Secţia I civilă Stabilirea cuantumului indemnizaţiilor cenzorilor din cadrul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale

10. Respingerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură penală, formulate de procuror.
Art. 453 alin. 1-4 Cod procedură penală

Art. 454 alin.2 Cod procedură penală

Art. 457 Cod procedură penală
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură penală, ca urmare a ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală a celor 11 martori şi de aplicare a unei sancţiuni administrative, în baza art. 18¹ din Vechiul Cod penal, nu poate fi primită, atâta vreme cât martorii şi-au menţinut declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă, iar procurorul a constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă „analizând toate declaraţiile aflate la dosar şi celelalte probe administrate”.

Aceasta, întrucât şi judecătorul fondului, pronunţând achitarea, a făcut, la rândul său, o analiză aprofundată a tuturor probelor aflate la dosar (atât a celor aflate la dosarul de urmărire penală, cât şi a celor administrate în mod nemijlocit) şi a ajuns la o concluzie contrară celei formulate de procuror.

Nici cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală nu este incident, întrucât revenirea de către trei dintre martorii audiaţi asupra declaraţiilor date în faţa judecătorului nu putea avea efectul prevăzut de art. 453 alin. 4 teza a II-a Cod procedură penală. Instanţa de judecată şi-a întemeiat hotărârea pe un probatoriu complex, concluzia pe care a formulat-o judecătorul fiind rezultatul coroborării tuturor probelor.
(Decizia penală nr. 659/A/03 Decembrie 2014)
Prin sentinţa penală nr. 72 din data de 01 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 97 din 07 august 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia penală în dosarul nr. 8305/90/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118/A din data de 13 martie 2014, formulată de revizuentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 25.07.2014, sub nr. 2918/90/2014, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 453 alin.1 lit. b) şi a) Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 97 din 07 august 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia penală în dosarul nr. 8305/90/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118/A din data de 13 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 8305/90/2012*.

În motivele de revizuire s-a arătat că toţi martorii ale căror declaraţii au stat la baza adoptării soluţiei de achitare a inculpaţilor HA şi HB, de către instanţa de fond şi apel, au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, atât în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 420/P/2012, cât şi a cercetării judecătoreşti, în dosarul nr. 8305/90/2012.

Infracţiunea a fost constatată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, care prin ordonanţa nr. 1762/P/2012 din 31.01.2014 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor 11 martori şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de câte 1.000 lei. Totodată, s-a menţionat că cei 11 martori nu au atacat cu plângere cele două ordonanţe. Această ordonanţă a fost confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea la data de 04.04.2014, care prin ordonanţa nr. 407/II/2/2014 a respins plângerea formulată de petenţii ME, MIM, CM, SD, MT, MDR, MML, MC, HF, HM şi HL.

De asemenea, s-a mai arătat că s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate, întrucât cel puţin trei din martorii propuşi de inculpaţi în apărare, respectiv:, MDR, MML, MC şi audiaţi de Tribunal, au declarat aspecte vădit nereale.

Parchetul a solicitat înlăturarea declaraţiilor celor 11 martori care nu corespund realităţii, din ansamblul materialului probator rezultând că locul comiterii faptelor de agresiune asupra persoanelor vătămate BH, BM, dar şi a numiţilor BE şi bb este situat pe carosabil, respectiv pe bulevardul I.C. Brătianu, în zona dintre locuinţele persoanelor vătămate şi ale inculpaţilor, dar şi de modul de dispunere a petelor de sânge, identificate la faţa locului, acestea fiind concentrate în acest punct şi apoi înspre locuinţele persoanelor vătămate şi ale inculpaţilor, respectiv înspre imobilul martorului MR.

De asemenea, parchetul a mai susţinut că în cauză nu pot fi reţinute dispoziţii referitoare la legitima apărare, întrucât din probele administrate în cauză se desprinde concluzia că faptele deduse judecăţii nu au fost comise în stare de legitimă apărare.

Parchetul a înţeles să facă dovedirea celor două cazuri de revizuire cu ordonanţa nr. 1762/P/2012 din 31.01.2014, având în vedere că s-a constatat că a existat o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale şi cu copia certificată de pe declaraţiile date de martorii MML, MDL şi MC, în dosarul cu nr. 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani.

Cererea de revizuire în defavoarea inculpaţilor a fost formulată în termen de 3 luni, fiind prevăzută de art. 457 alin.2 lit. a) şi alin. 3 Cod procedură penală.

Tribunalul, analizând motivele invocate, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, a constatat că cererea de revizuire formulată de procuror este nefondată.

S-a menţionat că, prin sentinţa penală nr. 97 din 7 august 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 lit. c) Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului HA – pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. e) Cod de procedură penală, cu referire la art. 44 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului HB – pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. c) Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului HB, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, iar în baza art. 10 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. a) Cod penal, achitarea inculpatului HB, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului HA de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/U din 10 septembrie 2012 emis de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 7252/90/2012, arestare dispusă prin încheierea penală nr. 60 din 10 septembrie 2012 în acelaşi dosar, dacă nu este arestat în altă cauză.

De asemenea, s-a dispus punerea de îndată în libertatea a inculpatului HB de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 29/U din 10 septembrie 2012 emis de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 7252/90/2012, arestare dispusă prin încheierea penală nr. 60 din 10 septembrie 2012 în acelaşi dosar, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au respins cererile de constituire părţi civile formulate de părţile vătămate BH, BM, BD, BE, BB şi MD, precum şi de Spitalul de Urgenţă nr. 1 Craiova.

S-a luat act că Serviciul de Ambulanţă Vâlcea nu s-a constituit parte civilă.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 4 octombrie 2012, s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor HA şi HB, pentru a fi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează:

- HA – pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat al art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

- HB - pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În motivarea rechizitoriului, se susţineau următoarele:

Partea vătămată BH, împreună cu fiii săi BM şi BD, locuiesc în acelaşi imobil, amplasat pe raza municipiul Drăgăşani, B-dul I.C. Brătianu, la o distanţă de aproximativ 50 m faţă de locuinţa inculpaţilor, amplasată pe aceeaşi parte, respectiv pe partea stângă a străzii, pe direcţia de mers Drăgăşani, către Râul Olt, cele două imobile fiind delimitate printr-un gard din beton cu înălţimea de aproximativ 2,80 m. Între familiile părţilor există o stare tensionată, preexistentă datei de 09.09.2012.

În ziua de 08.09.2012, BD şi BM, împreună cu soţiile acestora şi martora Brătianu Luminiţa, au participat la Festivalul Rromilor, organizat în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, prezentând, în scopul expunerii, conform tradiţiilor etnice, şi un autoturism marca Ferrari aparţinând numitei MD (concubina părţii vătămate BM). Autoturismul respectiv a fost transportat din municipiul Drăgăşani şi expus, pe o platformă cu inscripţia „Tractări auto”, fiind tractat de autoutilitara cu ***.

În noaptea de 08/09.09.2012, după ce au participat la acest festival, în jurul orelor 02.30 – 03.00, părţile vătămate BD şi BM, împreună cu soţiile şi respectiv mama lor, au revenit la locuinţa din municipiul Drăgăşani, iar după ce au parcat maşinile care le aparţineau şi platforma pe care era amplasat autoturismul marca Ferrari, în interiorul curţii, s-au culcat, cu excepţia părţii vătămate MD, aceasta din urmă rămânând pentru a mai efectua unele activităţi gospodăreşti, respectiv pentru a asigura alimentele rămase în urma participării la festival.

În jurul orelor 04.30, în timp ce MD, după ce a finalizat aceste activităţi, a mers în dormitor, a observat pe fereastra camerei (care are vizibilitate înspre curtea locuinţei), o persoană care se afla în curte, persoană care s-a apropiat de platforma pe care se găsea autoturismul marca Ferrari, proprietatea acesteia. MD a observat că persoana respectivă a aruncat cu un obiect înspre autoturismul respectiv, fugind şi părăsind curtea locuinţei, recunoscând-o pe aceasta ca fiind inculpatul HB.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de martora MM (cunoscută sub numele de L), care locuieşte în imobilul amplasat vis-a-vis de locuinţa părţilor vătămate, martoră care, datorită stării de sănătate pe fondul faptului că este însărcinată, nu dormea la momentul respectiv, aflându-se în camera sa, în poziţia „în picioare” pentru a consuma un pahar cu lapte. În aceste împrejurări, martora l-a observat pe fereastra camerei sale, orientată chiar înspre locuinţa părţilor vătămate, pe inculpatul HB, în timp ce părăsea, în grabă, curtea părţilor vătămate, escaladând gardul din interior, înspre exterior.

Imediat după acest moment, autoturismul marca Ferrari a luat foc, arzând în mare parte, context în care datorită zgomotului produs şi a alertării membrilor familiilor B şi respectiv MR (tatăl martorei MM), părţile vătămate BH, BD şi BM au ieşit în curtea locuinţei, împreună cu soţiile lor, încercând să stingă incendiul, solicitând totodată intervenţia organelor de poliţie şi a pompierilor.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, inclusiv din procesul - verbal de intervenţie întocmit de ISU „General Magheru” al jud. Vâlcea – Garda de Intervenţie Drăgăşani, dar şi din procesul - verbal de cercetare la faţa locului, a reieşit că incendierea autoturismului marca Ferrari s-a datorat folosirii intenţionate a unei surse de aprindere cu flacără pentru a genera incendiul, cel mai probabil prin utilizarea unui recipient din plastic în care a fost introdus produs inflamabil (combustibil), cu un fitil improvizat, organele de poliţie judiciară identificând la faţa locului resturi ale unui astfel de recipient, poziţionat chiar pe partea din spate a maşinii.

În condiţiile în care BH a aflat de la nora sa, dar şi de la martora MM, că inculpatul HB s-a aflat în curtea locuinţei sale în momentele premergătoare incendierii autoturismului, bănuind că acesta este autorul distrugerii autoturismului, a ieşit din curte în drumul public, însoţit de fiul său BD, solicitând explicaţii inculpaţilor în legătură cu motivele care i-au determinat să procedeze la incendierea maşinii.

În aceste împrejurări, între cei doi inculpaţi, pe de o parte, şi BH, pe de altă parte, a izbucnit un conflict spontan (inclusiv pe fondul relaţiilor tensionate dintre cele două familii), partea vătămată BH îndreptându-se către inculpaţi, care, astfel cum s-a precizat, se aflau în drumul public, context în care inculpatul HA, având asupra sa un cuţit cu lama de aproximativ 15-20 centimetri, l-a lovit cu partea tăietoare a cuţitului pe partea vătămată BH în zona abdomenului, provocându-i o plagă penetrantă abdominală de hipocondru stâng eviscerată. În acel moment, partea vătămată BD s-a îndreptat înspre tatăl său, intenţionând să îl ajute, împrejurări în care imediat, inculpatul HA l-a tăiat şi pe acesta cu acelaşi cuţit în zona abdomenului, provocându-i o plagă înjunghiată la nivelul hipocondrului drept, liniară, profundă care prezintă penetrare în cavitatea peritoneală la baza hemitoracelui stâng. În acelaşi timp, în condiţiile în care inculpatul HB s-a aflat în spatele părţii vătămate BD, l-a tăiat, la rândul său, cu un cuţit pe care îl avea în mână, cu lama de aproximativ 15 centimetri, în spate, provocându-i plagă înjunghiată cu eviscerare de epiplon lombar stânga, lungă de 12-15 cm, liniară, care interesează toate straturile peretelui abdominal.

Datorită zgomotului produs, la locul incidentului au venit şi părţile vătămate BB şi BE, care, observând cele întâmplate, au încercat să intervină cu scopul de a aplana conflictul, iar în condiţiile în care au observat că partea vătămată BH a fost agresată de către inculpatul HA, BE s-a îndreptat înspre acesta, însă, în momentul în care a ajuns lângă inculpatul HB, cel din urmă l-a tăiat cu acelaşi cuţit în zona abdominală, provocându-i o plagă înjunghiată nepenetrantă.

Imediat după exercitarea acestor acte de agresiune, inculpatul HB s-a întors înspre persoanele implicate în incident şi, observându-l pe BM în imediata sa apropiere, acesta fiind cu spatele către inculpat, a exercitat acte de agresiune şi asupra acestei părţi vătămate folosind acelaşi cuţit, provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă în cavitatea pulmonară hemitorace stâng.

Din ansamblul materialului probator aflat la dosar, procurorul a reţinut că locul comiterii faptelor de agresiune asupra părţilor vătămate BH, BM, BE, BB şi BD, este situat pe carosabil, respectiv pe Bulevardul I.C. Brătianu, în zona dintre locuinţele părţilor vătămate şi respectiv inculpaţilor, aspecte confirmate atât de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi de modul de dispunere a petelor de sânge identificate la faţa locului, acestea fiind concentrate în acest punct şi apoi fiind identificate înspre locuinţele atât ale părţilor vătămate cât şi ale inculpaţilor, dar şi înspre imobilul aparţinând martorului MR, în apropierea unei bănci amplasate în faţa casei, pe trotuar şi în dreptul porţilor mari de acces în curte. Aceste aspecte se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au precizat că după epuizarea incidentului BH s-a aşezat pe banca din faţa casei lui MR, iar de aici s-a deplasat în dreptul porţilor de acces în acelaşi imobil, unde s-a urcat pe bancheta din dreapta faţă a maşinii aparţinând aceluiaşi martor, maşină în care au fost urcaţi de către persoanele prezente şi BM şi BD, pe bancheta din spate (unde au fost identificate pete de sânge). Cele trei părţi vătămate au fost transportate de către martorul MR la Spitalul din municipiul Drăgăşani, unde le-a fost acordat primul ajutor, iar de aici au fost transportate cu ambulanţele la Spitalul Judeţean de Urgenţe Vâlcea şi respectiv Spitalul Judeţean de Urgenţe Craiova.

Imediat după epuizarea conflictului, şi părţile vătămate BE şi BB s-au deplasat la unităţi spitaliceşti, respectiv la Spitalul din municipiul Drăgăşani, fiindu-le acordate îngrijiri medicale.

Din actele depuse la dosar şi din procesul - verbal de cercetare la faţa locului a reieşit că autoturismul marca Ferrari, proprietatea părţii vătămate MD, incendiat de către inculpatul HB, a prezentat, în urma acţiunii inculpatului, mai multe avarii la nivelul plafonului, aripii stânga spate şi capotei portbagajului, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 48.468 euro conform devizului depus la dosar.

Prin incendierea autovehiculului a rezultat pericol public, având în vedere, pe de o parte, sursa incendiului, natura bunului incendiat (autovehicul alimentat cu combustibil care se poate aprinde uşor) dar şi amplasarea, în imediata apropiere a locului incendiului, a altor două autovehicule, situate la o distanţă de numai 1,5 m de o parte şi de cealaltă a acestuia, producerea unor consecinţe mai grave fiind evitată numai ca urmare a intervenţiei rapide a membrilor familiei B pentru a stinge incendiul, activitate realizată chiar până la momentul sosirii echipajului de intervenţie din cadrul ISU „General Magheru” al judeţului Vâlcea.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptelor, susţinând că nu au participat la niciun conflict în drumul public, iar membrii familiei B, inclusiv părţile vătămate, au pătruns în curtea locuinţei lor şi au exercitat acte de agresiune asupra inculpaţilor, fără însă ca vreo persoană din familia H să fi lovit vreuna din părţile vătămate.

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut o situaţie diametral opusă situaţiei de fapt reţinută de parchet:

În ziua de 08.09.2012, BD şi BM, împreună cu soţiile acestora şi martora Brătianu Luminiţa, au participat la Festivalul Rromilor organizat în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, prezentând, în scopul expunerii, conform tradiţiilor etnice, şi un autoturism marca Ferrari aparţinând numitei MD (concubina părţii vătămate Brătianu Mihai). Autoturismul respectiv a fost transportat din municipiul Drăgăşani şi expus, pe o platformă cu inscripţia „Tractări auto”, fiind tractat de autoutilitara cu nr. VL-07-PPJ.

În noaptea de 08/09.09.2012, după ce au participat la acest festival, în jurul orelor 02.30 – 03.00, părţile vătămate BD şi BM, împreună cu soţiile şi respectiv mama lor, au revenit la locuinţa din municipiul Drăgăşani, iar după ce au parcat maşinile care le aparţineau şi platforma pe care era amplasat autoturismul marca Ferrari, în interiorul curţii, s-au culcat, cu excepţia părţii vătămate MD, aceasta din urmă rămânând pentru a mai efectua unele activităţi gospodăreşti, respectiv pentru a asigura alimentele rămase în urma participării la festival.

În jurul orelor 4, în timp ce MD, după ce a finalizat aceste activităţi, a mers în dormitor, a observat pe fereastra camerei (care are vizibilitate înspre curtea locuinţei), o persoană care se afla în curte, persoană care s-a apropiat de platforma pe care se găsea autoturismul marca Ferrari, proprietatea acesteia.

În aceste condiţii, partea vătămată MD a alertat pe socrul acesteia, respectiv, pe BH zis „L.”, pe soacra, pe soţ şi cumnaţii acesteia.

Conform declaraţiilor martorilor agenţi de poliţie şi Unitatea de pompieri, respectiv, EI, CG, DG, BVL, în ziua de 9 sept. 2012 orele 4,27, s-a primit un telefon pe apelul de urgenţă 112 că în Municipiul Drăgăşani a luat foc un autoturism marca Ferrari, apel care, conform declaraţiilor martorilor audiaţi a fost dat de partea vătămată BM, soţul părţii vătămate MD.

Bănuind că autorii infracţiunii de distrugere prin incendiere ar fi inculpaţii HA şi HB, aceştia se învecinează cu locuinţa părţilor vătămate, au ieşit la poartă înarmaţi cu furcă, lopată, cuţite şi alte obiecte contondente, şi s-au deplasat la poarta locuinţei inculpaţilor strigând că trebuie să-i omoare.

În aceste condiţii, părţile vătămate din actuala cauză, împreună cu alte persoane, circa 50, au forţat porţile domiciliului inculpaţilor, prin ruperea telescopului de la o poartă care se deschide automat şi au intrat în curtea inculpaţilor.

La orele 4.30 (după 3 minute de la data apelului de urgenţă), organele de poliţie şi pompierii au fost la locaţia unde se reclama a fi fost incendiat autoturismul şi la poarta inculpaţilor. În acest sens, s-a apreciat ca fiind elocvente declaraţiile martorilor CG, DC, EI, BV, CV.

Prin urmare, a reţinut instanţa de fond, intrarea prin efracţie a tuturor părţilor vătămate şi a unor martori în curtea inculpaţilor a avut loc în prezenţa agenţilor de poliţie, la orele 4, 30, dar nu se putea interveni datorită numărului mare de persoane, circa 50.

Prima instanţă a apreciat că, din ansamblul probelor administrate atât în faza urmăririi penale, cât şi cercetării judecătoreşti, rezultă că acţiunea de lovire a părţilor vătămate a avut loc după orele 4,30, acesta a durat circa 3 – 4 minute, după care au părăsit domiciliul inculpaţilor, fiind tăiaţi cu cuţitul de inculpatul HB.

Nu s-a reţinut de către instanţa de fond că această acţiune infracţională ar fi avut loc până la ora 4.30, întrucât ar contraveni probelor administrate în prezenta cauză, respectiv, martorii susnumiţi, agenţi de poliţie şi angajaţi ai unităţii de pompieri au declarat că nicio parte vătămată nu a reclamat că ar fi fost înjunghiaţi de către inculpaţi, inculpaţii nu aveau asupra lor nicio armă sau obiect contondent, intrarea prin efracţie în domiciliul inculpaţilor a fost realizată de părţile vătămate BH, BD, DD, BM şi BE, împreună cu alte persoane care au fost audiate ca martori şi au dat declaraţie pentru confirmarea acuzării în cauza de faţă.

De altfel, a constatat instanţa de fond, ar fi ilogic ca părţile vătămate în condiţiile în care ar fi fost înjunghiate anterior să fi avut putere să rupă poarta inculpaţilor şi să intre prin violenţă în domiciliul inculpaţilor.

Din conţinutul declaraţiilor martorilor rezultă că partea vătămată BH, având o lopată în mână şi aflându-se în curtea inculpaţilor, a lovit pe inculpatul HA în cap cu partea metalică, acesta din urmă prăbuşindu-se la pământ. Asupra acestui inculpat au sărit şi părţile vătămate BM, BD, BE care l-au lovit cu picioarele şi obiecte contondente. Aceste aspecte au fost confirmate şi de procesul - verbal încheiat de organele de poliţie.

De asemenea, faptul că inculpatul HA a fost lovit cu lopata de partea vătămată BH şi s-a prăbuşit la pământ este confirmată şi de declaraţiile martorilor.

Concubina inculpatului HA, şi anume SD, a încercat să-l apere dar a fost lovită şi aceasta. Partea vătămată BD, zis C, care avea asupra sa o furcă şi un cuţit, a încercat să lovească pe inculpatul HB cu cuţitul dar i-a aplicat o lovitură cu furca în picior. Acest inculpat a reuşit să dezarmeze pe această parte vătămată de cuţit, i-a aplicat lovituri prin înjunghiere şi i-a produs leziunile descrise în raportul de constatare medico legală, respectiv, o plagă înjunghiată cu eviscerare de epiploon lombar stânga, lungă de 12-15 cm., liniară, care interesează toate straturile abdomenului şi o plagă înjunghiată la nivelul hipocondrului drept, liniară, profundă care prezintă penetrare în cavitatea peritoneală la baza hemitoracelui stâng, şi care au necesitat pentru vindecare, 35 – 40 zile timp de îngrijire medicală.

Organele de poliţie au reuşit să dezarmeze pe această parte vătămată, dar după ce a fost lovit cu cuţitul de inculpatul HB.

Aceiaşi martori au declarat că inculpatul HB pentru a se apăra de lovitura pe care trebuia să o aplice cu lopata partea vătămată BH zis „L” cu acelaşi cuţit a lovit pe această partea vătămată BH, şi i-a cauzat, conform Raportului de constatare medico – legală, o plagă abdominală de hipocondru stâng cu evisceraţie de mare epiplon, necesitând 25 – 30 zile timp de îngrijire medicală pentru vindecare.

Edificatoare au fost declaraţiile martorilor care se coroborează cu declaraţia agentului de poliţie EI, agentul de poliţie, conform declaraţie acestuia şi procesului verbal, a deposedat pe această parte vătămată de lopată, precum şi un martor audiat la instanţă care nu este rudă cu părţile, respectiv, TM.

În ce priveşte pe partea vătămată, BM, zis O, acesta, la fel ca şi tatăl său, a fost preocupat să lovească pe inculpatul HA, şi pentru a înceta agresiunea, inculpatul HB a lovit pe această parte vătămată cauzându-i leziunile descrise în Raportul de constatate medico legală, respectiv, o plagă înjunghiată hemitorace stâng, penetrantă în cavitatea pleurală, hemotorax stâng, fiind necesare 30 – 35 zile timp de îngrijire medicală pentru vindecare.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul HB a lovit cu acelaşi cuţit şi partea vătămată BE, acesta din urmă a participat la agresiunea inculpatului HA.

În ce o priveşte pe partea vătămată BB, din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că a suferit, în urma incidentului, o plagă contuză superficială frontal paramedian stânga şi o echimoză la nivelul regiunii deltoidiene stânga, leziuni care s-au produs prin lovire cu corpuri dure şi care au necesitat 4-5 zile timp de îngrijire medicală. După ce au fost loviţe de cuţit, părţile vătămate s-au refugiat din domiciliul inculpaţilor şi au fost transportaţi cu autoturismele la spital.

S-a apreciat că declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale, cât şi la fond sunt contradictorii, în sensul că unii martorii au declarat că acest conflict a avut loc în stradă, deci în loc public, iar alţii au susţinut că acest conflict a avut loc în domiciliul inculpaţilor.

Martorii în acuzare sunt rude cu părţile vătămate din actuala cauză şi au susţinut că acest conflict a avut loc în stradă.

Astfel, organul de urmărire penală şi-a fundamentat acuzarea pe declaraţiile părţilor vătămate BH, zis L, BD, BB, BM zis O – fiul lui BH, BE, MD precum şi declaraţiile martorilor BL, HM, BM, MRM, MD, MR, MM, MDG, fără ca aceste depoziţii să se coroboreze cu alte probe.

Au fost cenzurate declaraţiile martorilor în acuzare, cu următoarea motivare:

În legătură cu declaraţia martorei BL, aceasta este soţia părţii vătămate BH zis L şi mama părţilor vătămate BM, zis O, BD şi BB fiind şi mătuşa părţii vătămate BE. Aceasta a declarat că conflictul a avut loc în stradă, că inculpaţii au fost văzuţi cu cuţite în mână, a văzut când inculpaţii au lovit cu cuţitele pe părţile vătămate şi că membrii familiei sale nu au intrat în curtea inculpaţilor.

Această declaraţie nu se corelează cu celelalte probe administrate în cauză, în sensul că, din conţinutul proceselor verbale întocmite de organele de poliţie s-a constat că în curtea inculpaţilor a fost găsite o pereche de papuci ce aparţine părţii vătămate BH, un telefon mobil ce aparţine părţii vătămate BD, urme biologice de culoare brun roşcate ce par a fi sânge.

Pe de altă parte, din conţinutul procesului verbal şi declaraţiile agenţilor de poliţie rezultă că părţile vătămate (membrii familiei B) au fost prezenţi în curtea proprietatea inculpatului HA, agenţii de poliţie au deposedat de furcă pe partea vătămată BD iar de lopată pe partea vătămată BH.

Apelul de urgenţă dat de partea vătămată BM a fost dat la orele 4,27, conform declaraţiilor agenţilor de poliţie şi lucrătorilor ISU, solicitând ajutor că cineva i-ar fi incendiat autoturismul. Prin urmare, apelul nu a vizat rănirea părţilor vătămate de către inculpaţi.

Organele de poliţie au constatat că în faţa porţilor de la domiciliul inculpaţilor au fost multe persoane, 30 – 50, până a coborî din autoturism poarta a fost distrusă şi acestea au intrat în curtea inculpaţilor.

Conflictul a durat circa 3 minute iar intervenţia a fost foarte greoaie datorită numărului mare de persoane din curtea inculpaţilor, la faţa locului fiind doar 3 agenţi de poliţie. Nicio parte vătămată nu a reclamat că au fost tăiaţi cu cuţitele de către inculpaţi.

Instanţa de fond a exclus existenţa conflictului între părţi că ar fi avut loc în stradă, deci, în loc public.

Pe de altă parte, s-a susţinut de martoră că strada a fost luminată public.

Acest aspect nu a fost reţinut, întrucât, iluminatul public pe timp de vară durează până la orele 5 dimineaţa, organele de poliţie sosind la faţa locului la orele 4, 30. Pe de altă parte, agenţii de poliţie au constat că lumina publică era stinsă când au sosit la locul conflictului.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond a cenzurat şi declaraţiile martorilor HM, care este soţia părţii vătămate BB, BM, zis C, care este fratele părţii vătămate BH şi tatăl părţii vătămate BE, MRM, care este nepotul părţii vătămate BH, tatăl său şi anume, MT fiind fratele acestei părţi vătămate, având şi motive temeinice de răzbunare pe familia H; MD, soţul acesteia MRM fiind văr primar cu copii lui BH, având şi un conflict cu inculpatul HA, de fapt acesta fiind şi motivul răzbunării, MR, MM, MDG acesta fiind verişor al II-lea cu părţile vătămate.

În cazul în care aceşti martori ar fi declarat realitatea în care s-au comis faptele, exista pericolul că părţile vătămate să fi fost cercetate şi condamnate pentru violare de domiciliu şi alte infracţiuni.

S-a subliniat că la fond, cu ocazia cercetării judecătoreşti, aceşti martori au refuzat să depună jurământul, având asupra lor extras din art. 85 C. pr. pen. (se poate solicita înregistrarea audio a şedinţelor în care au fost audiaţi).

Coroborând probele administrate în faza urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că martorii în acuzare nu au relatat adevărul, atât în ce priveşte cauza conflictului, locul săvârşirii infracţiunilor, modalitatea de săvârşire a acestora.

În ce priveşte martorii propuşi de inculpaţi, s-a susţinut că împotriva acestora se vor efectua cercetări sub aspectul mărturii mincinoase.

Instanţa de fond a apreciat că, în legătură cu autorul infracţiunii de distrugere a autoturismului prin incendiere, probele pe care se sprijină procurorul nu sunt suficiente.

Astfel, procurorul a susţinut că părţile vătămate MD şi MM au văzut când inculpatul HB a incendiat autoturismul şi a sărit porţile părţilor vătămate spre stradă.

Din analiza plângerii formulate de această parte vătămată, a rezultat că aceasta a reclamat pe HA şi HB că i-ar fi incendiat autoturismul marca Ferrari şi că vecinii i-ar fi spus că autorii ar fi susnumiţii. În ziua de 9 septembrie 2012, orele 18,30, în prezenţa unui avocat ales, şi-a schimbat declaraţia, în sensul că a afirmat că ar fi văzut pe inculpatul HB când se afla în curtea acesteia şi i-a pus foc la maşină, după ce a auzit o bubuitură.

Pentru a elucida aceste aspecte, organele de urmărire penală trebuia să dispună ridicarea de urme (amprente) de pe poarta părţilor vătămate şi a stabili care persoană a escaladat-o. A fost mai uşor să se sprijine doar pe depoziţia acestei părţi vătămate, care a contrazis ce a scris în plângerea de mai sus, existând pericolul a se comită o gravă eroare judiciară.

Prima instanţă a reţinut că un prim aspect învederat, care rezultă din declaraţiile martorilor precum şi fotografiile ataşate la dosar, este că autoturismul a fost parcat pe o platformă lângă gardul care desparte proprietăţile părţilor vătămate şi inculpaţilor. Pe de altă parte, din conţinutul aceloraşi probe rezultă că inculpaţii au lângă gard o fântână zidită chiar în zona în care se afla parcat autoturismul incendiat.

Prin urmare, acest inculpat, dacă ar fi voit să incendieze autoturismul, ar fi procedat ca atare fără să intre în domiciliul părţilor vătămate prin aruncare unui mijloc incendiator peste gard fără riscul de a fi văzut.

Nu s-a efectuat un experiment judiciar privind modul de incendiere al autoturismul. S-a susţinut că a auzit o bubuitură. Doar un expert în materie de explozibil poate stabili dacă un combustibil inflamabil îmbuteliat într-un recipient de plastic, poate sau nu, produce un zgomot. Substanţa inflamabilă produce explozie numai dacă este îmbuteliată în recipient de sticlă sau metal datorită compresiei gazelor inflamabile, în nici un caz în recipient de plastic, care este apt să se dilate şi nu se realizează compresia.

Instanţa de fond nu a reţinut ca probe declaraţia martorei MM, care se află în relaţii de duşmănie cu inculpatul, şi nici declaraţia părţii vătămate MD care, de asemenea se află în relaţii de duşmănie cu inculpaţii.

Din conţinutul declaraţiei martorei MM, rezultă că aceasta fiind gravidă şi având arsuri la stomac, s-a trezit să bea un pahar cu lapte. A mers să închidă fereastra şi a observat că o persoană a escaladat gardul părţii vătămate BH. A observat că acea persoană a fost inculpatul HB iar o altă persoană, şi anume TB care este fratele inculpatului HA a stat de pază şi a spus, „hai mai repede”. A susţinut că i-a recunoscut pe cei doi, deoarece în faţa porţii părţii vătămate BH se află un bec care iluminează strada şi curtea.

Nici această declaraţie nu se coroborează cu depoziţiile organelor de poliţie şi pompieri.

Un prim aspect, dacă strada ar fi fost iluminată, stingerea luminii se efectuează la orele 5 dimineaţa. Organele de poliţie şi pompieri au constatat că la orele 4, 30 dimineaţa strada nu a fost luminată. Lumina artificială ar fi fost evidentă de orice persoană, mai ales de organele de poliţie care efectuează serviciul pe timp de noapte.

Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că dintr-o cameră luminată unde se afla această martoră, (este evident că pentru a lua laptele pentru a fi consumat această martoră a aprins lumina), nu se poate observa afară, chiar dacă am presupune că ar exista iluminat public. Intensitatea luminii în cameră este mai puternică decât intensitatea iluminatului public, indiferent de puterea sursei de lumină.

S-a menţionat că, potrivit înscrisului depus la dosar, inculpatul HB a formulat plângere penală împotriva martorei susnumite pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal.

Totodată, instanţa de fond nu şi-a putut explica raţiunea pentru care organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale a numitului TB care, potrivit declaraţiei martorei susnumite, a stat de pază pentru ca inculpatul HB să incendieze autoturismul părţii vătămate.

Observând că autoturismul este în flăcări, soţul părţii vătămate MD, şi anume BM, a sunat la apelul de urgenţă 112, pentru a se deplasa o maşină de intervenţie. Din declaraţiile angajaţilor unităţii militare de pompieri precum şi poliţiei locale de intervenţie, a rezultat că apelul de urgenţă a fost primit în ziua de 9 sept. 2012 la orele 4,27 iar aceştia au ajuns la faţa locului la orele 4,30.

Prima instanţă a apreciat că în mod nejustificat procurorul a înlăturat depoziţiile martorilor propuşi de inculpaţi.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. c) Cod de procedură penală, a fost dispusă achitarea inculpatului HA, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În ce priveşte-l pe inculpatul HB, instanţa de fond a constatat că acesta este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal raportat al art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal cu 33 lit. a) Cod penal.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal şi art. 180 alin. 2 Cod penal, din probele administrate în faza urmăriri penale şi cercetării judecătoreşti, aşa cum s-a arătat mai sus, acesta prin intermediul unui cuţit, smuls de la partea vătămată BD, a lovit părţile vătămate şi le-a produs leziunile descrise în Rapoartele de constatare medico – legale.

Din probele enumerate mai sus, a rezultat împrejurările în care acest inculpat a săvârşit aceste fapte şi anume; ca urmare a acţiunii ilegale a părţilor vătămate de a intra în domiciliul inculpatului HA, inculpatul, HB pentru a apăra viaţa sa, a mamei sale SD şi a tatălui său, HA, după ce a deposedat pa partea vătămată BD de un cuţit, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu cuţitul. De asemenea, din aceleaşi declaraţii de martori rezultă că acelaşi inculpat a lovit cu cuţitul pe partea vătămată BH, acesta din urmă a încercat să-l lovească cu o lopată cu care lovise pe inculpatul HA, acesta din urmă căzând la pământ, a lovit pe părţile vătămate BM şi BE, aceştia continuând acţiunea de lovire asupra inculpatului HA.

Faţă de probatoriul complex administrat în cauză, aşa cum a fost descris şi sus şi conform art. 11 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. e Cod de procedură penală, cu referire la art. 44 Cod penal, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului HB, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal şi art. 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, şi art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În ce priveşte infracţiunea de distrugere prin incendiere, prevăzută de art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, instanţa de fond a constatat că inculpatul HB nu a este autorul faptei.

Organele de urmărire penală s-au bazat doar pe depoziţiile părţii vătămate MD care a dat declaraţii contradictorii, una scrie în plângerea ataşată la dosar şi alta declară în faţa procurorului, precum şi declaraţia martorei MM, care susţine că ar fi văzut pe autorul faptei de distrugere prin incendiere, că ar fi sărit poarta părţii vătămate BH, în condiţiile în care nu s-a verificat dacă această martoră putea să vadă aceste aspecte din locuinţa sa, dacă inculpatul HB ar fi avut o altă posibilitatea să incendieze autoturismul fără a se implica riscului de a fi văzut, (autoturismul aflându-se pe o platformă, lângă gardul ce desparte proprietăţile părţilor, în curtea inculpaţilor aflându-se o fântână zidită lipită de gard, chiar lângă platforma remorcă pe care era parcat autoturismul, pe fântâna zidită inculpatul se putea urca cu uşurinţă).

Mai mult decât atât, organul de urmărire penală, pentru a nu comite o eroare gravă de fapt, trebuia să dispună prelevarea de urme (amprente) de pe poarta părţii vătămate şi ar fi aflat adevărul judiciar.

Pe cale de consecinţă, pentru cele expuse mai sus, instanţa de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 lit. c) Cod de procedură penală a dispus achitarea inculpatului HB, cercetat sub aspectul infracţiunii de distrugere prin incendiere, prevăzută de art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal.

Instanţa de fond a apreciat că fapta de distrugere prin incendiere a autoturismului există, aşa cum este descrisă în procesele - verbale încheiate de organele de poliţie şi ISU, dar nu a fost săvârşită de inculpatul HB, ci de o altă persoană.

În ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, instanţa de fond a apreciat că fapta nu există.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a notat că revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

Prin ordonanţa nr. 1762/P/2014 din 31.01.2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani a constatat că există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale împotriva celor 11 martori şi că faptele de mărturie mincinoasă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind comise într-o manieră simplă, iar atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală este minimă.

Tribunalul a constatat că, în tot cursul procesului, cei 11 martori, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, nu şi-au modificat declaraţiile.

S-a apreciat că motivul de revizuire invocat putea să se facă doar prin hotărâre judecătorească.

Conformitatea sau nu a declaraţiilor de martori cu realitatea s-ar fi putut stabili în cadrul unui proces penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, urmând ca ulterior sentinţa să fie valorificată în cadrul revizuirii, procedură care însă nu a fost urmată de procuror, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei cereri sub acest aspect.

Astfel, s-a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere şi verificată la soluţionarea cauzei nu este fondată.

Cazul de revizuire (art. 453 alin.1 lit. b) reiterat de procuror a constituit motiv de apel, instanţa de fond şi apel valorificându-le şi avându-le în vedere coroborat cu ansamblul probatoriului complex administrat la adoptarea soluţiei de achitare.

Dând eficienţă declaraţiilor celor 11 martori date în cursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de fond, coroborate cu celelalte probe, Tribunalul a apreciat că în mod temeinic s-a stabilit nevinovăţia inculpaţilor, din probele administrate rezultând fără echivoc că nu inculpaţii au incendiat autoturismul persoanei vătămate, că altercaţia a avut loc în curtea inculpaţilor, şi nu în stradă.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar, au arătat motivele care le-au determinat să acorde întâietate martorilor apărării şi nu martorilor acuzării.

Raţiunea pentru care s-a impus achitarea inculpatului HH a fost de ordin probatoriu, în sensul că declaraţiile martorilor propuşi de acesta , precum şi martorii care nu sunt rude cu părţile, printre care şi agenţii de poliţie şi lucrătorii unităţii de pompieri, au relatat derularea evenimentelor din care a rezultat că nu a lovit nicio persoană vătămată şi că, dimpotrivă, acesta a fost de fapt victima infracţiunilor de violare de domiciliu şi lovire, aşa cum au argumentat cele două instanţe.

Aceste aspecte au fost coroborate cu alte probe, respectiv cu apelul de urgenţă la 112, prin care s-a solicitat intervenţia pentru stingerea incendiului asupra autoturismului, faptul că nicio persoană vătămată nu a reclamat că a fost lovită cu cuţitul înainte de sosirea agenţilor de poliţie, faptul că persoanele vătămate au ieşit din curtea inculpaţilor strigând că i-ar fi tăiat HB, că în curtea acestora s-au găsit telefonul mobil şi papucii persoanei vătămate BH (declaraţie agentului de poliţie A).

Potrivit art. 453 alin.1 lit. a) Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Din analiza acestor dispoziţii, Tribunalul a constatat că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de condamnare sau de încetare a procesului penal în speţa de faţă).

Or, depoziţiile celor trei martori care fără nici un motiv plauzibil au revenit asupra acestora, nu pot influenţa sau duce la o soluţie contrară celei atacate.

A apreciat Tribunalul că, în cursul judecării cauzei penale, la instanţa de fond şi de apel, au fost respectate imperativele unui proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei posibilitatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate exprimă adevărul. În cadrul operaţiunii de evaluare a tuturor probelor se impune a se vedea care dintre declaraţiile date de martori reflectă adevărul şi dacă nu cumva declaraţiile ulterioare sugerează ipoteza tendinţei exonerării de răspundere penală a inculpatului sau, dimpotrivă.

Împrejurarea că, ulterior judecării cauzei, cei trei martori, cu motivarea generică cum că nu au văzut care dintre suspecţi au intrat în curtea inculpaţilor, ori că ar fi auzit de la alte persoane despre acest aspect, împrejurări nedovedite de altfel, nu poate conduce la constatarea vinovăţiei inculpaţilor, iar reaudierea acestora nu ar echivala decât cu un formalism excesiv, din moment ce ansamblul probatoriului administrat în cauză reflectă contrariul celor susţinute.

Prin acceptarea necritică a unor asemenea reveniri ori contraziceri ale martorilor, fără o justificare credibilă, plauzibilă, s-ar diviza artificial şi nelegal procesul penal.

Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea cu consecinţa admiterii cererii de revizuire.

În motivarea apelului, procurorul a arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 454 alin. 2 Cod de procedură penală cu privire la dovada cazului de revizuire, având în vedere faptul că în dosarul nr. 1762/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani (care a avut ca obiect infracţiunea de mărturie mincinoasă) s-a constatat că a existat o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale, respectiv dispoziţiile art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală în vigoare la data adoptării soluţiei. Tot dispoziţiile art. 454 alin. 2 Cod de procedură penală prevăd faptul că proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b) – d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Totodată, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, având în vedere că s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate.

Astfel, la data de 25 iulie 2014, cu prilejul examinării dosarului nr. 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, având ca obiect comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, s-a constatat că o parte din martorii ale căror declaraţii au stat la baza pronunţării sentinţa penală nr. 97/07.08.2013 a cărei revizuire se solicită au revenit asupra acestor declaraţii, precizând că la momentul audierii lor de către instanţa de judecată, în dosarul 8305/90/2012 al Tribunalului Vâlcea, au declarat aspecte necorespunzătoare adevărului.

Astfel, la datele de 23 şi 25 aprilie 2014, cu prilejul audierii lor de către organele de poliţie judiciară, în calitate de martori în dosarul nr. 1580/P/2012, MML, MDR şi MC au precizat că înţeleg să revină asupra declaraţiilor date în prezenta cauză şi că, în realitate, au văzut că incidentul a avut loc, mai întâi, în drumul public, în faţa locuinţelor inculpaţilor şi persoanelor vătămate, iar ulterior, în curtea locuinţei inculpaţilor, unde însă nu au văzut intrând vreuna din persoanele vătămate. Cei trei martori au arătat că au declarat iniţial aspecte care nu corespund adevărului, pentru că astfel au auzit de la alte persoane care se aflau în diferite relaţii de rudenie ori prietenie cu inculpaţii.

Procurorul a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, fiind descoperite fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, având în vedere că cel puţin 3 din martorii propuşi de către inculpaţi în apărare şi audiaţi de instanţa de judecată au declarat aspecte vădit nereale, care au influenţat hotărârea pronunţată în cauză.

Faţă de motivele invocate anterior, procurorul a considerat că se impune înlăturarea declaraţiilor martorilor ME, MIM, CM, SD, HL, HM, HF, MC, MML, MDR şi MT, care au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii instanţei de judecată în dosarul 8305/90/2012 al Tribunalului Vâlcea, întrucât acestea nu corespund realităţii, din ansamblul materialului probatoriu rezultând că locul comiterii faptelor de agresiune asupra persoanelor vătămate BH, BM şi BD, dar şi a numiţilor BE şi BB este situat pe carosabil, respectiv pe Bulevardul I.C.Bratianu, în zona dintre locuinţele părţilor vătămate şi, respectiv, inculpaţilor, aspecte confirmate atât de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi de modul de dispunere a petelor de sânge identificate la faţa locului, acestea fiind concentrate în acest punct şi apoi fiind identificate înspre locuinţele persoanelor vătămate si ale inculpaţilor, dar şi înspre imobilul aparţinând martorului MR, în apropierea unei bănci amplasate în faţa casei, pe trotuar. Aceste aspecte se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză, şi care au fost înlăturate de instanţă ca urmare a aprecierii ca fiind credibile declaraţiile celorlalţi martori, în legătură cu care s-a constatat că au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Procurorul a susţinut că în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile referitoare la legitima apărare, întrucât din probele administrate în cauză s-ar desprinde concluzia că faptele deduse judecăţii nu au fost comise în stare de legitimă apărare.

În favoarea inculpatului HB nu puteau fi reţinute dispoziţiile art. 44 Cod penal, întrucât din probele administrate se desprinde concluzia că, părţile vătămate BB şi BE, observând cele întâmplate, au încercat să intervină cu scopul de a aplana conflictul, iar în condiţiile în care au observat că partea vătămată BH a fost agresată de către inculpatul HA, BE s-a îndreptat înspre acesta, însă în momentul în care a ajuns lângă inculpatul HB, cel din urmă l-a tăiat cu acelaşi cuţit în zona abdominală, provocându-i o plagă înjunghiată nepenetrantă.

Imediat după exercitarea acestor acte de agresiune, inculpatul HB s-a întors înspre persoanele implicate în incident şi, observându-l pe BM în imediata sa apropiere (acesta fiind cu spatele către inculpat), a exercitat acte de agresiune şi asupra acestei părţi vătămate, folosind acelaşi cuţit, provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă în cavitatea pulmonară hemitorace stâng. În acest context, inculpatul HB nu a săvârşit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, atâta timp cât victimele erau în imposibilitate de a-l înfrunta, fiind doborâte la pământ.

În speţă, din partea victimelor nu a existat un atac care să îndeplinească cerinţele înscrise în art. 44 Cod penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul a lovit părţile vătămate cu un cuţit, când acestea se aflau cu spatele la inculpat, fără a putea să-l înfrunte sau să reprezinte un pericol pentru inculpat.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum şi sub toate aspectele, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Cazurile de revizuire invocate de către revizuentul - procuror sunt cele prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a) şi b) Cod de procedură penală, şi anume: când s-au descoperit fapte s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză şi când hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată.

În privinţa celui de-al doilea caz, vizând comiterea de către martori a infracţiunii de mărturie mincinoasă, este adevărat că, potrivit alin. 4 al art. 453, acesta constituie motiv de revizuire dacă a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Incidenţa acestui caz de revizuire nu este însă condiţionată de pronunţarea unei hotărâri de condamnare pe numele martorului care a declarat mincinos, căci alin. 2 al art. 457 face distincţie, la literele a) şi b), după cum săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă ori nu (în funcţie de aceasta calculându-se termenul de introducere a cererii).

De asemenea, alin. 4 al art. 457 nu împiedică revizuirea în cazul aplicării dispoziţiilor art. 18/1 din vechiul Cod penal faţă de martorul care a declarat mincinos, ci doar în cazul în care faţă de condamnatul în defavoarea căruia este cerută revizuirea ar fi intervenit vreuna din cauzele la care se referă acest text de lege.

În speţa de faţă, deşi procurorul a constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către numiţii ME, MIM, CM, SD, HL, HM, HF, MC, MML, MDR şi MT, aplicându-le acestora sancţiunea amenzii administrative, aceasta nu poate avea drept efect admiterea revizuirii, cu consecinţa constatării netemeiniciei hotărârii pronunţate asupra fondului cauzei.

Aceasta, întrucât reiese din hotărârea atacată cu revizuire că judecătorul a avut în vedere faptul că procurorul, în cursul urmăririi penale, a înlăturat declaraţiile pe care sus-numiţii le-au dat, pe motiv că ele nu se coroborau cu niciun mijloc de probă, însă a procedat la ascultarea martorilor în şedinţă publică, iar situaţia de fapt a stabilit-o prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, sunt menţionate declaraţiile martorilor agenţi de poliţie şi Unitatea de pompieri, actele de constatare întocmite de aceştia, declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit, actele medico - legale care atestă leziunile prezentate de cei implicaţi în incident.

Referitor la producerea conflictului într-un loc public, s-a notat în hotărârea judecătorească despre contradictorialitatea declaraţiilor martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale, cât şi a judecăţii, fiind cenzurate declaraţiile martorilor rude sau afini ai părţilor vătămate, care au susţinut varianta acestora din urmă şi ale căror declaraţii nu s-au coroborat cu celelalte probe aflate la dosar.

A fost analizată de către instanţa de condamnare şi existenţa legitimei apărări, explicându-se în hotărâre că a existat acţiunea părţii vătămate BD, de lovire a inculpatului HB cu furca în picior. Acţiunea de lovire a fost dovedită nu numai cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi cu raportul de constatare medico - legală, din care a rezultat că pe faţa plantară a piciorului stâng există o plagă cu lipsă de epiderm acoperită cu crustă hematică.

În fine, au fost verificate acuzaţiile de distrugere prin incendiere şi de violare de domiciliu, iar concluzia la care a ajuns instanţa a fost formată în urma unei analize aprofundate a tuturor probelor, evidenţiindu-se faptul că nu au fost recoltate urme biologice şi amprente din curtea părţilor vătămate, probe esenţiale care ar fi servit la stabilirea adevărului judiciar.

În raport de toate acestea, împrejurarea că procurorul a constatat prin ordonanţă că martorii care au declarat contrar acuzării ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă „analizând toate declaraţiile aflate la dosar şi celelalte probe administrate”, nu poate conduce la concluzia nelegalităţii ori netemeiniciei hotărârii a cărei revizuire se cere.

Aceasta, întrucât şi judecătorul fondului a făcut, la rândul său, aşa cum am arătat, o asemenea analiză, ajungând la o concluzie contrară celei formulate de procuror, în ordonanţa sa.

În plus, se constată că cei acuzaţi de mărturie mincinoasă şi-au păstrat în faţa procurorului declaraţiile date anterior, în ordonanţă menţionându-se că „fiind audiaţi, învinuiţii au declarat că îşi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală din dosarul nr. 420/P/2013 şi au afirmat în continuare că nu au văzut ca părţile vătămate să fie tăiate pe corp şi nici nu le-au auzit să spună ceva în legătură cu acest lucru”.

Aceste împrejurări au fost avute în vedere şi de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, care în mod întemeiat a concluzionat că această cerere nu este întemeiată, întrucât judecătorul care a pronunţat achitarea inculpaţilor a arătat motivele care l-au determinat să aprecieze drept credibile depoziţiile martorilor apărării, iar nu pe cele ale acuzării.

Tot astfel, în cauză nu putea fi incident cazul prevăzut de art. 453 lit. a) Cod de procedură penală, atâta vreme cât revenirea de către cei trei martori asupra declaraţiilor date în faţa judecătorului nu putea avea drept efect dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare şi pronunţarea condamnării, aşa cum pretind dispoziţiile art. 453 alin. 4 teza I Cod de procedură penală.

Aşa fiind, Curtea a concluzionat că sentinţa de respingere a cererii de revizuire este legală şi temeinică, şi a menţinut-o, cu consecinţa respingerii ca nefondat a apelului, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.