Raport săPTĂMÂnal sistem bancar 6 12 iulie 2015

RAPORT SĂPTĂMÂNAL SISTEM BANCAR

6 - 12 iulie 2015

6 iulie 2015, cursdeguvernare.ro: Valentin Lazea / Problemele zonei euro și mentalitatea balcanică

În ultima perioadă, în strânsă legătură cu evenimentele din Grecia, un fel de euroscepticism difuz s-a instalat în societatea românească.

Firavele discuţii despre avantajele şi dezavantajele aderării unui stat la zona euro tind să sublinieze mai degrabă argumentele împotriva unei asemenea opţiuni. Mai mult ca niciodată, este necesară o discuţie onestă privind argumentele pro şi contra adoptării monedei comune.

Câteva idei demne de a fi discutate sunt prezentate în cele ce urmează – prezentate în obiecții și contraargumentele la acestea :

Obiecţia nr.1: O dată cu aderarea la zona euro, statul pierde capacitatea de a răspunde la o criză prin intermediul unei devalorizări externe (deprecierea monedei), fiind obligat să recurgă la devalorizări interne (scăderi de salarii şi/sau pensii).

Contraargument: Această constrângere nu reprezintă o pierdere atât de mare precum se crede de obicei. Prin devalorizare internă pot fi ţintite doar anumite grupe de câştigători de venit, lăsând neafectate largi segmente ale populaţiei.

În schimb, prin devalorizare externă pierd toate persoanele dintr-un stat, fără excepţie, întrucât scade valoarea activelor deţinute de fiecare cetăţean, indiferent dacă este tânăr, bătrân, salariat, şomer sau casnică.

Obiecţia nr.2: Prin intrarea în zona euro, se instituie dictatura organismelor europene (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană), astfel încât statul îşi pierde o mare parte din suveranitate în materie de politici economice.

Contraargument: O dictatură mult mai rea decât cea a organismelor europene o constituie dictatura pieţelor. Pentru un stat insuficient de disciplinat (cu alte cuvinte, pentru un stat care nu este Marea Britanie, Elveţia sau Norvegia), disciplina impusă de pieţe este infinit mai constrângătoare decât disciplina impusă de organismele europene, mai ales că acestea au o disponibilitate mare de negociere şi compromis.

Obiecţia nr.3: Zona euro nu constituie o Zonă Monetară Optimă; ca atare, în lipsa transferurilor fiscale este imperios necesară funcţionarea celor patru libertăţi de mişcare (a bunurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor), fără de care se acumulează tensiuni crescute în anumite state.

Contraargument: Deşi această obiecţie este una corectă, în cazul particular al României cele patru libertăţi de mişcare sunt, de facto, mult mai bine respectate decât în cazul altor state. Pe de o parte, cele patru libertăţi de mişcare sunt deja consacrate în tratatele europene şi tot ceea ce rămâne de făcut este lupta pentru transpunerea lor în practică chiar şi în ţările mai reluctante. Pe de altă parte, mobilitatea geografică a românilor este printre cele mai mari din Europa, chiar şi în absenţa participării la zona euro.

Obiecţia nr.4: Prin intrarea în zona euro şi prin alimentarea unor mecanisme precum ESM şi Fondul Unic de Rezoluţie bancară, România s-ar putea trezi în situaţia de a furniza bani pentru salvarea unor state mult mai bogate.

Contraargument: Şi aceasta este o obiecţie serioasă, dar, dacă judecăm drept, sunt mult mai multe şanse ca România să devină un beneficiar net al unor asemenea fonduri europene, decât un contribuitor net. În mod paradoxal, prin refuzul său implicit de a contribui la alimentarea acestor fonduri, România se situează astăzi în poziţia unui conducător auto mai slab decât media (mai înclinat spre accidente şi, deci, spre încasarea de despăgubiri) care refuză să-şi facă asigurare CASCO sub pretext că nu vrea să finanţeze eventualele accidente ale unor conducători auto mai experimentaţi.

Obiecţia nr.5: Zona euro nu poate funcţiona optim, atâta timp cât politica monetară comună nu este dublată de o politică fiscală comună şi de o integrare politică.

Contraargument: Aceasta reprezintă, de departe, obiecţia cea mai serioasă. Întrebarea este dacă “stăm pe margine” până când aceste probleme îşi vor găsi rezolvarea, sau dacă încercăm să contribuim pro-activ, ca jucător implicat, la rezolvarea lor. Trebuie să reamintim faptul că România are un interes deosebit în reuşita proiectului european (oricum, un interes mai mare decât Grecia, Portugalia sau Spania), întrucât toate celelalte alternative sunt mai proaste: autarhia economică a fost încercată în două rânduri în secolul trecut (în anii ’30 şi în anii ’80), de ambele ori cu rezultate catastrofale, iar aderarea la alte zone (CSI, zona Balcanilor de Vest etc.) iese din discuţie.

Prin urmare, este în interesul României să contribuie la reuşita proiectului european din interiorul acestuia şi nu ca un spectator pasiv, care nu vrea să rişte nimic, ci doar să culeagă roadele semănate de alţii. În acest context, atitudinea de până acum a autorităţilor române, de acceptare selectivă a integrării (nu în materie de fiscalitate şi taxare, nu în materie de aliniere a preţurilor etc.) nu este una care să favorizeze desăvârşirea proiectului european.

Lista obiecţiilor şi a contraargumentelor poate continua şi o discuţie aplicată pe marginea lor este utilă şi necesară. Totuşi, o concluzie se poate desprinde: buna funcţionare a zonei euro nu este o imposibilitate, iar cu suficientă voinţă politică din partea tuturor părţilor implicate problemele tehnice pot fi rezolvate.

Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte determinările culturale ale adoptării euro. Criza a reliefat cu pregnanţă faptul că o mentalitate balcanică, bazată pe nerespectarea regulilor, nu poate fi compatibilă cu statutul de membru al zonei euro, fundamental bazată pe reguli.

Câteva exemple de mentalitate balcanică sunt următoarele :

a– convingerea că datoriile contractate nu sunt obligatorii de plătit, ci sunt ceva facultativ. Să ne reamintim: în pofida erorilor de concepţie a celor două programe de iertare a datoriilor greceşti (din 2010 şi 2012), creditorii internaţionali au oferit totuşi condiţii incomparabil mai bune de eşalonare a datoriei. Şi, probabil, ar fi oferit şi o a treia iertare, dacă nu ar fi fost iritaţi de tacticile de negociere ale guvernului grec. Dar la baza oricărei înţelegeri ar trebui să stea ideea că datoria (sau cea mai mare parte a ei) este obligatoriu a fi plătită.

b– ideea că angajamentele luate de guvernele precedente nu implică o obligaţie pentru guvernul actual. Într-adevăr, nonşalanţa cu care noii lideri greci au renegat obligaţiile asumate de predecesorii lor ne duc cu gândul la metodele extremei stângi (troţkiste) de a rezolva problemele internaţionale.

c– concepţia că troika instituţiilor financiare internaţionale poate fi chemată ori de câte ori este nevoie, dar în acelaşi timp poate fi alungată oricând cu mesaje patriotarde de tipul “noi ştim mai bine ce avem de făcut”. Fără comentarii.

d– iluzia că realizările măreţe din trecutul istoric al unei ţări îi dau acesteia în mod perpetuu dreptul la tratament preferenţial. Din nou, parcă sună cunoscut.

e– mai presus decât orice, credinţa că şmecheria ţine loc de inteligenţă. În lumea civilizată, şmecheria nu este trecută niciodată la capitolul calităţi, ci la capitolul defecte de neiertat.

Avem, în România, a ne întreba serios cât din această nenorocită de moşternire culturală balcanică mai purtăm cu noi ca un reziduu al ultimelor secole. Pentru că s-ar putea ca aceste considerente, culturale, să fie principalul nostru obstacol în adoptarea cu succes a euro şi nu problemele tehnice, care în esenţă sunt mai uşor de rezolvat.

***

Valentin Lazea estre economistul-șef al BNR. 

Opiniile prezentate sunt personale şi nu reflectă în nici un fel poziţia oficială a BNR.

6 iulie 2015, postare pe blog, Moise Guran: Adio Grecia!

Sursa: http://www.biziday.ro/2015/07/06/adio-grecia/

Tot timpul am avut senzația că Alexis Tsipras e un idiot. Ați văzut filmul Desperado? Tsipras ăsta parcă și seamănă cu Banderas… Singur împotriva tuturor… Apoi referendumul… altă chestie idioată… Deci vin creditorii îți fac un plan ca să-ți plătești totuși datoriile iar tu întrebi lumea dacă accepți sau nu planul… fără să le spui oamenilor și ce urmează dacă nu-l accepți. Dar câți greci or fi citit documentul ăla?

Azi nu mai cred că Tsipras e idiot. L-am văzut pe CNN, vrea din nou la masa negocierilor… Care masă a negocierilor? Să negocieze ce anume? Cum să nu-și mai plătească el datoriile? De fapt ce a făcut acest Tsipras cu referendumul a fost să obțină pentru el și partidul său un vot popular de susținere, în condițiile în care era clar că o eventuală negociere nu se mai putea face cu acest guvern. Că e neserios. Nu poți pune bază pe ce spune. Şi orice politician responsabil s-ar fi dat la o parte, că de aia e mişto democraţia, există tot timpul o rezervă politică, o salvare pentru naţie când liderul o dă de gard. Dar nu, populiştii ăştia nu au simţul responsabilităţii. Prin referendumul de azi Tsipras şi-a legat poporul de gât cu piatra lui de moară, după ce încercase acelaşi lucru cu europenii. Cu grecii i-a mers, dar cu ce cost…

Haideți să-l reducem pe Tsipras ăsta la absurd (la mai absurd decât pare a fi) să zicem că acum în ceasul al cinșpelea se găsește o soluție… nu știu… îi trimite Putin enjdemiliarde… Ştiţi ceva… tot e târziu! Numai din vacanțele anulate, numai din retragerile de capitaluri de până acum și falimentele bancare în Grecia sunt inevitabile, astea fac inevitabile apoi falimente în economie, mai departe șomaj, foamete… atenție! doar ca rezultat al modului în care guvernul grec a condus negocierile. Tsipras deja a sinucis Grecia prin tot ce a făcut de când a câştigat alegerile. Numai din asta şi n-ar mai fi avut cu ce plăti pensiile şi salariile, presupunând că n-ar fi avut deficit.

De facto, Grecia a ieșit din zona euro pe 28 iunie, când Banca Centrală Europeană a decis plafonarea liniilor de finanțare, ceea ce a și dus imediat la închiderea băncilor și la limitarea retragerilor de cash. Nu e nevoie de o decizie prin care europenii să vină și să spună pleacă băi Tsipras, tu și poporul pe care l-ai prostit să te voteze, ieşiţi din Euro! Nu! E suficient ca BCE să nu mai facă nimic. Grecia e sufocată. Fericită, văd la televizor la această oră, dar sufocată deja de o săptămână. Dacă nimeni nu mai dă bani Greciei, și chiar nu văd cine i-ar putea da, următorul pas al guvernului grec va fi să naționalizeze băncile, să confiște eventual depozitele și tot nu va fi suficient ca să plătească salariile și pensiile.

Devine așadar o chestiune de timp (câteva săptămâni? câteva luni?) fie neplata salariilor și pensiilor, fie plata cu altceva decât euro… Cu o hârtie nouă, oricum i-o zice, dar care având un fundament nesustenabil se va devaloriza rapid, taind astfel prin inflație salariile și pensiile. Dar vă daţi seama că în câteva zile se omoară oamenii pe străzi? Vă daţi seama că vor da foc unor bănci goale, vor începe să jefuiască dacă nu vor mai avea cu ce plăti…

O fi înțeles grecul care a votat la referendum chestia asta? Probabil că nu. El a votat cum i-a spus Tsipras și cu Tsipras va rămâne.

Acum mingea este totuși în terenul europenilor. Și nu, nu cred că nu vor face nimic, chiar dacă, tehnic, n-ar fi nevoie să facă deoarece Grecia s-a scos singură din Zona Euro. Dar tocmai pentru că de acum Grecia nu mai contează și pentru că este inevitabil colapsul acestei țări (și nu mă refer doar la colapsul economic) liderii europeni trebuie să se concentreze asupra celorlalte țări membre. Grecia a trimis un puternic semnal anti-european prin Tsipras și Syriza. Acum Merkel, Hollande și ceilalți trebuie să facă câteva lucruri, nu multe, dar trebuie să le facă în mod ferm.

În primul rând BCE, dar și ECOFIN trebuie să acționeze pentru protejarea monedei euro dar și a celorlalte economii europene, indiferent că au sau nu euro de monedă. Eu nu cred într-o apocalipsă financiară, dar știu că de exemplu BNR este pregătită să suspende dreptul de vot al acționarului majoritar în băncile grecești de la noi, în cazul în care acestea sunt naționalizate. E un fel de administrare specială și, probabil, la fel se va întâmpla cu capitalurile deținute de statul grec peste tot în Europa. Și asta pentru că sunt banii românilor în băncile românești cu capital grecesc, sunt joburile europenilor în firmele cu capital grecesc de prin Europa, iar aceste entități – bănci, firme, ce-or fi ele, trebuie izolate de colapsul inevitabil al statului grec.

Apoi liderii europeni trebuie să dea un mesaj ferm cui o mai avea chef să voteze partide antieuropene, indiferent că sunt marxiste, leniniste, rasiste, iar mesajul nu poate fi decât unul singur – cine o mai face ca grecii, ca grecii o să ajungă! Dacă o singură ezitare împiedică acest mesaj, abia atunci Tsipras va învinge. Nu, nu… Grecia tot un stat terminat rămâne, dar exemplul ei va fi luat și de alte nații cu partide antieuropene puternice. Se duce dracu Uniunea Europeană… asta încerc să vă spun! Spaniolii, portughezii, ba chiar și francezii, toți vor dori să le plătească alții pensiile, nimeni nu va mai respecta regulile. Podemos, Le Pen, Jobik, Ukip… ăsta va fi viitorul Europei, un viitor care probabil ar semăna prea mult cu trecutul, plin de războaie, de ură, de granițe…

De aia vă spun acum, la ceas de noapte… Adio Grecia!

PS Precizez faptul că îmi place la nebunie Grecia. Regret sincer aceste evenimente, le regret şi mai mult pe cele ce vor veni şi pe care poporul grec, prieten, se pare că nu le anticipează. Dar parcă ţin mai mult la Uniunea Europeană. Noi românii am făcut multe eforturi pentru a fi parte a ei. Într-un articol viitor mă voi ocupa de evoluția politică a Greciei din ultimele decenii. Ar trebui să fie o lecție și pentru noi… Socialismul grecilor a construit un stat birocratic și asistențial numai bun pentru cumpărat voturi. Dincolo de politicienii corupți sunt masele cele care se lasă corupte. Uite unde duce asta, în final.

6 iulie 2015, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa: https://www.facebook.com/victor.ponta

OPINIA MEA DESPRE GRECIA : 

- sunt o democratie functionala si asta trebuie respectat si chiar admirat/ ii detest pe " talibanii" sau "macelarii sociali" care demonizeaza un popor doar pt ca uneori indrazneste acel popor sa aiba alta parere decat ei

- Grecia este parte esentiala a Europei/ grecii au nevoie de UE dar si UE are nevoie de greci/ solutia este doar impreuna si doar prin dialog si respect, nu prin decizii unilaterale

- indiferent de calea aleasa de Grecia vor fi necesari ani lungi de reforme care implica sacrificii si suferinte/ cand Romania a fost in criza nimanui nu i-a pasat/ as vrea de data asta sa fim toti mai solidari 

- Romania nu seamana DELOC cu Grecia/ nici in bune nici in rele/ avem o istorie diferita, mentalitate diferita, conditii naturale , sociale , politice si economice diferite. Trebuie ca cineva sa fie foarte ignorant sau foarte manipulator ca sa faca niste comparatii fortate acolo unde logica spune ca nu poti compara mere cu pere

- independent de situatia de mai sus Romania a trecut cu bine de o criza cumplita (2009-2011) , se afla in al patrulea an consecutiv de crestere economica sustenabila ( locul 1 in Europa pe ultimul trimestru) , somaj sub media europeana , pace sociala si stabilitate guvernamentala, o Agentie fiscala in modernizare si eficienta, sistem bancar puternic si bine supravegheat de BNR, potential economic de crestere si dezvoltare care se pune in valoare prin ultimele masuri adoptate ( in special Codul Fiscal)!

Nici situatia din Grecia, nici cea din Ucraina, nici razboiul din Siria sau alte evenimente externe nu pot perturba directia noastra pozitiva / Exista insa si un pericol urias care poate strica tot , in buna traditie a Mesterului nostru national Manole : batalia haotica si irationala a unor romani contra altor romani, foamea oarba de " ciolan" a celor care au mai fost la putere si au folosit-o rau sau a celor care au primit deja mult pe degeaba si vor si mai mult neavand habar ce sa faca cu acea putere! 

O sa vedem in curand daca si de data asta vom strica tot cand este bine sau putem sa rupem acest blestem national.

6 iulie 2015, postare pe blog, Andreea Paul: Romania este in afara deciziei Eurogrupului cu privire la Grecia. Impartasim problemele, dar nu si deciziile pentru ca nu suntem membri ai zonei Euro.

Sursa: http://www.andreeapaul.ro/blog/2015/07/romania-este-in-afara-deciziei-eurogrupului-cu-privire-la-grecia-impartasim-problemele-dar-nu-si-deciziile-pentru-ca-nu-suntem-membri-ai-zonei-euro/

Grecia are cea mai mare datorie guvernamentala si cel mai mare somaj din UE. Grecia are o datorie guvernamentala de aproape patru ori si jumatate mai mare raportata la PIB decat Romania. Somajul elen oficial este de 25%, de trei ori si jumatate mai mare decat in Romania.

-6 puncte procentuale ajustare bugetara in ambele tari, la timp in Romania, prea tarziu in Grecia

Deficitul bugetar s-a redus cu 6 puncte procentuale in România, de la 8,9% in 2009, la 2,9% in anul 2012, la timp si cu costuri majore. Cu intarziere de trei ani, Grecia isi ajusteaza deficitul cu un salt similar, de la 10,2% in 2011, la 3,5% in 2014, dar rateaza grav onorarea platii datoriilor publice.

+6 puncte procentuale crestere a datoriei guvernamentale in ambele tari intre 2011 si 2014

Romania si Grecia au continuat sa se indatoreze in ultimii 3 ani, dar au pornit de la niveluri diferite de indatorare. Cresterea datoriei guvernamentale a Greciei de 6 puncte procentuale, de la 171% la 177% din PIB intre anii 2011 si 2014, este identica cu cea a Romaniei, dar de la 34% la 40% din PIB, in aceeasi perioada.

Grecia in Euro, Romania nu Grecia este membra a UE de 25 de ani, in timp ce Romania a intrat de-abia in al noualea an de apartenenta la spatiul comunitar european.

Grecia este de 15 ani in zona Euro, Romania nu e. Asadar, Romania nu participa la deciziile Eurogrupului care vizeaza Grecia. Dar, tot ceea ce se intampla in UE ne vizeaza in mod direct. Impartasim problemele, dar nu si deciziile Eurogrupului pentru ca nu suntem membri ai zonei Euro.

7 iulie 2015, cursdegvernare.ro: Cifrele care au dus la referendumul din Grecia

Dincolo de discuțiile mai mult sau mai puțin cu caracter emoțional sau ideologic,dezbaterile privind criza din Grecia au evitat cu grație cifrele seci care au generat disputa dintre troica UE-FMI-BCE și autoritățile de la Atena.

Potrivit estimărilor făcute de Financial Times, costul estimativ pentru UE al propunerilor făcute de fostul ministru de finanțe Varoufakis pentru al treilea bail-out ( salvare de la faliment) al Greciei s-ar fi ridicat la aproape 38 miliarde euro, ceea ce a fost considerat inacceptabil, îndeosebi de către Germania.

Sugestiv pentru situația în care se află statul elen este chiar tabelul public cu datele FMI, care s-a dovedit a fi corect chiar în estimările pentru anul în curs, și care a fost elaborat în scenariul acceptării cererilor FMI și al unei evoluții economice bune. În pofida reducerilor succesive ale datoriei deja efectuate, din 2012 încoace situația a continuat să se deterioreze.

După dobânzile împovărătoare ce au trebuit achitate în 2011 ( 15 miliarde euro, fără a reduce cu nimic nivelul datoriei !!) și 2012 (alte aproape 10 miliarde euro), anii 2013 și 2014 au lăsat impresia, pe fondul excedentului bugetar primar ( înainte de obligațiile de plată asumate) și a unui nivel ceva mai mic al obligațiilor de plată, că Grecia își va reveni.

Din păcate, au revenit, potrivit programului de credite luate, acceptat de stat și deja convenit, anii cu plăți de circa zece miliarde euro, la fel ca în 2012, pe fondul unei populații deja exasperate de măsurile de austeritate și ajunsă la punctul de minim al strângerii curelei.

Fapt notabil, 2015 era chiar anul de minim prevăzut de FMI pentru cheltuielile generale și pentru beneficiile sociale, deja ajustate cu aproape cu 20%.

Motivul pentru care Grecia a fost nevoită să facă apel la UE pentru al treilea bail-out a fost imposibilitatea de a obține finanțare în condiții decente de pe piețele private de capital, posibilitate care se conturase la un moment dat pe parcursul lui 2014.

Cert este că statele europene care ar trebui să acopere avatarurile financiare ale Greciei au solicitat imperios păstrarea țintei de reducere a deficitului general în condițiile în care țara ar urma să înregistreze un excedent financiar primar ( înainte de plata dobânzilor) record, de peste cinci miliarde euro.

Lui Tsipras și lui Varoufakis li s-a părut inacceptabil să oblige populația să suporte integral austeritatea impusă de necesitatea (obiectivă și absolut corectă din punct de vedere tehnic, pentru a putea trece apoi la reducerea datoriei acumulate) a strângerii deficitului bugetar, în condițiile unui excedent primar de circa 3% din PIB în acest an și mergând spre 4,5% din PIB anual în 2016 și 2017.

Desigur, e greu de explicat populației cum vine asta, să ai ditamai excedentul bugetar în execuția curentă și să fii nevoit să soliciți răbdare pentru o minimă rază de speranță dată de o viitoare creștere a cheltuielilor sociale în 2016 și 2017 (vezi tabelul). De aceea, guvernanții de la Atena, ajunși și în pană de încasări, au solicitat acceptarea unui sold primar pozitiv la jumătatea celui prevăzut.

Poate părea de bun simț din punct de vedere comun, dar acest fapt ar da peste cap programul de oprire a creșterii datoriei țării și ar conduce la creșterea notei de plată pentru țările din Zona Euro ( dispuse să acorde ajutor pentru ca Grecia să nu revină la drahmă, creând un precedent periculos), undeva de la 23 miliarde euro spre 38 miliarde euro ( calculele sunt cele ale Financial Times).

Și așa, programul prevedea o perioadă de grație pentru intervalul 2013 – 2016, precum și o continuare a amânării plății dobânzilor pentru 2017 în ceea ce privește Uniunea Europeană, termeni considerați a fi suficient de generoși.

Este o lecție importantă pentru România și, păstrând proporțiile, un avertismentîn privința a ceea ce se putea întâmpla dacă am fi avut acces aparent facil la finanțare și am fi marșat la o asemnea ”oportunitate”, fără a putea susține returnarea banilor.

8 iulie 2015, Zf.ro: ANALIZĂ

Topul integral al profiturilor şi pierderilor din sistemul bancar

Raiffeisen şi Banca Transilvania au rămas cele mai profitabile instituţii de credit anul trecut, după ce au raportat câştiguri de 500 mil. lei şi respectiv 430 mil. lei, în timp ce americanii de la Citi au reuşit să urce pe podium, cu un profit de 281 mil. lei, în creştere cu 44%, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor. ING a ratat cu numai un milion de lei intrarea pe podium.

Un număr de 16 bănci au obţinut profituri anul trecut, cu o valoare cumulată de 1,7 miliarde de lei, în scădere cu 12% faţă de profiturile consemnate în 2014, în timp ce pierderile celorlalte 23 de bănci s-au triplat şi au ajuns la aproape 6,4 mi­liarde de lei, în condiţiile unor volume impresionante de provizioane constituite în contul creditelor neperformante.

Cele mai mari pierderi au fost raportate de BCR (2,6 mld. lei) şi Volksbank (1,9 mld. lei). Cele două bănci au derulat anul trecut un amplu proces de curăţare a bilanţurilor de neperformante.La nivel agregat, sistemul bancar a avut o pierdere netă de aproape 4,4 miliarde de lei.

La pierderile uriaşe de anul trecut au contribuit şi grecii de la Bancpost (-269 mil. lei), italienii de la Intesa (-269 mil. lei), Marfin (-188 mil. lei), Carpatica (-173 mil. lei) şi Veneto Banca (-166 mil. lei). Totodată, numai două bănci (BRD şi Banca Feroviara) au trecut de la pierderi în 2013 la profituri anul trecut.