Secţia I civilă Stabilirea cuantumului indemnizaţiilor cenzorilor din cadrul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale

13. Executarea mandatului european de arestare. Prin sentinţa definitivă pronunţată în baza consimţământului la predare exprimat de persoana solicitată, instanţa va dispune şi asupra măsurii preventive pe care o consideră oportună.
Art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată

Art. 202 şi urm. Cod procedură penală
Fiind sesizată cu o propunere de executare a unui mandat european de arestare, instanţa, în baza consimţământului la predare exprimat de persoana solicitată, a pronunţat o hotărâre definitivă.

Prin sentinţa pronunţată potrivit art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa a dispus şi asupra măsurii preventive pe care o consideră oportună, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 11 din aceeaşi lege.
(Sentinţa penală nr. 183/F/11 Noiembrie 2014)
La data de 28 octombrie 2014, a fost înregistrată sub nr. 965/46/2014 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în vederea luării măsurii arestării şi predării persoanei solicitate, sesizare introdusă potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr.302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în baza semnalării introduse în sistemul de informaţii Schengen.

Parchetul a arătat că, la data de 20 octombrie 2014, autorităţile judiciare din Spania, respectiv Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Pamplona, a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate pentru comiterea infracţiunii de agresiune sexuală prevăzută de art. 179 şi art. 180 din Codul penal spaniol, infracţiune incriminată şi de legea penală română în art. 218 alin. 2 lit. c) din Codul penal român (viol în formă agravantă cu o minoră), în vederea luării măsurii arestării faţă de acesta.

Pentru luarea măsurii arestării în vederea predării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 100 din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 202 alin. 4 lit. a Cod pr. penală, art. 203 alin. 4 şi art. 209 alin. 1, 3, 10 şi 11 Cod pr. penală, precum şi art. 108 din Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a luat măsura reţinerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 27 octombrie 2014, orele 16:34 până la data de 28 octombrie 2014, orele 16:34.

Ca atare, persoana solicitată a fost prezentată în faţa instanţei în stare de reţinere, aflându-se în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Argeş.

S-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care a menţionat în esenţă că este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare din Spania pentru a-şi rezolva afacerile judiciare.

Prin încheierea nr. 175/F din data de 28 octombrie 2014, Curtea a constatat că la dosar nu există mandatul european de arestare emis de către autoritatea judiciară din Spania, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 101 alin. 5 lit. b) din Legea nr. 302/2004 cum erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 alin. 11 rap. la art. 101 alin.5 lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că măsura adecvată, în această procedură de urgenţă, este controlul judiciar, prev. de art. 214 Cod procedură penală, în raport cu circumstanţele personale ale suspectului şi de poziţia exprimată în faţa instanţei, că se va prezenta la chemarea organelor judiciare.

Pe durata controlului judiciar, s-au impus persoanei solicitate obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. 1 lit. a) - c) Cod procedură penală, respectiv:

1. 
   să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
   
2. 
   să informeze deîndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
   
3. 
   să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
   

S-a impus persoanei solicitate şi obligaţia să nu depăşească raza limita teritorială a comunei B. decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia, în baza art. 215 alin. 2 lit. a) Cod procedură penală.

S-a atras atenţia asupra consecinţelor dispoziţiilor art. 215 alin. 7 Cod procedură penală.

Întrucât dispoziţiile referitoare la măsura controlului judiciar sunt executorii, s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.

Totodată, pentru continuarea procedurii, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, Curtea a amânat judecarea cauzei, fixând un nou termen.

La data de 31 octombrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Spania, tradus în limba română.

În şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2014, a fost înmânată persoanei solicitate o copie a acestui mandat şi i-au fost aduse la cunoştinţă acesteia efectele regulii specialităţii şi i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În declaraţia dată, în conformitate cu prevederile art. 103 şi 104 din Legea nr. 302/2004, cel în cauză şi-a exprimat explicit dorinţa de a se pune la dispoziţia organelor judiciare spaniole, pentru a clarifica acuzaţiile şi a se apăra în faţa acestora, precizând că în Spania i-a fost desemnat un avocat din oficiu şi că a beneficiat de serviciile unui interpret.

Persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul de a fi predată autorităţilor judiciare spaniole şi a menţionat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţi.

Stabilind astfel cadrul procesual, Curtea s-a pronunţat prin sentinţă asupra cererii, potrivit prevederilor 107 alin. 1 din Legea 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, aşa cum au fost arătate anterior.

Nu există niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european din cele prev. de art. 98 din Legea 302/2004, astfel încât s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole ce face obiectul prezentei cauze.

În fapt, se reţine de către organele judiciare spaniole că persoana solicitată este suspectă pentru comiterea infracţiunii de agresiune sexuală prevăzută de art. 179 şi art. 180 din Codul penal spaniol, infracţiune incriminată şi de legea penală română în art. 218 alin. 2 lit. c) din Codul penal român (viol în formă agravantă cu o minoră).

În privinţa măsurii preventive pe care dispoziţiile legale o pun la dispoziţia instanţei, Curtea a constatat că art. 103 alin. 11 dispune că, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de acesta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestul la domiciliu, dispoziţiile art. 211 – 222 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit textelor procedurale la care se face trimitere, măsura preventivă se ia faţă de persoana bănuită că a săvârşit o infracţiune, dacă este necesară în scopul împiedicării sustragerii sale de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (art. 211 alin. 1, ce face trimitere la art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală).

Prin urmare, orice măsură de prevenţie adoptată de organele judiciare trebuie să fie circumscrisă scopului prevăzut de lege şi proporţională cu acesta, iar eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie ordonată dacă se pot obţine din partea lui garanţii suficiente care-i asigură prezenţa la chemarea organelor judiciare.

În speţa de faţă, Curtea a avut în vedere atitudinea persoanei solicitate, care s-a prezentat de bunăvoie în faţa instanţei, faptul că suspectul este bine integrat social şi are o familie închegată, care îl susţine material şi moral, părinţii săi fiind prezenţi la ambele înfăţişări.

De asemenea, Curtea a constatat că profilul persoanei solicitate este cel al unui cetăţean care se conformează exigenţelor legii penale, iar vârsta sa fragedă (are doar 21 de ani) şi prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază sunt argumente în favoarea menţinerii controlului judiciar dispus preventiv, până la efectiva predare, întrucât această măsură satisface pe deplin scopul la care s-a făcut anterior referire.

Prevederile art. 103 alin. 11 teza ultimă din lege nu ar putea fi interpretate, în opinia Curţii, în sensul că ar obliga instanţa să dispună arestarea persoanei solicitate, întrucât judecătorul naţional are menirea să analizeze, în toate situaţiile, circumstanţele concrete ale cauzei şi are posibilitatea să aprecieze în acest context, neputând fi acceptată ideea unui rol pur formal, prin impunerea soluţiei de arestare.

În sprijinul acestei opinii vin şi dispoziţiile art. 12 din Decizia – Cadru nr. 584/JAI din 2002 a Consiliului Uniunii Europene, transpusă în legislaţia internă (titlul III al Legii nr. 302/2004), potrivit cărora atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului de executare.

De asemenea, dispoziţiile din preambulul Deciziei – Cadru (parag.12) impus respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoscute în art. 6 din T.F.U.E. şi reflectate în Carta drepturilor fundamentale a U.E.

Nu în ultimul rând, Constituţia României prevede, chiar în articolul 1, că România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate, iar în art. 20 reglementează modul de interpretare şi aplicare a tratatelor la care România este parte, stipulând că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Luând în considerare valorile fundamentale protejate prin Legea fundamentală a ţării, concluzia este aceea că persoana solicitată, cetăţean român, prezumat nevinovat până la data declarării vinovăţiei sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, poate fi predat autorităţilor judiciare solicitante, printr-o decizie ce se va pronunţa în baza principiului recunoaşterii reciproce, iar extrădarea se va putea realiza şi prin măsura controlului judiciar până la data predării.

Urmează a se dispune, pe cale de consecinţă, iar avându-se în vedere dispoziţiile art. 97 alin. 2 din Legea 302/2004 republicată, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 103 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a luat act că persoana solicitată a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare spaniole.

În baza art. 107 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, Curte a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Spania, în baza rezoluţiei 6482/14, respectiv Judecătoria de Instrucţie nr. 4 din Pamplona, şi predarea persoanei solicitate.

În baza art. 103 alin. 11 din Legea 302/2004, a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 28 octombrie 2014, până la realizarea predării.

Curtea a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore.

A luat act că potrivit art. 103 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii şi în baza art. 97 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.