunurilor inculpatului este constituțional numai în măsura în care nu se aplică retroactiv, pentru bunuri dobândite în perioada anterioară intrării în vigoare a dispoziției legale.

Un impact semnificativ în activitatea instanţelor îl au şi deciziile pronunţate de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în interpretarea dispoziţiilor legale. De exemplu: Decizia nr. 21/2015 din 19.10.2015 statuează că norma de hrană, obținută în timp de pace de personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului în sensul art. 527 alin. 1 și 2 din Codul Civil.

De asemenea, prin Decizia nr. 19/2015 din 05.10.2015, Înalta Curte a stabilit că procedura uzucapiunii prevăzută de Noul Cod de Procedură Civilă nu se aplică posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului Civil.

Cu privire la exercitarea profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din cadrul unor entități de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că fapta constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 Cod penal, prin Decizia nr. 15/2015 din 21.09.2015.

Prin Decizia nr. 12/2015 din 08.06.2015, Înalta Curte a statuat că textele de lege din Noul Cod Civil și din Codul Civil 1864 nu permit părților unui antecontract în care promitentul-vâzător nu are calitatea de proprietar exclusiv, dar a vândut întregul bun, să obțină o hotărâre care să țină loc de act autentic.

Totodată, prin Decizia nr 9/2015 din 25.05.2015, Înalta Curte a decis că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliului local.

De asemenea, pin Decizia nr. 7/2015 din 16.03.2015, Înalta Curte a statuat că la momentul soluţionării, în primă instanţă, a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive, luată anterior faţă de inculpatul minor, încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv.

În materia contenciosului administrativ, prin Decizia nr. 6/2015 din 16.02.2015 s-a stabilit că procesele-verbale întocmite în formă electronică și comunicate pe suport hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.


Yüklə 0,58 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   12




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin