”Vulnerabilitatea” la schimbările climatice reprezintă nivelul la care orice sistem este susceptibil și prin care nu mai poate face la efectele negative impuse de schimbările climatice.
”Rezistența” este opusul vulnerabilității și este definită de PISC drept ”...capacitatea unui sistem social sau ecologic de a atenua perturbările și de a păstra aceeași structură fundamentală și aceleași moduri de funcționare, capacitatea de auto-organizare și capacitatea de adaptare la eforturi și schimbări”.
Măsura în care sectorul ADR din România este fie ”vulnerabil” fie ”rezistent” la impactul negativ al schimbărilor climatice nu este bine înțeles - însă necesită investigații și considerații suplimentare.
”Riscul” sistemului sectorial ADR de a fi afectat semnificativ de impactul negativ al schimbărilor climatice este corelat unor criterii precum:
-
probabilitatea apariției impactului negativ;
-
timpul impactului (termen scurt sau lung);
-
magnitudinea impactului;
-
persistența și reversibilitatea impactului, și;
-
potențialul și capacitatea de adaptare a sistemului.
Însă și aceste criterii sunt extrem de variabile. Conform descrierii de la punctul 3.1 de mai sus, efectele schimbărilor climatice asupra temperaturii, precipitațiilor și apariției / frecvenței evenimentelor extreme variază de la o regiune la alta - însă această vulnerabilitate este pusă mai presus de variabilitatea bazei de resurse, dezvoltării economice și structurii sociale a regiunilor care influențează pe rând atât i) rezistența exponenților din mediul rural / comunităților rurale la schimbările climatice, și; ii) de asemenea, capacitatea acestora de adaptare la riscurile și incertitudinile asociate.
Mai mult, există diferențe substanțiale între rezistență și capacitatea de adaptare asociată unei polarități imense în ceea ce privește dimensiunea fermei pentru fermele comerciale la scară largă ce se confruntă cu diferite provocări cauzate de schimbările climatice față de fermele mici de subzistență.
Spre exemplu, fermele la scară largă au în mod obișnuit sisteme specializate de producție și sunt extrem de vulnerabile la impactul perioadelor frecvente și lungi de secetă asupra rezultatelor recoltelor și profitului fermelor. Însă beneficiază de profesioniști bine informați cu resurse tehnice și financiare bune și dispun de a bună capacitate și multe opțiuni pentru a se adapta la sistemele agricole, inclusiv la sistemele de diversificare a recoltelor, adoptarea noilor tehnologii și utilizarea irigațiilor.
Fermele mici de subzistență sunt, de asemenea extrem de vulnerabile social și economic la evenimentele climatice adverse, agricultura reprezentând în mod direct o treime din populația muncitoare și furnizând cantități semnificative regimului alimentar al gospodăriei. În anumite cazuri, agricultorii individuali și / sau comunitățile locale sunt specializate în producția de recolte specifice, precum ceapă sau cartofi, ceea ce sporește și mai mult vulnerabilitatea acestora.
În alte cazuri, comunitățile de mici agricultori pot prezenta o rezistență intrinsecă datorită nivelului redus de investiție și reciclare a resurselor, economiilor existente de carbon, diversității producției, relațiilor sociale puternice și (în anumite regiuni) surse alternative de venituri din afara fermelor. Rezistența și capacitatea de adaptare a acestor comunități mai diversificate au potențialul de a se dezvolta și mai mult în cazul în care obstacolele precum standardele educaționale scăzute, izolarea geografică / socială și lipsa accesului la capitalul de investiții pot fi depășite.
Productivitate agricolă redusă
Producția agricolă este inevitabil corelată climatului, făcând din sectorul ADR unul din cele mai sensibile sectoare la climat din toate sectoarele economice. După cum am afirmat anterior, impactul schimbărilor climatice asupra sectorului ADR din România reprezintă o problemă specială imediată și importantă întrucât majoritatea populației rurale depinde fie direct, fie indirect de agricultură pentru condițiile de trai.
Analiza impactului potențial al schimbărilor climatice asupra sectorului ADR reprezintă o sarcină complexă. Spre exemplu, conform lui Olesen et al. (2011) schimbările climatice afectează producția recoltelor în mai multe moduri - atât direct cât și indirect:
-
direct prin efectele concentrației de CO2 în continuă creștere asupra productivității recoltei;
-
direct prin efectele temperaturii, ploilor, radiațiilor, umidității, etc. asupra dezvoltării și creșterii culturilor;
-
indirect prin schimbarea gradului de potrivire al diferitelor recolte, mai ales a extinderii culturilor spre nord în timpul sezonului cald;
-
direct prin pagubele cauzate de evenimente extreme precum valurile de căldură extremă, grindină și inundații;
-
indirect prin schimbarea nutriției culturilor și apariția buruienilor, dăunătoarelor și manelor, și;
-
indirect prin degradarea bazei de resurse (ex. eroziunea solului).
La nivel european, se estimează că schimbarea climatului va avea un impact din ce în ce mai mare asupra alimentației și siguranței. Conform cu Iglesias et al. (2007), se estimează că încălzirea globală va genera efecte mixte și distribuite neuniform în cadrul UE. În cazul unui scenariu de încălzire moderată, se estimează că întreaga Europă poate beneficia de creșteri mici ale productivității recoltelor, însă acestea vor prezenta variații regionale. Europa de Nord și munții (în special regiunile Alpilor) pot înregistra inițial o creștere a productivității și a expansiunii recoltelor și terenului cultivat, însă regiunile Sudice vor fi afectate negativ de efectul încălzirii și de deficitele de apă. Cu toate acestea, se estimează că și beneficiile acestora din urmă vor fi depășite de inundațiile din ce în ce mai frecvente și de instabilitatea solului.
Figura : Efectele estimate ale schimbărilor climatice asupra agriculturii UE
Sursa: Comisia Europeană
Culturile care vor suferi impactul cel mai mare sunt recoltele stropite în mod normal de ploaie și care se dezvoltă în mod tradițional în timpul sezonului de vară, precum porumbul, floarea soarelui, legumele și fructele. Totuși, anumite recolte pot beneficia de efectele directe ale schimbărilor climatice (precum și de nivelurile ridicat de CO2) – în special cele care beneficiază de sezoane mai lungi și mai calde de creștere, precum grâul semănat toamna și cules iarna sau pajiștile (luncile și pășunile). Există, de asemenea, beneficii pentru culturile irigate, cu condiția disponibilității unei cantități suficiente de apă.
Conform celui de-al șaselea comunicat național al României către NUFCC (MMSC, 2013a), “În viitorul apropiat (2011 - 2040), În condiții de schimbare climatică, este probabil ca secete din ce în ce mai lungi să afecteze teritoriul României în sezonul de creștere, având un impact semnificativ asupra activităților agricole”. Raportul a continuat să identifice vulnerabilitățile cheie de adaptare a agriculturii odată cu îmbătrânirea agricultorilor, lipsa infrastructurii pentru irigație, productivitate scăzută pentru fermele mici, fragmentarea dreptului de proprietate asupra terenurilor și migrația populației tinere dinspre zonele rurale.
În special, se estimează o scădere a producției de grâne și alte recolte de-a lungul părții sudice și sud-estice a României din cauza creșterii frecvenței secetelor (JRC, 2012). Chiar dacă pagubele pot fi contracarate de efectele benefice ale dioxidului de carbon, producția recoltelor va fi amenințată și de creșterea competiției pentru apă și prevalența dăunătorilor, a manelor și a pierderilor de terenuri prin deșertificare.
Și culturile perene (livezi și vii) sunt vulnerabile la pierderea parțială sau totală a recoltei sau la îmbătrânirea prematură a plantațiilor. Reducerea productivității pășunilor / furajului ca urmare a secetelor va avea efecte conexe asupra productivității / viabilității șeptelului.
Fără a uita de impactul direct al efectelor căldurii / deficitelor hidrologice asupra productivității, ratei de înmulțire și sănătății șeptelului Acesta include eventualele riscuri pentru sănătatea șeptelului și oamenilor, inclusiv reapariția unor boli transmisibile (antrax, tetanos, rabie și boli respiratorii cronice).
În general, este probabil ca impactul potențial al schimbărilor climatice din România să sporească semnificativ riscul recoltelor slabe și să reducă stabilitatea financiară a agricultorilor din mai multe zone, în special a celor din sudul și sud-estul țării.
Cu toate acestea, este de notat faptul că efectele combinate ale schimbărilor de temperatură și regimurilor de precipitații în scenarii diferite de schimbărilor climatice nu sunt bine înțelese, astfel că este necesar lucrul suplimentar în vederea evaluării impactului la nivel regional. Reducerea prognozelor pentru modelele de Circulație Globală (MCG) și considerarea condițiilor locale pentru zonele de interes vor îmbunătăți acuratețea estimărilor pentru producția recoltei în condițiile noi generate de schimbările climatice.
Aprovizionarea cu apă a consumatorilor rurali
Alimentarea cu apă a comunităților rurale va fi afectată negativ deoarece cu cât iernile sunt mai calde și mai scurte, cu atât vor duce la o scădere a volumului de zăpadă și la o topire timpurie și rapidă a zăpezii, ducând la deficite hidrologice în timpul lunilor de vară. Există deja dovezi pentru apariția fenomenului în respectivele zone montane (ex. coridorul Rucăr-Bran), unde există o necesitate sporită de apă datorită turismului și deficitelor grave apărute în weekend și în perioadele de vârf ale concediilor din cauza influxului de vizitatori.
Și alimentarea va avea de suferit din cauza scăderii nivelului apelor subterane în lunile de vară ca urmare a reducerii din regimul scurgerilor de suprafață. Temperaturile mai ridicate din timpul verii vor duce la o evapo-transpirație sporită și, implicit, la o cerere mai mare de apă pentru sectorul agricol pe parcursul aceleiași perioade, atunci când alimentarea suferă o descreștere. Cererile domestice de apă și alimentarea vor cunoaște aceleași efecte (însă într-un mod mai puțin pronunțat)
De asemenea, este probabil ca verile mai fierbinți și mai uscate să cauzeze deteriorarea calității resurselor de apă, reducând astfel în mod efectiv capacitatea de alimentare.
Alte pericole sociale și economice
Schimbările climatice supun comunitățile rurale la multe ale pericole în afara impactului direct subliniat mai sus, adică al inundației infrastructurii rurale sau al secetei asupra productivității agricole Spre exemplu, există mai multe pericole pentru sănătatea umană. Frecvența și durata mai mare a valurilor de căldură au un impact serios asupra sănătății populației în vârstă. Exist, de asemenea, riscul sporit al bolilor, inclusiv recurența bolilor eradicate anterior. Nevoia unei buni igiene în vederea evitării toxiinfecțiilor alimentare etc. sporește, de asemenea, în mod semnificativ în perioadele de căldură excesivă. Toți aceștia reprezintă factori care pun o mare presiune asupra serviciilor de sănătate, care sunt deja supra-solicitate în condiții de vreme normală.
Există multe efecte indirecte ale schimbărilor climatice care afectează comunitățile și gospodăriile rurale Spre exemplu:
-
ecosistemele locale furnizează multe produse (și importante din punct de vedere economic) pentru comunitățile rurale, inclusiv fructe, ciuperci și ierburi spre recoltare. Abundența și distribuția acestora se va modifica odată cu încălzirea și uscarea climatică;
-
incendiile forestiere vor constitui un nou risc în zonele rurale și vor avea un impact negativ asupra disponibilității resurselor lemnoase pentru combustibil sau construcții;
-
aproximativ 36% din totalul electricității din zonele rurale este produs de centrale hidro-electrice de mici dimensiuni, care pot fi afectate de secetă și de debitul redus al râurilor.
-
multe din comunitățile rurale se află deja în dezavantaj din cauza calității precare a drumurilor rurale - transportul public fiind îngreunat, o mare parte din serviciile și bunurile moderne nefiind disponibile, cauzând astfel o dificultate sporită de a ajunge la noile piețe cu produsele locale. Aceste dezavantaje se vor agrava odată cu impactul negativ al ploilor abundente și inundațiilor asupra drumurilor de pământ / pietriș.
Mediu
Conform McCallum et al. (2013), există deja covezi clare care arată că biodiversitatea răspunde în mod directla schimbările climatice și va continua acest proces în întreaga Europă.. Speciile răspund în mod individual, cu impact direct, inclusiv schimbările de fenologie, abundența și distribuția speciilor, compoziția comunității, structura habitatului și procesele de ecosistem.
Schimbările climatice duc, de asemenea, la impactul indirect asupra biodiversității prin schimbările de utilizare a terenului și alte resurse, în special apa. Spre exemplu, în România se estimează că flora și fauna din ecosistemele acvatice (râuri și lacuri), precum și cele dependente de precipitații și de debitele râurilor (precum mlaștinile) vor suferi din cauza reducerii cantitative a debitelor pe timpul verii și din cauza frecvenței sporite a inundaților și secetelor. Temperaturile mai ridicate din timpul verii duc la o degradare a calității apei (prin scăderea oxigenului dizolvat, eutroficare și proliferare de alge), afectând în mod negativ mediul. Schimbarea nivelurilor acvifere va duce, de asemenea, la efecte adverse asupra echilibrului hidrologic din zonele mlăștinoase, susținute de ape subterane în perioadele de debit redus.
Acest impact indirect poate cauza mai multe pagube decât impactul direct prin prisma dimensiunii, domeniului și vitezei. Acestea vor reduce rezistența ecosistemelor la schimbările climatice și capacitatea acestora de a furniza servicii esențiale, precum reglarea climatică, alimentație, aer și apă curate și controlul inundațiilor sau eroziunii.
Dostları ilə paylaş: |