Secţia comercială, maritimă şi fluvială

12. Reorganizare judiciară şi faliment. Contestare măsură lichidator judiciar. Creanţă declarată după deschiderea procedurii de insolvenţă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.02.2005 şi înregistrată sub nr.557/COM/2005 la Tribunalul Constanţa, creditoarea A.F.P. a Municipiului Constanţa a contestat măsura lichidatorului judiciar de a înlătura din tabelul preliminar suplimentar al creanţelor debitoarei S.C. D.N. S.R.L. creanţa sa în cuantum de 370.912.013 lei reprezentând debite, dobânzi şi penalităţi calculate între data deschiderii procedurii, 08.09.2003 şi data intrării în faliment, 25.10.2004.

Prin sentinţa civilă nr.1270/COM/2005, judecătorul sindic a respins ca nefondată contestaţia reţinând că lichidatorul judiciar a defalcat creanţa invocată de creditoare în două componente, respectiv suma de 153.295.208 lei reprezentând impozit pe dividende şi TVA şi suma de 209.996.927 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi calculate pentru dividende, salarii şi TVA.

Judecătorul sindic a motivat că, în mod corect, lichidatorul judiciar a înlăturat suma de 153.295.208 lei din tabelul preliminar suplimentar întrucât această creanţă nu a fost probată, nefiind indicat temeiul juridic al creanţei şi nefiind însoţită de documente care să fundamenteze susţinerile creditoarei.

În ceea ce priveşte suma de 209.996.927 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi, judecătorul sindic a arătat că, în baza art.45 din Legea nr.64/1995 republicată, aceste cheltuieli nu pot fi adăugate creanţelor născute anterior deschiderii procedurii, dispoziţiile art.117 al.4 din Codul de procedură fiscală neputând fi aplicate deoarece se referă la reorganizarea judiciară pe bază de plan.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs creditoarea A.F.P. a Municipiului Constanţa care a susţinut că suma reprezentând impozit pe dividende şi TVA constituie un debit născut între data deschiderii procedurii şi data declanşării falimentului prin depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe la organul fiscal teritorial, conform art.82 al.1 Cod procedură fiscală.Aceste declaraţii constituie titluri de creanţă potrivit art.107 al.3 Cod procedură fiscală devenite titluri executorii în baza art.136 al.2 Cod procedură fiscală şi se regăsesc în contabilitatea debitoarei.

A arătat recurenta că la dosarul cauzei au fost depuse şi titlurile executorii care stau la baza creanţei, astfel că măsura de înlăturare a creanţei nu se justifică.

Referitor la dobânzile şi penalităţile calculate după deschiderea procedurii, recurenta a motivat că acestea au fost calculate în temeiul art.117 al.4 din O.G. nr.92/2003 R care constituie norma specială faţă de art.92 al.7 din Legea nr.64/1995 R ce vizează exclusiv debitorul supus unui plan de reorganizare.

A mai susţinut recurenta că penalităţile de întârziere şi dobânzile, respectiv majorările de întârziere, după caz, datorate conform prevederilor legale, nu constituie dobânzi sau cheltuieli în sensul art.37 din Legea nr.64/1995, astfel cum s-a pronunţat M.F.P. prin Ordinul nr.1.365/2004 pentru aprobarea Deciziei nr.5/22.07.2004 a Comisiei fiscale centrale pentru aprobarea soluţiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la TVA şi probleme de procedură fiscală.

Lichidatorul judiciar S.C. S. SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat în parte.

Astfel, în ceea ce priveşte creanţa în sumă de 160.915.086 lei reprezentând impozit pe dividende în cuantum de 7.619.878 lei şi TVA în cuantum de 153.295.208 lei, recurenta-creditoare a depus la dosarul cauzei în copie titlurile executorii nr.422311/24.10.2004 şi nr.422316/24.10.2004, înscrisuri care fac dovada creanţei invocate.

Într-o atare situaţie, lichidatorul este ţinut să înregistreze creanţa în tabelul preliminar suplimentar, o astfel de creanţă nefiind supusă verificării, potrivit art.80 al.2 din Legea nr.64/1995.

În ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate după deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, în mod corect judecătorul sindic a reţinut că aceste cheltuieli nu pot fi cerute potrivit art.45 din Legea nr.64/1995 republicată.

Dispoziţiile art.117 al.4 din Codul de procedură fiscală invocate în apărare de către creditoare nu reprezintă dispoziţii derogatorii de la dispoziţiile Legii nr.64/1995 care să justifice înscrierea creanţei în tabelul suplimentar al obligaţiilor debitoarei.

Conform art.117 al.4 Cod procedură fiscală „pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii la reorganizare judiciară, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment”.

Dispoziţiile menţionate nu se referă la deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de Legea nr.64/1995, în ansamblul ei, ci se referă strict la „procedura de reorganizare judiciară” care întotdeauna presupune existenţa unui plan confirmat de judecătorul sindic.

Ori, într-o atare situaţie, aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi în art.92 al.7 din Legea nr.64/1995 R care prevede că „Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment”.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele de recurs sunt întemeiate în parte, doar în ceea ce priveşte creanţa în sumă de 160.915.086 lei reprezentând impozit pe dividende şi TVA, Curtea admite recursul în baza art.312 al.1 şi 304¹ Cod procedură civilă şi modifică în parte sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a contestaţiei şi înscrierii creanţei arătate în tabelul preliminar suplimentar.

Se menţin dispoziţiile sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei pentru creanţa în valoare de 209.996.927 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi calculate după deschiderea procedurii de insolvenţă.

Sentinţa civilă nr. 680/COM/13.10.2005

În acelaşi sens, decizia civilă nr. 778/COM/08.12.2005