Omagiu lui Paramahamsa Yogananda (1893-1952)
- Avatar, yoghin, mistic –
Prezentare de Răzvan Petre
Maestrul îşi continuă munca şi acum. Cei care rezonează cu spiritul său nemuritor îl vor avea lângă ei pentru a-i sprijini pe urcuşul dificil spre evoluţia spirituală...
Spiritualitatea nu se moşteneşte, ci ea se câştigă şi se recâştigă prin efort individual.
Această pagină nu este menită nici unui cult al personalităţii, nici unei propagande pentru yoga (care poate fi periculoasă pentru cei cu afecţiuni psihice!). Vrem să arătăm că un mistic modern poate fi, în acelaşi timp, un om energic, de acţiune. Yogananda a reuşit să adune în jurul său mii de oameni şi să construiască câteva ashram-uri (locuri de retragere pentru practica spirituală intensivă). Iubirea de Dumnezeu ne poate însoţi chiar şi în cele mai încordate acţiuni materiale. Yogananda ne-a arătat că a fi „mistic” este cel mai nobil atribut al oamenilor zilelor noastre. Din păcate, ei sunt atraşi, pe căi viclene, mult mai mult către plăcerile simţurilor, distracţiile grosiere şi iluzia fericirii promise, dar neonorate de Zeul-ban. Merită să trăieşti pentru ceva mai înalt!
Kriya-yoga este constituită dintr-o sumă de tehnici psiho-fiziologice comune cu alte ramuri de yoga – cele mai eficiente tehnici ale acestei vaste ştiinţe. Filosofia desprinsă din practicarea ei este comună cu non-dualismul vedantic, dar şi cu creştinismul. Căutarea lui Dumnezeu este o preocupare serioasă şi condusă cu rigoare ştiinţifică.
Yogananda a fost primul Guru indian stabilit definitiv în Occident, cu o lungă şi intensă activitate. I-au urmat mulţi alţii, dar nu toţi cu statura sa spirituală. A rămas un model incontestabil de mentor, emanând forţă şi iubire divină. Toate minunile, vizibile şi invizibile, făcute pentru a-şi ajuta discipolii, încă le mai poate face, prin voia Divinului. El continuă, venind din lumea îngerilor, să-i ajute pe căutătorii intuitivi şi sinceri ai lui Dumnezeu ca să se desăvârşească. Are nevoie doar de încredere şi fidelitate faţă de Supremul Creator... (Modul prin care el - şi alte spirite înalte - îi ajută s-ar putea numi „Sfântul Duh” pentru creştini sau „Forţa Descendentă” pentru discipolii lui Sri Aurobindo.)
Răzvan Petre,
22 iulie 2008
[Din articolul: „Omagiu lui Paramahamsa Yogananda”]
REVELAȚII ALESE. Experienţe vindecătoare ale sufletului (Lista scurtă de cărţi electronice)
Prezentare de Răzvan Petre
Într-o zi citeam despre modul şamanilor de a vindeca: ei scot pacientul din timpul profan şi îl proiectează în timpul primordial, pentru a primi puterea psihică a personajelor sacre. Prin ritualuri, prin recitarea miturilor cosmogonice, prin cântece şi dansuri care invocă trecutul glorios, prin ceremonia desenării pe nisip a mandalelor se reînvie Geneza lumii, la care asistenţii iau parte nemijlocit, ca nişte adevăraţi demiurgi şi supraoameni, ceea ce produce transformări inclusiv în moleculele corpului lor fizic.
Şi mă întrebam: noi, concitadinii, oare cum ne putem înălţa sufletul într-o lume ruptă de tradiţiile ancestrale, cinică şi care a pierdut contactul cu Natura?
De la proto-religia şamanică au preluat şi celelalte religii procedeul psihologic al reînvierii momentului zero (diferit la fiecare dintre ele). În religia creştină, în fiecare duminică, la liturghie, preotul psalmodiază istoriile biblice, în speranţa că ele vor trimite enoriaşii in illo tempore. Din păcate, sensibilitatea contemporană e deja tocită, ca şi rolul terapeutic al simplei rostiri a Evangheliilor. De aceea, întotdeauna urmează predica adresată minţii raţionale a credincioşilor, în limba obişnuită.
Un efect mult mai puternic au cântecele şi corurile bisericeşti, care îi ţintuiesc în loc şi pe cei mai agitaţi dintre enoriaşi. Muzica are puterea ei intrinsecă de a impresiona, indiferent cine şi în ce scop o foloseşte. Toate religiile sunt deja unite... prin muzică.
Noi, oamenii moderni, avem parte uneori de evenimente sacre, fără a le numi sau interpreta astfel. Ascultând o muzică înălţătoare sau privind o secvenţă de film inspirat, admirând o pictură frumoasă ori citind un pasaj dintr-o carte spirituală, fiind martori la o întâmplare care trezeşte spontan omenia, sufletul nostru iese din carapacea corpului şi se cuplează cu Inima lumii, cu întreaga Creaţie şi dragostea Divină. Sunt clipe de binecuvântare şi Graţie neaşteptată. (Nu mă refer aici la rugăciunile sau meditaţiile care planifică ieşirea din profan, dar care nu reuşesc întotdeauna, din cauza egoismului nostru esenţial.) Lăsându-ne uimiţi, uitând de noi înşine şi identificându-ne cu aspecte magice, fenomene cosmice, entităţi mult superioare, atunci ego-ul dispare şi devine posibilă EXPERIENŢA DE VÂRF. Ea produce în noi alinierea cu Spiritul, armonizarea energiilor psihice şi vitale, vindecările emoţionale şi chiar fizice. Repetând astfel de experienţe minunate, ne putem menţine tonusul vital şi spiritual într-o societate dură, materialistă, oarbă la chemarea Divinului. De fapt, este singura cale de a ne salva sufletul de negura nefericirii şi închistarea egotică...
În acest site, am adunat de-a lungul timpului texte şi creaţii media care au rolul de a ne scoate din vieţuirea profană şi a ridica puţin vălul Realităţii care se întinde dincolo de micul nostru eu. În articole şi cărţi, am descris pe înţelesul minţii raţionale alcătuirea Universului multiplu, cu nenumăratele sale dimensiuni ce aşteaptă să le explorăm. Am făcut trimiteri către filme şi documentare cu subiecte fascinante, capabile să ne modifice puţin câte puţin modul de a înţelege lumea. Am publicat mesaje inedite de la spirite superioare, ce ne ridică nivelul vibraţiilor sufleteşti şi ne deschid orizonturi tainice. Am arătat fotografii şi filmări incredibile ale manifestărilor spiritelor care sălăşluiesc printre noi. Am prezentat personalităţi ştiinţifice, culturale, religioase de pretutindeni care s-au sacrificat în numele unor idealuri morale, sociale, spirituale. Exemplul lor ne mobilizează şi ne convinge că spiritul este fundamentul materiei, sacrul este mai puternic decât profanul. Am menţionat multe alte surse de informare similare, pentru completarea tabloului complex al realităţii.
Unele scrieri de prima mână sunt atât de impresionante, încât pot fi socotite ca pagini ale unei noi Cărţi Sfinte, pe înţelesul modernităţii. Pe mine m-au mişcat profund când le-am citit sau văzut. Am cules aici câteva perle ale spiritualităţii contemporane, care au puterea de a trezi în noi fiorul mistic prin simpla lectură, reconectându-ne la Împărăţia Cerurilor. Desigur multe altele merită a fi citite, iar necesitatea de a le elimina din lista scurtă m-a durut. Cu timpul, o voi îmbogăţi, pe principiul „puţin şi bun”.
Spiritualitatea este singurul bastion de apărare împotriva dezumanizării societăţii. Dar ea trebuie abordată cu o anumită ştiinţă, bun simţ, uimire şi respect. Mulţi cred că pot evolua spiritual apelând la „secrete oculte” şi fără a-şi sacrifica egoismul. Este o mare eroare. Nu există reţete care să ne garanteze intrarea triumfală în Împărăţia Cerului şi, în niciun caz, cu o mentalitate de războinic. Delicateţea îngerilor nu poate fi străpunsă cu nicio lance, ci numai cu flacăra iubirii şi purităţii gândurilor. Despre ordinea perfectă care domneşte în Univers, despre căile necesare evoluţiei spirituale, despre smerenia şi sinceritatea aspiraţiei ne dau de ştire toate lecturile din lista de mai jos.
Sunt de neînlocuit mărturiile directe ale norocoşilor care au trăit experienţe înălţătoare în lumea invizibilă şi au intrat în contact cu spiritele superioare. Ajungând la noi sub formă de texte inspirate, putem retrăi şi noi empatic emoţiile sublime ale acestora. Recunoaştem astfel că misticismul (ideologie decretată ca fiind odioasă şi demnă de dispreţ de către comunişti) este cel mai frumos domeniu de studiu şi trăire. Desigur, nu oricine are acces la experienţe de nivel înalt, dar măcar astăzi avem ocazia să le cunoaştem – întâi intelectual, apoi emoţional, şi chiar spiritual. Rostul acestor informaţii mirabile nu este să ne facă să trăim „cu capul în nori”, ci să aducem mai multă bunătate şi înţelepciune în viaţa cotidiană. Pe tărâmurile ideale descrise de mistici oricum vom ajunge, mai devreme sau mai târziu – în timpul divin, ca spirite. Dar în multe momente când ne simţim copleşiţi de dureri şi neputinţe omeneşti, rememorarea rostului pentru care ne aflăm pe acest „tărâm al plângerii” ne ajută să ne răbdăm soarta cu demnitate şi speranţă.
Să-i lăsăm deci pe „cei aleşi” să ne dea de ştire nouă, truditorilor şi ignoranţilor, că deasupra noastră nu numai că pluteşte un cer infinit plin de miliarde de stele, ci ne veghează şi un Cer veşnic, plin de fericire pentru toţi...!
Răzvan A. Petre
14 martie 2016
«Adevărata meditaţie presupune mai întâi să vă înălţaţi până la o lume ce vă depăşeşte, să vă încântaţi în faţa ei şi să reflectaţi apoi această stare. O meditaţie trebuie să vă schimbe cel puţin privirea, surâsul, gesturile, intervenţiile, să adauge în ele ceva nou, mai subtil... cel puţin o particulă ce vibrează în armonie cu lumea divină.
Meditaţia înseamnă mai întâi alegerea de către intelect a unui subiect înalt asupra căruia vă concentraţi. Puteţi părăsi această concentrare la un moment dat, pentru a contempla numai frumuseţea pe care aţi reuşit să o atingeţi, lăsându-vă pătrunşi de ea. Şi, în sfârşit, dacă puteţi, identificaţi-vă cu această frumuseţe, aceasta este împlinirea.»
(Omraam Mikhael Aivanhov în „Creaţie artistică şi creaţie spirituală”)
Dostları ilə paylaş: |
