Resursele umane ale terrei

Industria zahărului şi a produselor zaharoase. Producţia a evoluat rapid, cererea de zahăr fiind în continuă creştere, dintr-un aliment de lux acesta devenind unul de consum curent (6 mil.t. în 1880, 9 mil.t. în 1900, 18 mil.t. la sfârşitul primului război mondial, 29 mil.t. în 1950, 80 mil.t. în 1975, 100 mil.t. în 1982). Pe fondul acestei evoluţii spectaculoase, perioada 1960-1980 înregistrează fluctuaţii mari, trecând de la supraproducţia anilor 1960-1965 când apar noi producători, la reculul din deceniul 1970-1980, când zahărul începe să fie înlocuit cu alte substanţe zaharoase extrase din porumb şi miere (educloranţi) sau fabricate artificial (aspartan), folosite în producţia băuturilor dulci, patiserie şi cofetărie. Producţia mondială a anului 1995 (113 mil.t.) a fost obţinută în 121 de ţări producătoare (31% sfeclă, 69% trestie) după cum urmează: 16 pe baza trestiei şi sfeclei, 39 pe baza sfeclei şi 66 pe baza trestiei. Zece state ale lumii au produs, în acelaşi an, 56% din totalul mondial: India 10,5%, Brazilia 9,0%, China 7,3%, S.U.A. 6,1%, Germania 4,3%, Ucraina 4,0%, Franţa 3,9%, Cuba 3,9%, Australia 3,6%, Thailanda 3,4%. Mai bine de 70% din producţia mondială a fost consumată în ţările producătoare.

Industria uleiului şi a altor substanţe grase

Extracţia uleiurilor vegetale la scară industrială este legată de tehnologia pusă la punct la sfârşitul secolului al XVIII-lea, apariţia presei hidraulice (1876) şi în final descoperirea franceză (1919) de extracţie a materiilor grase cu ajutorul unor solvenţi (sulfură de carbon).

Una dintre substanţele grase deosebit de utilizată astăzi este margarina, a cărei producţie a fost pusă la punct în anul 1969. Din producţia mondială a anului 1992 (9,3 mil.t) jumătate a fost obţinută în ţările Uniunii Europene, unde se înregistrează şi cele mai mari consumuri anuale pe locuitor (în kg 1993): Danemarca 14,1, Benelux 11,0, Marea Britanie 8,7, Germania 7,7, Irlanda 4,2, Franţa 3,8, Grecia 3,8, Spania 2,2.

În producţia mondială de unt (5 430 mii t în 1994) se detaşează, de asemenea, ţările Europei de Vest (1 820, din care U.E. 1 610; Franţa 445), la care se adaugă cele din ex-URSS (Rusia 670, Ucraina 310) şi America de Nord (693, din care S.U.A. 592). În spaţiul geografic asiatic se remarcă India (1110), primul producător mondial, iar în cel al Oceaniei, Noua Zeelandă (310).

Comerţul mondial cu unt reţine în prim planul exporturilor (744 mii t în 1993) contribuţiile Europei de Vest (260, din care U.E. 220; Franţa 35), urmată de Noua Zeelandă (231), Rusia (182) şi S.U.A. (160), iar în cel al importurilor Rusia (182), Europa de Vest (60), Polonia (35) etc.

Producţia mondială de uleiuri vegetale şi substanţe grase, care a depăşit în 1994 10 mil.t a fost obţinută în cea mai mare parte (cca 65%) pe baza prelucrării oleaginoaselor. Uleiurile vegetale obţinute pe baza prelucrării oleaginoaselor din zonele temperate (soia, floarea soarelui, rapiţă ş.a.) au reprezentat aproape 80% din producţie, restul provenind din ţările tropicale (coprah, palme, palmiste, arahide ş.a.) sau mediteraneene (măslin).