Secţia comercială, maritimă şi fluvială

9. Reorganizare judiciară şi faliment. Atribuţia administratorului judiciar de a supraveghea operaţiunile de gestionare a patrimoniului debitoarei. Cerere închidere şi transfer conturi.

Prin cererea adresată judecătorului sindic, la data de 2.06.2005, în cauza ce priveşte debitoarea falită S.C. A.C.H. S.A. Tulcea, de administratorul judiciar de S.C. R. S.R.L.Tulcea, acesta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună închiderea conturilor ce aparţin debitoarei de la B.R.D. - Sucursala Tulcea şi B.T. - Sucursala Tulcea, în contul unic al debitoarei, deschis în temeiul art.4 din Legea nr.64/1995, republicată.

In motivarea cererii, administratorul judiciar al debitoarei a constatat, în urma examinării listei de conturi şi solduri ale creditoarei, că debitoarea are un disponibil în valoare de 1.267.397.456,66 lei, în conturi deschise la B.R.D.-Sucursala Tulcea, B.C.R.- Sucursala Tulcea, B.T. - Sucursala Tulcea şi la Trezoreria Tulcea, sens în care a înţeles să solicite a se dispune de către judecătorul sindic închiderea conturilor bancare şi transferarea sumelor existente în contul unic al debitoarei deschis la B.R.D.-Sucursala Tulcea, sumă din care se vor suporta cheltuielile aferente procedurii de insolvenţă a debitoarei S.C. A.C.H. Tulcea.

Prin încheierea de şedinţă din 3 iunie 2005, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de S.C. R. S.R.L.Tulcea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei falite S.C. A.C.H. S.A. Tulcea, aflată în procedura prevăzută de Legea nr.64/1995, republicată.

In temeiul art.24 lit.d şi n şi art.51 din Legea nr.64/1995, republicată, s-a dispus închiderea conturilor deţinute de debitoarea S.C.A.C.H. S.A. la B.R.D.-G.S.G.-Sucursala Tulcea, B.C.R.-Sucursala Tulcea, B.T.- Sucursala Tulcea.

In baza art.4 al.2 din Legea nr.64/1995, republicată, s-a dispus transferarea sumelor existente în aceste conturi, în cuantum total de 1.267.397.456,66 lei, în contul unic pentru plăţi al debitoarei deschis la B.R.D.-G.S.G.- Sucursala Tulcea.

Analizând cererea, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite prev.art.24 lit.d şi n şi art.51 din Legea nr.64/1995, republicată, în sensul că intră în atribuţia administratorului judiciar desemnat în cauză să supravegheze operaţiunile de gestionare a patrimoniului, având, totodată, obligaţia de a sesiza judecătorul sindic în legătură cu orice problema care cere de soluţionarea acesteia, astfel că se impune închiderea conturilor deţinute de debitoarea S.C. A.C.H. S.A. la B.R.D.-G.S.G. - Sucursala Tulcea, B.C.R.-Sucursala Tulcea, B.T.- Sucursala Tulcea şi transferarea sumelor existente în contul unic pentru plăţi al debitoarei deschis la B.R.D.-G.S.G.-Sucursala Tulcea.

Impotriva acestei încheieri, a declarat recurs B.R.D.-G.S.G.-Sucursala Tulcea, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, pentru următoarele motive:

1. 
   Pe cale de excepţie – hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea disp.art.105(2) cod pr.civilă coroborat cu art.7(1) din Legea nr.64/1995, republicată.
   

Motivează recurenta că, în cauză, judecata s-a făcut fără citarea părţilor, în special a B.R.D.-G.S.G.-Sucursala Tulcea, care are calitatea de creditor garantat şi, astfel, i s-a încălcat dreptul la apărare.

Pe de altă parte, este îndeplinită şi condiţia prev.de art.105(2) cod pr.civilă, deoarece, în suma dispusă de judecătorul sindic a fi transferată în contul unic de plăţi a debitoarei, sunt incluse sume constituite în depozit de către debitoare, solduri creditoare gajate de debitoare în favoarea B.R.D., anterior deschiderii procedurii, potrivit contractului de garanţie reală imobiliară nr.490/27.01.2005, în temeiul Legii nr.99/1999, precum şi depozite constituite pentru eliberarea unor scrisori de garanţie bancară, ale căror termene de valabilitate nu au expirat. In consecinţă, prin efectul constituirii garanţiei reale mobiliare asupra sumelor de bani gajate în favoarea băncii, anterior deschiderii procedurii, acestea nu pot fi transferate în contul unic de plăţi al debitoarei şi nu pot fi folosite cu titlu de cheltuieli de procedură.

2. 
   Pe fondul cauzei – hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât măsura dispusă încalcă drepturile recurentei de creditor garantat în cadrul procedurii Legii nr.64/1995, republicată.
   

Arată că administratorul judiciar, fără a verifica dacă disponibilităţile financiare din conturile debitoarei sunt sau nu afectate de sarcini şi de a cere băncii explicaţii cu privire la destinaţia sumelor din fiecare cont existent, în vederea efectuării unui transfer corect al sumelor din conturile curente de disponibil, a solicitat judecătorului sindic închiderea acestora şi transferarea lor în contul unic al averii debitoarei.

De asemenea, judecătorul sindic avea, în egală măsură, obligaţia de a cita băncile nominalizate, pentru a solicita lămuriri privind destinaţia şi utilizarea acestor conturi.

Faţă de aceste considerente, consideră că măsura dispusă de judecătorul sindic este de natură să încalce drepturile recurentei în calitate de creditor garantat şi, totodată, să producă prejudicii, prin pierderile procentuale pe cale le produc aceste sume până la executarea contractului.

Examinand legalitatea si temeinicia hotararii primei instante ,se retine ca recursul formulat este fondat raportat la urmatoarele considerente :

In ceea ce priveşte prima critică adusă soluţiei pronunţate de instanţa de fond în sensul că în cauză ar fi fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de disp.art.105 Cod procedură civilă coroborate cu disp.art.7 din Legea nr.64/1995, în sensul că în mod greşit aceasta ar fi procedat la soluţionarea cauzei fără citarea părţilor şi în Camera de Consiliu este nefondată, avănd în vedere că hotărărea recurată putea fi dată într-adevăr în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor.

In ceea ce priveşte însă a doua critică formulată la adresa soluţiei pronunţate de către instanţa de fond şi care vizeaza faptul că prin aceasta s-a dispus în temeiul art.24 lit.d şi n şi art.51 din Legea nr.64/1995, republicată, închiderea conturilor deţinute de debitoarea S.C.A.C.H. S.A. la B.R.D.-G.S.G.-Sucursala Tulcea, B.C.R.-Sucursala Tulcea, B.T. - Sucursala Tulcea, iar conf.art.4 alin.2 din Legea nr.64/1995, republicată, transferarea sumelor existente în aceste conturi, în cuantum total de 1.267.397.456,66 lei, în contul unic pentru plăţi al debitoarei deschis la B.R.D.-G.S.G.- Sucursala Tulcea, se va aprecia că este întemeiată.

Astfel, este de reţinut faptul că debitoarea intimata S.C. A.C.H. S.A. a constituit un număr de nouă ipoteci convenţionale asupra bunurilor imobile din patrimoniul societăţii. patru garanţii reale imobiliare şi un contract de garanţie mobiliară asupra sumei de 822.052.254,00 lei şi a dobănzilor aferente aflate in conturi de depozit, pentru îndeplinirea obligaţiei de rambursare a creditului acordat în baza contractului nr.60-28.07.2003.

Atăt administratorul judiciar căt şi judecătorul sindic nu au verificat dacă disponibilităţile financiare din conturile intimatei debitoare sunt sau nu afectate de garanţii si au procedat efectiv la închiderea acestor conturi şi transferarea lor în contul unic al averii debitoarei şi nicidecum la menţinerea acestora pănă la distribuirea creditorilor garantaţi.

În aceste condiţii s-a procedat la încălcarea flagrantă drepturilor pe care le are recurenta creditoare în calitate de creditor garantat cu consecinţa cauzării de prejudicii acesteia, pierderi materializate în neînsumarea procentelor de dobăndă pe care le produc aceste sume pănă în momentul executării contractului.

Mai mult sumele de bani ce fac obiectul contractului de garanţie reală mobiliară nr.490/27.01.2005 aparţin creditoarei recurente, sunt afectate de condiţii neputănd în nici un caz fi uzitate la plata cheltuielilor de procedură ele trebuind a fi distribuite cu prioritate creditorului garabtat în condiţiile stipulate de către disp.art.120 din Legea nr.64/1995.

Maniera în care a procedat instanţa de fond ar fi fost justificată doar în ipoteza în care ar fi fost identificat în alte conturi ale intimatei debitoare un excedent de sume de bani, excedent neafectat de garanţii şi fără ca el să aibă o destinaţie specială, deoarece, exclusiv în aceasta situaţie solicitarea administratorului judiciar de a se proceda la transferul acesteia în contul unic al averii debitoarei, în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură, ar fi fost întemeiată.

Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate, instanţa de control constată că hotararea recurată este netemeinică si nelegală, motiv pentru care dispune admiterea recursului formulat ca întemeiat, cu consecinţa modificării în tot a hotărării atacate, în sensul că dispune respingerea cererii formulate de către administratorul judiciar S.C. R. S.R.L.Tulcea, ca nefondat.

Decizia civilă nr. 721/COM/31.10.2005