Raport privind starea factorilor de mediu
Aria naturală Lacul Snagov
Yüklə 4,18 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Aria naturală protejată Scroviştea
- Grădiştea – Căldăruşani - Dridu a fost declarată arie de protecţie specială avifaunistică
- Situl de Importanţă Comunitară Scroviştea
- 5.4. Mediul marin şi costier 5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier 5.6. Tendinţe în protecţia biodiversităţii
- CAPITOLULVI. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR 6.1 Consumul şi mediul înconjurător
- 6.2 Resursele materiale şi deşeurile
- 6.3 Gestionarea deşeurilor
- Gestionarea deşeurilor în regiunea 8 În Municipiul Bucureşti
- Depozitele neconforme rurale au fost închise până la data de 16 iulie 2009.
- Tabel 6.3.1 Operator Depozit Localitate
- Situaţia Staţiilor de Sortare în 2010: Tabel 6.3.2
Aria naturală Lacul Snagov a fost desemnată rezervaţie naturală şi este considerată o zonă umedă importantă, având o suprafată de 100 ha. Snagovul, un liman fluvial al râului Ialomiţa, este cel mai important lac de agrement din jurul capitalei, fiind cel mai pitoresc dintre atracţiile turistice din zonă, a carui frumuseţe este întregită de pădurile înconjurătoare. Suprafaţa lui este de 5,75 km2, lungimea de 16 km, iar adâncimea maximă de 9 m (cel mai adânc lac din Câmpia Română). Colectarea apei în lac se face din pânza de ape subterane şi doar în mică măsură din apele de ploaie şi zăpadă, de aceea nivelul apei din Lacul Snagov este constant, cu excepţia primăverii şi, adesea, a toamnei. Forma lacului este alungită şi foarte sinuoasă, cu multe golfuri, în partea din avale aflându-se o insulă pe care se găseşte Mânăstirea Snagov. Aria naturala protejata Lacul Snagov a fost data în custodie S.C .Snagov Tur SRL, în baza conventie de custodie nr. 20451/12.12.2007. O mare parte din lac (100 ha) a fost declarată arie protejată prin Legea 5/2000, pentru protejarea faunei şi a florei care se dezvoltă aici. Declararea ariei naturale ca zonă protejată are la bază existenţa în acest perimetru a speciilor de: Nelumbo nucifera, Aldrovanda vesiculosa, Nuphar luteum, Sagittaria latifolia, Urticularia vulgaria, Myriofillium vertialatum, relictul pontocarpatic Dressena polymorpha, copepodul endemic Eudiaptomus gracilis, guvizii endemici Gobius gymnostrachelus şi Proterrorhynchus sp. În micile golfuri, formate în unele locuri ale malurilor, se formează plaurii, un fel de saltele plutitoare care ating uneori o grosime de până la un metru şi jumătate. Acesta, cunoscut mai ales în Delta Dunării, este o pătură plutitoare formată din rădăcinile şi rizoamele vechi ale stufului, împletite între ele ca într-o plasă deasă peste care se depune pământul şi pe care creşte stuf verde. Uneori aceşti plauri sunt atât de solizi şi de mari încât pot suporta greutatea câtorva oameni sau a unei colibe. Fauna piscicolă, care atrage numeroşi pescari amatori, se remarcă prin existenţa mai multor specii de peşti: plătica, crap, biban, somn, ştiuca, roşioara şi două specii de guvizi. Această faună piscicolă îşi găseşte un ascunziş bun în brădişul de pe fund şi sub porţiunile de plaur care acoperă lacul în zonele retrase.
Ca specii de floră şi faună, de importanţă biologică, în aria naturala protejata se regăsesc: Quercus robur, Tillia tomentosa, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Crataegus monogyna, Polygonatum latifolium, Branchypodium sylvaticum, Euphorbia amygdaloides, Lamiastrum galeobdolon, Lamiastrum galeobdolon, Carex pilosa, Dactylus glomerata, Lathyrus niger, Ligustrum vulgare, Ligustrum vulgare, Asarum europaeum, Melica uniflora, Nymphaea alba, Galanthus nivali, Sciurus vulgaris, Trapa natas, Nuphar luteum, Potomogeton natans, Crocus heuffelianus, Helix pomatia, Hirudo medicinalis, Capreolus capreolus, Lepus europaeus. Arii de interes comunitar
Lacul şi Pădurea Căldăruşani se afla la 45 km de Bucureşti şi reprezintă o importantă zonă turistică. Lacul este un vechi liman fluviatil, pădurea din jurul lui formând o vegetaţie forestieră ce adăposteşte specii de stejar, plop, sălcii, etc. Zona reprezintă un mozaic de habitate ( acvatic, pădure, pajişte), fiind relativ izolată de presiunea antropică. Pe malul lacului se află Mănăstirea Căldăruşani, ctitorită de domnitorul Matei Basarab în anul 1683, lăcaşul reprezentând un important centru de cultură, în care au fost expuse colecţii de manuscrise bisericeşti, cat şi alte tipărituri religioase. Zona Căldăruşani reprezintă un complex de ecosisteme (lac şi pădure), fiind un mediu propice pentru dezvoltarea speciilor de floră şi faună sălbatică. În urma cercetărilor efectuate în teren, au fost identificate aproximativ 70 de specii de păsări, regăsindu-se în Anexa 1 a Directivei 79/409 EEC privind conservarea păsărilor sălbatice, adoptată la 2 aprilie 1979 ( Ciconia ciconia, Ardea purpurea, Nycticoras nycticoras, Circus pygarus), etc. Situl Natura 2000 Grădiştea - Căldăruşani-Dridu a fost luat in custodie de către Consorţiul format din Asociaţia pentru Protectia Habitatelor Naturale şi Clubul ecologic Unesco Pro Natura - Convenţia de custodie nr. 004/19.02.2010. Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate: stârc galben (Ardeola ralloides), raţa roşie ( Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris),chirighiţa neagră (Chlidonias niger), barza albă (Ciconia ciconia), erete de stuf (Circus aeruginosus), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), egreta mică (Egretta garzetta), egreta albă (Egretta alba), piciorong (Himantopus himantopus), stârc mic (Ixobrychus minutus), ferestraş mic ( Mergus albellus), bătuş (Philomachus pugnax), cresteţ cenuşiu (Porzana parva), cresteţ pestriţ (Porzana porzana), ciocîntors (Recurvirosta avosetta), chira de baltă (Sterna Hirundo), fluierar de mlaştină (Tringa glareola). Situl este important pentru popuatiile cuibătoare ale speciilor următoare: Aythya nyroca, Ardeola ralloides, Nycticoras nycticoras. Situl este important în perioada de migraţie pentru : Phalacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta garzeta, Cygnus olor, Anser albifrons. În perioada de migraţie situl găzduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind posibil candidat ca sit RAMSAR. Ca şi categorii de păsări protejate, există: 23 de specii din anexa 1 a Directivei Pasari; 60 de alte specii migratoare listate în anexele Conventiei asupra specii migratoare ( Bonn); 3 specii periclitate la nivel global. Importanţa zonelor umede trebuie reliefată prin activităţi de conştientizare privind protejarea acestora, având în vedere că judeţul Ilfov se distinge printr-o diversitate a zonelor umede. Situl de Importanţă Comunitară Scroviştea a fost declarat prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltarii durabile nr. 1964/2007 si se suprapune peste aria naturală protejată Scroviştea. Ca specii de floră şi faună, de importanţă biologică, în situl Natura 2000 Scroviştea se regăsesc: Quercus robur, Tillia tomentosa, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Crataegus monogyna, Polygonatum latifolium, Branchypodium sylvaticum, Euphorbia amygdaloides, Lamiastrum galeobdolon, Lamiastrum galeobdolon, Carex pilosa, Dactylus glomerata, Lathyrus niger, Ligustrum vulgare, Ligustrum vulgare, Asarum europaeum, Melica uniflora, Nymphaea alba, Galanthus nivali, Sciurus vulgaris, Trapa natas, Nuphar luteum, Potomogeton natans, Crocus heuffelianus, Helix pomatia, Hirudo medicinalis, Capreolus capreolus, Lepus europaeus, etc. Pădurile din zona Scroviştea (păduri mixte de câmpie cu Quercus robur, Tillia tomentosa, Carpinus betulus) sunt o parte din rămăşiţele Codrii Vlăsiei, care au acoperit cândva Câmpia Română. Zona este bine conservată, situl Scroviştea reprezentând un mozaic complex de habitate naturale:
 
Fig. 5.3.1. Scroviştea (imagini preluate de pe internet) 5.4. Mediul marin şi costier 5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier 5.6. Tendinţe în protecţia biodiversităţii Studiul biodiversităţii este în prezent o direcţie prioritară de cercetare, dar există încă diferenţe semnificative în modul în care este definită, delimitată şi studiată. Aceste divergenţe duc la acumularea unor cantităţi impresionante de date care nu permit o analiză exhaustivă pentru a putea fi adecvat interpretate. Pentru a se putea elabora măsuri eficiente de conservare şi management sunt necesare date calitative şi cantitative asupra diverselor componente ale biodiversităţii, astfel încât acestea să poată fi cuantificate şi comparate. În prezent, există o mare varietate de clasificări ale componentelor biodiversităţii, unele improprii. Uniunea Europeană a identificat această ameninţare şi a început să contracareze pierderea diversităţii naturale şi a funcţiilor ecosistemelor. Probabil cel mai important pas în acest sens este crearea reţelei ecologice europene Natura 2000. Astăzi reţeaua include situri în toate cele 27 Ţări Membre – dacă toate aceste situri ar fi alăturate ar constitui o zonă cu o suprafaţă de două ori mai mare decât a Germaniei. După cum a subliniat recent UE, conservarea şi managementul acestei reţele ecologice pot contribui seminificativ la stoparea declinului naturii şi a funcţiilor dătătoare de viaţă ale ecosistemelor pe care le oferă. Pentru înlăturarea principalelor cauze ale declinului biodiversităţii, în regiunea 8 se urmăreşte implementarea completă a legislaţiei existente pentru protecţia naturii şi a sistemului de arii protejate (situri Natura 2000) în vederea imbunătăţirii majore a statutului de conservare a habitatelor şi speciilor, controlul speciilor invazive, dar şi restaurarea ecosistemelor degradate. CAPITOLULVI. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR 6.1 Consumul şi mediul înconjurător Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecinţele activităţii umane supra mediului. Efectele consumului şi utilizării resurselor, asupra mediului sunt în creştere. O problemă de însemnătate decisivă este aceea a nivelului şi a ritmului dezvoltării economico-sociale. Ca urmare a creşterii economice generale, a progreselor obţinute în toate domeniile vieţii economice şi sociale, omenirea dispune astăzi de mijloace tehnice, atât de perfecţionate, încât consumă cantităţi imense de resurse naturale regenerabile şi neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu şi modificând natura în ritm rapid. Fără a impune un control adecvat şi conştient asupra acţiunilor sale, omul lasă cale liberă dezlănţuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative atât asupra calităţii vieţii sale cât şi asupra evoluţiei biosferei. Devine tot mai evident faptul că, în condiţiile unui mediu puternic degradat şi poluat, un standard de viaţă materială fie el şi foarte ridicat îşi pierde orice sens, nemaiţinând seama de influenţa negativă a acestui mediu asupra evoluţiei în perspectivă a fenomenelor naturale şi biologice, asupra creşterii economice înseşi. Din aceste considerente, s-a format treptat convingerea că, în condiţiile civilizaţiei contemporane, activitatea economică presupune nu doar preocuparea de a spori volumul şi calitatea bunurilor materiale şi a serviciilor prin asigurarea în mod curent a unei eficienţe economice ridicate, ci şi o grijă crescândă de a proteja mediul înconjurator, aceasta constituind condiţia materială de bază a creşterii economice. Consumăm tot mai mult din resursele naturale şi punem în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să crească. Protejarea factorilor naturali se impune astfel ca o cerintă fundamentală a continuităţii vieţii economice şi sociale. În acest context, se impune elaborarea şi adoptarea unei politici economice de largă perspectivă, în care să-şi găsească locul o strategie ecologică concretizată în acţiuni speciale de protejare a mediului înconjurator, integrate în programe de dezvoltare economică, crearea unor mecanisme economico-sociale de realizare a acestor programe, implementarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat. Activitatea de protejare a mediului ridică nivelul calităţii acestuia, dar prevenirea degradării mediului este mai puţin costisitoare decât cea de reparare a daunelor. Ca urmare a celor menţionate, apare necesar ca desfaşurarea producţiei să aibă loc în aşa fel încât materia sa fie utilizată, dacă este posibil, până când se epuizează căile de introducere, în circuitul economic cu respectarea regulilor ecologice a oricărui deşeu sau efluent, restul final urmând dacă nu poate fi evitat să fie redus la minimum. Printr-un consum responsabil putem face loc pădurilor în locul păşunilor pentru animale care încep să ocupe o suprafaţă tot mai mare, putem încuraja biodiversitatea şi protejarea speciilor pe cale de dispariţie, putem micşora efectul de seră şi ceilalţi factori poluanti, pe scurt, ne putem oferi o viaţă calitativ mai buna. Consumatorul nu risipeşte numai resursele limitate dar contribuie şi la agravarea problemelor mediului.
Prima formă de integrare se numeşte reciclarea naturală care are loc mai cu seamă cu ajutorul agenţilor biologici, iar cea de-a doua reciclarea artificială, care se face de către om. Problema este de a păstra la proporţii cât mai reduse cantităţile de reziduuri evacuate în natură, şi anume în limita potenţialului de care dispune mediul natural de a le recicla fără urmări defavorabile de tipul dezechilibrelor ecologice. Aceasta se poate realiza, pe de o parte, prin desprinderea din natură a unor cantităţi rezonabile de resurse şi prelucrarea eficientă a acestora, fără să rezulte cantităţi mari de deşeuri, iar pe de altă parte, de a capta şi colecta în proporţii crescânde aceste deşeuri, începând de la însăşi sursa lor de producere, şi a le supune prelucrării in procesele de productie. Prin urmare, buna gestionare a deşeurilor poate proteja sănătatea publică, calitatea mediului, în acelaşi timp susţinând conservarea resurselor naturale. Având în vedere cele de mai sus, considerăm că se impun îmbunătăţirea eficienţei resurselor în vederea reducerii utilizării în ansamblu a resurselor naturale neregenerabile şi a impactului aferent utilizării de materii prime asupra mediului, precum şi utilizarea resurselor naturale regenerabile la o rată care să nu depăşească capacitatea de regenerare a acestora. La această dată se recunoaşte insuficienta studiere a relaţiilor şi a cerinţelor de ordin economic pentru prevenirea sau redresarea unor factori de mediu, a unor efecte negative precum şi lipsa unui sistem de evaluări economice ale resurselor naturale suficient închegat, de cuprinzator, de eficient şi fundamentat teoretic, sistem care să fie pus în slujba economisirii resurselor naturale şi a conservării factorilor de mediu. Cea mai eficientă cale de acţiune este prevenirea formării deşeurilor, deoarece în lipsa acestora se elimină şi ameninţările la adresa mediului. Deşi prevenirea are cel mai mare potenţial pentru reducerea presiunilor asupra mediului, politicile de reducere a generării de deşeuri au fost rare şi, adesea, nu foarte eficiente. Valorificarea deşeurilor presupune prelucrarea unui deşeu, căruia dorim să-i creştem durata de viaţă în circuitul economic. Pe de altă parte trebuie remarcat faptul că valorificarea deşeurilor necesită consum de energie, poluează mediul, implică costuri de colectare selectivă, transport, prelucrare (recuperare), pe când evitarea formării deşeurilor nu introduce astfel de costuri, fiind din acest motiv calea preferată.
Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri oraşeneşti şi industriale, în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt: - modificări de peisaj şi disconfort vizual; - poluarea aerului; - poluarea apelor de suprafaţă; - modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile învecinate. Gestionarea deşeurilor în regiunea 8 În Municipiul Bucureşti, activitatea de colectare şi transport a deşeurilor menajere şi stradale se realizează de către societăţile S.C. REBU S.A. şi S.C. Compania Romprest Service - Bucureşti în sectorul 1, S.C. SUPERCOM S.A. în sectorul 2, S.C. ROSAL GRUP S.R.L. în sectorul 3, S.C. REBU S.A. în sectoarele 4 şi 5, S.C. URBAN S.A. în sectorul 6. În judeţul Ilfov în toate Consiliile Locale există servicii de salubritate (din cele 40 de Consilii Locale, în 8 serviciul de salubritate este asigurat de operatori economici ai Consiliului Local, iar în 32 Consilii Locale serviciul de salubritate este concesionat unor operatori economici de salubrizare, alţii decât cei creaţi de Consiliul Local). Aceştia sunt următorii: S.C. Compania ROMPREST Service S.A., S.C. RER Ecologic Service București REBU S.A., S.C.ROSAL ECOLOGIC&RECYCLING SYSTEM S.R.L, S.C. SAL-TRANS EXIM S.R.L., S.C. SALSERV Ecosistem S.R.L., S.C. Servicii Salubritate București S.A., S.C. URBAN S.A., S.C. Supercom S.A., Bucureşti, S.C. ECOVOL S.A., S.C. PROD Service Act Snagov S.A. Depozitele neconforme rurale au fost închise până la data de 16 iulie 2009. Depozitarea deşeurilor menajere colectate de pe raza Municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov se face pe următoarele amplasamente : - Depozitul IRIDEX din Rudeni, Chitila; - Depozitul VIDRA-Ecosud; - Depozitul GLINA-Ecorec. În paralel cu depozitarea directă, o parte din deşeuri este supusă operaţiilor de sortare şi balotare, reducând considerabil cantitatea de deşeuri depozitată pe depozitele ecologice. De asemenea, marea parte din deşeurile biodegradabile sunt procesate în staţia S.C. URBAN S.A. din Bd. Preciziei nr. 40, sector 6, Bucureşti şi trimise spre valorificare în instalaţiile de coincinerare din ţară, fără a mai ajunge pe depozite.
Yüklə 4,18 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||