Secţia comercială, maritimă şi fluvială

13. Reorganizare judiciară şi faliment. Contestaţie creanţă declarată suplimentar după data deschiderii procedurii.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia comercială sub nr.2152/COM/10.10.2005, reclamanta A.F.P. a Municipiului Constanţa a chemat în judecată pe debitoarea S.C.N.M.M. Investiţii S.A. prin lichidator judiciar S.C. V. şi A. SRL contestând măsura lichidatorului judiciar de a fi înlăturat creanţa sa de 78.938.671 lei din tabelul suplimentar al obligaţiilor debitoarei.

Motivând contestaţia creditoarea învederează în esenţă că, în mod greşit lichidatorul judiciar a înlăturat creanţa de 78.938.671 lei născută între data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară şi data declanşării falimentului, din tabelul suplimentar al obligaţiilor debitoarei.

Debitoarea, prin lichidator judiciar, nu a formulat întâmpinare însă a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât creanţa suplimentară mentionată de contestatoare reprezintă penalităţi de întîrziere şi dobânzi calculate după data deschiderii procedurii, pentru o sumă existentă anterior acestei date.

Prin sentinţa civilă nr. 2949/COM/10.10.2005, Tribunalul Constanţa respinge ca nefondată contestaţia, reţinând în esenţă aplicabilitatea în cauză a disp. art.45 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat recurs A.F.P. Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivaţia în esenţă, că, în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, atât timp cât, legea specială în materie, respectiv art.117 al.4 Cod procedură fiscală modificată, prevede clar termenul de la care se calculează majorări şi penalităţi de întârziere, respectiv „până la data intrării în faliment”.

Se arată că, penalităţile de întârziere şi dobânzile, respectiv majorările de întârziere, după caz, datorate conform prevederilor legale, nu constituie dobânzi sau cheltuieli în sensul art.37 din Legea nr.64/1995.

Prin note scrise, lichidatorul judiciar al S.C.N.M.M. Investiţii SA solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece dispoziţiile art.45 din Legea nr. 64/ 1995 republicată nu pot fi încălcate, iar dispoziţiile Codului de procedură fiscală îşi găsesc corespondentul în prevederile art.92 al.7 din legea falimentului.

Recursul este nefondat urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, apreciază instanţa de control:

Potrivit art.45 din Legea nr.64/1995 republicată şi modificată „Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată, creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garantie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii (aceasta fiind regula) în afară de cazul în care, prin programul de plată al creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus (aceasta fiind excepţia).

Faţă de conţinutul textului de lege sus expus, se va reţine că, regula cuprinsă în acesta nu are un caracter absolut, de la ea putându-se deroga numai atunci când, prin programul de plată al creanţelor, cuprins în planul de reorganizare, se prevede că şi creantelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate li se pot adăuga dobânzi, majorări şi penalităţi de orice fel sau cheltuieli după data deschiderii procedurii.

Această măsură – regula cuprinsă în textul de lege citat – se explică prin grija legiuitorului de a proteja masa creditorilor în cadrul procedurii şi este consecinţa caracterului concursual al acesteia; continuarea acţiunilor individuale lezând interesele creditorilor care nu au întreprins astfel de acţiuni - declararea unei creanţe suplimentare.

Se va reţine că, prin sentinţa civilă nr.7693/COM/04.10.2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare faţă de debitoarea S.C.N.M.M. Investiţii SA numirea administratorului judiciar, pentru ca, prin Încheierea 1454/COM/16.05.2005 să se fi dispus în temeiul art.106 din Legea nr.64/1995 republicată, intrarea în faliment a debitoarei.

Într-o atare situaţie, în mod legal şi temeinic atunci când a întocmit tabelul suplimentar al obligaţiilor debitoarei, lichidatorul judiciar nu a înscris suma de 78.938.671 lei creanţa suplimentară declarată de creditoarea A.F.P. Constanţa, motivat de faptul că este o creanţă născută după data deschiderii procedurii, componenţa acesteia reprezentând majorări de întârziere calculate asupra creanţei datorate, anterior deschiderii procedurii (21.12.2004).

În referire la dispoziţiile art.117 alin.4 Cod pr.fiscală, Curtea constată că, susţinerile apelantei nu pot fi primite deoarece acestea nu sunt aplicabile în speţă iar aşa după cum legal şi temeinic a retinut şi instanţa de fond, până la data deschiderii procedurii falimentului, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, după data deschiderii procedurii reorganizării judiciare.

Cu alte cuvinte, după reglementarea generală cuprinsă în art.45 din Legea nr.64/1995, legiuitorul a prevăzut situaţia de excepţie în cuprinsul secţiunii „planul”, reglementată de art.92 al.7 din Legea nr.64/1995 modificată „pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment”.

Concluzionând, numai în situaţia în care după deschiderea procedurii debitorul intra în procedura reorganizării judiciare urmare aprobării planului sunt incidente prevederile art.92 al.7 din Legea nr.64/1995 republicată coroborate cu cele ale art.117 al.4 din O.G. nr.92/2003 republicată, iar în cazul în care, după deschiderea procedurii debitorul intră în faliment, cum este cazul debitoarei S.C.N.M.M. Investiţii SA norma generală aplicabilă este cea enunţată de dispoziţiile art.45 din Legea nr.64/1995 republicată, astfel încât, nu pot fi calculate majorări de întârziere şi penalităţi în absenţa unui plan de reorganizare.

Cum nu sunt motive pentru a dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.

Decizia civilă nr. 758/COM/21.11.2005
În acelaşi sens, decizia civilă nr. 776/COM/08.12.2005

şi decizia civilă nr. 777/COM/08.12.2005